HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)
29 iulie 2010(*)
„Act de aderare la Uniunea Europeană – Uniune vamală – Măsuri tranzitorii – Punere în liberă circulație cu scutire de taxe vamale – Mărfuri care, la data aderării Republicii Letonia, se aflau în curs de transport pe teritoriul Comunității extinse – Formalități de export – Taxe la import – TVA”
În cauza C‑248/09,
având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Augstākās tiesas Senāts Administratīvo lietu departaments (Letonia), prin decizia din 26 iunie 2009, primită de Curte la 7 iulie 2009, în procedura
Pakora Pluss SIA
împotriva
Valsts ieņēmumu dienests,
CURTEA (Camera întâi),
compusă din domnul A. Tizzano, președinte de cameră, domnii E. Levits, M. Ilešič, M. Safjan (raportor) și doamna M. Berger, judecători,
avocat general: domnul P. Mengozzi,
grefier: domnul R. Grass,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru Pakora Pluss SIA, de doamna I. Petrova, membru al comitetului director;
– pentru Valsts ieņēmumu dienests, de domnul D. Jakāns, în calitate de agent;
– pentru guvernul leton, de doamnele K. Drēviņa și K. Krasovska, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Comunităților Europene, de domnii A. Sauka și B.‑R. Killmann, în calitate de agenți,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 4 punctul 10 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 82/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 decembrie 1996 (JO 1997, L 17, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 9, p. 250, denumit în continuare „Codul vamal”), a articolului 448 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92 (JO L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2787/2000 al Comisiei din 15 decembrie 2000 (JO L 330, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 13, p. 17, denumit în continuare „Regulamentul de aplicare”), precum și a capitolului 5 punctul 1 din anexa IV la Actul privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO 2003, L 236, p. 33, denumit în continuare „Actul de aderare”).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Pakora Pluss SIA (denumită în continuare „Pakora Pluss”), pe de o parte, și Valsts ieņēmumu dienests (administrația fiscală letonă, denumită în continuare „VID”), pe de altă parte, cu privire la plata taxelor vamale și a taxei pe valoarea adăugată (denumită în continuare „TVA‑ul”) la care a fost obligată această societate ca urmare a importului pe cale maritimă în Letonia, la 3 mai 2004, a unui autovehicul provenit din Germania.
Cadrul juridic
Reglementarea Uniunii
Codul vamal
3 Potrivit articolului 4 punctul 10 din Codul vamal, „drepturi de import” reprezintă:
„– drepturile vamale și taxele cu efect echivalent prevăzute la importul de mărfuri;
– impuneri la import introduse prin politica agricolă comună sau prin regimuri specifice aplicabile anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole”.
4 Articolul 79 din Codul vamal este redactat după cum urmează:
„Punerea în liberă circulație conferă mărfurilor necomunitare statutul vamal de mărfuri comunitare.
Aceasta atrage după sine aplicarea măsurilor de politică comercială, încheierea celorlalte formalități prevăzute cu privire la importul mărfurilor și aplicarea drepturilor legal datorate.”
5 Articolul 161 din Codul vamal prevede:
„(1) Regimul de export permite mărfurilor comunitare să iasă de pe teritoriul vamal al Comunității.
Exportul presupune aplicarea formalităților de ieșire, inclusiv a măsurilor de politică comercială și, după caz, a drepturilor de export.
(2) Cu excepția mărfurilor plasate sub regimul de perfecționare pasivă sau sub un regim de tranzit în temeiul articolului 163 și fără a aduce atingere articolului 164, toate mărfurile comunitare destinate exportului sunt plasate sub regimul de export.
[…]
(4) Situația și condițiile în care mărfurile care ies de pe teritoriul vamal al Comunității nu fac obiectul unei declarații de export se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului.
(5) Declarația de export trebuie depusă la biroul vamal autorizat cu supravegherea locului în care este stabilit exportatorul sau în care mărfurile sunt ambalate sau încărcate pentru transportul de export. Derogările se stabilesc în conformitate cu procedura comitetului.”
6 Articolul 162 din Codul vamal prevede:
„Liberul de vamă pentru export se acordă cu condiția ca mărfurile respective să iasă de pe teritoriul vamal al Comunității în aceleași condiții ca atunci când a fost acceptată declarația de export.”
