Cauza T‑504/09

Völkl GmbH & Co. KG

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale VÖLKL – Marca internațională verbală anterioară VÖLKL – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Refuz parțial de înregistrare – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Utilizare serioasă a mărcii anterioare – Articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 și norma 22 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 – Competența camerei de recurs în cazul unei căi de atac limitate la o parte dintre produsele sau serviciile vizate în cererea de înregistrare – Articolul 64 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 – Cerere de modificare a deciziei camerei de recurs – Articolul 65 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009”

Sumarul hotărârii

1.      Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Persoane îndreptățite să formuleze o cale de atac și să se constituie părți la procedură – Persoane ale căror cereri nu sunt admise printr‑o decizie – Decizie de trimitere a cauzei la organul inferior spre reexaminare

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 65 alin. (4)]

2.      Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Cale de atac în fața camerelor de recurs –Competența camerelor de recurs

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 64 alin. (1)]

3.      Marcă comunitară – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Utilizare serioasă – Noțiune – Criterii de apreciere

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 42 alin. (2) și (3)]

4.      Marcă comunitară – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Utilizare serioasă – Noțiune – Stabilirea unui prag cantitativ de utilizare minimă – Excludere

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 42 alin. (2) și (3)]

1.      O decizie a unei camere de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) trebuie considerată ca fiind pronunțată în favoarea uneia dintre părțile care s‑a prezentat în fața acestei camere atunci când se admite cererea acestei părți în temeiul unuia dintre motivele de refuz al înregistrării sau de nulitate a unei mărci ori, în mod mai general, numai a unei părți a argumentației prezentate de partea respectivă, chiar dacă ar omite să examineze sau ar respinge celelalte motive sau argumente invocate de aceeași parte.

În schimb, trebuie să se considere că o decizie a unei camere de recurs a Oficiului nu este pronunțată, în sensul articolului 65 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, în favoarea unei părți atunci când camera de recurs se pronunță cu privire la o cerere depusă de această parte în fața Oficiului într‑un sens care îi este nefavorabil.

Trebuie să se considere că această ultimă situație include cazul în care camera de recurs, după ce a respins o cerere a cărei admitere ar fi pus capăt procedurii în fața Oficiului într‑un sens favorabil părții care a prezentat cererea, trimite cauza la organul inferior spre rejudecare, și aceasta fără a aduce atingere posibilității ca această rejudecare să poată avea drept rezultat o decizie favorabilă acestei părți.

(a se vedea punctele 26-28)

2.      Atunci când calea de atac în fața camerei de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) privește numai o parte din produsele sau serviciile vizate în cererea de înregistrare sau de opoziție, această cale de atac autorizează camera de recurs să efectueze o nouă examinare a fondului opoziției, însă numai în legătură cu produsele sau serviciile respective, întrucât cererea de înregistrare și opoziția nu au fost formulate în fața sa în legătură cu celelalte produse sau servicii vizate.

Această situație se regăsește în cazul în care reclamanta a introdus o cale de atac în fața camerei de recurs împotriva deciziei diviziei de opoziție exclusiv în măsura în care aceasta a admis opoziția și a respins cererea de înregistrare pentru o parte din produsele solicitate.

În consecință, în măsura în care a anulat punctul din dispozitivul deciziei de opoziție care stabilea înregistrarea mărcii solicitate pentru celelalte produse, camera de recurs și‑a depășit limitele competenței, astfel cum este definită la articolul 64 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară.

(a se vedea punctele 54-56)

3.      O marcă face obiectul unei utilizări serioase atunci când este utilizată în conformitate cu funcția sa esențială, care este aceea de a garanta identitatea originii produselor sau a serviciilor pentru care a fost înregistrată în scopul de a crea sau de a păstra un debușeu pentru aceste produse și servicii, cu excluderea utilizărilor cu caracter simbolic având ca unic obiect menținerea drepturilor conferite de marcă. În plus, condiția utilizării serioase a mărcii impune ca aceasta, astfel cum este protejată pe teritoriul relevant, să fie utilizată în mod public și spre exterior.

Aprecierea caracterului serios al utilizării mărcii trebuie să se întemeieze pe toate faptele și împrejurările capabile să demonstreze exploatarea comercială reală a acesteia, în special utilizările considerate justificate în sectorul economic vizat pentru menținerea sau pentru crearea de cote de piață pentru produsele sau serviciile protejate prin marcă, natura acestor produse sau a acestor servicii, caracteristicile pieței, întinderea și frecvența utilizării mărcii.

În ceea de privește importanța utilizării mărcii anterioare, trebuie să se ia în considerare în special volumul comercial al totalității actelor de utilizare, pe de o parte, și perioada în care au fost îndeplinite actele de utilizare, precum și frecvența acestor acte, pe de altă parte.

(a se vedea punctele 78-80)

4.      Pentru a examina caracterul serios al utilizării unei mărci anterioare, trebuie să se efectueze o apreciere globală ținând seama de toți factorii pertinenți din speță. Această apreciere implică o anumită interdependență a factorilor luați în considerare. Astfel, un volum scăzut de produse comercializate sub marca menționată poate fi compensat printr‑o intensitate accentuată sau o mare constanță în timp a utilizării acestei mărci și invers.

Cifra de afaceri realizată, precum și cantitatea de vânzări de produse sub marca anterioară nu pot fi apreciate în absolut, ci doar în raport cu alți factori pertinenți, precum volumul activității comerciale, capacitățile de producție sau de comercializare ori gradul de diversificare al întreprinderii care exploatează marca, precum și caracteristicile produselor sau ale serviciilor pe piața respectivă. Prin urmare, nu este necesar ca utilizarea mărcii anterioare să fie întotdeauna semnificativă din punct de vedere cantitativ pentru a o califica drept serioasă. Așadar, chiar și o utilizare minimă poate fi suficientă pentru a fi calificată drept serioasă, cu condiția ca aceasta să fie considerată justificată în sectorul economic vizat pentru menținerea sau pentru crearea cotelor de piață pentru produsele sau pentru serviciile protejate prin marcă. În consecință, nu este posibil să se determine a priori, în mod abstract, care este pragul cantitativ care trebuie reținut pentru a stabili dacă utilizarea are sau nu are un caracter serios, astfel încât nu poate fi instituită o normă de minimis, care nu ar permite Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) sau, în cazul unei acțiuni, Tribunalului să aprecieze toate împrejurările litigiului cu care este sesizat.

(a se vedea punctele 81 și 82)