Cauza T‑145/06

Omya AG

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Concurență — Concentrări — Solicitare de informații — Articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 — Caracterul necesar al informațiilor solicitate — Proporționalitate — Termen rezonabil — Abuz de putere — Încălcarea încrederii legitime”

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune în anulare — Competența instanței comunitare — Capăt de cerere prin care se urmărește obținerea unei somații adresate unei instituții — Capăt de cerere prin care se urmărește obținerea unei hotărâri declarative — Inadmisibilitate

(art. 230 CE)

2.      Concurență — Concentrări — Examinare de către Comisie — Decizie prin care se solicită informații adresată părților care fac notificarea — Cerere de corectare a informațiilor comunicate — Condiții

(Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2 și 11)

3.      Concurență — Concentrări — Examinare de către Comisie — Aprecieri de natură economică — Control jurisdicțional — Limite

(Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2 și 11)

4.      Concurență — Concentrări — Examinare de către Comisie — Decizie prin care se solicită informații adresată părților care fac notificarea — Cerere de corectare a informațiilor comunicate — Suspendarea termenelor

(Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 10 și 11)

5.      Concurență — Concentrări — Examinare de către Comisie — Decizie prin care se solicită informații adresată părților care fac notificarea — Comunicare privind obiecțiunile care nu permite să se stabilească necesitatea sau exactitatea informațiilor

[Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2, art. 11 și art. 18 alin. (3)]

6.      Concurență — Concentrări — Examinare de către Comisie — Decizie prin care se solicită informații adresată părților care fac notificarea — Cerere de corectare a informațiilor comunicate

(Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 11)

7.      Concurență — Concentrări — Examinare de către Comisie — Decizie prin care se solicită informații adresată părților care fac notificarea — Cerere de corectare a informațiilor comunicate

(Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 11)

1.      În cadrul controlului legalității întemeiat pe articolul 230 CE, Tribunalul nu este competent să pronunțe hotărâri declarative sau somații, chiar dacă acestea au legătură cu modurile de executare a hotărârilor sale, astfel încât trebuie declarată ca fiind în mod vădit inadmisibilă o acțiune prin care se urmărește ca Tribunalul să se pronunțe cu privire la consecințele anulării actului atacat.

(a se vedea punctul 23)

2.      Comisia poate exercita puterile care îi sunt conferite prin articolul 11 din Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi numai în măsura în care aceasta consideră că nu dispune de toate informațiile necesare pentru a se pronunța asupra compatibilității operațiunii de concentrare vizate cu piața comună.

În această privință, pentru a adopta o decizie privind o concentrare, Comisia trebuie să examineze, în special în temeiul articolului 2 din Regulamentul nr. 139/2004, efectele operațiunii respective pe toate piețele pentru care există un risc de împiedicare în mod semnificativ a concurenței efective pe piața comună sau pe o parte substanțială a acesteia.

În plus, faptul că cerința necesității trebuie interpretată prin referire la decizia privind compatibilitatea cu piața comună a concentrării în discuție presupune că necesitatea informațiilor vizate printr‑o cerere formulată în temeiul articolului 11 din Regulamentul nr. 139/2004 trebuie apreciată prin referire la concepția pe care Comisia o putea avea în mod legitim, la momentul formulării cererii în cauză, cu privire la întinderea informațiilor necesare pentru examinarea concentrării. Prin urmare, această apreciere nu se poate întemeia pe necesitatea reală a informațiilor în continuarea procedurii desfășurate în fața Comisiei, care este tributară unei multitudini de factori și, astfel, nu poate fi stabilită cu certitudine în momentul formulării cererii de informații.

În această privință, deși faptul că informațiile vizate printr‑o cerere adresată în temeiul articolului 11 din Regulamentul nr. 139/2004 au fost utilizate ulterior poate indica necesitatea acestora, neutilizarea acestora nu echivalează cu o dovadă a contrariului.

