Cauza T‑704/14
Marine Harvest ASA
împotriva
Comisiei Europene
„Concurență – Concentrări – Decizie de aplicare a unei amenzi pentru efectuarea unei operațiuni de concentrare înaintea notificării și a autorizării sale – Articolul 4 alineatul (1), articolul 7 alineatele (1) și (2) și articolul 14 din Regulamentul (CE) nr.°139/2004 – Neglijență – Principiul ne bis in idem – Gravitatea încălcării – Cuantumul amenzii”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 26 octombrie 2017
1. Concentrări economice între întreprinderi – Examinare de către Comisie – Obligația de suspendare a concentrării – Derogare în cazul unei oferte publice de cumpărare – Domeniu de aplicare – Dobândirea controlului asupra întreprinderii vizate prin intermediul unei operațiuni unice de achiziție private, urmată de o ofertă publică de cumpărare obligatorie – Lipsa unei concentrări unice – Inaplicabilitatea derogării menționate
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 7 alin. (1) și (2); Comunicarea 2009/C 43/09 a Comisiei, punctul 44]
2. Concentrări economice între întreprinderi – Noțiune – Control exclusiv de fapt – Exercitare de către un acționar minoritar – Criterii de apreciere – Drepturi care conferă posibilitatea de a exercita o influență determinantă asupra activității întreprinderii – Neexercitarea efectivă a drepturilor menționate – Lipsă de pertinență
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 3 alin. (1) și (2)]
3. Concentrări economice între întreprinderi – Examinare de către Comisie – Obligația de suspendare a concentrării – Derogare în cazul dobândirii controlului prin intermediul mai multor vânzători folosind o serie de tranzacții cu valori mobiliare – Domeniu de aplicare
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 7 alin. (1) și (2)]
4. Dreptul Uniunii Europene – Noțiuni – Interpretare – Trimitere la dreptul național – Inadmisibilitate
5. Concentrări economice între întreprinderi – Examinare de către Comisie – Obligația de suspendare a concentrării – Derogare în temeiul unei cereri motivate – Evaluare comparativă a intereselor în cauză
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 7 alin. (3)]
6. Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Săvârșire cu intenție sau din neglijență – Noțiune
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 7 și art. 14 alin. (2)]
7. Concentrări economice între întreprinderi – Notificare – Obligație – Încălcare – Consecințe – Încălcare automată a interdicțiilor corespondente – Sancțiuni
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 4 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 14 alin. (2) lit. (a) și (b)]
8. Concurență – Amenzi – Decizie a Comisiei prin care se impun mai multe sancțiuni pentru aceleași fapte – Inaplicabilitate a principiului ne bis in idem
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 14 alin. (2)]
9. Concurență – Amenzi – Decizie a Comisiei prin care se impun mai multe sancțiuni pentru aceleași fapte – Principii care reglementează concursul de încălcări – Încălcare – Inexistență
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 14 alin. (2)]
10. Dreptul Uniunii Europene – Principii generale ale dreptului – Principiul legalității pedepselor – Domeniu de aplicare
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 49 alin. (1); Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 7 și art. 14 alin. (2)]
11. Concurență – Amenzi – Principiul egalității de tratament – Efectul nesancționării unui alt operator economic
12. Concentrări economice între întreprinderi – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Lipsa unor linii directoare – Obligația de motivare a deciziei de aplicare a unei amenzi – Conținut
[art. 296 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 14]
13. Concentrări economice între întreprinderi – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Elemente de apreciere
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 4 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 14 alin. (2) lit. (a) și (b)]
14. Concentrări economice între întreprinderi – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Elemente de apreciere – Luare în considerare a existenței dubiilor serioase privind compatibilitatea concentrării cu piața internă – Admisibilitate
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 4 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 14 alin. (2) lit. (a) și (b)]
15. Concentrări economice între întreprinderi – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Putere de apreciere a Comisiei – Luarea în considerare a precedentelor privind alte societăți – Admisibilitate
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 4 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 14 alin. (2) lit. (a) și (b)]
16. Concentrări economice între întreprinderi – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Durata încălcării – Putere de apreciere a Comisiei
[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 7 alin. (1) și art. 14 alin. (2) lit. (b)]
17. Concentrări economice între întreprinderi – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Respectarea principiului proporționalității – Domeniu de aplicare
(Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 14)
18. Concentrări economice între întreprinderi – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Control jurisdicțional – Competența de fond a instanței Uniunii – Întindere
(Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 16)
1. Potrivit articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, o concentrare cu dimensiune comunitară nu se pune în aplicare nici înainte de notificare și nici înainte de a fi declarată compatibilă cu piața internă în temeiul unei decizii a Comisiei. Articolul 7 alineatul (2) din regulamentul menționat prevede totuși două derogări de la această obligație de suspendare a concentrării, una legată de o ofertă publică de cumpărare sau de schimb și cealaltă legată de o serie de tranzacții cu valori mobiliare.
