Language of document : ECLI:EU:T:2007:300

Cauza T‑257/07 R

Republica Franceză

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Măsuri provizorii – Sănătate animală – Regulamentul (CE) nr. 999/2001 – Eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă – Regulamentul (CE) nr. 727/2007 – Cerere de suspendare a executării – Fumus boni iuris – Urgență – Punerea în balanță a intereselor”

Sumarul ordonanței

1.      Agricultură – Politica agricolă comună – Aplicare – Măsuri de protecție a sănătății umane

(art. 174 CE)

2.      Măsuri provizorii – Suspendarea executării – Condiții de acordare – „Fumus boni iuris”

(art. 242 CE; Regulamentul nr. 999/2001 al Comisiei)

3.      Măsuri provizorii – Suspendarea executării – Condiții de acordare – „Fumus boni iuris”

(art. 242 CE; Regulamentul nr. 999/2001 al Comisiei)

4.      Măsuri provizorii – Suspendarea executării – Condiții de acordare – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil

(art. 242 CE; Regulamentul nr. 999/2001 al Comisiei)

5.      Măsuri provizorii – Suspendarea executării – Condiții de acordare – Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză

(art. 242 CE)

1.      Principiul precauției este, conform articolului 174 CE, unul dintre principiile pe care se întemeiază politica de mediu a Comunității, din care face parte politica privind sănătatea umană, și este aplicabil și atunci când, în cadrul politicii agricole comune, instituțiile comunitare iau măsuri de protecție a sănătății umane.

În temeiul acestui principiu, în cazul în care persistă unele incertitudini cu privire la existența și la sfera de aplicare a riscurilor privind sănătatea umană, instituțiile pot lua măsuri de protecție fără a trebui să aștepte demonstrarea caracterului real și grav al acestor riscuri. În schimb, atunci când elemente noi modifică percepția unui risc sau arată că acest risc poate fi limitat prin măsuri mai puțin stricte decât cele existente, revine instituțiilor și în special Comisiei, care are puterea de inițiativă, să asigure adaptarea reglementării la noile date. Astfel, instituțiile comunitare pot adopta efectiv măsuri mai puțin stricte decât cele existente atunci când aceste măsuri pot limita riscul a cărui percepție a fost modificată de elemente noi.

Legiuitorul comunitar dispune, în acest domeniu, de o largă putere de apreciere, care implică din partea sa unele alegeri de natură politică, economică și socială și în cadrul căreia trebuie să efectueze aprecieri complexe. Într‑un astfel de context, controlul efectuat de judecătorul comunitar cu privire la fond trebuie să se limiteze la a analiza dacă exercitarea unei astfel de puteri de apreciere nu este afectată de o eroare vădită sau de un abuz de putere sau dacă legiuitorul nu și‑a depășit în mod vădit limitele puterii sale de apreciere.

(a se vedea punctele 60, 61, 66 și 67)

2.      Pentru a determina dacă, într‑o speță în care, în susținerea acțiunii principale, se invocă o încălcare de către Comisie a principiului precauției din cauza unei erori în evaluarea riscului, condiția privind fumus boni iuris este îndeplinită prin adoptarea Regulamentului nr. 727/2007 de modificare a anexelor I, III, VII și X la Regulamentul nr. 999/2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (EST), care cuprinde o creștere a flexibilității măsurilor de sănătate animală aplicabile efectivului de ovine sau de caprine în care a fost detectat un caz de EST, trebuie efectuată o analiză prima facie a temeiniciei acestui motiv de drept și, prin urmare, trebuie verificat dacă argumentele referitoare la pretinsa încălcare prezintă un caracter atât de serios, încât nu pot fi respinse în cadrul procedurii privind măsurile provizorii.

În măsura în care nu poate exista efectiv un „risc zero”, principiul precauției nu poate fi aplicat decât în cazul unui risc, în special pentru sănătatea umană, care, fără a fi întemeiat pe simple ipoteze neverificate științific, încă nu a putut fi pe deplin demonstrat. În plus, în contextul aplicării principiului precauției, care corespunde prin ipoteză unui context de incertitudine științifică, nu se poate solicita de la o evaluare a riscurilor să furnizeze în mod obligatoriu instituțiilor comunitare probe științifice concludente cu privire la caracterul real al riscului și la gravitatea efectelor adverse potențiale în cazul realizării acestui risc.

Or, atunci când se poate considera, cel puțin la prima vedere, că persistă reale incertitudini științifice privind, pe de o parte, posibilitatea ca, printre agenții responsabili de EST de origine animală, alți agenți decât encefalopatia spongiformă bovină să fie transmisibili la om și, pe de altă parte, fiabilitatea testelor de discriminare, susținerea potrivit căreia progresul cunoștințelor științifice în materie de EST la rumegătoarele de talie mică nu este de natură să modifice percepția riscului reprezentat de aceste boli pentru sănătatea publică nu este complet lipsită de temei. În aceste condiții, motivul întemeiat pe o încălcare a principiului precauției ca urmare a unei erori a Comisiei în evaluarea riscului justifică o analiză aprofundată, a cărei efectuare îi revine judecătorului de fond.

