HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a doua)

29 septembrie 2011

Cauza F‑93/05

Harald Mische

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică – Numire – Recrutare și transfer simultan la o altă instituție – Încadrare în grad în temeiul noilor norme, mai puțin favorabile – Admisibilitatea acțiunii – Interesul de a exercita acțiunea – Tardivitate”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Mische solicită, mai întâi, anularea deciziei Parlamentului European din 4 octombrie 2004 privind încadrarea acestuia în gradul A*6 treapta 1, în continuare, repunerea sa în toate drepturile ce rezultă dintr‑o încadrare legală în grad și, în sfârșit, acordarea de daune interese

Decizia:      Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată. Consiliul, intervenient, suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiune – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune în anulare îndreptată împotriva unei decizii de încadrare în grad – Recrutarea unui funcționar și transfer simultan – Imputabilitatea deciziei de încadrare

[Statutul funcționarilor, art. 29 alin. (1) lit. (b), art. 90 și 91]

2.      Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Data de depunere

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]

3.      Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Data de la care se calculează termenul de depunere

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]

1.      Obiectul acțiunii trebuie să existe la momentul introducerii acesteia, sub sancțiunea inadmisibilității, și trebuie să continue să existe până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, sub sancțiunea nepronunțării asupra fondului, ceea ce presupune ca acțiunea să poată astfel, prin rezultatul său, să aducă un beneficiu părții care a introdus‑o. Aceste condiții nu sunt îndeplinite de o acțiune în anulare îndreptată împotriva deciziei de încadrare a unui funcționar de către Parlamentul European atunci când se dovedește că această încadrare a fost stabilită în decizia Parlamentului European de a o recruta pe persoana interesată și de a o transfera simultan la Comisie, că recrutarea a fost efectuată numai la cererea expresă a Comisiei, numai în scopul ocupării, în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) litera (b) din statut, a unui post vacant în cadrul serviciilor sale, că, în plus, Comisia a luat parte activă la determinarea încadrării în grad și în treaptă și la stabilirea datei recrutării efective și că, de altfel, aceasta a precizat ulterior, în decizia sa de repartizare, gradul corespunzător postului în care persoana interesată era transferată și a modificat încadrarea în treaptă a acesteia. În aceste condiții, decizia Comisiei s‑a substituit, în ceea ce privește aceste aspecte, celei a Parlamentului European, fără a fi fost însă executată, întrucât cele două decizii au intrat în vigoare în aceeași zi, iar persoana interesată nu a lucrat la Parlamentul European. Pe de altă parte, funcționarul în cauză nu ar fi putut să fie transferat la Comisie dacă Parlamentul European nu l‑ar fi încadrat în același grad precum cel determinat de aceasta.

De aici rezultă că, cel puțin în ceea ce privește încadrarea funcționarului respectiv în grad și în treaptă, decizia Parlamentului European nu îi este imputabilă decât în mod formal, întrucât, în realitate, această încadrare a fost determinată de Comisie.

(a se vedea punctele 23-25 și 27)

Trimitere la:

Curte: 17 aprilie 2008, Flaherty și alții/Comisia, C‑373/06 P, C‑379/06 P și C‑382/06 P, punctul 25

2.      În ceea ce privește determinarea datei de depunere a unei reclamații administrative prealabile, articolul 90 alineatul (2) din statut trebuie interpretat în sensul că reclamația nu este „depusă” la data la care este trimisă către această instituție, ci la data la care ajunge la aceasta. Or, cu privire la data expirării termenului de trei luni, termenul prevăzut la articolul 90 alineatul (2) din statut expiră la sfârșitul zilei care, în cea de a treia lună, are același număr ca ziua evenimentului sau a actului care a provocat începerea termenului.

(a se vedea punctul 29)

Trimitere la:

Curte: 26 noiembrie 1981, Michel/Parlamentul European, 195/80, punctele 8 și 13; 15 ianuarie 1987, Misset/Consiliul, 152/85, punctele 8 și 9

Tribunalul Funcției Publice: 13 decembrie 2007, Van Neyghem/Comisia, F‑73/06, punctele 43 și 45

3.      Termenul de trei luni care, potrivit articolului 90 alineatul (2) din statut, se calculează în mod normal de la data comunicării deciziei destinatarului și cel târziu de la data la care persoana în cauză a luat cunoștință despre decizie trebuie interpretat în sensul că acest termen se calculează din ziua în care funcționarul a luat cunoștință despre motivarea și conținutul dispozitivului deciziei, chiar și prin intermediul unei instituții care nu este autorul acesteia.

(a se vedea punctul 30)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 3 iunie 1997, H/Comisia, T‑196/95, punctul 31