ORDONANȚA VICEPREȘEDINTELUI CURȚII

27 martie 2024(*)

„Recurs – Măsuri provizorii – Apropierea legislațiilor – Regulamentul (UE) 2022/2065 – Piața unică a serviciilor digitale – Cerințe suplimentare în materie de transparență a publicității online – Decizie de desemnare a unei platforme online foarte mari – Acțiune în anulare”

În cauza C‑639/23 P(R),

având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 57 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, introdus la 24 octombrie 2023,

Comisia Europeană, reprezentată de L. Armati, A. de Gregorio Merino și P.‑J. Loewenthal, în calitate de agenți,

recurentă,

susținută de:

Parlamentul European, reprezentat de M. Menegatti, E. Ni Chaoimh și L. Taïeb, în calitate de agenți,

Consiliul Uniunii Europene, reprezentat de N. Brzezinski, M. Moore și E. Sitbon, în calitate de agenți,

interveniente în recurs,

cealaltă parte din procedură fiind:

Amazon Services Europe Sàrl, cu sediul în Luxemburg (Luxemburg), reprezentată de A. Conrad și M. Frank, Rechtsanwälte, I. Ioannidis, dikigoros, și R. Spanó, avocat,

reclamantă în primă instanță,

VICEPREȘEDINTELE CURȚII,

după ascultarea avocatului general, domnul M. Szpunar,

dă prezenta

Ordonanță

1        Prin recursul formulat, Comisia Europeană solicită anularea Ordonanței președintelui Tribunalului Uniunii Europene din 27 septembrie 2023, Amazon Services Europe/Comisia (T‑367/23 R, denumită în continuare „ordonanța atacată”, EU:T:2023:589), prin care acesta, pe de o parte, a dispus suspendarea executării Deciziei C(2023) 2746 final a Comisiei din 25 aprilie 2023 prin care Amazon Store este desemnată ca fiind o platformă online foarte mare (denumită în continuare „decizia în litigiu”) în conformitate cu articolul 33 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale) (JO 2022, L 277, p. 1), în măsura în care, în temeiul acestei decizii, Amazon Services Europe Sàrl (denumită în continuare „Amazon”) este obligată să pună la dispoziția publicului registrul prevăzut la articolul 39 din regulamentul menționat, fără a aduce atingere obligației Amazon de a compila acest registru, și, pe de altă parte, a respins în rest cererea de măsuri provizorii introdusă de Amazon.

 Cadrul juridic

 Directiva 2000/31 CE

2        Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic) (JO 2000, L 178, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 29, p. 257) prevede la articolul 6 litera (b) din aceasta:

„În plus față de celelalte cerințe stabilite în dreptul comunitar, statele membre veghează ca acele comunicări comerciale care fac parte dintr‑un serviciu al societății informaționale sau care constituie un astfel de serviciu să îndeplinească cel puțin următoarele condiții:

[…]

(b)      persoana fizică sau juridică pe seama căreia se face comunicarea comercială să poată fi identificată în mod clar.”

 Directiva 2005/29/CE

3        Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO 2005, L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260) prevede la articolul 5 alineatele (1), (2) și (5):

„(1)      Se interzic practicile comerciale neloiale.

(2)      O practică comercială este neloială în cazul în care:

(a)      este contrară cerințelor diligenței profesionale

și

(b)      denaturează sau poate denatura semnificativ comportamentul economic cu privire la un produs al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia îi este adresat sau al membrului mediu al unui grup în cazul în care o practică comercială este orientată către un grup particular de consumatori. […]

(5)      Anexa I conține lista practicilor comerciale considerate neloiale în orice situație. Lista unică se aplică în toate statele membre și poate fi modificată numai prin revizuirea prezentei directive.”

4        Potrivit anexei I la această directivă, printre practicile comerciale considerate neloiale în orice situație figurează practicile comerciale înșelătoare. În temeiul punctului 11 din această anexă, constituie o practică comercială înșelătoare faptul de „[a] folosi conținutul editorial din mass‑media pentru a promova un produs, în cazul în care comerciantul a plătit pentru această promovare, fără a specifica acest lucru prin conținut ori prin imagini sau sunete pe care consumatorul le poate identifica ușor (reportaj publicitar)”.

 Regulamentul (UE) 2016/679

5        Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO 2016, L 119, p. 1) prevede la articolul 15 alineatul (1) literele (b) și (h):

„Persoana vizată are dreptul de a obține din partea operatorului o confirmare că se prelucrează sau nu date cu caracter personal care o privesc și, în caz afirmativ, acces la datele respective și la următoarele informații:

[…]

(b)      categoriile de date cu caracter personal vizate;

[…]

(h)      existența unui proces decizional automatizat incluzând crearea de profiluri, menționat la articolul 22 alineatele (1) și (4), precum și, cel puțin în cazurile respective, informații pertinente privind logica utilizată și privind importanța și consecințele preconizate ale unei astfel de prelucrări pentru persoana vizată.”

 Regulamentul (UE) 2019/1150

6        Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind promovarea echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online (JO 2019, L 186, p. 57) are următorul cuprins:

„Furnizorii de servicii de intermediere online stabilesc în termenii și condițiile lor principalii parametri pe baza cărora se stabilește ierarhia și argumentele în favoarea importanței relative a respectivilor parametri principali în raport cu alți parametri.”

 Regulamentul 2022/2065

7        Considerentele (75), (76), (95) și (155) ale Regulamentului 2022/2065 au următorul cuprins:

„(75)      Având în vedere importanța platformelor online foarte mari, datorită razei lor de acoperire, în special în ceea ce privește numărul de destinatari ai serviciului, facilitarea dezbaterilor publice, a tranzacțiilor economice și a diseminării către public de informații, opinii și idei și în ceea ce privește influențarea modului în care destinatarii obțin și comunică informații online, este necesar să se impună furnizorilor platformelor respective obligații specifice, pe lângă cele aplicabile tuturor platformelor online. […]

(76)      Platformele online foarte mari și motoarele de căutare online foarte mari pot cauza riscuri societale, diferite ca amploare și impact de cele cauzate de platformele mai mici. Furnizorii de astfel de platforme online foarte mari și motoare de căutare online foarte mari ar trebui deci să respecte cele mai stricte standarde de diligență necesară, proporțional cu impactul lor societal. […]

[…]

(95)      Sistemele de publicitate utilizate de platformele online foarte mari și de motoarele de căutare online foarte mari prezintă riscuri deosebite și necesită o supraveghere publică și de reglementare suplimentară, având în vedere amploarea lor și capacitatea acestora de a viza și de a ajunge la destinatarii serviciului pe baza comportamentului lor în interiorul și în afara interfeței online a platformei respective sau a motorului de căutare respectiv. […]

[…]

(155)      Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume de a contribui la buna funcționare a pieței interne și de a asigura un mediu online sigur, previzibil și de încredere, în care drepturile fundamentale consacrate în [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare «carta»)] sunt protejate în mod corespunzător, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, deoarece acestea nu pot realiza armonizarea și cooperarea necesare acționând singure, dar, având în vedere domeniul de aplicare teritorială și personală, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii [Europene], aceasta poate adopta măsuri […]”

8        Articolul 26 alineatul (1) literele (b)-(d) din acest regulament prevede:

„Furnizorii de platforme online care prezintă comunicări cu caracter publicitar pe interfețele lor online se asigură că, în privința fiecărei comunicări cu caracter publicitar specifice prezentate fiecărui destinatar individual, destinatarii serviciului pot identifica în mod clar, concis, lipsit de ambiguitate și în timp real, următoarele aspecte:

[…]

(b)      persoana fizică sau juridică în numele căreia este prezentată comunicarea cu caracter publicitar;

(c)      persoana fizică sau juridică care a plătit pentru comunicarea cu caracter publicitar, atunci când persoana respectivă este diferită de persoana fizică sau juridică menționată la litera (b);

(d)      informații utile, accesibile ușor și direct din comunicarea cu caracter publicitar, cu privire la principalii parametri utilizați pentru a determina destinatarul căruia îi este prezentată comunicarea cu caracter publicitar și, după caz, cum pot fi modificați parametrii respectivi.”

9        Potrivit articolului 33 alineatele (1) și (4) din regulamentul menționat:

„(1)      Prezenta secțiune se aplică platformelor online și motoarelor de căutare online care au un număr mediu lunar de destinatari activi ai serviciilor în Uniune mai mare sau egal cu 45 de milioane […]

[…]

(4)      După consultarea statului membru de stabilire sau după luarea în considerare a informațiilor furnizate de coordonatorul serviciilor digitale din țara de stabilire […], Comisia adoptă o decizie prin care desemnează drept platformă online foarte mare sau motor de căutare online foarte mare în sensul prezentului regulament platforma online sau motorul de căutare online care are un număr mediu lunar de destinatari activi ai serviciului mai mare sau egal cu numărul menționat la alineatul (1). […]”

10      Articolul 38 din același regulament prevede:

„[…] furnizorii de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari care utilizează sisteme de recomandare oferă, pentru fiecare dintre sistemele lor de recomandare, cel puțin o opțiune care nu se bazează pe crearea de profiluri […]”

11      Articolul 39 alineatele (1) și (2) din Regulamentul 2022/2065 prevede:

„(1)      Furnizorii de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari care prezintă comunicări cu caracter publicitar pe interfețele lor online compilează și pun la dispoziția publicului, într‑o secțiune specifică a interfeței lor online, prin intermediul unui instrument fiabil și care poate fi interogat, permițând efectuarea de căutări bazate pe criterii multiple, precum și prin intermediul interfețelor de programare a aplicațiilor, un registru care să conțină informațiile menționate la alineatul (2), pe întreaga durată a perioadei în care prezintă comunicarea cu caracter publicitar și pentru o durată de un an după ce comunicarea cu caracter publicitar a fost prezentată ultima dată pe interfețele lor online. Furnizorii respectivi se asigură că registrul nu conține datele cu caracter personal ale destinatarilor serviciului cărora le‑a fost sau le‑ar fi putut fi prezentată comunicarea cu caracter publicitar și depun eforturi rezonabile pentru a se asigura că informațiile sunt exacte și complete.

(2)      Registrul include cel puțin toate informațiile următoare:

(a)      conținutul comunicării cu caracter publicitar, inclusiv denumirea produsului, a serviciului sau a mărcii și obiectul comunicării cu caracter publicitar;

(b)      persoana fizică sau juridică în numele căreia este prezentată comunicarea cu caracter publicitar;

(c)      persoana fizică sau juridică care plătește comunicarea cu caracter publicitar, dacă persoana respectivă este diferită de persoana menționată la litera (b);

(d)      perioada în care a fost prezentată comunicarea cu caracter publicitar;

(e)      dacă se dorea în mod special prezentarea comunicării cu caracter publicitar unuia sau mai multor grupuri specifice de destinatari ai serviciului și, dacă da, principalii parametri utilizați în acest scop, inclusiv, dacă este cazul, principalii parametri utilizați pentru a exclude unul sau mai multe astfel de grupuri specifice;

(f)      comunicările comerciale publicate pe platformele online foarte mari […];

(g)      numărul total de destinatari ai serviciului cărora le‑a fost afișată comunicarea cu caracter publicitar și, după caz, numărul total, defalcat în funcție de fiecare stat membru, pentru grupul sau grupurile de destinatari către care a fost direcționată în mod specific comunicarea cu caracter publicitar.”

