Cauza T‑480/20
(publicare în extras)
Hengshi Egypt Fiberglass Fabrics SAE și Jushi Egypt for Fiberglass Industry SAE
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera întâi extinsă) din 1 martie 2023
„Subvenții – Importuri de anumite materiale țesute sau cusute din fibre de sticlă originare din China și din Egipt – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/776 – Taxă compensatorie definitivă – Calcularea valorii subvenției – Imputabilitatea subvenției – Dreptul la apărare – Eroare vădită de apreciere – Sistem de rambursare a taxelor la import – Tratamentul fiscal al pierderilor din diferența de curs valutar – Calculul marjei de subcotare”
1. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Subvenție – Noțiune – Avantaj conferit beneficiarului – Calcularea avantajului – Putere de apreciere a Comisiei – Metodă de calcul care trebuie să permită să se reflecte avantajul efectiv conferit fiecărui beneficiar – Control jurisdicțional – Limite – Eroare vădită de apreciere – Sarcina probei
[Regulamentul 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) și (2)]
(a se vedea punctele 33 și 36-58)
2. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Subvenție – Noțiune – Contribuție financiară a autorităților publice ale țării de origine sau de export – Contribuție financiară acordată de autoritățile publice ale unei țări terțe – Imputabilitate a contribuției menționate autorităților publice din țara de origine sau de export – Admisibilitate – Condiții
[Regulamentul 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3 pct. 1 lit. (a)]
(a se vedea punctele 79-95)
3. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Subvenție – Noțiune – Interpretare în lumina Acordului privind subvențiile și măsurile compensatorii din 1994
(Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii din 1994, art. 1; Regulamentul 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3)
(a se vedea punctele 96-102)
4. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Subvenție – Noțiune – Caracterul specific al subvenției – Subvenție limitată la anumite întreprinderi situate în interiorul unei regiuni geografice determinate care intră în sfera de competență a autorității care acordă subvenția
[Regulamentul 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (2) și (3)]
(a se vedea punctele 106 și 107)
5. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Derularea anchetei – Obligația Comisiei de a asigura informarea părților în cauză – Întindere – Dreptul la apărare – Încălcare – Condiții – Posibilitatea întreprinderii în cauză de a‑și asigura mai bine apărarea în lipsa unei neregularități procedurale
[Regulamentul 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 30 alin. (1) și (2)]
(a se vedea punctele 114-125)
6. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Subvenție – Noțiune – Avantaj conferit beneficiarului – Calcularea avantajului – Eroare vădită de apreciere – Inexistență
(Regulamentul 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 6)
(a se vedea punctele 134-139, 143-147 și 152-156)
7. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de subvenționare din partea unor state terțe – Subvenție – Noțiune – Contribuție financiară a autorităților publice ale țării de origine sau de export – Venituri publice exigibile nepercepute sau anulate – Apreciere
[Regulamentul 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3 pct. 1 lit. (a) pct. (ii)]
(a se vedea punctele 162-170)
Rezumat
O subvenție acordată de China poate fi imputată Egiptului ca țară de origine sau de export a unui produs căruia i se aplică măsuri compensatorii
Întreprinderilor instalate în Egipt în zona de cooperare economică și comercială sino‑egipteană din Suez, dar subvenționate de China li se pot impune taxe compensatorii
În urma unei plângeri depuse la 1 aprilie 2019, Comisia Europeană a adoptat Regulamentul de punere în aplicare 2020/776 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de anumite materiale țesute și/sau cusute din fibre de sticlă (denumite în continuare „MFS”) originare din China și din Egipt(1).
Ca urmare a unei a doua plângeri depuse la 24 aprilie 2019, Comisia a adoptat, în plus, Regulamentul de punere în aplicare 2020/870 de instituire a unei taxe compensatorii definitive și de percepere definitivă a taxei compensatorii provizorii instituite asupra importurilor de produse din fibră de sticlă cu filament continuu (denumite în continuare „SFC”) originare din Egipt, precum și de percepere a taxei compensatorii definitive instituite asupra importurilor înregistrate de SFC(2). SFC constituie materia primă principală utilizată pentru producerea MFS.
