Cauza T‑255/08

Eugenia Montero Padilla

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale JOSE PADILLA — Mărci și semn anterioare JOSE PADILLA — Motive relative de refuz — Lipsa unei mărci de notorietate în sensul articolului 6 bis din Convenția de la Paris și a unei mărci de renume — Articolul 8 alineatul (2) litera (c) și articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (2) litera (c) și articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] — Lipsa unui semn anterior utilizat în comerț — Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009]”

Sumarul hotărârii

1.      Marcă comunitară — Definiția și dobândirea mărcii comunitare — Motive relative de refuz — Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare de notorietate într‑un stat membru

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (1) și alin.(2) lit. (c)]

2.      Marcă comunitară — Definiția și dobândirea mărcii comunitare — Motive relative de refuz — Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare care se bucură de renume — Protecție a mărcii anterioare de renume extinsă la produse sau la servicii nesimilare

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (5)]

3.      Marcă comunitară — Definiția și dobândirea mărcii comunitare — Motive relative de refuz — Opoziție a titularului unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (4)]

1.      Nu a fost dovedită utilizarea ca marcă a numelui José Padilla, invocată în cadrul opoziției formulate împotriva înregistrării semnului verbal JOSE PADILLA ca marcă comunitară pentru produse din clasele 9, 25 și 41 în sensul Aranjamentului de la Nisa. Într‑adevăr, documentele prezentate demonstrează numai notorietatea compozitorului decedat și utilizarea numelui acestuia pentru identificarea autorului compozițiilor muzicale, iar nu utilizarea acestui nume ca marcă. Astfel, nu a fost făcută dovada că, la data depunerii cererii solicitate, semnul JOSE PADILLA era o marcă de notorietate într‑un stat membru și că era utilizat pentru produse similare sau identice celor desemnate de marca solicitată.

(a se vedea punctele 53 și 56)

2.      Rezultă din modul de redactare a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, care folosește expresia „pentru care este înregistrată marca anterioară”, că această dispoziție nu se aplică mărcilor anterioare în sensul articolului 8 alineatul (2) din acest regulament decât în măsura în care au făcut obiectul unei înregistrări.

Prin urmare, spre deosebire de articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, care permite, în raport cu produse sau cu servicii identice sau similare, opozițiile întemeiate pe mărci pentru care nu a fost prezentată nicio dovadă a înregistrării, dar care sunt de notorietate în sensul articolului 6 bis din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale, articolul 8 alineatul (5) din regulamentul menționat nu protejează, în raport cu produse sau cu servicii nesimilare, decât mărcile de notorietate în sensul articolului 6 bis din Convenția de la Paris pentru care este prezentată o dovadă a înregistrării.

(a se vedea punctele 47 și 48)

3.      Dreptul de autor nu poate constitui „semn utilizat în comerț”, în sensul articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară. Astfel, rezultă din economia articolului 52 din acest regulament că un drept de autor nu reprezintă un astfel de semn. Această din urmă dispoziție prevede, la alineatul (1) litera (c), că o marcă comunitară este declarată nulă atunci când există un drept anterior menționat la articolul 8 alineatul (4) și când se îndeplinesc condițiile menționate la acest alineat. Alineatul 2 litera (c) al aceluiași articol prevede că o marcă comunitară este de asemenea declarată nulă dacă utilizarea ei poate fi interzisă în temeiul unui „alt” drept anterior, în special în temeiul unui drept de autor. Rezultă că dreptul de autor nu face parte dintre drepturile anterioare prevăzute la articolul 8 alineatul (4) din regulamentul menționat.

(a se vedea punctul 65)