12      Articolul 92 din acest regulament prevede:

„Prezentul regulament se aplică furnizorilor de platforme online foarte mari și de motoare de căutare online foarte mari desemnați în temeiul articolului 33 alineatul (4) după patru luni de la notificarea furnizorului în cauză […], în cazul în care data respectivă este anterioară datei de 17 februarie 2024.”

13      Articolul 93 alineatul (2) din regulamentul menționat prevede:

„Prezentul regulament se aplică de la 17 februarie 2024.

Cu toate acestea, […] articolul 33 alineatele (3)-(6), […] se aplică de la 16 noiembrie 2022.”

 Istoricul litigiului

14      Istoricul litigiului este prezentat la punctele 2-6 din ordonanța atacată. În scopul prezentei proceduri, acesta poate fi rezumat după cum urmează.

15      Amazon face parte din grupul Amazon, care este un grup multinațional de societăți. Activitățile sale comerciale includ vânzarea cu amănuntul online și alte servicii, cum ar fi cloud computing și streaming digital. Aceasta furnizează vânzătorilor terți servicii de piață care le permit să ofere produse spre vânzare prin intermediul Amazon Store. Ea susține de asemenea vânzătorii terți, printre altele oferindu‑le instrumente pentru a‑i ajuta să gestioneze și să își dezvolte activitățile, în special pe Amazon Store.

16      Prin decizia în litigiu, Comisia a desemnat Amazon Store, în temeiul articolului 33 alineatul (4) din Regulamentul 2022/2065, ca fiind o platformă online foarte mare.

 Procedura în fața Tribunalului și ordonanța atacată

17      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 5 iulie 2023, Amazon a formulat o acțiune având ca obiect anularea deciziei în litigiu.

18      Prin înscris separat, depus la grefa Tribunalului la 6 iulie 2023, Amazon a introdus o cerere de măsuri provizorii prin care a solicitat printre altele suspendarea executării acestei decizii până la pronunțarea de către Tribunal a unei decizii definitive în procedura principală, în măsura în care aceasta impune Amazon, pe de o parte, obligația de a oferi utilizatorilor, pentru fiecare dintre sistemele de recomandare, o opțiune care nu se bazează pe crearea de profiluri, în conformitate cu articolul 38 din Regulamentul 2022/2065, precum și, pe de altă parte, obligația de a compila și de a pune la dispoziția publicului registrul prevăzut la articolul 39 din acest regulament.

19      Prin Ordonanța din 28 iulie 2023, Amazon Services Europe/Comisia (T‑367/23 R), adoptată în temeiul articolului 157 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, președintele Tribunalului a dispus suspendarea executării deciziei în litigiu până la data pronunțării ordonanței prin care se finalizează procedura de măsuri provizorii introdusă la Tribunal.

20      Prin ordonanța atacată, președintele Tribunalului, pe de o parte, a dispus suspendarea executării deciziei în litigiu, în măsura în care prin această decizie se impune Amazon să pună la dispoziția publicului registrul prevăzut la articolul 39 din Regulamentul 2022/2065, fără a aduce atingere obligației Amazon de a compila acest registru, și, pe de altă parte, a respins în rest cererea de măsuri provizorii formulată de Amazon.

21      În ceea ce privește, mai întâi, condiția privind urgența, examinată la punctele 26-69 din această ordonanță, președintele Tribunalului a considerat, la punctul 55 din ordonanța menționată, că Amazon nu a dovedit existența unui prejudiciu grav și ireparabil care ar decurge din conformarea Amazon Store cu articolul 38 din Regulamentul 2022/2065. În schimb, la punctele 65-69 din ordonanța menționată, președintele Tribunalului a apreciat că s‑a dovedit corespunzător cerințelor legale că conformarea Amazon Store cu articolul 39 din acest regulament va determina probabil un prejudiciu grav și ireparabil pentru Amazon.

22      În ceea ce privește, în continuare, condiția referitoare la fumus boni iuris, președintele Tribunalului a statuat, la punctul 79 din aceeași ordonanță, că al treilea motiv invocat de Amazon în susținerea acțiunii sale având ca obiect anularea deciziei în litigiu, întemeiat pe nelegalitatea articolului 39 din regulamentul menționat, este, la prima vedere, lipsit de un temei serios și necesită, așadar, o examinare detaliată care nu poate fi efectuată de judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii.

23      În sfârșit, președintele Tribunalului a considerat, la punctul 83 din ordonanța atacată, „că interesul de a respinge cererea de măsuri provizorii trebuie să cedeze în fața interesului susținut de [Amazon]”.

 Procedura în fața Curții și concluziile părților

24      Prin Ordonanța vicepreședintelui Curții din 13 decembrie 2023, Comisia/Amazon Services Europe [C‑639/23 P(R), EU:C:2023:1006], au fost admise cererile de intervenție formulate de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene în prezenta cauză în susținerea concluziilor Comisiei.

25      Comisia solicită Curții:

–        anularea ordonanței atacate;

–        să se pronunțe ea însăși în mod definitiv asupra litigiului prin respingerea cererii de măsuri provizorii și a cererii de măsuri provizorii interlocutorii;

–        cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

–        cu titlu încă mai subsidiar, modificarea ordonanței atacate astfel încât obligația Amazon de a pune registrul prevăzut la articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 la dispoziția publicului să fie suspendată numai cu privire la informațiile enumerate la articolul 39 alineatul (2) literele (d) și (g) din acest regulament și

–        obligarea Amazon la plata cheltuielilor de judecată.

26      Amazon solicită Curții:

–        respingerea recursului;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor aferente recursului și,

–        în ipoteza în care recursul ar fi admis, să i se acorde un termen de 28 de zile pentru a se conforma obligației de a pune la dispoziția publicului registrul prevăzut la articolul 39 din regulamentul menționat.

27      Parlamentul și Consiliul solicită Curții admiterea concluziilor Comisiei.

 Cu privire la recurs

28      În susținerea recursului formulat, Comisia invocă patru motive, întemeiate în esență, primul, pe o eroare de drept și pe o aplicare vădit eronată a condiției privind fumus boni iuris, al doilea, pe vicii de procedură, precum și pe o eroare de drept și pe o aplicare vădit eronată a condiției privind urgența, al treilea, pe o eroare de drept și pe o aplicare vădit eronată a condiției privind evaluarea comparativă a intereselor și, al patrulea, pe o încălcare a principiului proporționalității.

29      Trebuie examinat de la bun început al doilea aspect al celui de al doilea motiv.

 Argumentație

30      Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al doilea motiv, Comisia arată că președintele Tribunalului, prin faptul că a apreciat, la punctul 24 din ordonanța atacată, că dispunea „de toate elementele necesare pentru a se pronunța” cu privire la cererea de măsuri provizorii, deși nu se pronunțase cu privire la cererea de măsuri de organizare a procedurii depusă de Comisie, a încălcat principiul contradictorialității, încălcând astfel și articolele 88 și 90 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, precum și principiul audi alteram partem.

31      În această privință, Comisia amintește că, la 28 iulie 2023, președintele Tribunalului a adoptat o măsură de organizare a procedurii în urma căreia Amazon a prezentat un memoriu lung în susținerea afirmației sale potrivit căreia informațiile pe care articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 o obligă să le divulge sunt de natură confidențială. Ea arată că președintele Tribunalului, în schimb, a refuzat să admită cererea de măsuri de organizare a procedurii ulterioară pe care a prezentat‑o pentru a putea răspunde la noile argumente prezentate de Amazon în acest memoriu.

32      Or, președintele Tribunalului ar fi obligat să respecte caracterul contradictoriu al procedurii și principiul audi alteram partem atunci când apreciază necesitatea adoptării unei măsuri de organizare a procedurii. În consecință, Comisia ar fi trebuit să aibă posibilitatea de a răspunde la argumentele prezentate de Amazon în memoriul menționat la punctul precedent, cu atât mai mult cu cât dispunerea suspendării executării în litigiu s‑ar întemeia exclusiv în speță pe afirmația potrivit căreia respectarea articolului 39 din Regulamentul 2022/2065 ar impune Amazon să pună la dispoziția publicului informații confidențiale, afirmație prezentată exclusiv în acest memoriu. Considerațiile referitoare la confidențialitatea informațiilor în cauză care figurează la punctele 76-78 din ordonanța atacată s‑ar întemeia de altfel în mare parte pe aceste argumente.

33      Caracterul urgent al procedurii de măsuri provizorii nu ar justifica privarea Comisiei de dreptul său de a se apăra și, în plus, ea ar fi putut să își prezinte observațiile într‑un termen foarte scurt.

34      Amazon apreciază că președintele Tribunalului nu era obligat să admită cererea de măsuri de organizare a procedurii formulată de Comisie. Astfel, principiul contradictorialității ar interzice instanței Uniunii doar să își întemeieze decizia pe fapte și documente asupra cărora părțile – sau una dintre ele – nu au fost în măsură să ia poziție. Or, întrucât Amazon a fost invitată să comenteze anumite aspecte de drept, acest principiu nu ar fi fost încălcat. Niciun principiu nu ar impune președintelui Tribunalului să încuviințeze fiecăreia dintre părți același număr de înscrisuri cu privire la o chestiune de drept.

35      În orice caz, Comisia nu ar dovedi că președintele Tribunalului ar fi ajuns la un rezultat diferit dacă ar fi acordat Comisiei posibilitatea de a răspunde Amazon.

 Apreciere

36      O cerere de măsuri provizorii trebuie să permită prin ea însăși pârâtului să își pregătească observațiile, iar judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii să se pronunțe cu privire la această cerere, dacă este cazul, fără să se bazeze pe alte informații, elementele esențiale de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază trebuind să rezulte din însuși textul cererii respective [Ordonanța din 19 iulie 2012, Akhras/Consiliul, C‑110/12 P(R), EU:C:2012:507, punctul 55 și jurisprudența citată].

37      În plus, având în vedere celeritatea ce caracterizează, prin natura sa, procedura de măsuri provizorii, se poate impune în mod rezonabil părții care solicită măsuri provizorii să prezinte, în afara unor cazuri excepționale, încă din stadiul introducerii cererii sale toate elementele de probă disponibile în susținerea acesteia, pentru ca judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii să poată aprecia, pe această bază, temeinicia cererii menționate [Ordonanța din 19 iulie 2012, Akhras/Consiliul, C‑110/12 P(R), EU:C:2012:507, punctul 56 și jurisprudența citată].