Regulamentul de aplicare
7 Potrivit articolului 448 din Regulamentul de aplicare:
„(1) O companie maritimă poate fi autorizată să folosească un manifest unic ca declarație de tranzit dacă operează un număr important de călătorii regulate între statele membre (procedură simplificată – nivelul 2).
Prin derogare de la articolul 373 alineatul (1) litera (a), companiile maritime pot să nu fie stabilite în Comunitate dacă posedă un birou regional pe teritoriul acesteia.
(2) De îndată ce primesc cererea de autorizare, autoritățile vamale notifică această cerere celorlalte state membre pe teritoriul cărora se află porturile de plecare și de destinație prevăzute.
În cazul în care nu se primesc obiecțiuni în termen de șaizeci de zile de la data notificării, autoritățile vamale eliberează autorizația.
Această autorizație este valabilă în toate statele membre respective și se aplică numai operațiunilor de tranzit comunitar dintre porturile menționate în această autorizație.
(3) În scopul simplificării, compania maritimă poate folosi un singur manifest pentru toate mărfurile transportate; în acest caz, ea indică pe manifest, în dreptul articolelor respective:
(a) sigla «T1», atunci când mărfurile sunt plasate sub regim de tranzit comunitar extern;
(b) sigla «TF», atunci când mărfurile sunt plasate sub regimul de tranzit comunitar intern în conformitate cu articolul 340c alineatul (1);
(c) sigla «TD», pentru mărfurile care sunt deja plasate sub un regim de tranzit sau care sunt transportate în cadrul regimului de perfecționare activă, al antrepozitului vamal sau al admiterii temporare; în asemenea cazuri, compania maritimă aplică de asemenea sigla «TD» pe conosament sau pe orice alt document comercial corespunzător, precum și o trimitere la procedura urmată, numărul de referință, data și biroul care a întocmit documentul de tranzit sau de transfer;
(d) sigla «C» (echivalentă cu «T2L») pentru mărfurile al căror statut comunitar poate fi justificat;
(e) sigla «X» pentru mărfurile comunitare destinate exportului care nu sunt plasate sub regim de tranzit.
Manifestul trebuie de asemenea să conțină indicațiile prevăzute la articolul 447 alineatul (4).
(4) Se consideră că regimul de tranzit comunitar a fost încheiat odată cu prezentarea manifestului și a mărfurilor autorităților vamale ale portului de destinație.
Documentele păstrate de compania maritimă în conformitate cu articolul 373 alineatul (2) litera (b) trebuie să conțină cel puțin informațiile menționate în alineatul (3) primul paragraf.
Autoritățile vamale ale portului de destinație transmit, dacă este cazul, detaliile manifestelor autorităților vamale ale portului de plecare, pentru a fi verificate.
(5) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 365 și 366 și 450a-450d, precum și titlului VII din Cod, se fac următoarele notificări:
(a) compania maritimă notifică autorităților vamale orice infracțiune sau neregulă;
(b) autoritățile vamale din portul de destinație notifică de îndată ce este posibil orice infracțiune sau neregulă autorităților vamale din portul de plecare, precum și autorității care a eliberat autorizația.”
Actul de aderare
8 Articolul 2 din Actul de aderare prevede:
„Începând cu data aderării, dispozițiile tratatelor originare și actele adoptate înainte de aderare de instituții și de Banca Centrală Europeană sunt obligatorii pentru noile state membre și se aplică în statele membre respective în condițiile prevăzute în aceste tratate și în prezentul act.”
9 Potrivit articolului 22 din Actul de aderare:
„Măsurile enumerate în anexa IV la prezentul act se aplică în condițiile definite în anexa menționată.”