În ceea ce privește cazul special al unei decizii adoptate în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul nr. 139/2004, prin care Comisia solicită corectarea informațiilor care se dovedesc a fi inexacte, comunicate de o parte care face notificarea, necesitatea unei astfel de corectări se apreciază în funcție de criteriul caracterului esențial al erorilor identificate, care este adecvat având în vedere formularea și economia acestui regulament. Prin urmare, atunci când există riscul ca informațiile comunicate de o parte, care sunt identificate drept eronate, să influențeze în mod semnificativ evaluarea făcută de Comisie cu privire la compatibilitatea operațiunii de concentrare în cauză cu piața comună, Comisia poate solicita corectarea acestor informații. Nu este necesară o interpretare strictă a acestui criteriu, imperativul celerității ce caracterizează economia generală a Regulamentului nr. 139/2004 trebuind conciliat cu obiectivul controlului efectiv al compatibilității concentrărilor cu piața comună, pe care Comisia trebuie să îl efectueze cu mare atenție și care impune ca aceasta să obțină informații complete și exacte.

(a se vedea punctele 24, 28-31, 33, 41, 42, 45, 60 și 61)

3.      În cadrul controlului concentrărilor, Comisia dispune de o putere de apreciere în materie economică, iar controlul exercitat de instanța comunitară trebuie să se limiteze la verificarea respectării dispozițiilor de procedură și de motivare, precum și a exactității materiale a faptelor, a absenței unei erori vădite de apreciere și a lipsei unui abuz de putere. Totuși, această împrejurare nu presupune că instanța comunitară trebuie să se abțină să controleze modul în care Comisia a interpretat datele de natură economică și, în special, modul în care Comisia apreciază necesitatea informațiilor solicitate în temeiul articolului 11 din Regulamentul nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, precum și caracterul esențial al erorilor despre care se pretinde că afectează acele informații.

(a se vedea punctul 32)

4.      Exercitarea de către Comisie a puterilor care îi sunt conferite prin articolul 11 din Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi este supusă respectării principiului proporționalității, care impune ca actele instituțiilor comunitare să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite. În special, este necesar ca obligația de a furniza o informație, impusă unei întreprinderi, să nu reprezinte pentru aceasta din urmă o sarcină disproporționată în raport cu necesitățile investigației.

În ceea ce privește o decizie adoptată în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul nr. 139/2004, prin care Comisia solicită corectarea informațiilor care se dovedesc a fi inexacte, comunicate de o parte care face notificarea, din moment ce durata suspendării termenelor stabilite la articolul 10 din Regulamentul nr. 139/2004, generată de adoptarea unei astfel de decizii, depinde de data la care sunt comunicate informațiile necesare, Comisia nu încalcă principiul proporționalității prin suspendarea procedurii atât timp cât informațiile respective nu îi sunt comunicate.

(a se vedea punctul 34)

5.      În cadrul unei proceduri de control al unei operațiuni de concentrare care determină formularea unei cereri de informații pe calea unei decizii în temeiul articolului 11 din Regulamentul nr. 139/2004, comunicarea privind obiecțiunile nu permite să se stabilească în mod exhaustiv informațiile pe care Comisia le consideră necesare la momentul adoptării unei asemenea decizii. Astfel, comunicarea privind obiecțiunile menționează numai aprecierile care conduc Comisia la identificarea unor potențiale probleme privind concurența și omite, așadar, în principiu, piețele pe care nu a fost identificat vreun risc. Prin urmare, obiectul acesteia este în mod considerabil mai limitat decât cel al examinării efectuate anterior de Comisie. Comunicarea privind obiecțiunile nu constituie nici un element determinant în ceea ce privește aprecierea poziției Comisiei față de exactitatea informațiilor utilizate în examinarea concentrării notificate.

(a se vedea punctele 46 și 77)

6.      Noțiunea de abuz de putere se referă la utilizarea de către o autoritate administrativă a puterilor acesteia în alt scop decât cel pentru care i‑au fost conferite. O decizie este afectată de un abuz de putere numai dacă rezultă din indicii obiective, pertinente și concordante că a fost adoptată într‑un astfel de scop. În cazul în care se urmăresc mai multe scopuri, chiar dacă la motivele valabile se adaugă un motiv nejustificat, decizia nu va fi afectată din această cauză de un abuz de putere, cu condiția să nu sacrifice scopul esențial.