38      Președintele Tribunalului, în calitatea sa de judecător delegat cu luarea măsurilor provizorii, dispune însă, în temeiul articolului 157 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, de competența de a lua, dacă este cazul, măsuri de organizare a procedurii și de a efectua activități de cercetare judecătorească.

39      Rezultă de asemenea din jurisprudența Curții că, în acest scop, președintele Tribunalului trebuie să dispună de o largă marjă de apreciere pentru a aprecia dacă asemenea măsuri sunt adecvate [a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 1 decembrie 2021, Inivos și Inivos/Comisia, C‑471/21 P(R), EU:C:2021:984, punctul 45 și jurisprudența citată].

40      Puterea discreționară de care dispune astfel trebuie totuși exercitată între anumite limite, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii fiind obligat în special să respecte principiul contradictorialității. Într‑adevăr, acest principiu se aplică oricărei proceduri care se poate finaliza cu adoptarea de către o instituție a Uniunii a unei decizii care să afecteze în mod semnificativ interesele unei persoane și în special procedurilor desfășurate în fața instanțelor Uniunii [a se vedea în acest sens Ordonanța din 22 noiembrie 2018, Hércules Club de Fútbol/Comisia, C‑334/18 P(R), EU:C:2018:952, punctul 47 și jurisprudența citată].

41      În această privință, deși este adevărat că articolul 157 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului permite președintelui Tribunalului să adopte măsuri provizorii chiar înainte ca cealaltă parte să își fi prezentat observațiile, această dispoziție nu poate fi înțeleasă în sensul că autorizează, ca regulă generală, președintele Tribunalului să se pronunțe fără a respecta principiul contradictorialității. Astfel, dispoziția menționată prevede numai o procedură derogatorie care permite președintelui Tribunalului să adopte asemenea măsuri, cu titlu conservatoriu, în așteptarea deciziei care trebuie să intervină cu privire la cererea de măsuri provizorii la finalul procedurii în contradictoriu prevăzute la articolul 157 alineatul (1) din acest regulament de procedură [a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 28 septembrie 2023, Consiliul/Mazepin, C‑564/23 P(R), EU:C:2023:727, punctele 60 și 61].

42      Or, principiul contradictorialității conferă în special fiecărei părți la un proces, indiferent de calitatea sa juridică, dreptul de a lua cunoștință de înscrisurile și de observațiile prezentate de partea adversă în fața instanței și de a le dezbate. Astfel, pentru a răspunde cerințelor privind dreptul la un proces echitabil, este important ca părțile să aibă cunoștință și să poată discuta în contradictoriu atât elementele de fapt, cât și pe cele de drept care sunt decisive pentru rezultatul procedurii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 martie 2014, OAPI/National Lottery Commission, C‑530/12 P, EU:C:2014:186, punctul 54, Hotărârea din 4 decembrie 2019, H/Consiliul, C‑413/18 P, EU:C:2019:1044, punctele 103 și 104, precum și Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB, C‑584/20 P și C‑621/20 P, EU:C:2021:601, punctele 58 și 59).

43      În special, Curtea a dedus din aceste cerințe, în cauze care nu țin de procedura privind măsurile provizorii, că, deși Tribunalul poate decide în mod liber să adreseze o întrebare unei părți în cadrul definit de regulamentul său de procedură, acesta este obligat să acorde celorlalte părți posibilitatea de a‑și exprima poziția cu privire la răspunsul dat la o astfel de întrebare, cel puțin atunci când cuprinde elemente decisive pentru soluționarea cauzei respective (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 decembrie 2019, H/Consiliul, C‑413/18 P, EU:C:2019:1044, punctele 105-116, precum și Hotărârea din 10 septembrie 2020, România/Comisia, C‑498/19 P, EU:C:2020:686, punctele 75 și 76).

44      Această regulă se aplică de asemenea atunci când președintele Tribunalului adresează o întrebare unei părți în temeiul articolului 157 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

45      Desigur, pe de o parte, din jurisprudența Curții reiese că, având în vedere celeritatea ce caracterizează, prin natura sa, procedura de măsuri provizorii, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii nu este ținut să asculte în mod sistematic reclamantul cu privire la orice informație furnizată de pârât pe care intenționează să o ia în considerare pentru a se pronunța cu privire la cererea de măsuri provizorii [Ordonanța vicepreședintelui Curții din 1 decembrie 2021, Inivos și Inivos/Comisia, C‑471/21 P(R), EU:C:2021:984, punctul 47].

46      Totuși, această soluție rezultă din lipsa unei norme care să prevadă prezentarea în principiu a unei replici și a unei duplici în procedura de măsuri provizorii. Prin urmare, nu se poate deduce de aici că, atunci când președintele Tribunalului autorizează reclamantul să prezinte elemente suplimentare în susținerea cererii sale de măsuri provizorii, pârâtul nu are dreptul să dezbată aceste elemente, chiar dacă din considerațiile care figurează la punctele 36 și 37 din prezenta ordonanță reiese că această cerere trebuie să conțină toate elementele necesare pentru a se pronunța și articolul 157 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului garantează dreptul pârâtului de a‑și prezenta observațiile cu privire la cererea respectivă.

47      Pe de altă parte, deși, în Ordonanța din 17 decembrie 2020, Anglo Austrian AAB și Belegging‑Maatschappij „Far‑East”/BCE [C‑207/20 P(R), EU:C:2020:1057], vicepreședinta Curții a respins critica recurentelor în această cauză, întemeiată pe o încălcare a dreptului de a fi ascultat care decurge din imposibilitatea de a‑și exprima poziția cu privire la un element de probă care nu era disponibil la data depunerii cererii de măsuri provizorii, trebuie să se constate că lipsa contradictorialității în discuție în cauza în care a fost dată această ordonanță nu își avea originea în adoptarea unei măsuri de organizare a procedurii de către președintele Tribunalului. În plus, vicepreședinta Curții s‑a întemeiat exclusiv, pentru a înlătura această critică, pe împrejurarea că recurentele din cauza respectivă renunțaseră să utilizeze o garanție procedurală de care dispuneau, prin faptul că nu au solicitat președintelui Tribunalului, în temeiul articolului 88 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, luarea unei măsuri de organizare a procedurii.

48      În speță, din dosar reiese că președintele Tribunalului, printr‑o măsură de organizare a procedurii luată la 28 iulie 2023, a invitat Amazon să formuleze comentarii cu privire la punctele 109-118 din observațiile scrise prezentate de Comisie în primă instanță.

49      În răspunsul său la această măsură de organizare a procedurii, Amazon a prezentat o serie de argumente menite să demonstreze că informațiile pe care articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 îi impune să le divulge sunt confidențiale, că divulgarea acestor informații i‑ar cauza un prejudiciu semnificativ și că interesele care ar fi lezate de o astfel de divulgare merită să fie protejate.

50      După cum subliniază Comisia, în cadrul aprecierii condiției referitoare la fumus boni iuris, președintele Tribunalului s‑a întemeiat, la punctele 76-78 din ordonanța atacată, pe un argument care reia în esență elementele invocate de Amazon în răspunsul său la măsura de organizare a procedurii din 28 iulie 2023.

51      Prin urmare, rezultă că acest răspuns conținea elemente decisive pentru soluționarea cauzei.

52      Or, Comisia a fost privată de orice posibilitate de a‑și exprima poziția cu privire la argumentele prezentate de Amazon în răspunsul menționat.

53      Astfel, în primul rând, răspunsul Amazon la măsura de organizare a procedurii din 28 iulie 2023 a fost comunicat Comisiei la 30 august 2023, fără ca aceasta să fi fost invitată să își exprime poziția cu privire la răspunsul respectiv.

54      În al doilea rând, președintele Tribunalului nu a dat curs unei cereri de luare a unei măsuri de organizare a procedurii, introdusă de Comisie la 15 septembrie 2023 în temeiul articolului 88 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, prin care se solicita să i se permită să răspundă la răspunsul Amazon menționat la punctul 49 din prezenta ordonanță, pentru a păstra egalitatea armelor și pentru a permite Tribunalului să se pronunțe cu privire la cererea de măsuri provizorii în deplină cunoștință de cauză.

55      În al treilea rând, președintele Tribunalului a considerat, la punctul 24 din ordonanța atacată, că dispunea de toate informațiile necesare pentru a se pronunța asupra cererii de măsuri provizorii, fără a fi nevoie să asculte în prealabil observațiile orale ale părților.

56      Pe de altă parte, având în vedere că din observațiile Comisiei reiese că, în cazul în care ar fi fost invitată de președintele Tribunalului să își exprime poziția cu privire la răspunsul Amazon menționat la punctul 49 din prezenta ordonanță, aceasta ar fi prezentat argumente suplimentare menite să demonstreze că informațiile pe care articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 impune Amazon să le divulge sunt lipsite de caracter confidențial, nu se poate exclude a priori că examinarea acestor argumente l-ar fi putut determina pe președintele Tribunalului să respingă cererea de măsuri provizorii în ansamblul său.

57      Rezultă din cele ce precedă că președintele Tribunalului a încălcat principiul contradictorialității, astfel încât al doilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie admis.

58      Întrucât aprecierea făcută de președintele Tribunalului cu privire la condiția privind fumus boni iuris se întemeiază în mod decisiv pe elemente care nu au fost supuse principiului contradictorialității, încălcarea acestui principiu este suficientă în sine pentru a justifica anularea punctului 1 din dispozitivul ordonanței atacate, prin care președintele Tribunalului a dispus suspendarea executării deciziei în litigiu, în măsura în care, în temeiul acestei decizii, Amazon va fi obligată să pună la dispoziția publicului registrul prevăzut la articolul 39 din Regulamentul 2022/2065, fără a aduce atingere obligației Amazon de a compila registrul respectiv.

59      În schimb, această încălcare a principiului menționat nu poate conduce la anularea punctului 2 din dispozitivul acestei ordonanțe, prin care președintele Tribunalului a respins în rest cererea de măsuri provizorii.

60      Astfel, acest punct 2 se întemeiază pe aprecierea președintelui Tribunalului, care figurează la punctul 55 din ordonanța menționată, potrivit căreia Amazon nu a dovedit existența unui prejudiciu grav și ireparabil care ar decurge din conformarea Amazon Store cu articolul 38 din Regulamentul 2022/2065.

61      Or, pe de o parte, această apreciere rezultă dintr‑un raționament, prezentat la punctele 35-54 din aceeași ordonanță, în cadrul căruia președintele Tribunalului nu se întemeiază în niciun mod pe elementele invocate în răspunsul Amazon menționat la punctul 49 din prezenta ordonanță.

62      Pe de altă parte, celelalte aspecte ale celui de al doilea motiv de recurs și celelalte motive invocate de Comisie în susținerea recursului formulat nu sunt îndreptate împotriva acestor puncte 35-54.