(a se vedea punctele 59, 65, 79, 85 și 86)

3.      Evaluarea științifică a riscului trebuie să permită autorității competente, în cadrul gestiunii riscului, să determine măsurile care i se par adecvate și necesare pentru a evita producerea riscului. Prin urmare, pertinența estimării riscului este determinantă pentru aprecierea gestiunii respectivului risc.

Prin adoptarea Regulamentului nr. 727/2007 de modificare a anexelor I, III, VII și X la Regulamentul nr. 999/2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (EST), Comisia a realizat o creștere a flexibilității măsurilor de sănătate animală aplicabile efectivului de ovine sau de caprine în care un caz de EST a fost detectat prin intermediul unui prim test rapid.

Or, se poate considera, cel puțin la prima vedere, că avizul autorităților științifice în materie exprimă reale incertitudini științifice privind condițiile în care EST, altele decât ESB, ar putea fi transmisibile la om și că, în stadiul actual al cunoștințelor, nu este posibil să se excludă faptul că există un pericol pentru sănătatea umană legat de consumul de carne și de produse provenite de la animale infectate cu EST, altele decât ESB. În plus, aceste avize par a exprima reale incertitudini științifice privind fiabilitatea testelor de discriminare prin care se urmărește excluderea existenței cazurilor de ESB, ceea ce implică faptul că ar putea fi introduse pe piață carne și produse provenite de la animale purtătoare de tulpini de ESB nedetectate.

În aceste condiții, susținerea reclamantei potrivit căreia dispozițiile respective nu permit limitarea riscului pe care EST îl reprezintă pentru sănătatea umană și sunt chiar susceptibile de a‑l agrava nu pare, cel puțin la prima vedere, lipsită de pertinență. În aceste condiții, motivul întemeiat pe o încălcare a principiului precauției ca urmare a unei erori a Comisiei în gestiunea riscului justifică o analiză aprofundată, a cărei efectuare îi revine judecătorului de fond.

(a se vedea punctele 88, 89, 107, 108 și 116)

4.      Scopul procedurii privind măsurile provizorii este de a garanta deplina eficacitate a viitoarei hotărâri definitive în vederea evitării unei lacune în protecția juridică asigurată de instanța comunitară. În vederea atingerii acestui obiectiv, caracterul urgent al unei cereri de măsuri provizorii trebuie apreciat în raport cu necesitatea existentă de a decide provizoriu în scopul evitării producerii unui prejudiciu grav și ireparabil pentru partea care solicită măsura provizorie.

Atunci când autoritățile unui stat membru responsabile în ceea ce privește interesul general legat de protecția sănătății publice solicită suspendarea executării dispozițiilor Regulamentului nr. 727/2007 de modificare a anexelor I, III, VII și X la Regulamentul nr. 999/2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (EST), care cuprinde o creștere a flexibilității măsurilor de sănătate animală aplicabile efectivului de ovine sau de caprine în care a fost detectat un caz de EST, ca urmare a riscului pentru sănătatea umană rezultat din aplicarea acestora, trebuie luat în considerare, în cadrul aprecierii urgenței, faptul că argumentele de fapt și de drept prezentate de statul membru respectiv în sprijinul fumus boni iuris par serioase în raport cu elementele de care dispune judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii și că decurge din acestea în special că este posibilă livrarea pentru consumul uman de carne sau de produse provenite de la animale infectate cu o EST.

În aceste împrejurări, trebuie concluzionat că este îndeplinită condiția urgenței.

(a se vedea punctele 122, 127, 128 și 133)

5.      Atunci când, în cadrul unei cereri de măsuri provizorii, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii pune în balanță diferitele interese în cauză, îi revine să determine dacă anularea actului în litigiu de către instanța de fond ar permite inversarea situației provocate de executarea imediată a acestuia și, reciproc, dacă suspendarea executării respectivului act ar fi de natură să se opună ca acesta să producă efecte depline în cazul în care acțiunea principală ar fi respinsă.

În această privință, în principiu, trebuie recunoscută în mod incontestabil prevalența cerințelor legate de protecția sănătății publice în raport cu considerațiile economice. Reiese de aici că, întrucât este invocat un risc serios pentru sănătatea publică, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii, fără a aduce atingere suveranității sale de principiu în punerea în balanță a intereselor, va înclina aproape inevitabil în favoarea protecției acesteia.

(a se vedea punctele 140 și 141)