Cauza T‑602/15 RENV
Liam Jenkinson
împotriva
Consiliului Uniunii Europene și alții
Hotărârea Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 10 noiembrie 2021
„Clauză compromisorie – Personal civil internațional al misiunilor internaționale ale Uniunii Europene – Recrutare pe bază contractuală – Contracte de muncă pe durată determinată succesive – Cerere de recalificare a tuturor raporturilor contractuale într‑un contract pe durată nedeterminată – Acțiune în răspundere contractuală – Acțiune în răspundere extracontractuală”
1. Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Motive în sprijinul excepției de nelegalitate care nu sunt susținute prin argumente precise – Inadmisibilitatea excepției
[art. 277 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 76 lit. (d)]
(a se vedea punctul 48)
2. Procedură jurisdicțională – Sesizarea Tribunalului în temeiul unei clauze compromisorii – Competența Tribunalului – Raport contractual întemeiat pe o succesiune de contracte de muncă pe durată determinată – Cerere de recalificare a tuturor raporturilor contractuale într‑un contract pe durată nedeterminată și cerere de despăgubire pentru concediere abuzivă – Clauze compromisorii care desemnează, în ultimul contract, instanțele Uniunii și, în contractele anterioare, instanțele unui stat membru – Cerere care derivă din ultimul contract – Luarea în considerare a raporturilor contractuale anterioare ultimului contract
(art. 272 TFUE)
(a se vedea punctele 64-66)
3. Politica externă și de securitate comună – Competența instanței Uniunii – Acte adoptate de o misiune internațională a Uniunii în materie de gestionare a personalului – Includere
[art. 19 alin. (1) și art. 24 alin. (1) al doilea paragraf TUE; art. 268, art. 275 primul paragraf și art. 340 al doilea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47)
(a se vedea punctele 68 și 69)
4. Procedură jurisdicțională – Sesizarea Tribunalului în temeiul unei clauze compromisorii – Contract supus dreptului național – Aplicabilitatea dreptului național material – Respectarea interdicției abuzului de drept ca principiu general al dreptului Uniunii
(art. 151 și 272 TFUE; Directiva 1999/70 a Consiliului, anexă)
(a se vedea punctele 96-101)
5. Procedură jurisdicțională – Sesizarea Tribunalului în temeiul unei clauze compromisorii – Contracte de angajare a personalului unei misiuni internaționale a Uniunii – Acțiune în răspundere contractuală – Stabilirea legii aplicabile
[art. 272 TFUE; Regulamentul nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3 alin. (1) și art. 8]
(a se vedea punctele 103-106, 119, 123, 125 și 128-139)
6. Politica socială – Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP – Directiva 1999/70 – Măsuri de prevenire a folosirii abuzive a contractelor de muncă pe durată determinată succesive – Motive obiective care justifică reînnoirea unor astfel de contracte – Personal civil internațional al unei misiuni internaționale a Uniunii – Reînnoire succesivă a unor contracte strâns legată de contextul specific și temporar al misiunii menționate – Admisibilitate
[Directiva 1999/70 a Consiliului, anexă, clauza 5 pct. (1) lit. (a); Acțiunea comună 2008/124/PESC a Consiliului, art. 9 alin. (3)]
(a se vedea punctele 150-156 și 176-188)
7. Procedură jurisdicțională – Sesizarea Tribunalului în temeiul unei clauze compromisorii – Competența Tribunalului – Întindere – Interdicția de a se pronunța ultra petita – Obligația de a respecta cadrul litigiului definit de părți
[art. 272 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 21; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 76 și art. 84 alin. (1)]
(a se vedea punctele 208 și 209)
8. Politica externă și de securitate comună – Misiuni civile ale Uniunii Europene – Personal – Personal civil internațional – Recrutare pe bază contractuală – Temei juridic
[art. 28 alin. (1) primul paragraf TUE; Acțiunea comună 2008/124/PESC a Consiliului, art. 9 alin. (3) și art. 10 alin. (3)]
(a se vedea punctele 226-228)
9. Politica externă și de securitate comună – Misiuni civile ale Uniunii Europene – Personal – Personal civil internațional – Recrutare pe bază contractuală – Aplicarea unor drepturi naționale diferite, potrivit contractelor încheiate în mod individual – Încălcarea principiului egalității de tratament și nediscriminării – Inexistență
[art. 28 alin. (1) primul paragraf TUE; Acțiunea comună 2008/124/PESC a Consiliului, art. 9 alin. (3) și art. 10 alin. (3)]
(a se vedea punctul 230)
10. Politica externă și de securitate comună – Misiuni civile ale Uniunii Europene – Personal – Personal civil internațional – Recrutare pe bază contractuală – Discriminare în raport cu personalul Uniunii detașat în cadrul acestor misiuni și angajat potrivit regimului aplicabil celorlalți agenți – Inexistență
[art. 28 alin. (1) primul paragraf TUE; Acțiunea comună 2008/124/PESC a Consiliului, art. 9 alin. (3) și art. 10 alin. (3)]