63      Rezultă că, fără a fi necesar să se examineze aceste alte aspecte și aceste alte motive, este necesară respingerea recursului în măsura în care urmărește anularea punctului 2 din dispozitivul ordonanței atacate.

 Cu privire la cererea de măsuri provizorii prezentată în fața Tribunalului

64      În conformitate cu articolul 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul anulării deciziei Tribunalului, Curtea poate fie să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată, fie să trimită cauza Tribunalului pentru a se pronunța asupra acesteia. Dispoziția menționată se aplică și recursurilor formulate în conformitate cu articolul 57 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene [Ordonanța vicepreședintelui Curții din 2 februarie 2024, Mylan Ireland/Comisia, C‑604/23 P(R), EU:C:2024:117, punctul 38].

65      În speță, întrucât, pe de o parte, Comisia a prezentat în fața Curții argumentele pe care intenționa să le opună elementelor invocate în răspunsul Amazon menționat la punctul 49 din prezenta ordonanță și, pe de altă parte, în concluziile cererii sale formulate în recurs, a solicitat Curții să soluționeze în mod definitiv litigiul, este necesar, având în vedere celeritatea ce caracterizează procedura de măsuri provizorii, să se statueze cu privire la cererea de măsuri provizorii prezentată de Amazon, în măsura în care privește suspendarea executării deciziei în litigiu în sensul că această decizie impune Amazon să compileze și să pună la dispoziția publicului registrul prevăzut la articolul 39 din Regulamentul 2022/2065.

66      În acest scop, trebuie amintit că articolul 156 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Tribunalului prevede că cererile de măsuri provizorii trebuie să indice obiectul litigiului, împrejurările care demonstrează urgența, precum și motivele de fapt și de drept care justifică la prima vedere dispunerea măsurii provizorii solicitate. Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, suspendarea executării și celelalte măsuri provizorii pot fi dispuse de judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii dacă se demonstrează că dispunerea lor este justificată la prima vedere în fapt și în drept (fumus boni iuris) și că sunt urgente, în sensul că, pentru a evita prejudicierea gravă și ireparabilă a intereselor părții care le solicită, este necesar ca acestea să fie dispuse și să își producă efectele înainte de pronunțarea deciziei cu privire la acțiunea pe fond. Aceste condiții sunt cumulative, astfel încât cererile de măsuri provizorii trebuie să fie respinse dacă una dintre ele nu este îndeplinită. De asemenea, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii efectuează, dacă este cazul, evaluarea comparativă a intereselor existente [Ordonanța vicepreședintelui Curții din 2 februarie 2024, Mylan Ireland/Comisia, C‑604/23 P(R), EU:C:2024:117, punctul 40].

 Cu privire la fumus boni iuris

 Argumentație

67      Pentru a stabili fumus boni iuris, Amazon invocă trei motive prezentate în susținerea acțiunii principale.

68      În argumentația sa referitoare la al treilea dintre aceste motive, care trebuie analizat de la bun început, Amazon invocă o excepție de nelegalitate a articolului 39 din Regulamentul 2022/2065, întemeiată pe o încălcare a principiului egalității de tratament, precum și a articolelor 7, 16 și 17 din cartă.

69      În această privință, Amazon susține că obligația, prevăzută la articolul 39, de a publica, într‑un registru accesibil tuturor, o serie de informații detaliate privind comunicările cu caracter publicitar prezentate pe Amazon Store ar aduce o atingere gravă articolului 7 din cartă și principiului general al protecției secretelor comerciale. În plus, având în vedere caracterul strategic al acestor informații, obligația de a le divulga ar împiedica activitatea comercială a Amazon și ar încălca astfel articolele 16 și 17 din cartă.

70      Amazon precizează că, deși unele dintre aceste informații trebuie într‑adevăr să fie divulgate în temeiul a diferite acte de drept al Uniunii, situația este diferită în special în cazul informațiilor referitoare la perioada în care a fost prezentată o comunicare cu caracter publicitar concretă sau la numărul de destinatari ai serviciului cărora le‑a fost afișată comunicarea cu caracter publicitar. În plus, aceste acte ale Uniunii ar obliga la divulgarea informațiilor nu către publicul larg, ci numai către destinatarii comunicărilor cu caracter publicitar.

71      Or, pe de o parte, aplicarea articolului 39 din Regulamentul 2022/2065 nu ar fi adecvată în raport cu diferențele dintre piețele online și celelalte platforme online foarte mari. Pe de altă parte, legiuitorul Uniunii ar fi putut atinge obiectivele de prevenire a riscului privind comunicările cu caracter publicitar nelegale sau tehnicile de manipulare și de dezinformare care au un impact negativ real și previzibil asupra sănătății publice, siguranței publice, discursului civil, participării politice și egalității printr‑o soluție alternativă care să afecteze mai puțin drepturile Amazon, impunându‑i doar obligația de a pune la dispoziția exclusivă a autorităților de reglementare și a cercetătorilor agreați un registru structurat în mod rezonabil.

72      Comisia consideră că al treilea motiv invocat de Amazon nu poate fi admis în mod rezonabil.

73      În primul rând, acest motiv ar fi în mod vădit inadmisibil. Astfel, în conformitate cu jurisprudența Curții, o excepție de nelegalitate, invocată în temeiul articolului 277 TFUE, a articolului 39 din Regulamentul 2022/2065 nu ar fi admisibilă decât în măsura în care acest articol 39 constituie temeiul juridic al deciziei în litigiu sau prezintă o legătură juridică directă cu decizia respectivă. Or, nu aceasta ar fi situația. În special, faptul că dispozițiile capitolului III secțiunea 5 din Regulamentul 2022/2065 se aplică Amazon numai după ce Comisia a adoptat o decizie, precum decizia în litigiu, prin care aceasta este desemnată drept o platformă online foarte mare sau un motor de căutare online foarte mare în sensul acestui regulament nu ar fi suficient pentru a constitui o legătură juridică directă între aceste dispoziții și decizia menționată. O soluție contrară ar lipsi de altfel dispozițiile menționate de caracterul lor direct executoriu. În plus, având în vedere natura legăturii existente între decizia în litigiu și articolul 39 din regulamentul respectiv, nelegalitatea acestui articol nu ar putea determina anularea deciziei amintite.

74      În al doilea rând, Amazon nu ar fi justificat în niciun fel afirmația potrivit căreia articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 aduce atingere drepturilor sale fundamentale. Astfel, cererea de măsuri provizorii nu ar conține niciun argument care să stabilească caracterul confidențial al informațiilor pe care articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 impune Amazon să le divulge. În special, Amazon nu ar fi dovedit că aceste informații sunt cunoscute doar de un număr restrâns de persoane, că divulgarea lor îi poate cauza un prejudiciu serios și că interesele susceptibile de a fi lezate prin divulgare sunt în mod obiectiv demne de a fi protejate.

75      În orice caz, aceste informații ar fi lipsite de caracter confidențial, întrucât Amazon ar fi deja obligată, în temeiul altor acte de drept al Uniunii, să pună la dispoziția publicului cea mai mare parte dintre ele. Comisia se referă în această privință nu numai la Regulamentul 2022/2065, ci și la Directivele 2000/31 și 2005/29, precum și la Regulamentele 2016/679 și 2019/1150. În plus, unele dintre aceste informații ar putea fi obținute pe baza unor oferte comerciale sau a unor indicatori publicitari și a unor analize de date propuse pe piață.

76      În al treilea rând, distincția efectuată de Amazon între piețele online și celelalte platforme online foarte mari nu ar fi justificată în raport cu obiectivele Regulamentului 2022/2065.

 Apreciere

77      Rezultă dintr‑o jurisprudență constantă a Curții că condiția privind fumus boni iuris este îndeplinită atunci când cel puțin unul dintre motivele invocate de partea care solicită măsurile provizorii în susținerea acțiunii pe fond nu este, la prima vedere, lipsit de un temei serios. Această situație se regăsește printre altele atunci când unul dintre aceste motive indică existența unor probleme de drept complexe a căror soluție nu este evidentă de la bun început și care necesită, prin urmare, o examinare aprofundată, care nu poate fi efectuată de judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii, ci trebuie să facă obiectul procedurii pe fond, sau atunci când dezbaterea dintre părți relevă existența unei controverse juridice importante a cărei soluție nu este evidentă [Ordonanța vicepreședintelui Curții din 24 mai 2022, Puigdemont i Casamajó și alții/Parlamentul și Spania, C‑629/21 P(R), EU:C:2022:413, punctul 188, precum și jurisprudența citată].

78      Părțile sunt în dezacord, în primul rând, cu privire la admisibilitatea celui de al treilea motiv invocat de Amazon, întemeiat pe nelegalitatea articolului 39 din Regulamentul 2022/2065.

79      Potrivit articolului 277 TFUE, „în cazul unui litigiu privind un act cu caracter general adoptat de o instituție, un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii, orice parte se poate prevala de motivele de drept prevăzute la articolul 263 al doilea paragraf pentru a invoca în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene inaplicabilitatea respectivului act”.

80      Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, acest articol constituie expresia unui principiu general care asigură oricărei părți dreptul de a contesta, pe cale incidentă, în vederea obținerii anulării unei decizii care îi este adresată, validitatea actelor cu caracter general care constituie temeiul unei asemenea decizii (Hotărârea din 16 martie 2023, Comisia/Calhau Correia de Paiva, C‑511/21 P, EU:C:2023:208, punctul 44, precum și jurisprudența citată).

81      Întrucât scopul articolului 277 TFUE nu este de a permite unei părți să conteste aplicabilitatea vreunui act cu caracter general în susținerea oricărui tip de acțiune, actul a cărui nelegalitate este invocată trebuie să fie aplicabil, direct sau indirect, în speța care face obiectul acțiunii (Hotărârea din 16 martie 2023, Comisia/Calhau Correia de Paiva, C‑511/21 P, EU:C:2023:208, punctul 45, precum și jurisprudența citată).

82      Astfel, cu ocazia unei acțiuni în anulare formulate împotriva unor decizii individuale, Curtea a statuat că pot face în mod valabil obiectul unei excepții de nelegalitate dispozițiile unui act cu aplicabilitate generală care constituie temeiul deciziilor menționate sau care au o legătură juridică directă cu asemenea decizii (Hotărârea din 16 martie 2023, Comisia/Calhau Correia de Paiva, C‑511/21 P, EU:C:2023:208, punctul 46, precum și jurisprudența citată).

83      O legătură juridică directă poate rezulta în special din faptul că dispoziția a cărei nelegalitate este invocată pe cale de excepție contribuie la motivarea unei decizii atacate, inclusiv în cazul în care nu este vizată în motivarea formală a deciziei respective (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 martie 2023, Comisia/Calhau Correia de Paiva, C‑511/21 P, EU:C:2023:208, punctul 52).

