ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
15 ianuarie 2009
Cauza T‑306/08 P
Kurt-Wolfgang Braun-Neumann
împotriva
Parlamentului European
„Recurs – Funcție publică – Pensii – Pensie de urmaș – Plata în proporție de 50 % din cauza existenței unui al doilea soț supraviețuitor – Act care lezează – Reclamație tardivă”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 23 mai 2008, Braun-Neumann/Parlamentul European (F‑79/07, nepublicată încă în Repertoriu), și care are ca obiect anularea acestei ordonanțe
Dispozitivul: Respinge recursul. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în prezenta procedură.
Sumarul ordonanței
1. Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Noțiune – Condiții de formă – Inexistență
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
2. Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Termene
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
3. Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Termene
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
1. Caracterul informal al unei măsuri a administrației nu se opune calificării sale drept act care lezează, ce nu depinde de forma sa ori de titlul său, ci este determinată de substanța sa și în mod special de problema dacă ea produce efecte juridice obligatorii de natură a afecta în mod direct și imediat interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia.
(a se vedea punctul 32)
Trimitere la: Curte 1 februarie 1979, Deshormes/Comisia, 17/78, Rec., p. 189, punctul 10; Tribunal 19 octombrie 1995, Obst/Comisia, T‑562/93, RecFP, p. I‑A‑247 și II‑737, punctul 23; Tribunal 9 septembrie 2008, Marcuccio/Comisia, T‑144/08, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 25
2. Nicio dispoziție expresă a dreptului comunitar nu impune instituțiilor o obligație generală de a informa destinatarii actelor despre posibilitatea de a formula acțiuni în justiție și nici despre termenele în care pot fi formulate acestea. Faptul că răspunsul la reclamația administrativă prealabilă nu menționează căile de atac de care poate beneficia partea interesată nu obligă instanța comunitară să recunoască admisibilitatea acțiunii introduse tardiv, în aplicarea principiilor securității juridice și proporționalității.
(a se vedea punctele 34 și 35)
Trimitere la: Curte 5 martie 1999, Guérin automobiles/Comisia, C‑153/98 P, Rec., p. 1441, punctele 13 și 15; Tribunal 24 februarie 2000, ADT Projekt/Comisia, T‑145/98, Rec., p. II‑387, punctul 210; Tribunal 22 decembrie 2005, Gorostiaga Atxalandabaso/Parlamentul European, T‑146/04, Rec., p. II‑5989, punctul 131
3. Termenul de trei luni pentru depunerea unei reclamații împotriva unui act care lezează, prevăzut la articolul 90 alineatul (2) din statut, este de ordine publică și nu este lăsat la aprecierea părților și a instanței, în măsura în care a fost instituit pentru a asigura claritatea și securitatea situațiilor juridice, precum și certitudinea dreptului. Prin urmare, este de competența instanței comunitare să verifice din oficiu dacă termenul a fost respectat. Faptul că instituția nu a arătat, în momentul răspunsului la reclamația administrativă, că aceasta era tardivă și, prin urmare, inadmisibilă sau că a indicat chiar expres că reclamantul putea încă să formuleze o acțiune în justiție nu are incidență asupra admisibilității acțiunii în sensul articolului 90 alineatul (2) din statut. Astfel, asemenea circumstanțe nu pot avea drept efect să deroge de la sistemul termenelor imperative instituite prin articolele 90 și 91 din statut și cu atât mai puțin să degreveze Tribunalul de obligația care îi revine, de a verifica respectarea termenelor stabilite în statut.
(a se vedea punctele 36 și 37)
Trimitere la: Tribunal 17 octombrie 1991, Offermann/Parlamentul European, T‑129/89, Rec., p. II‑855, punctul 34; Tribunal 18 martie 1997, Rasmussen/Comisia, T‑35/96, RecFP, p. I‑A‑61 și II‑187, punctul 30; Tribunal 7 septembrie 2005, Krahl/Comisia, T‑358/03, RecFP, p. I‑A‑215 și II‑993, punctul 35 și jurisprudența citată și punctul 36