Potrivit primei ipoteze prevăzute la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004, alineatul (1) din articolul menționat nu împiedică punerea în aplicare a unei oferte publice de cumpărare sau de schimb, cu condiția ca concentrarea să fie notificată fără întârziere și ca cumpărătorul să nu își exercite drepturile de vot înainte de autorizarea concentrării. În consecință, potrivit modului său de redactare, această primă ipoteză nu este aplicabilă în cazul preluării controlului asupra unei întreprinderi prin intermediul unei singure operațiuni de achiziție private, chiar dacă această achiziție este urmată de o ofertă publică de cumpărare obligatorie.
Nu este posibil nici să se considere că o astfel de operațiune de achiziție privată și oferta publică de cumpărare ulterioară constituie etape ale unei „concentrări unice” în sensul tezei a treia a considerentului (20) al Regulamentului nr. 139/2004 și al punctului 44 din Comunicarea consolidată privind competența Comisiei în temeiul Regulamentului nr. 139/2004. Desigur, dobândirea controlului asupra unei întreprinderi individuale prin intermediul mai multor operațiuni juridice care fac obiectul unei legături condiționale poate constitui o concentrare unică. Totuși, atunci când controlul asupra întreprinderii vizate este dobândit prin intermediul unei singure tranzacții private anterior lansării unei oferte publice de cumpărare, tranzacțiile ulterioare achiziției controlului prin care cumpărătorul obține participații suplimentare la această întreprindere nu mai sunt pertinente pentru dobândirea controlului și, prin urmare, pentru punerea în aplicare a concentrării.
Pe de altă parte, în cazul în care preluarea controlului prin intermediul unei singure tranzacții private, urmată de o ofertă publică obligatorie, constituie o concentrare unică, consecința ar fi aceea că, în cazul concentrărilor care implică societăți cotate la burse și situate în statele membre, achiziția privată de valori mobiliare care conferă controlul ar fi întotdeauna acoperită de excepția prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004, întrucât o astfel de achiziție privată presupune întotdeauna obligația de a prezenta o ofertă publică de cumpărare. Aceasta ar avea drept consecință faptul că domeniul de aplicare al excepției prevăzute la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 ar fi extins prea mult.
Prin urmare, noțiunea de concentrare unică nu este menită să se aplice într‑un caz în care controlul exclusiv de facto asupra singurei societăți‑țintă este dobândit de la un singur vânzător prin intermediul primei și singurei tranzacții private, chiar și atunci când aceasta este urmată de o ofertă publică obligatorie.
(a se vedea punctele 48, 66, 68, 72, 108, 109, 128, 186 și 229)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 51-59)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 74-82)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 161)
5. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 215-223)
6. Potrivit articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, Comisia poate impune amenzi numai pentru încălcări ale articolului 7 din acest regulament care au fost săvârșite „în mod intenționat sau din neglijență”. Această condiție este îndeplinită atunci când întreprinderea în cauză nu poate să nu cunoască faptul că are un comportament de natură anticoncurențială, indiferent dacă era sau nu era conștientă de faptul că încălca normele privind concurența.