84      În schimb, Curtea a statuat că este inadmisibilă o excepție de nelegalitate îndreptată împotriva unui act cu aplicabilitate generală a cărui decizie individuală atacată nu constituie o măsură de aplicare (Hotărârea din 16 martie 2023, Comisia/Calhau Correia de Paiva, C‑511/21 P, EU:C:2023:208, punctul 47, precum și jurisprudența citată).

85      În speță, este cert că articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 nu constituie temeiul juridic al deciziei în litigiu.

86      Cu toate acestea, din jurisprudența citată la punctul 82 din prezenta ordonanță rezultă că o excepție de nelegalitate poate fi invocată împotriva oricărei dispoziții a unui act cu aplicabilitate generală care are o legătură juridică directă cu decizia în litigiu, chiar dacă această dispoziție nu constituie temeiul juridic al deciziei menționate.

87      În prezenta cauză, Amazon susține că există o legătură juridică suficient de directă între articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 și decizia în litigiu, pentru motivul că acest articol se aplică Amazon Store ca urmare a adoptării deciziei respective, împrejurare din care deduce în esență că articolul menționat și decizia amintită fac parte dintr‑un regim juridic unic a cărui legalitate Amazon intenționează să o repună în discuție.

88      Nu se poate exclude a priori că o astfel de legătură poate fi considerată, așa cum susține Comisia, insuficient de directă pentru a justifica admisibilitatea excepției de nelegalitate invocate de Amazon, având în vedere în special că nu se pretinde și nici nu se demonstrează că ar implica faptul că articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 ar putea fi legat de motivele care stau la baza deciziei în litigiu sau de însăși motivarea acesteia din urmă.

89      Totuși, nu rezultă că Curtea a stabilit deja că o asemenea legătură poate fi calificată drept „legătură juridică directă”, în sensul jurisprudenței citate la punctul 82 din prezenta ordonanță.

90      În plus, reiese din jurisprudența Curții că, pentru a garanta o protecție jurisdicțională efectivă, articolul 277 TFUE trebuie interpretat astfel încât să se evite divizarea în mod artificial a diferitelor aspecte ale aceluiași regim juridic (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 septembrie 2020, Comisia și Consiliul/Carreras Sequeros și alții, C‑119/19 P și C‑126/19 P, EU:C:2020:676, punctul 76).

91      În acest context, aprecierea, în vederea aplicării articolului 277 TFUE, a naturii legăturii juridice existente între articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 și decizia în litigiu pare să constituie o problemă de drept complexă a cărei soluție nu este evidentă de la bun început și necesită, așadar, o examinare detaliată.

92      În al doilea rând, în cazul în care s‑ar admite admisibilitatea celui de al treilea motiv, examinarea acestui motiv ar presupune ca instanța de fond să stabilească dacă articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 este conform cu principiul egalității de tratament, precum și cu articolele 7, 16 și 17 din cartă.

93      Pentru a aprecia argumentele prezentate de Amazon în ceea ce privește condiția privind fumus boni iuris, este necesar să se examineze de la bun început acest motiv în măsura în care se raportează la o pretinsă încălcare a articolelor 7 și 16 din cartă.

94      Articolul 7 din cartă prevede că orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a secretului comunicațiilor.

95      În ceea ce privește articolul 16 din cartă, acesta prevede că libertatea de a desfășura o activitate comercială este recunoscută în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislațiile și practicile naționale.

96      Din articolul 39 alineatele (1) și (2) din Regulamentul 2022/2065 reiese că aplicarea acestor dispoziții în ceea ce privește Amazon ar obliga‑o să pună la dispoziția publicului un registru care să cuprindă diverse informații referitoare la comunicările cu caracter publicitar prezentate pe platformele online foarte mari. Printre aceste informații figurează printre altele conținutul comunicării cu caracter publicitar, persoana în numele căreia este prezentată comunicarea cu caracter publicitar, perioada în care a fost prezentată comunicarea cu caracter publicitar, principalii parametri utilizați pentru direcționarea către anumiți destinatari, comunicările comerciale publicate pe platformele online foarte mari sau numărul total de destinatari ai serviciului cărora le‑a fost afișată comunicarea cu caracter publicitar.

97      Întrucât aceste informații, luate în considerare împreună, oferă indicații detaliate cu privire la ansamblul activităților Amazon în domeniul publicității online, inclusiv cu privire la relațiile sale cu clienții sau la modalitățile exacte ale campaniilor de comunicări comerciale desfășurate, nu se poate exclude a priori posibilitatea ca obligațiile impuse de articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 să fie considerate, după cum susține Amazon, ca restrângând drepturile de care Amazon poate beneficia în temeiul articolelor 7 și 16 din cartă, fără a fi necesar, pentru a se ajunge la o asemenea concluzie preliminară, ca Amazon să prezinte argumente suplimentare menite să demonstreze caracterul confidențial al informațiilor respective.

98      Desigur, situația ar fi diferită dacă ar trebui să se considere că, după cum susține Comisia, informațiile pe care articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 impune Amazon să le divulge sunt, în realitate, deja la dispoziția publicului, independent de aplicarea articolului menționat.

99      În această privință, se pare într‑adevăr că unele dintre informațiile respective trebuie să fie divulgate în temeiul altor dispoziții ale dreptului Uniunii.

100    În special, mai întâi, divulgarea identității persoanei în numele căreia este prezentată comunicarea cu caracter publicitar pare să fie impusă în temeiul articolului 6 litera (b) din Directiva 2000/31 și al articolului 26 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2022/2065. În continuare, Comisia pare a priori să afirme în mod întemeiat că principalii parametri utilizați pentru direcționarea către anumiți destinatari trebuie să fie divulgați în temeiul articolului 15 alineatul (1) literele (b) și (h) din Regulamentul 2016/679, al articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul 2019/1150, precum și al articolului 26 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul 2022/2065. În sfârșit, nu se poate exclude posibilitatea ca publicarea unei comunicări comerciale pe o platformă online foarte mare fără a informa consumatorul în cauză cu privire la aceasta să fie calificată drept practică comercială neloială, în temeiul articolului 5 alineatul (5) și al anexei I punctul 11 din Directiva 2005/29.

101    Cu toate acestea, nu reiese din argumentația Comisiei sau, mai general, din dosarul de care dispune vicepreședintele Curții că toate informațiile prevăzute la articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul 2022/2065, în special perioada în care este difuzată comunicarea cu caracter publicitar sau numărul total de destinatari ai serviciului cărora le‑a fost afișată comunicarea cu caracter publicitar, trebuie să fie divulgate independent de aplicarea acestui articol 39. De altfel, trebuie să se constate că Comisia susține numai că cea mai mare parte a acestor informații este acoperită de asemenea obligații de divulgare și nu pretinde, așadar, că aceasta ar fi situația pentru toate informațiile menționate.

102    În plus, caracterul echivalent, în vederea aplicării articolelor 7 și 16 din cartă, al unei divulgări a unei informații numai către utilizatorul vizat sau către publicul larg constituie o chestiune în mare măsură nouă, care prezintă o anumită complexitate.

103    În plus, deși Comisia susține că informații similare cu cele menționate la articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul 2022/2065 pot fi obținute, în ceea ce privește Amazon, pe baza unor oferte comerciale, ea nu furnizează nicio dovadă în sprijinul acestei afirmații.

104    În ceea ce privește afirmația potrivit căreia astfel de informații ar putea fi colectate pe baza unor indicatori publicitari și a unor analize de date oferite pe piață, aceasta nu este suficientă, în lipsa unor precizări suplimentare cu privire la informațiile în cauză, pentru a demonstra că Amazon nu ar fi obligată, în temeiul articolului 39 din regulamentul menționat, să pună la dispoziția publicului informații care sunt în prezent confidențiale.

105    Pe de altă parte, argumentul Comisiei potrivit căruia Amazon era obligată să demonstreze că divulgarea informațiilor în cauză îi poate cauza un prejudiciu serios și că interesele susceptibile de a fi lezate prin această divulgare sunt în mod obiectiv demne de a fi protejate constituie o interpretare a dispozițiilor relevante ale cartei care nu reiese, la prima vedere, nici din textul acestor dispoziții, nici din jurisprudența Curții. Temeinicia unui asemenea argument trebuie, în consecință, să fie apreciată de instanța de fond.

106    În aceste condiții, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii nu poate constata că s‑a dovedit în mod suficient de evident că informațiile pe care articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 impune Amazon să le divulge sunt lipsite de caracter confidențial și, în consecință, că aplicarea acestui articol 39 în cazul Amazon nu ar conduce la restrângerea drepturilor de care poate beneficia în temeiul articolelor 7 și 16 din cartă.

107    O asemenea restrângere a acestor drepturi nu ar fi însă de natură să stabilească nelegalitatea articolului 39 din Regulamentul 2022/2065 decât dacă această restrângere nu ar fi conformă cu condițiile prevăzute la articolul 52 alineatul (1) din cartă.

108    Această dispoziție prevede că pot fi impuse restrângeri exercițiului unor drepturi precum cele consacrate la articolele 7 și 16 din cartă în măsura în care aceste restrângeri sunt prevăzute de lege, respectă substanța acestor drepturi și libertăți și, prin respectarea principiului proporționalității, sunt necesare și răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți.

109    Or, aprecierea care trebuie efectuată pentru a stabili dacă aceste condiții sunt îndeplinite în speță implică luarea în considerare a diverși factori, precum măsura în care publicarea tuturor informațiilor menționate la articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul 2022/2065 contribuie la realizarea obiectivelor urmărite de legiuitorul Uniunii, nivelul de gravitatea a restrângerii drepturilor prevăzute la articolele 7 și 16 din cartă sau chiar eventuala existență a unor soluții alternative care să afecteze mai puțin aceste drepturi.

110    În consecință, chiar dacă o marjă largă de apreciere ar trebui recunoscută în această privință legiuitorului Uniunii, problema dacă a depășit limitele acestei marje de apreciere prin adoptarea articolului 39 din Regulamentul 2022/2065 constituie, în lipsa unor precedente clare, o controversă juridică importantă a cărei soluție nu este evidentă.

111    Având în vedere considerațiile care precedă, nu se poate constata, în urma examinării sumare care revine judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii și fără a se statua cu privire la temeinicia celui de al treilea motiv invocat de Amazon, ceea ce ține de competența exclusivă a instanței de fond, că acest motiv trebuie considerat, la prima vedere, ca fiind lipsit de orice caracter serios.

112    Rezultă că este îndeplinită condiția privind fumus boni iuris în ceea ce privește argumentele întemeiate pe excepția de nelegalitate a articolului 39 din Regulamentul 2022/2065.

 Cu privire la urgență

 Argumentație

113    Pentru a stabili dacă este îndeplinită condiția privind urgența, Amazon susține că punerea la dispoziția publicului a registrului prevăzut la articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 i‑ar cauza un prejudiciu grav și ireparabil.