10 Anexa IV la Actul de aderare este intitulată „Lista prevăzută la articolul 22 din Actul de aderare”. Capitolul 5 din anexa menționată, intitulat „Uniunea vamală”, prevede:
„[…] [Codul vamal și Regulamentul de aplicare] se aplică noilor state membre sub rezerva următoarelor dispoziții specifice:
1. Sub rezerva articolului 20 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, mărfurile care la data aderării se află în depozite provizorii sau se află sub incidența unuia dintre regimurile sau procedurile menționate în articolul 4 alineatul (15) litera (b) și [alineatul] (16) literele (b)-(g) din acest regulament în Comunitatea extinsă sau care se află în curs de transportare pe teritoriul Comunității extinse după ce au făcut obiectul formalităților de export sunt scutite de taxele vamale și de alte măsuri vamale la punerea în liberă circulație, cu condiția ca una din următoarele dovezi să fie prezentate:
(a) dovada originii preferențiale, corespunzător emisă înainte de data aderării în temeiul unuia din acordurile europene (enumerate mai jos) sau al acordurilor preferențiale echivalente încheiate între noile state membre și care cuprinde interdicția retragerii taxelor vamale sau a scutirii de la acestea pentru materialele neoriginare utilizate la fabricarea produselor pentru care este emisă sau stabilită o dovadă a originii (regula «no drawback»);
(b) oricare din dovezile cu privire la caracterul comunitar menționate în articolele 314c și 315 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93.
[…]”
A șasea directivă
11 Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) a abrogat și a înlocuit, începând cu 1 ianuarie 2007, legislația Uniunii existentă în materia TVA‑ului, în special A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1). Cu toate acestea, Directiva 2006/112, intrată în vigoare după producerea faptelor din acțiunea principală, nu este aplicabilă.
12 Articolul 2 alineatul (2) din A șasea directivă 77/388, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/680/CEE a Consiliului din 16 decembrie 1991 (JO L 376, p. 1, denumită în continuare „A șasea directivă”), prevede că importurile de bunuri sunt supuse TVA‑ului.
13 Articolul 7 din A șasea directivă, intitulat „Importuri”, la alineatul (1) litera (a), prevede următoarele:
„«Importul de bunuri» înseamnă:
(a) intrarea în Comunitate a unor bunuri care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele 9 și 10 din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene [...]”
14 Articolul 11 partea B din A șasea directivă, privitor la importul de bunuri, la alineatul (3) litera (a), prevede următoarele:
„Suma impozabilă include, în măsura în care nu sunt deja incluse:
(a) taxele, drepturile, prelevările și alte taxe datorate în afara statului membru importator și cele datorate pentru import, exclusiv TVA‑ul de perceput;
[…]”
15 Articolul 21 din A șasea directivă, intitulat „Persoanele plătitoare de taxă pe valoarea adăugată”, prevede, la alineatul (2), că TVA‑ul este datorat, pentru import, de persoana sau de persoanele desemnate sau recunoscute de statul membru de import.
Reglementarea națională
16 Potrivit articolului 2 alineatul 2 punctul 3 din Legea privind taxa pe valoarea adăugată (likums par pievienotās vērtības nodokļi, Latvijas Vēstnesis, 1995, nr. 49), în versiunea aplicabilă la data faptelor din acțiunea principală (denumită în continuare „Legea privind TVA‑ul”), importurile de mărfuri sunt operațiuni supuse TVA‑ului în cadrul activităților economice.
17 Articolul 2 alineatul 8 din Legea privind TVA‑ul prevede:
„În cadrul operațiunilor de import al mărfurilor, valoarea de impunere este valoarea în vamă a mărfurilor, valoarea serviciilor de transport de la frontierele Uniunii Europene până la destinatar (sau până la primul loc de transbordare pe teritoriul Republicii Letonia indicat în documentele de însoțire), taxele vamale, accizele și alte impozite și taxe datorate, atunci când există prevederi în acest sens în acte normative specifice, cu excepția [TVA‑ului], și include de asemenea valoarea serviciilor menționate la articolul 7 partea întâi alineatul 2 din prezenta lege, dacă această valoare nu este inclusă în valoarea în vamă.
[…]”
18 Articolul 12 alineatul 2 din Legea privind TVA‑ul, consacrat condițiilor de recuperare a taxei, prevede:
„La importul mărfurilor, taxa este datorată de orice persoană care pune mărfurile în liberă circulație. Taxa asupra mărfurilor importate este exigibilă din momentul în care sunt exigibile taxele vamale.”
Acțiunea principală și întrebările preliminare
19 Din decizia de trimitere rezultă că, la 30 aprilie 2004, a fost întocmit un manifest de încărcare în Germania în vederea efectuării unui transport pe cale maritimă a unui autovehicul cu destinația Letonia. Acestei operațiuni i‑a fost aplicat un TVA la cota 0 % în Germania.
20 La 3 mai 2004, Pakora Pluss a supus vehiculul menționat regimului de tranzit comunitar, în calitate de principal obligat. Procedura vamală nu a fost finalizată.