Faptul că întreprinderea în cauză ar fi calificat în mod eronat din punct de vedere juridic comportamentul său pe care se întemeiază constatarea încălcării nu poate avea drept efect scutirea acesteia de aplicarea unei amenzi în măsura în care ea nu putea să nu cunoască faptul că avea un comportament de natură anticoncurențială
În acest context, întreprinderea vizată procedează în mod neglijent interpretând articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 într‑un mod care nu este acoperit nici de modul său de redactare, nici de practica decizională a Comisiei sau de jurisprudența instanțelor Uniunii și care nu este conform cu ceea ce a constatat Comisia, deși într‑un obiter dictum, într‑o decizie anterioară al cărei aviz a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în fiecare dintre limbile oficiale, și fără a contacta în prealabil Comisia pentru a verifica exactitatea interpretării sale. Procedând astfel, întreprinderea vizată a acționat pe propriul risc și nu se poate întemeia în mod valid pe pretinsul caracter „rezonabil” al interpretării sale.
În plus, o întreprindere nu poate evita aplicarea unei amenzi atunci când încălcarea normelor de concurență își are originea în eroarea săvârșită de întreprindere cu privire la legalitatea comportamentului său ca urmare a conținutului unei opinii juridice a unui avocat.
În cadrul aprecierii neglijenței, Comisia era de asemenea îndreptățită să ia în considerare faptul că societatea vizată este o întreprindere europeană mare, cu o experiență semnificativă în ceea ce privește procedurile de control al concentrărilor și de notificare a Comisiei și a autorităților naționale, căreia i se aplicase deja o amendă, chiar dacă la nivel național, pentru punerea în aplicare prematură a unei concentrări. Astfel, într‑o asemenea situație, este de așteptat o diligență specială din partea societății vizate.
(a se vedea punctele 236-238, 255 și 257-259)
7. În momentul în care o întreprindere încalcă obligația prevăzută la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi de a notifica o concentrare anterior realizării sale, încălcarea interdicției corespondente de a realiza o concentrare anterior notificării sale, prevăzută la articolul 7 alineatul (1) prima ipoteză din regulamentul menționat, începe în mod automat. În același timp, aceasta încalcă interdicția de a pune în aplicare o concentrare înainte de autorizare, prevăzută la articolul 7 alineatul (1) a doua ipoteză din Regulamentul nr. 139/2004, întrucât o concentrare care nu a fost notificată nu poate fi declarată compatibilă cu piața internă.
În ceea ce privește sancțiunile prevăzute, încălcarea obligației prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 139/2004 și încălcarea interdicției prevăzute la articolul 7 alineatul (1) a doua ipoteză din regulamentul menționat figurează la articolul 14 alineatul (2) din același regulament, ceea ce implică faptul că limitele de pedeapsă pentru încălcarea articolului 4 alineatul (1) și pentru încălcarea articolului 7 alineatul (1) din acest regulament sunt în continuare identice și corespund posibilității de a impune amenzi care nu depășesc 10 % din cifra totală de afaceri a întreprinderilor în cauză.
(a se vedea punctele 300, 301 și 303)
8. Principiul ne bis in idem trebuie respectat în cadrul procedurilor care au drept scop aplicarea de amenzi în materia dreptului concurenței. Acest principiu interzice, în domeniul concurenței, ca o întreprindere să fie condamnată sau urmărită din nou pentru un comportament anticoncurențial pentru care a fost sancționată sau cu privire la care a fost declarată ca nefiind răspunzătoare printr‑o decizie anterioară care nu mai poate fi atacată.
Principiul menționat, a cărui aplicare este supusă unei triple condiții, de identitate a faptelor, de unitate de făptuitor și de unitate a interesului legal protejat, interzice atât ca o întreprindere să fie „urmărită” din nou, cât și ca aceasta să fie „condamnată” din nou. Totuși, aceste interdicții presupun că întreprinderea în cauză a fost sancționată sau declarată ca nefiind răspunzătoare printr‑o decizie anterioară care nu mai poate fi atacată.
Prin urmare, principiul ne bis in idem nu se aplică într‑o situație în care Comisia impune mai multe sancțiuni printr‑o singură decizie, chiar dacă aceste sancțiuni sunt impuse pentru aceleași fapte.
(a se vedea punctele 307-309, 315, 319 și 344)
9. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 344, 348-374)
10. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 377-394)
11. Împrejurarea că Comisia nu a aplicat o amendă autorului unei încălcări a normelor de concurență nu poate împiedica, prin ea însăși, aplicarea unei amenzi autorului unei încălcări de aceeași natură. În plus, din moment ce, prin propriul comportament, o întreprindere a încălcat normele de concurență, aceasta nu poate fi exonerată de orice sancțiune pentru motivul că altor operatori nu li s‑a aplicat o amendă, atunci când instanța Uniunii nu este sesizată cu privire la situația acestora.