114    Mai întâi, punerea acestui registru la dispoziția publicului ar obliga Amazon să divulge informații confidențiale cu privire la Amazon și la persoanele care fac publicitate. În special, registrul menționat ar indica parametrii de direcționare pe care Amazon îi poate furniza și numărul de clienți pe care acești parametri îi pot viza. Odată divulgate aceste informații, concurenții Amazon ar păstra cunoașterea celor mai eficiente strategii și tehnologii. În plus, divulgarea informațiilor menționate ar aduce prejudicii partenerilor publicitari ai Amazon prin dezvăluirea strategiilor acestora. Activitățile publicitare ale Amazon ar fi deteriorate, așadar, în mod grav și iremediabil.

115    În continuare, punerea la dispoziția publicului a registrului prevăzut la articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 ar reduce în mod ireversibil cotele de piață ale Amazon atât pentru activitățile sale generale de vânzare cu amănuntul, cât și pentru activitățile sale publicitare. Astfel, punerea la dispoziția publicului a acestui registru ar îndepărta vânzătorii terți de Amazon Store și i‑ar face mai reticenți să facă publicitate pe Amazon Store. În plus, concurenții operatorilor care prezintă comunicări cu caracter publicitar pe Amazon Store ar fi în măsură să copieze și să reproducă cele mai eficiente strategii publicitare. Pe termen lung, punerea acestui registru la dispoziția publicului riscă să afecteze experiența consumatorului prin reducerea publicității și prin îndepărtarea vânzătorilor de pe platforma Amazon Store.

116    În sfârșit, prejudiciul suferit de Amazon nu ar fi doar de ordin financiar și nu ar putea fi cuantificat numai în termeni financiari. Deteriorarea poziției sale concurențiale ar putea duce astfel la apariția unei bucle de feedback negativ. În plus, ar fi probabil imposibil să se calculeze cu precizie impactul specific al punerii la dispoziția publicului a registrului prevăzut la articolul 39 din Regulamentul 2022/2065, în special în măsura în care o asemenea punere la dispoziție ar implica divulgarea de informații confidențiale.

117    Comisia apreciază că Amazon nu a demonstrat că condiția privind urgența era îndeplinită în speță.

118    Amazon s‑ar limita să enunțe, cel mai adesea la condițional, afirmații nesusținute și fără legătură între ele. În plus, Amazon nu ar fi furnizat informații care să demonstreze că prejudiciul pretins ar fi previzibil cu un grad de probabilitate suficient. Pe de altă parte, împrejurarea că Amazon ar avea dificultăți în a dovedi temeinicia unei cereri prin care se urmărește repararea prejudiciului său nu ar fi de natură să demonstreze că acesta ar fi necuantificabil.

119    Pe de altă parte, Amazon nu ar fi dovedit că este îndeplinită condiția referitoare la fumus boni iuris în ceea ce privește caracterul confidențial al informațiilor pe care ar fi determinată să le includă în registrul prevăzut la articolul 39 din Regulamentul 2022/2065. Or, numai atunci când această condiție este îndeplinită, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii ar trebui să prezume, în vederea aprecierii condiției privind urgența, că anumite informații au caracter confidențial. În orice caz, aceste informații nu ar fi confidențiale.

 Apreciere

120    Reiese din jurisprudența Curții că finalitatea procedurii privind măsurile provizorii este de a garanta deplina eficacitate a viitoarei hotărâri definitive în vederea evitării unei lacune în protecția juridică asigurată de Curte. Pentru atingerea acestui obiectiv, urgența trebuie apreciată în raport cu necesitatea de a se statua cu titlu provizoriu pentru a se evita cauzarea unui prejudiciu grav și ireparabil părții care solicită protecția provizorie. Revine acestei părți sarcina de a furniza dovada că nu poate aștepta soluționarea procedurii pe fond fără a suferi un prejudiciu de această natură. Deși, pentru a stabili existența acestui prejudiciu, nu este necesar să se impună ca producerea și iminența acestuia să fie stabilite cu o certitudine absolută și este suficient ca prejudiciul menționat să fie previzibil cu un grad de probabilitate suficient, nu este mai puțin adevărat că partea care solicită o măsură provizorie rămâne obligată să dovedească faptele despre care se pretinde că stau la baza perspectivei unui asemenea prejudiciu [Ordonanța vicepreședintei Curții din 16 iulie 2021, Symrise/ECHA, C‑282/21 P (R), EU:C:2021:631, punctul 40].

121    În ceea ce privește, în primul rând, afirmația Amazon potrivit căreia punerea la dispoziția publicului a registrului prevăzut la articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 va conduce la o scădere a cotelor sale de piață și, prin urmare, îi va cauza un prejudiciu grav și ireparabil, trebuie amintit că, în cazul în care partea care solicită măsura provizorie invocă pierderea cotelor sale de piață, ea trebuie să demonstreze că obstacole de natură structurală sau juridică o vor împiedica să recâștige o proporție apreciabilă din aceste cote de piață în ipoteza în care acțiunea sa principală ar fi în cele din urmă admisă [a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 2 februarie 2024, Mylan Ireland/Comisia, C‑604/23 P(R), EU:C:2024:117, punctul 84 și jurisprudența citată].

122    Or, deși Amazon susține efectiv că pierderile de cote de piață ca urmare a punerii la dispoziție a acestui registru vor fi ireversibile, ea nu menționează, în cererea de măsuri provizorii, obstacole specifice care ar împiedica‑o să recâștige aceste cote de piață în cazul în care nu ar mai fi ulterior obligată să mențină online registrul respectiv, ca urmare a anulării deciziei în litigiu.

123    Desigur, Amazon se referă de asemenea, în această privință, la anumite puncte dintr‑o expertiză prezentată în anexa la cererea sa de măsuri provizorii, din care reiese că ar putea fi dificil pentru Amazon să obțină revenirea pe platforma sa a vânzătorilor care au părăsit‑o, având în vedere că aceștia din urmă se vor fi putut obișnui să utilizeze o altă platformă și ar putea dori să mențină legăturile pe care le‑au dobândit cu clienții lor pe această din urmă platformă.

124    Totuși, pe de o parte, această expertiză se limitează la a menționa ipoteze fără a evalua probabilitatea realizării lor. Pe de altă parte, expertiza respectivă nu cuprinde nicio dovadă sau nicio referință susceptibilă să stabilească faptul că realizarea ipotezelor menționate este efectiv probabilă.

125    Prin urmare, nu se poate considera că Amazon a demonstrat existența unor obstacole de natură structurală sau juridică care să o împiedice, în cazul anulării deciziei în litigiu, să recâștige o proporție apreciabilă din cotele de piață eventual pierdute ca urmare a punerii la dispoziția publicului a registrului prevăzut la articolul 39 din Regulamentul 2022/2065. Rezultă că aceasta nu a demonstrat, în orice caz, că pierderile de piață care ar rezulta din punerea la dispoziție a acestui registru i‑ar cauza un prejudiciu ireparabil.

126    În ceea ce privește, în al doilea rând, argumentele întemeiate pe divulgarea unor informații confidențiale, din jurisprudența Curții reiese că, atunci când, pe de o parte, solicitantul măsurilor provizorii susține că informațiile a căror publicare urmărește să o prevină, cu titlu provizoriu, constituie secrete de afaceri și, pe de altă parte, această afirmație îndeplinește condiția privind fumus boni iuris, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii este în principiu obligat, în cadrul examinării condiției privind urgența, să prezume că aceste informații sunt secrete de afaceri [a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 12 iunie 2018, Nexans France și Nexans/Comisia, C‑65/18 P(R), EU:C:2018:426, punctul 21].

127    Întrucât din cuprinsul punctelor 96-105 din prezenta ordonanță reiese că afirmația Amazon potrivit căreia cel puțin o parte dintre informațiile prevăzute la articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul 2022/2065 sunt confidențiale îndeplinește condiția privind fumus boni iuris, trebuie să se prezume, în vederea aprecierii condiției privind urgența, că aplicarea acestei dispoziții va conduce la divulgarea de informații confidențiale.

128    Argumentul Comisiei potrivit căruia informațiile în cauză nu sunt confidențiale nu poate, în consecință, să conducă la concluzia că această din urmă condiție nu este îndeplinită.

129    În acest context, deși Amazon susține că prejudiciul care rezultă din punerea la dispoziția publicului a registrului prevăzut la articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 nu va putea fi cuantificat numai în termeni financiari, ea nu a demonstrat totuși în ce măsură punerea la dispoziție a acestui registru i‑ar cauza un prejudiciu moral.

130    În schimb, Amazon se prevalează în mod clar de un prejudiciu de ordin financiar ca urmare a punerii la dispoziție a registrului menționat, care ar rezulta atât din reticența vânzătorilor terți de a publica comunicări cu caracter publicitar pe Amazon Store, care ar putea în final să determine o parte dintre acești vânzători să părăsească platforma respectivă, cât și din dobândirea de către concurenții Amazon a unor cunoștințe cu privire la strategiile care pot fi puse în aplicare pentru a le îmbunătăți poziția concurențială.

131    Având în vedere diversitatea informațiilor comerciale precise care au vocația de a figura în registrul prevăzut la articolul 39 din Regulamentul 2022/2065, interesul persoanelor care publică anunțuri care pot pune în aplicare practici publicitare ce nu pot fi reproduse cu ușurință de concurenții lor și avantajul pe care l‑ar putea obține concurenții Amazon dintr‑un acces complet la asemenea informații comerciale, prejudiciul care rezultă din punerea la dispoziția publicului a acestui registru trebuie considerat ca prezentând caracterul de gravitate de care este condiționată pronunțarea unor măsuri provizorii [a se vedea prin analogie Ordonanța vicepreședintelui Curții din 10 septembrie 2013, Comisia/Pilkington Group, C‑278/13 P(R), EU:C:2013:558, punctul 47].

132    În ceea ce privește caracterul ireparabil al acestui prejudiciu, trebuie amintit că, desigur, un prejudiciu de ordin financiar nu poate, cu excepția unor împrejurări excepționale, să fie considerat ireparabil, o compensație pecuniară fiind, de regulă, susceptibilă să repună persoana lezată în situația anterioară producerii prejudiciului. Situația este însă diferită și un astfel de prejudiciu poate fi considerat în consecință ireparabil dacă nu poate fi cuantificat (Ordonanța vicepreședintelui Curții din 2 martie 2016, Evonik Degussa/Comisia, C‑162/15 P‑R, EU:C:2016:142, punctul 92 și jurisprudența citată).