21 La 1 martie 2006, prin decizia adoptată de Valsts ieņēmumu dienesta galvenā muitas pārvalde (Direcția generală vamală a VID), Pakora Pluss a fost obligată să plătească în contul administrației publice o sumă cu titlu de taxe vamale și alte taxe pentru motivul că nu prezentase documente care să ateste finalizarea procedurii vamale. Această decizie a fost confirmată de VID la 21 aprilie 2006.
22 Prin sentința din 9 august 2007, Administratīvā rajona tiesa (Curtea Administrativă Districtuală) a admis acțiunea formulată de Pakora Pluss împotriva deciziei menționate.
23 Prin hotărârea din 22 iulie 2008, Administratīvā apgabaltiesa (Curtea Administrativă Regională) a infirmat respectiva sentință.
24 Pakora Pluss a declarat recurs în casare la Augstākās tiesas Senāts Administratīvo lietu departaments (Secția administrativă a Senatului Curții Supreme). Pakora Pluss a invocat printre altele că instanța de apel a aplicat articolele 447 și 448 din Regulamentul de aplicare, privitoare la tranzitul între statele membre, deși manifestul de încărcare în cauză fusese întocmit înainte de aderarea Republicii Letonia la Uniune. În plus, instanța de apel ar fi aplicat incorect articolul 96 din Codul vamal prin faptul că a desemnat Pakora Pluss în calitate de principal obligat pentru plata TVA‑ului.
25 În aceste condiții, Augstākās tiesas Senāts Administratīvo lietu departaments a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) În cazul în care a fost întocmit un manifest de încărcare, însă nu au fost efectuate actele prevăzute la articolul 448 din Regulamentul nr. 2454/93 (autoritățile vamale germane nu au notificat în mod corespunzător solicitarea companiei maritime autorităților vamale letone), se poate considera că formalitățile de export au fost efectuate astfel cum prevede punctul 1 [din capitolul 5 din anexa IV] la Actul de aderare?
2) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, se poate considera, în circumstanțe precum cele din prezenta cauză, că normele aplicabile procedurilor vamale (Regulamentele nr. 2913/92 și 2454/93) nu sunt în mod absolut necesar aplicabile?
3) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, trebuie interpretat punctul 1 din capitolul 5 din anexa IV la Actul de aderare […] în sensul că, dacă un produs transportat în Comunitatea extinsă după ce a făcut obiectul formalităților de export nu este pus în liberă circulație, acesta nu va beneficia de scutirea de taxe vamale și alte măsuri vamale, deși nu există nicio îndoială asupra caracterului comunitar al acestui produs? Altfel spus, întrebarea dacă procedura de punere în liberă circulație a fost sau nu a fost îndeplinită este sau nu este decisivă în circumstanțele din speță?
4) Este necesar să se includă [TVA‑ul] printre taxele la import în sensul articolului 4 punctul 10 din Regulamentul nr. 2913/92?
5) În cazul unui răspuns afirmativ la a patra întrebare, obligația de plată a [TVA‑ului] datorat, cu titlu de taxe vamale la importul produsului, revine principalului obligat sau destinatarului final al produsului? Obligația amintită poate fi divizată și în ce condiții?”
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la prima întrebare
26 Prin intermediul acestei întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă punctul 1 din capitolul 5 din anexa IV la Actul de aderare trebuie să fie interpretat în sensul că formalitățile de export care sunt menționate în această dispoziție au fost îndeplinite atunci când a fost întocmit un manifest de încărcare, dar actele prevăzute la articolul 488 din Regulamentul de aplicare nu au fost efectuate.
27 În această privință, se impune să se arate că, potrivit capitolului 5 punctul 1 din anexa IV la Actul de aderare, mărfurile care la data aderării se află în curs de transport pe teritoriul Comunității extinse după ce au făcut obiectul formalităților de export sunt scutite de taxele vamale și de alte măsuri vamale la punerea în liberă circulație, cu condiția de a fi prezentată dovada originii preferențiale, corespunzător emisă înainte de data aderării, sau oricare dintre dovezile cu privire la caracterul comunitar menționate la articolele 314c și 315 din Regulamentul de aplicare.