(a se vedea punctele 231 și 232)
11. Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Identificarea obiectului litigiului – Expunere sumară a motivelor invocate – Cerere introductivă prin care se solicită repararea prejudiciilor cauzate de o instituție a Uniunii – Lipsa unor indicații cu privire la caracterul și la întinderea prejudiciului suferit, precum și la legătura de cauzalitate – Inadmisibilitate
[Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 76 lit. (d)]
(a se vedea punctele 243 și 244)
Rezumat
Reclamantul, resortisant irlandez, a fost angajat din luna august 1994 până în luna noiembrie 2014 la trei misiuni internaționale ale Uniunii Europene, cu scurte întreruperi între perioadele de angajare în fiecare dintre misiunile menționate, în cadrul unei succesiuni de contracte de muncă pe durată determinată (denumite în continuare „CDD”). Între luna aprilie 2010 și luna noiembrie 2014, el a fost angajat, ultima dată, în calitate de agent internațional în cadrul Misiunii Eulex Kosovo, o misiune de gestionare a crizelor internaționale creată în contextul politicii externe și de securitate comune (PESC). Cel de al unsprezecelea și ultim CDD al acestuia nu a fost reînnoit dincolo de data de 14 noiembrie 2014, din cauza unei decizii de restructurare a acestei misiuni care determina desființarea postului său.
În luna octombrie 2015, reclamantul a introdus la Tribunal o acțiune împotriva Consiliului Uniunii Europene, a Comisiei Europene, a Serviciului European de Acțiune Externă, precum și a Misiunii Eulex Kosovo (denumite în continuare „pârâtele”). Prin această acțiune, el solicita în esență:
- în primul rând, recalificarea tuturor CDD‑urilor succesive într‑un contract de muncă pe durată nedeterminată (denumit în continuare „CDI”) și repararea prejudiciilor contractuale suferite ca urmare a utilizării abuzive de CDD‑uri succesive și a încetării nelegale a CDI‑ului astfel recalificat (denumit în continuare „primul capăt de cerere”);
- în al doilea rând, o despăgubire pentru prejudiciile extracontractuale pe care le‑ar fi suferit pentru că nu a fost recrutat sub regimul aplicabil personalului Uniunii (denumit în continuare „al doilea capăt de cerere”) și
- în al treilea rând și cu titlu subsidiar, o despăgubire pentru prejudiciul suferit ca urmare a faptului că pârâtele, în cadrul raportului contractual pe care i l‑au impus, au încălcat mai multe principii generale ale dreptului Uniunii (denumit în continuare „al treilea capăt de cerere”).
Prin Ordonanța din 9 noiembrie 2016(1), Tribunalul a respins această acțiune pentru motivul că era vădit necompetent să judece primele două capete de cerere și că al treilea era vădit inadmisibil. Cu toate acestea, prin Hotărârea din 5 iulie 2018(2), pronunțată în recursul formulat de recurent, Curtea a anulat această ordonanță și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului.
Prin hotărârea pronunțată după această trimitere spre rejudecare, Tribunalul, deși se declară competent să judece cele trei capete de cerere, respinge totuși din nou acțiunea în totalitate, în parte ca nefondată și în parte ca inadmisibilă. Prin această hotărâre, Tribunalul se pronunță, pe de o parte, cu privire la întinderea competenței instanței Uniunii în raport cu o clauză compromisorie și, pe de altă parte, cu privire la care sunt regimul și dreptul aplicabile contractelor de angajare a personalului civil internațional al misiunilor internaționale ale Uniunii.
Aprecierea Tribunalului
Mai întâi, Tribunalul își confirmă competența de a soluționa litigiul.
În ceea ce privește primul capăt de cerere, care vizează în esență recalificarea tuturor CDD‑urilor succesive într‑un CDI și repararea prejudiciului contractual aferent acestuia, Tribunalul constată că competența sa derivă dintr‑o clauză compromisorie, în sensul articolului 272 TFUE, care este cuprinsă în ultimul CDD al reclamantului și care desemnează instanța Uniunii pentru orice litigiu referitor la contract. În special, el consideră că această competență se extinde și la examinarea CDD‑urilor care au precedat ultimul contract, chiar dacă ele nu conțineau o astfel de clauză compromisorie, din moment ce cererile reclamantului sunt legate de existența unui raport de muncă unic și continuu întemeiat pe o succesiune de CDD‑uri, cereri care derivă și din ultimul CDD.
În ceea ce privește al doilea și al treilea capăt de cerere, care privesc în esență răspunderea extracontractuală eventuală a pârâtelor pentru acte de gestionare a personalului referitoare la operațiuni „pe teren”, printre care recrutarea personalului civil internațional al misiunilor internaționale ale Uniunii, competența Tribunalului de a le judeca decurge din dispozițiile generale ale Tratatului FUE care atribuie instanței Uniunii o competență pentru litigii în materie de răspundere extracontractuală(3).