133    Totuși, incertitudinea privind repararea unui prejudiciu de ordin financiar în cadrul unei eventuale acțiuni în despăgubire nu poate fi considerată prin ea însăși o împrejurare de natură să dovedească caracterul ireparabil al unui asemenea prejudiciu, în sensul jurisprudenței Curții. Astfel, în etapa măsurilor provizorii, posibilitatea de a obține ulterior repararea unui prejudiciu de ordin financiar în cadrul unei eventuale acțiuni în despăgubire, care ar putea fi formulată în urma anulării actului atacat, este în mod necesar nesigură. Or, procedura de măsuri provizorii nu are ca obiect să se substituie unei asemenea acțiuni în despăgubire pentru a elimina această incertitudine, scopul său fiind numai să garanteze deplina eficacitate a viitoarei hotărâri definitive care urmează să intervină în cadrul procedurii pe fond în care procedura măsurilor provizorii se inserează, și anume, în speță, o acțiune în anulare (a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 2 martie 2016, Evonik Degussa/Comisia, C‑162/15 P‑R, EU:C:2016:142, punctul 93 și jurisprudența citată).

134    În schimb, situația diferă atunci când rezultă clar, din aprecierea efectuată de judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii, că prejudiciul invocat, ținând seama de natura sa și de modul probabil de producere, nu va putea fi identificat și cuantificat în mod adecvat dacă se produce și că, în practică, o acțiune în despăgubire nu poate, în consecință, să permită repararea acestuia. O astfel de situație se poate regăsi atunci când este vorba despre publicarea de informații comerciale specifice și confidențiale (a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 2 martie 2016, Evonik Degussa/Comisia, C‑162/15 P‑R, EU:C:2016:142, punctul 94 și jurisprudența citată).

135    În această privință, trebuie să se constate că prejudiciul pe care Amazon îl poate suferi ca urmare a publicării secretelor sale de afaceri ar fi diferit, atât în ceea ce privește natura, cât și întinderea sa, în funcție de aspectul dacă persoanele care iau cunoștință despre aceste secrete de afaceri sunt clienții săi, concurenții săi, analiști financiari sau persoane care fac parte din publicul larg. Astfel, ar fi imposibil să se identifice numărul și calitatea tuturor persoanelor care au avut efectiv cunoștință despre informațiile publicate și să se aprecieze așadar consecințele pe care publicarea acestora le‑ar fi putut avea asupra intereselor comerciale și economice ale Amazon (a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 2 martie 2016, Evonik Degussa/Comisia, C‑162/15 P‑R, EU:C:2016:142, punctul 95 și jurisprudența citată).

136    Or, această incertitudine, care este de asemenea prezentă în speță, este de natură să demonstreze caracterul ireparabil al prejudiciului financiar invocat [a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 2 martie 2016, Evonik Degussa/Comisia, C‑162/15 P‑R, EU:C:2016:142, punctul 96, precum și Ordonanța vicepreședintelui Curții din 1 martie 2017, EMA/MSD Animal Health Innovation și Intervet international, C‑512/16 P(R), EU:C:2017:149, punctele 113-118].

137    Prin urmare, trebuie să se considere că Amazon a demonstrat că prejudiciul invocat prezintă caracteristicile necesare. În consecință, cerința privind urgența este îndeplinită.

 Cu privire la evaluarea comparativă a intereselor

 Argumentație

138    Amazon susține că interesele sale de a obține suspendarea executării deciziei în litigiu prevalează asupra celorlalte interese legate de executarea imediată a acestei decizii pentru trei motive.

139    Mai întâi, refuzul dispunerii unor măsuri provizorii ar aduce atingere eficacității unei viitoare decizii de anulare a deciziei în litigiu, având în vedere că Amazon riscă să sufere un prejudiciu ireparabil chiar înainte ca o astfel de decizie de anulare să poată interveni. Informațiile divulgate cu ocazia punerii la dispoziția publicului a registrului prevăzut la articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 și‑ar fi pierdut, așadar, în mod definitiv caracterul confidențial. De asemenea, această decizie de anulare nu ar permite revenirea pe Amazon Store a vânzătorilor terți care ar fi părăsit deja platforma respectivă.

140    În continuare, suspendarea executării deciziei în litigiu ar avea drept unică consecință menținerea statu‑quoului existent până la pronunțarea deciziei pe fond.

141    În sfârșit, celelalte măsuri prevăzute de Regulamentul 2022/2065, care se vor aplica chiar și în cazul unei suspendări a executării deciziei în litigiu, ar fi suficiente pentru a atinge obiectivele urmărite de legiuitorul Uniunii. Astfel, articolul 39 din regulamentul menționat nu ar putea fi considerat ca reprezentând o normă fundamentală a acestuia, întrucât obligațiile pe care le prevede nu se aplică marii majorități a serviciilor intermediare.

142    Comisia apreciază că motivele invocate de Amazon, luate în considerare individual sau în ansamblu, nu sunt suficiente pentru a considera că evaluarea comparativă a intereselor înclină în favoarea dispunerii măsurilor provizorii solicitate. În primul rând, apariția unui prejudiciu ireparabil nu ar fi un argument decisiv, ci o premisă pentru evaluarea comparativă a intereselor de către judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii. În al doilea rând, suspendarea executării deciziei în litigiu nu ar proteja statu‑quoul. Dimpotrivă, dispunerea unei asemenea suspendări ar conduce la aplicarea în cazul Amazon, pentru mai mulți ani, a unui regim distinct de cel care ar fi impus celorlalte platforme online foarte mari. În al treilea rând, legiuitorul Uniunii ar fi prevăzut un regim specific pentru platformele de acest tip tocmai pentru că obligațiile generale prevăzute de Regulamentul 2022/2065 nu ar fi suficiente pentru a îndepărta riscurile societale sistemice pe care le prezintă astfel de platforme, după cum ar ilustra o serie de exemple recente. Or, ar fi urgent să se garanteze aplicarea acestui regim specific pentru a face față riscurilor respective, după cum ar arăta în special articolul 93 alineatul (2) din regulamentul menționat.

 Apreciere

143    În majoritatea procedurilor de măsuri provizorii, atât dispunerea, cât și refuzul de a dispune suspendarea executării solicitată pot produce, într‑o anumită măsură, unele efecte definitive și revine judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii, sesizat cu o cerere de suspendare, sarcina de a evalua comparativ riscurile legate de fiecare dintre soluțiile posibile. În mod concret, aceasta implică în special să se examineze dacă interesul părții care solicită măsurile provizorii de a obține suspendarea executării unui act atacat prevalează asupra interesului prezentat de aplicarea imediată a acestuia. Cu ocazia examinării respective, trebuie să se stabilească dacă eventuala anulare a acestui act de către instanța de fond ar permite răsturnarea situației care ar fi provocată de executarea sa imediată și, invers, în ce măsură suspendarea ar fi de natură să împiedice realizarea obiectivelor urmărite de actul atacat în cazul în care acțiunea pe fond ar fi respinsă [Ordonanța vicepreședintelui Curții din 24 mai 2022, Puigdemont i Casamajó și alții/Parlamentul și Spania, C‑629/21 P(R), EU:C:2022:413, punctul 248, precum și jurisprudența citată].

144    În ceea ce privește, în primul rând, interesul legat de dispunerea măsurilor provizorii solicitate, trebuie subliniat că o eventuală decizie de anulare a deciziei în litigiu nu ar fi lipsită de efect dacă cererea de măsuri provizorii ar fi respinsă și dacă, în consecință, Amazon ar fi obligată să pună imediat la dispoziția publicului registrul prevăzut la articolul 39 din Regulamentul 2022/2065.

145    Desigur, informațiile publicate în acest registru în așteptarea unei decizii de anulare a deciziei în litigiu ar fi, în practică, lipsite în mod definitiv de caracterul lor confidențial, întrucât nu ar mai putea fi sustrase de la cunoașterea de către terți.

146    Cu toate acestea, din articolul 39 alineatul (1) din regulamentul menționat rezultă că registrul respectiv trebuie să fie actualizat în permanență, în măsura în care trebuie să cuprindă informațiile prevăzute la articolul 39 alineatul (2) din acest regulament pentru întreaga perioadă în care furnizorul platformei online foarte mari în cauză prezintă o comunicare cu caracter publicitar și pentru o durată de un an după ce comunicarea cu caracter publicitar a fost prezentată ultima dată pe interfețele sale online.

147    Rezultă că, în cazul anulării deciziei în litigiu, Amazon nu va mai fi obligată să compileze registrul prevăzut la acest articol 39. În consecință, ea nu va mai fi obligată să păstreze online informații referitoare la comunicările cu caracter publicitar prezentate pe Amazon Store și nici să divulge informații referitoare la evoluția campaniilor sale publicitare sau la noile campanii publicitare. Anularea menționată ar fi, așadar, de natură să asigure persoanelor care publică anunțuri restabilirea unui mediu comercial mai atractiv și să permită Amazon să dezvolte noi strategii în desfășurarea activității sale publicitare fără ca concurenții săi să poată lua cunoștință de ele prin intermediul acestui registru.

148    În consecință, anularea deciziei în litigiu ar menține un interes pentru Amazon și o efectivitate reală, chiar și în lipsa dispunerii unor măsuri provizorii. O asemenea situație distinge prezenta cauză de cele în care Curtea s‑a întemeiat în mod decisiv, la aprecierea evaluării comparative a intereselor existente, pe împrejurarea că divulgarea de informații care figurează într‑o decizie sau într‑un raport ar lipsi definitiv de orice efect o eventuală anulare a deciziei prin care s‑a dispus divulgarea acestor informații [a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 2 martie 2016, Evonik Degussa/Comisia, C‑162/15 P‑R, EU:C:2016:142, punctul 105, și Ordonanța președintelui Curții din 1 martie 2017, EMA/PTC Therapeutics International, C‑513/16 P(R), EU:C:2017:148, punctul 136].

149    În aceste condiții, după cum arată Amazon și reiese din cuprinsul punctelor 126-137 din prezenta ordonanță, în lipsa dispunerii de măsuri provizorii, este probabil ca aceasta să sufere un prejudiciu grav și ireparabil înainte de eventuala pronunțare a unei decizii de anulare a deciziei în litigiu.

150    Această împrejurare nu poate fi totuși considerată ca fiind în sine decisivă, întrucât obiectul însuși al evaluării comparative a intereselor existente este de a aprecia dacă, în pofida atingerii aduse intereselor solicitantului reprezentate de riscul ca acesta să sufere un prejudiciu grav și ireparabil, luarea în considerare a intereselor legate de executarea imediată a deciziei contestate este de natură să justifice refuzul de a dispune măsurile provizorii solicitate [a se vedea în acest sens Ordonanța din 12 iulie 1996, Regatul Unit/Comisia, C‑180/96 R, EU:C:1996:308, punctele 90-92, Ordonanța președintelui Curții din 11 aprilie 2001, Comisia/Cambridge Healthcare Supplies, C‑471/00 P(R), EU:C:2001:218, punctul 120, și Ordonanța vicepreședintelui Curții din 8 aprilie 2014, Comisia/ANKO, C‑78/14 P‑R, EU:C:2014:239, punctul 40].