28 Astfel, capitolul 5 punctul 1 din anexa IV la Actul de aderare permite importul într‑un nou stat membru, cu scutirea de taxe vamale și de alte măsuri vamale, al unor mărfuri în curs de transport pe teritoriul Comunității extinse la 1 mai 2004 numai dacă sunt îndeplinite trei condiții cumulative.
29 În primul rând, mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al Uniunii, având ca destinație un stat care nu este încă membru al Uniunii, trebuie să fie supuse regimului de export. Formalitățile care trebuie efectuate sunt, așadar, cele prevăzute la articolele 161 și 162 din Codul vamal, privitoare la export.
30 În al doilea rând, având în vedere că transportul a fost finalizat după data aderării, mărfurile importate într‑un stat membru al Uniunii trebuie să fie puse în liberă circulație în scopul de a obține statutul vamal de mărfuri comunitare, în condițiile prevăzute de articolul 79 din Codul vamal.
31 În al treilea rând, trebuie să fie prezentată dovada originii preferențiale a mărfurilor sau a caracterului lor comunitar, astfel cum se prevede la articolul 314c și la articolul 315 din Regulamentul de aplicare.
32 Atât timp cât mărfurile sunt în curs de transport pe teritoriul Comunității extinse la data aderării, se aplică regimul prevăzut în capitolul 5 punctul 1 din anexa IV la Actul de aderare, cu excluderea celorlalte regimuri vamale.
33 Rezultă din aceasta că, într‑o astfel de situație, având în vedere că regimul prevăzut în capitolul 5 punctul 1 din anexa IV la Actul de aderare este exhaustiv, articolul 448 din Regulamentul de aplicare, care privește procedurile simplificate proprii transportului pe cale maritimă între statele membre, în cadrul regimului de tranzit comunitar, nu este aplicabil.
34 În consecință, inclusiv în cazul în care a fost întocmit un manifest de încărcare în condițiile care rezultă din decizia de trimitere, actele prevăzute la articolul 448 din Regulamentul de aplicare nu pot să se substituie formalităților de export prevăzute în capitolul 5 punctul 1 din anexa IV la Actul de aderare.
35 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că respectivul capitol 5 punctul 1 din anexa IV la Actul de aderare trebuie să fie interpretat în sensul că, pentru a verifica dacă au fost îndeplinite formalitățile de export prevăzute de dispoziția menționată, nu este relevant să se stabilească dacă au fost efectuate actele prevăzute la articolul 448 din Regulamentul de aplicare, chiar dacă a fost întocmit un manifest de încărcare.
Cu privire la a doua întrebare
36 Având în vedere că răspunsul la prima întrebare este negativ, este necesar să se examineze cea de a doua întrebare.
37 Se impune să se interpreteze această întrebare în sensul că are drept scop, în esență, să se stabilească în ce măsură se pot aplica Codul vamal și Regulamentul de aplicare noilor state membre ale Uniunii în situația în care formalitățile de export prevăzute în capitolul 5 punctul 1 din anexa IV la Actul de aderare nu au fost efectuate pentru mărfuri în curs de transport pe teritoriul Comunității extinse la data aderării acestor noi state membre.
38 În această privință, se impune să se arate că, potrivit capitolului 5 din anexa IV la Actul de aderare, Codul vamal și Regulamentul de aplicare „se aplică noilor state membre sub rezerva [unor] dispoziții specifice”, printre care figurează punctul 1 din capitolul menționat.
39 Din această dispoziție coroborată cu articolul 2 din Actul de aderare rezultă că, începând cu 1 mai 2004, Codul vamal și Regulamentul de aplicare erau aplicabile în noile state membre cu condiția ca, la data aderării acestora din urmă la Uniune, mărfurile să fi fost în curs de transport pe teritoriul Comunității extinse. În acest caz, capitolul 5 punctul 1 din anexa IV la Actul de aderare își găsește aplicarea.
40 A contrario, în cazul în care nu au fost îndeplinite formalitățile de export pentru mărfuri în curs de transport pe teritoriul Comunității extinse, nu poate fi invocat beneficiul regimului prevăzut în capitolul 5 punctul 1 din anexa IV la Actul de aderare.
41 Prin urmare, se impune să se răspundă la a doua întrebare că, în noile state membre, Codul vamal și Regulamentul de aplicare sunt aplicabile începând cu 1 mai 2004, fără să poată fi invocat beneficiul regimului prevăzut în capitolul 5 punctul 1 din anexa IV la Actul de aderare în cazul în care nu au fost îndeplinite formalitățile de export menționate de dispoziția respectivă pentru mărfuri în curs de transport pe teritoriul Comunității extinse la data aderării acestor noi state membre la Uniune.