În continuare, în cadrul examinării temeiniciei primului capăt de cerere, Tribunalul amintește, cu titlu introductiv, că, având în vedere clauza compromisorie care îl desemnează, trebuie să soluționeze cererea de recalificare a celor 11 CDD‑uri încheiate cu Misiunea Eulex Kosovo în conformitate cu dreptul material național al muncii aplicabil contractelor menționate, cu respectarea principiilor generale ale dreptului Uniunii, în special cel al interdicției abuzului de drept. Pentru a stabili dreptul aplicabil, el recurge la regulile de drept internațional privat, în special la dispozițiile Regulamentului Roma I(4).
Examinând, în continuare, cele 11 CDD‑uri în lumina acestor dispoziții, Tribunalul concluzionează că este necesar să se aplice dreptul irlandez întregului raport contractual stabilit în temeiul contractelor menționate. Astfel, în ceea ce privește, pe de o parte, primele nouă CDD‑uri, Tribunalul constată, aplicând regula alegerii legii de către părți(5), că părțile contractante au desemnat dreptul țării de origine și al reședinței fiscale permanente a reclamantului înainte de preluarea funcțiilor în cadrul misiunii, și anume dreptul irlandez, ca drept național al muncii aplicabil. În ceea ce privește, pe de altă parte, ultimele două CDD‑uri, care nu conțineau nicio clauză cu privire la alegerea dreptului aplicabil, Tribunalul aplică regula legăturilor cele mai strânse(6) care îl conduce la concluzia că aceste două contracte rămân supuse dreptului irlandez, întrucât exista, de fapt, un raport de muncă continuu între părți de la primul dintre cele 11 CDD‑uri, iar regimurile fiscale, de securitate socială și de pensii de care aparținea reclamantul erau guvernate, în conformitate cu ultimele două CDD‑uri, de dreptul irlandez.
Astfel, potrivit legislației irlandeze aplicabile CDD‑urilor(7), care transpune reglementarea Uniunii în materie(8), după o durată maximă a raporturilor de muncă, reînnoirea ulterioară a unui CDD presupune existența unor „motive obiective” care să o justifice, în lipsa cărora contractul reînnoit este considerat încheiat pe durată nedeterminată.
Or, constatând că, în speță, durata maximă admisă de legislația irlandeză era depășită la momentul încheierii ultimelor două CDD‑uri în cauză, Tribunalul examinează dacă existau motive obiective care să justifice încheierea lor. El apreciază, în această privință, că împrejurările specifice Misiunii Eulex Kosovo, în special natura temporară și în perpetuă evoluție a mandatului acesteia, în ceea ce privește durata, conținutul și finanțarea sa, care determină în mod necesar și caracterul temporar al condițiilor de angajare a personalului său, constituie motive obiective care justificau recurgerea la CDD‑urile succesive în litigiu. În ceea ce privește, mai precis, ultimul CDD, Tribunalul recunoaște, în plus, existența altor motive obiective, și mai concrete și circumstanțiate, legate de decizia de desființare a postului reclamantului în urma restructurării misiunii, data încetării acestui din urmă contract corespunzând datei prevăzute pentru această desființare. Tribunalul deduce de aici că reclamantului i s‑a propus încheierea CDD‑urilor în cauză fără săvârșirea unui abuz.
În consecință, Tribunalul respinge cererea de recalificare a CDD‑urilor într‑un CDI unic și, prin urmare, și cererea de despăgubire contractuală subsecventă.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, prin care reclamantul solicită în esență o despăgubire pentru prejudiciile extracontractuale pe care le‑ar fi suferit ca urmare a faptului că a fost recrutat ca personal civil internațional pe bază contractuală, iar nu sub regimul mai favorabil care se aplica personalului Uniunii detașat la misiunea în cauză, Tribunalul îl respinge de asemenea ca nefondat. În această privință, Tribunalul consideră în special că dreptul primar al Uniunii care se raportează în mod specific la PESC și la dispozițiile normative referitoare la Misiunea Eulex Kosovo constituiau un temei juridic care permitea recrutarea reclamantului ca personal civil internațional pe bază contractuală și că nu exista nicio discriminare, nicio inegalitate de tratament a reclamantului în raport cu ceilalți membri ai personalului contractual al acestei misiuni sau ai personalului Uniunii detașat la aceasta.
În sfârșit, prin respingerea ultimului capăt de cerere al reclamantului ca vădit inadmisibil pentru lipsă de claritate și de precizie în ceea ce privește existența unei legături de cauzalitate suficient de directe între încălcările pretins săvârșite de pârâte și prejudiciul invocat, Tribunalul respinge acțiunea în totalitate.