Pe de altă parte, principiul egalității de tratament în raport cu o întreprindere căreia nu i‑a fost impusă nicio amendă printr‑o decizie anterioară pentru același tip de comportament poate fi, în principiu, invocat în mod util numai de operatori care nu au avut posibilitatea de a lua în considerare clarificările furnizate în decizia anterioară pentru a evita încălcarea normelor de concurență, întrucât această decizie a intervenit într‑un moment în care încălcarea fusese deja săvârșită.
(a se vedea punctele 398 și 407)
12. În ceea ce privește amenzile impuse în temeiul articolului 14 din Regulamentul nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, alineatul (3) al aceluiași articol prevede că la stabilirea valorii amenzii se iau în considerare natura, gravitatea și durata încălcării. Întrucât Comisia nu a adoptat linii directoare care să precizeze metoda de calcul care i s‑ar impune în cadrul stabilirii cuantumului amenzilor în temeiul articolului 14 menționat, cadrul analizei Comisiei trebuie să fie cel al alineatului (3) al acestui articol.
În vederea respectării obligației de motivare prevăzute la articolul 296 al doilea paragraf TFUE, Comisia este în plus obligată să facă să reiasă în mod clar și neechivoc din decizia de aplicare a amenzii elementele luate în considerare cu ocazia determinării cuantumului amenzii. În lipsa unor linii directoare care să precizeze metoda de calcul a cuantumului amenzilor menționate, Comisia nu are totuși obligația de a calcula, în valoare absolută sau în procente, cuantumul de bază al amenzii și eventualele circumstanțe agravante sau atenuante.
(a se vedea punctele 447, 449, 450 și 455)
13. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 468-477)
14. În cadrul stabilirii cuantumului unei amenzi aplicate pentru încălcarea articolului 4 alineatul (1) și a articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, simplul fapt că sunt posibile efecte prejudiciabile asupra concurenței, deoarece concentrarea pusă în aplicare în forma avută inițial în vedere și neautorizată de Comisie genera îndoieli serioase în ceea ce privește compatibilitatea sa cu piața internă, poate fi luat în considerare la aprecierea gravității încălcării, deși Comisia nu demonstrează că existența unor asemenea efecte este probabilă în măsură rezonabilă.
Desigur, atunci când poate fi demonstrată existența unor efecte prejudiciabile pentru concurență care rezultă din punerea în aplicare a unei concentrări în forma avută inițial în vedere și neautorizată de Comisie, acest fapt este susceptibil să facă încălcarea și mai gravă decât o încălcare care intră sub incidența „situației intermediare”. Aceasta nu împiedică împrejurarea că simplul fapt că nu pot fi excluse efecte prejudiciabile asupra concurenței face ca încălcarea să fie mai gravă decât punerea în aplicare prematură a unei concentrări care nu ridică nicio problemă de concurență.
Astfel, nu ar fi adecvat să fie tratate în același mod punerea în aplicare prematură a unor concentrări care generează îndoieli serioase în ceea ce privește compatibilitatea lor cu piața internă și punerea în aplicare prematură a unor concentrări care nu ridică nicio problemă de concurență. În această privință, în cazul concentrărilor care generează îndoieli serioase în ceea ce privește compatibilitatea lor cu piața internă, posibilele riscuri pentru concurență asociate unei puneri în aplicare premature nu sunt aceleași precum în cazul concentrărilor care nu ridică probleme de concurență.
Faptul că o concentrare generează îndoieli serioase în ceea ce privește compatibilitatea sa cu piața internă face, așadar, ca punerea în aplicare prematură a acestei concentrări să fie mai gravă decât punerea în aplicare prematură a unei concentrări care nu ridică probleme de concurență, cu excepția cazului în care, în pofida faptului că generează astfel de îndoieli serioase, se poate exclude într‑un caz concret că punerea sa în aplicare în forma avută inițial în vedere și neautorizată de Comisie a putut avea efecte prejudiciabile asupra concurenței.
(a se vedea punctele 497, 499, 500, 523 și 524)
15. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 543-547)
16. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 554-577)
17. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 580, 582-587, 592-608)
18. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 581)