151    În vederea acestei aprecieri, trebuie arătat că, deși din examinarea condiției privind urgența rezultă că Amazon poate efectiv, în lipsa dispunerii unor măsuri provizorii, să sufere un prejudiciu grav și ireparabil de ordin financiar, din elementele prezentate de aceasta nu reiese că aplicarea în cazul Amazon Store a articolului 39 din Regulamentul 2022/2065, în așteptarea deciziei instanței de fond, ar avea drept consecință compromiterea existenței sau a dezvoltării pe termen lung a Amazon.

152    Mai întâi, nu s‑a susținut și nici a fortiori nu s‑a demonstrat că Amazon ar fi expusă unui risc de încetare a activităților sale în lipsa dispunerii unor măsuri provizorii.

153    În continuare, din cuprinsul punctelor 121-125 din prezenta ordonanță rezultă că Amazon nu a dovedit existența unui risc de pierdere a unor cote de piață semnificativă și durabilă în ipoteza în care articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 ar fi aplicabil Amazon Store în perioada cuprinsă între data examinării cererii sale de măsuri provizorii și cea a deciziei de statuare pe fond.

154    În sfârșit, din cererea de măsuri provizorii reiese că veniturile Amazon provenite din activitățile sale publicitare reprezintă doar 7 % din veniturile sale globale. În consecință, limitarea posibilităților de a dezvolta strategii publicitare care ar putea rezulta din aplicarea articolului 39 din Regulamentul 2022/2065 ar avea efecte directe doar asupra unei părți limitate a activităților Amazon, având în vedere că nu s‑a stabilit că efectele indirecte ale unei astfel de limitări asupra celorlalte activități ale Amazon ar fi semnificative.

155    În ceea ce privește, în al doilea rând, interesul legat de aplicarea imediată a deciziei în litigiu, trebuie subliniat că Regulamentul 2022/2065 constituie un element central al politicii dezvoltate de legiuitorul Uniunii în sectorul digital. Acest regulament vizează, în cadrul politicii respective, obiective de o mare importanță, întrucât urmărește, astfel cum rezultă din considerentul (155) al acestuia, să contribuie la buna funcționare a pieței interne și să asigure un mediu online sigur, previzibil și de încredere, în care drepturile fundamentale consacrate în cartă sunt protejate în mod corespunzător.

156    Desigur, Comisia nu a susținut și nici, a fortiori, nu a demonstrat că dispunerea de măsuri provizorii care au ca efect excluderea aplicării în cazul Amazon Store a articolului 39 din Regulamentul 2022/2065 până la soluționarea acțiunii pe fond ar fi de natură să împiedice definitiv realizarea obiectivelor respective.

157    Cu toate acestea, trebuie arătat că neaplicarea anumitor obligații prevăzute de regulamentul menționat va conduce la amânarea, eventual pentru mai mulți ani, a realizării complete a obiectivelor respective. Prin urmare, această neaplicare va genera un risc de a lăsa eventual să persiste sau să se dezvolte un mediu online care să amenințe drepturile fundamentale prevăzute de cartă.

158    Această constatare nu poate fi repusă în discuție de argumentul Amazon potrivit căruia un asemenea risc ar fi evitat ca urmare a aplicării în privința Amazon Store a obligațiilor impuse de regulamentul menționat pentru toate serviciile intermediare.

159    Astfel, din considerentele (75) și (76) ale Regulamentului 2022/2065 reiese că legiuitorul Uniunii a considerat, la finalul unei aprecieri care nu trebuie repusă în discuție de judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii, că platformele online foarte mari au un rol important în mediul digital și pot cauza riscuri societale, diferite ca amploare și impact de cele cauzate de platformele mai mici.

160    În special, din considerentul (95) al acestui regulament reiese că legiuitorul Uniunii a apreciat că sistemele de publicitate utilizate de platformele online foarte mari prezintă riscuri deosebite și necesită o supraveghere publică și de reglementare suplimentară.

161    Prin urmare, nu se poate considera, fără a depăși atribuțiile judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii prin înlăturarea unor aprecieri ale legiuitorului Uniunii al căror caracter eronat nu a fost demonstrat, că aplicarea în cazul Amazon Store doar a obligațiilor impuse de Regulamentul 2022/2065 pentru toate serviciile de intermediere ar fi de natură să compenseze în mod satisfăcător aplicarea în privința acestei platforme a obligațiilor care decurg din articolul 39 din regulamentul menționat.

162    Or, legiuitorul Uniunii a acordat o importanță deosebită aplicării cât mai rapide posibil a regulamentului menționat platformelor online foarte mari. Reiese, așadar, din articolul 92 și din articolul 93 alineatul (2) din regulamentul respectiv că, deși acesta se aplică doar de la 17 februarie 2024, se poate aplica anticipat platformelor online foarte mari.

163    Mai trebuie arătat că, contrar celor susținute de Amazon, dispunerea măsurilor provizorii solicitate nu ar conduce numai la menținerea statu‑quoului. Astfel, suspendarea executării deciziei în litigiu nu ar avea consecințe nici asupra aplicării obligațiilor generale prevăzute de Regulamentul 2022/2065 în privința tuturor serviciilor intermediare, nici asupra aplicării obligațiilor specifice platformelor online foarte mari, altele decât Amazon, care au fost desemnate ca atare de Comisie, în temeiul articolului 33 alineatul (4) din acest regulament. Rezultă că o asemenea suspendare a executării ar fi de natură să modifice situația concurențială în sectorul digital într‑un mod care nu a fost prevăzut de legiuitorul Uniunii, supunând Amazon unui regim diferit de cel aplicabil celorlalți actori din acest sector care prezintă, în raport cu criteriile definite de legiuitorul menționat, caracteristici comparabile cu societatea respectivă.

164    Având în vedere toate aceste elemente, este necesar să se considere că interesele protejate de legiuitorul Uniunii prevalează în speță asupra intereselor materiale ale Amazon, astfel încât evaluarea comparativă a intereselor înclină în favoarea respingerii cererii de măsuri provizorii.

165    În consecință, se respinge cererea de măsuri provizorii în măsura în care prin aceasta se solicită suspendarea executării deciziei în litigiu, în sensul că decizia menționată impune Amazon să compileze și să pună la dispoziția publicului registrul prevăzut la articolul 39 din Regulamentul 2022/2065.

 Cu privire la cererea formulată cu titlu subsidiar de Amazon

 Argumentație

166    Amazon solicită Curții, în ipoteza în care ar fi admis recursul, să îi acorde, pentru a se conforma obligației de a compila și de a pune la dispoziția publicului registrul prevăzut la articolul 39 din Regulamentul 2022/2065, un termen de 28 de zile de la data hotărârii prin care se finalizează procedura de recurs. Ea susține că un asemenea termen este necesar pe plan tehnic pentru a se conforma acestei obligații.

 Apreciere

167    Mai întâi, nu se poate considera că cererea formulată de Amazon cu titlu subsidiar poate fi introdusă în temeiul articolului 174 din Regulamentul de procedură al Curții, în măsura în care această dispoziție prevede că concluziile memoriului în răspuns urmăresc admiterea sau respingerea, în tot sau în parte, a recursului.

168    În continuare, întrucât din articolul 170 alineatul (1) din acest regulament de procedură rezultă că recurentul nu poate completa concluziile sale formulate în primă instanță, o asemenea prerogativă nu poate fi conferită, în lipsa unei dispoziții specifice în acest scop, nici intimatului.

169    Or, prin concluziile formulate în primă instanță, Amazon nu a solicitat nicidecum Tribunalului un termen în cazul respingerii cererii sale de măsuri provizorii.

170    În consecință, chiar dacă se presupune că cererea formulată de Amazon cu titlu subsidiar trebuie înțeleasă ca fiind prezentată în vederea completării concluziilor formulate în primă instanță, aceasta ar trebui respinsă în măsura în care constituie o concluzie nouă [a se vedea prin analogie Ordonanța vicepreședintelui Curții din 20 martie 2023, Xpand Consortium și alții/Comisia, C‑739/22 P(R), EU:C:2023:228, punctul 20].

171    În sfârșit, această concluzie nouă nu poate fi considerată nici ca fiind o cerere de măsuri provizorii introdusă în temeiul articolului 160 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere că articolul 160 alineatul (4) din acest regulament de procedură condiționează admisibilitatea unei asemenea cereri de prezentarea prin înscris separat [a se vedea prin analogie Ordonanța vicepreședintelui Curții din 20 martie 2023, Xpand Consortium și alții/Comisia, C‑739/22 P(R), EU:C:2023:228, punctul 21].

172    Rezultă că cererea formulată de Amazon cu titlu subsidiar trebuie respinsă ca inadmisibilă.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

173    În conformitate cu articolul 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul este fondat, iar Curtea soluționează ea însăși în mod definitiv litigiul, aceasta se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.

174    În ceea ce privește cheltuielile aferente procedurii de recurs, trebuie amintit, pe de o parte, că, în temeiul articolului 138 alineatul (1) din acest regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a solicitat obligarea Amazon la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii de recurs, iar aceasta a căzut în pretenții, se impune obligarea sa la suportarea, pe lângă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii de recurs, a celor efectuate de Comisie aferente acestei proceduri.

175    Pe de altă parte, în temeiul articolului 140 alineatul (1) din regulamentul menționat, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, statele membre și instituțiile care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. În consecință, Parlamentul și Consiliul vor suporta propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii de recurs.

176    În ceea ce privește cheltuielile de judecată aferente procedurii de măsuri provizorii în primă instanță, este necesară, în conformitate cu articolul 137 din Regulamentul de procedură al Curții, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată efectuate de Comisie și de Amazon odată cu fondul.

Pentru aceste motive, vicepreședintele Curții dispune:

1)      Anulează punctul 1 din dispozitivul Ordonanței președintelui Tribunalului Uniunii Europene din 27 septembrie 2023, Amazon Services Europe/Comisia (T‑367/23 R, EU:T:2023:589).

2)      Respinge în rest recursul.

3)      Respinge cererea de măsuri provizorii în măsura în care prin aceasta se solicită suspendarea executării Deciziei C(2023) 2746 final a Comisiei din 25 aprilie 2023 prin care Amazon Store este desemnată ca fiind o platformă online foarte mare în conformitate cu articolul 33 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale), în măsura în care această decizie impune Amazon Store să compileze și să pună la dispoziția publicului registrul prevăzut la articolul 39 din regulamentul menționat.

4)      Respinge cererea formulată de Amazon Services Europe Sàrl prin care se urmărește, în ipoteza în care ar fi admis recursul, să i se acorde un termen de 28 de zile pentru a se conforma obligației de a compila un registru al comunicărilor cu caracter publicitar.

5)      Amazon Services Europe Sàrl suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii de recurs, cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană aferente acestei proceduri.

6)      Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii de recurs.

7)      Cererea privind cheltuielile de judecată aferente procedurii de măsuri provizorii în primă instanță se soluționează odată cu fondul.

Semnături

*      Limba de procedură: engleza.