Lipsa probei privind o încălcare a reglementării în vigoare nu afectează existența eventuală a unui abuz de putere din partea autorității administrative.

O decizie a Comisiei în temeiul articolului 11 din Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, prin care se solicită corectarea informațiilor care se dovedesc a fi inexacte, comunicate de o parte care face notificarea, este afectată de un abuz de putere dacă există indicii obiective, pertinente și concordante care arată că a fost adoptată de Comisie mai degrabă în scopul de a obține o suspendare a termenului de examinare a concentrării decât pentru corectarea informațiilor necesare în vederea acestei examinări. În această privință, faptul că, în mod sistematic, cu ocazia unor verificări suplimentare ale exactității informațiilor comunicate de părțile care fac notificarea, Comisia caută erori nu indică un abuz de putere. De asemenea, nu constituie un indiciu al existenței unui abuz de putere începerea de către Comisie a redactării unei decizii prin care se solicită informații suplimentare înainte de a fi studiat modul în care erorile îi pot afecta aprecierea.

(a se vedea punctele 98-100, 106 și 109)

7.      Dreptul de a invoca protecția încrederii legitime presupune îndeplinirea a trei condiții. În primul rând, administrația comunitară trebuie să îi fi furnizat persoanei interesate asigurări precise, necondiționate și concordante, emise de surse autorizate și de încredere. În al doilea rând, aceste asigurări trebuie să fie de natură să determine persoana căreia i se adresează să nutrească o așteptare legitimă. În al treilea rând, asigurările date trebuie să fie conforme normelor aplicabile.

În cadrul controlului operațiunilor de concentrare, Comisia poate, fără a aduce atingere încrederii legitime a părților care fac notificarea, să aprecieze într‑o primă etapă că informațiile furnizate de acestea din urmă sunt complete și exacte și, într‑o a doua etapă, să revină asupra acestei aprecieri.

Astfel, pentru a efectua un control eficient al operațiunilor de concentrare și având în vedere obligația Comisiei de a examina cu multă atenție efectele operațiunii vizate pe toate piețele potențial afectate, aceasta trebuie să păstreze posibilitatea de a solicita corectarea informațiilor în esență inexacte comunicate de părți și necesare pentru efectuarea examinării, motivele care au determinat‑o să verifice din nou exactitatea acestora neproducând efecte în această privință.

În plus, în măsura în care Comisia trebuie să efectueze examinarea în termene relativ stricte și în măsura în care părțile la concentrare sunt obligate să comunice Comisiei informații exacte și complete, procedura de control al concentrărilor se bazează în mod necesar, în mare parte, pe încredere, Comisia neputând fi obligată să verifice imediat și în detaliu exactitatea tuturor informațiilor transmise de părțile respective.

De altfel, verificările efectuate de Comisie în urma primirii unor informații nu sunt în mod necesar de natură să evidențieze toate inexactitățile semnificative care pot afecta informațiile respective.

Părțile care fac notificarea nu pot invoca existența unei încrederi legitime pentru a evita consecințele încălcării obligației de a furniza informații complete și exacte pentru simplul motiv că această încălcare nu a fost detectată de Comisie la momentul efectuării verificărilor menționate anterior.

Pe de altă parte, simplul fapt că, în trecut, Comisia a reacționat într‑un termen de câteva zile la comunicarea informațiilor nu constituie o asigurare suficient de precisă că, în viitor, Comisia nu va răspunde într‑un termen mai lung la o comunicare de informații.

În sfârșit, practica avută de Comisie în privința deciziilor referitoare la caracterul complet al informațiilor comunicate în cadrul examinării unei concentrări notificate nu poate să fie invocată în privința unei decizii referitoare la exactitatea informațiilor și, prin urmare, nu este de natură să creeze o încredere legitimă.

(a se vedea punctele 68, 117-120, 122 și 123)