Cu privire la a treia întrebare
42 Având în vedere că a treia întrebare a fost adresată numai pentru cazul în care s‑ar răspunde afirmativ la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la această întrebare.
Cu privire la a patra întrebare
43 Prin intermediul acestei întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 4 punctul 10 din Codul vamal trebuie să fie interpretat în sensul că taxele la import includ TVA‑ul care trebuie perceput pentru importul bunurilor.
44 Potrivit articolului 4 punctul 10 din Codul vamal, taxele la import cuprind, printre altele, taxele vamale și taxele cu efect echivalent prevăzute la importul de mărfuri.
45 Pe de altă parte, articolul 2 alineatul (2) din A șasea directivă prevede că importurile de bunuri sunt supuse TVA‑ului. Articolul 11 partea B alineatul (3) litera (a) din directiva menționată prevede printre altele că taxele, drepturile, prelevările și alte taxe datorate pentru import, cu excepția TVA‑ului de perceput, trebuie să fie incluse în suma impozabilă, în măsura în care nu sunt deja incluse.
46 Din aceste dispoziții rezultă că taxele la import, în sensul articolului 4 punctul 10 din Codul vamal, sunt incluse în baza impozabilă a TVA‑ului de perceput pentru importul de bunuri.
47 Prin urmare, se impune să se răspundă la a patra întrebare că articolul 4 punctul 10 din Codul vamal trebuie să fie interpretat în sensul că taxele la import nu includ TVA‑ul de perceput pentru importul de bunuri.
Cu privire la a cincea întrebare
48 Prin intermediul acestei întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă, în cazul în care mărfurile sunt importate, obligația de a plăti TVA‑ul revine obligatului principal sau destinatarului final al mărfurilor și dacă această obligație poate fi divizată.
49 Cu titlu introductiv, se impune să se sublinieze că, deși TVA‑ul nu este inclus în taxele la import, în sensul articolului 4 punctul 10 din Codul vamal, acesta este datorat în cazul importului de bunuri, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din A șasea directivă.
50 Prin urmare, Curtea apreciază că este oportun să răspundă la a cincea întrebare, chiar dacă aceasta a fost adresată numai pentru cazul în care s‑ar răspunde afirmativ la a patra întrebare.
51 În această privință, trebuie să se arate că, potrivit articolului 21 alineatul (2) din A șasea directivă, TVA‑ul este datorat, pentru import, de persoana sau de persoanele desemnate sau recunoscute de statul membru de import.
52 În consecință, este necesar să se răspundă la a cincea întrebare că, în cazul în care sunt importate mărfuri, obligația de a plăti TVA‑ul revine persoanei sau persoanelor desemnate sau recunoscute de statul membru de import.
Cu privire la cheltuielile de judecată
53 Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:
1) Capitolul 5 punctul 1 din anexa IV la Actul privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană trebuie să fie interpretat în sensul că, pentru a verifica dacă au fost îndeplinite formalitățile de export prevăzute de dispoziția respectivă, nu este relevant să se stabilească dacă au fost efectuate actele prevăzute la articolul 448 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2787/2000 al Comisiei din 15 decembrie 2000, chiar dacă a fost întocmit un manifest de încărcare.
2) Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 82/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 decembrie 1996, și Regulamentul nr. 2454/93, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2787/2000, sunt aplicabile în noile state membre începând cu 1 mai 2004, fără să poată fi invocat beneficiul regimului prevăzut în capitolul 5 punctul 1 din anexa IV la respectivul act de aderare în cazul în care nu au fost îndeplinite formalitățile de export menționate de dispoziția respectivă pentru mărfuri în curs de transport pe teritoriul Comunității extinse la data aderării acestor noi state membre la Uniunea Europeană.
3) Articolul 4 punctul 10 din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 82/97, trebuie să fie interpretat în sensul că taxele la import nu includ taxa pe valoarea adăugată de perceput pentru importul de bunuri.
4) În cazul în care sunt importate mărfuri, obligația de a plăti taxa pe valoarea adăugată revine persoanei sau persoanelor desemnate sau recunoscute de statul membru de import.
Semnături