ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

10 noiembrie 2009

Cauza T‑180/08 P

Giuseppe Tiralongo

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Recurs — Funcție publică — Agenți temporari — Lipsa prelungirii unui contract pe durată determinată — Acțiune în despăgubiri — Originea prejudiciului — Obligație de motivare a Tribunalului Funcției Publice”

Obiectul: Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 6 martie 2008, Tiralongo/Comisia (F‑55/07, nepublicată încă în Repertoriu), și având ca obiect anularea acestei ordonanțe

Decizia: Respinge recursul. Domnul Giuseppe Tiralongo suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Comunităților Europene.

Sumar

1.      Funcționari — Acțiune — Acțiune în despăgubire — Procedură precontencioasă — Desfășurare diferită în cazul sau în lipsa unui act care lezează

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari — Acțiune — Motive

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

3.      Drept comunitar — Principii — Protecția încrederii legitime și nediscriminarea — Încălcare

1.      Procedura precontencioasă diferă după cum prejudiciul a cărui reparare se solicită rezultă dintr‑un act care lezează în sensul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor sau dintr‑un comportament fără caracter decizional al administrației. În primul caz, revine persoanei în cauză obligația de a sesiza autoritatea împuternicită să facă numiri, în termenele prevăzute, cu o reclamație îndreptată împotriva actului în cauză. În al doilea caz, în schimb, procedura administrativă trebuie să înceapă prin introducerea unei cereri în sensul articolului 90 alineatul (1) din statut, având ca obiect obținerea unei despăgubiri, și să continue, atunci când este cazul, printr‑o reclamație îndreptată împotriva deciziei de respingere a cererii.

Astfel, răspunsul la întrebarea dacă prejudiciul invocat își are originea într‑un act care lezează sau într‑un comportament fără conținut decizional al administrației este indispensabil pentru verificarea respectării procedurii precontencioase și a termenelor prevăzute la articolele 90 și 91 din statut și, așadar, a admisibilității acțiunii. Întrucât aceste norme sunt de ordine publică, această calificare este de competența exclusivă a instanței comunitare, care nu este ținută în această privință de calificarea pe care au reținut‑o părțile.

Astfel, nu s‑ar putea admite ca, redactând o acțiune astfel încât să evite să afirme că prejudiciul rezultă din nelegalitatea anumitor acte, un justițiabil să poată eluda aplicarea normelor în materie de termene, prevăzute de statut.

(a se vedea punctele 24 și 25)

Trimitere la: Curte 22 octombrie 1975, Meyer‑Burckhardt/Comisia, 9/75, Rec., p. 1171, punctele 10 și 11; Curte 19 noiembrie 1981, Fournier/Comisia, 106/80, Rec., p. 2759, punctele 15-18; Curte 7 octombrie 1987, Schina/Comisia, 401/85, Rec., p. 3911, punctul 9; Tribunal 25 februarie 1992, Marcato/Comisia, T‑64/91, Rec., p. II‑243, punctele 32 și 33; Tribunal 8 octombrie 1992, Meskens/Parlamentul European, T‑84/91, Rec., p. II‑2335, punctul 33; Tribunal 1 decembrie 1994, Ditterich/Comisia, T‑79/92, RecFP, p. I‑A‑289 și II‑907, punctul 40; Tribunal 6 noiembrie 1997, Liao/Consiliul, T‑15/96, RecFP, p. I‑A‑329 și II‑897, punctul 27; Tribunal 24 martie 1998, Meyer și alții/Curtea de Justiție, T‑181/97, RecFP, p. I‑A‑151 și II‑481, punctul 22; Tribunal 26 noiembrie 1999, Giegerich/Comisia, T‑253/97, RecFP, p. I‑A‑233 și II‑1177, punctul 18; Tribunal 17 mai 2006, Marcuccio/Comisia, T‑241/03, RecFP, p. I‑A‑2‑111 și II‑A‑2‑517, punctul 52; Tribunal 11 decembrie 2007, Sack/Comisia, T‑66/05, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 35

2.      Este necesar să se distingă între, pe de o parte, acțiunile administrației, care iau forma unor acte care lezează sau a unor comportamente lipsite de caracter decizional, aflate la originea prejudiciului și despre care se pretinde că sunt nelegale, și, pe de altă parte, înseși nelegalitățile menționate. Astfel, eventuale încălcări ale dispozițiilor aplicabile sau ale diferitelor principii generale constituie tot atâtea motive de nelegalitate care pot afecta actele sau comportamentele administrației, dar care nu pot constitui, în sine, acțiuni ilegale.

Întrucât este necontestat că o scrisoare prin care se stabilește data încetării contractului unui agent este un act care lezează, nu se poate considera că, prin faptul că a răspuns la scrisorile agentului în care i se solicita, în esență, să revină asupra acestei decizii, administrația a dat naștere unui comportament fără caracter decizional, fiecare dintre scrisorile confirmative ale acesteia neconstituind decât o componentă a acestuia. Această interpretare ar permite persoanei în cauză să eludeze termenele pentru contestarea actelor care lezează, indiferent dacă aceasta se efectuează prin intermediul unei cereri de anulare sau de despăgubire, termene prevăzute la articolele 90 și 91 din statut, solicitând în mai multe rânduri administrației să revină asupra unei decizii care lezează. Astfel, trimiterea, cuprinsă în jurisprudență, la un „comportament” nu vizează în mod necesar o succesiune de acțiuni din partea unei instituții comunitare, ci vizează numai să distingă cazul în care o instituție a adoptat un act care lezează de cele în care comportamentul acesteia este lipsit de caracter decizional.

(a se vedea punctele 27 și 38)

3.      Faptul că, pentru a ajunge la concluzia existenței unei încălcări a principiului protecției încrederii legitime sau a principiului nediscriminării, trebuie constatată existența mai multor acte sau comportamente ale administrației nu permite să se considere o eventuală încălcare a acestor principii ca fiind un comportament al administrației. Astfel, încălcarea unui principiu de drept, indiferent care, nu este prin ea însăși nici un act, nici un comportament fără conținut decizional al administrației, ci un motiv de nelegalitate a unui act sau a unui comportament.

(a se vedea punctul 36)