Hengshi Egypt Fiberglass Fabrics SAE (denumită în continuare „Hengshi”) și Jushi Egypt for Fiberglass Industry SAE (denumită în continuare „Jushi”), două societăți constituite în conformitate cu legislația egipteană, ale căror acționari sunt entități chineze, produc și exportă MFS în Uniunea Europeană. Jushi produce și exportă, în plus, SFC în Uniune. Aceste două societăți sunt stabilite în Egipt, în zona de cooperare economică și comercială sino‑egipteană (denumită în continuare „zona CECS”), care a fost creată împreună de Egipt și de China în conformitate cu strategiile lor naționale respective, și anume planul de dezvoltare a coridorului canalului Suez pentru Egipt și inițiativa „o centură, un drum” pentru China. Această din urmă inițiativă permite autorităților publice chineze să acorde anumite avantaje, în special sprijin financiar, întreprinderilor chineze stabilite în zona CECS.
Considerându‑se lezate de taxele compensatorii instituite de Comisie, Hengshi și Jushi au sesizat Tribunalul cu o acțiune în anularea Regulamentului de punere în aplicare 2020/776. În plus, într‑o acțiune separată, Jushi a solicitat anularea Regulamentului de punere în aplicare 2020/870.
Respingând aceste acțiuni, Tribunalul precizează condițiile în care Comisia poate imputa autorităților publice din țara de origine sau de export a unui produs subvențiile acordate de autoritățile publice dintr‑o altă țară în vederea impunerii, în temeiul regulamentului antisubvenții de bază(3), a unei taxe compensatorii asupra importurilor produsului în cauză în Uniune.
Aprecierea Tribunalului
În susținerea acțiunilor formulate, reclamantele invocă printre altele un motiv întemeiat pe încălcarea articolului 3 punctul 1 litera (a) din regulamentul antisubvenții de bază, potrivit căruia se consideră că există o subvenție dacă există o contribuție financiară a autorităților publice din țara de origine sau de export. În această privință, reclamantele contestă, mai precis, argumentația urmată de Comisie în regulamentele de punere în aplicare, care constă în a imputa autorităților publice egiptene contribuțiile financiare acordate de organisme publice chineze unor întreprinderi stabilite în zona CECS.
Mai întâi, Tribunalul respinge critica reclamantelor întemeiată pe o eroare de drept săvârșită de Comisie în interpretarea noțiunii de „autorități publice” din țara de origine sau de export, în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) din regulamentul antisubvenții de bază.
În ceea ce privește noțiunea de „autorități publice”, Tribunalul arată că articolul 2 litera (b) din regulamentul antisubvenții de bază se limitează să definească această noțiune ca incluzând organismele publice din țara de origine sau de export. Totuși, din această dispoziție nu reiese că nu poate fi imputată o contribuție financiară autorităților publice din țara de origine sau de export a produsului în cauză în temeiul elementelor de probă specifice disponibile. În plus, faptul că acest regulament impune ca o contribuție financiară să fie acordată de autoritățile publice „pe teritoriul unei țări”(4) nu înseamnă că această contribuție trebuie să provină direct de la autoritățile publice din țara de origine sau de export.
Astfel, regulamentul antisubvenții de bază nu exclude posibilitatea ca o contribuție financiară acordată unor întreprinderi stabilite în Egipt de către organisme publice chineze, iar nu direct de către autoritățile publice egiptene, să le poată fi imputată acestora din urmă în calitate de autorități publice din țara de origine sau de export.
Această concluzie este cu atât mai pertinentă în contextul specific al zonei CECS, care permite autorităților publice chineze să acorde direct toate facilitățile inerente inițiativei „o centură, un drum” întreprinderilor chineze stabilite în această zonă. În aceste condiții, nu se poate admite ca o construcție economică și juridică de o amploare precum cea din zona CECS să fie exclusă de la regulamentul antisubvenții de bază.
În continuare, Tribunalul respinge argumentația reclamantelor potrivit căreia interpretarea Comisiei cu privire la articolul 3 punctul 1 litera (a) din regulamentul antisubvenții de bază ar fi contrară articolului 10 alineatul (7) și articolului 13 alineatul (1) din același regulament.
În această privință, Tribunalul arată, pe de o parte, că articolul 10 alineatul (7) din regulamentul antisubvenții de bază, care impune Comisiei, sesizată cu o plângere, să invite țara de origine sau de export în cauză să inițieze consultări în scopul clarificării situației, nu exclude ca autoritățile publice ale țării respective să poată fi consultate cu privire la contribuțiile financiare care le sunt imputabile. Or, în speță, reiese din dosar că Comisia a invitat într‑adevăr autoritățile publice egiptene să inițieze consultări cu privire la probleme precum împrumuturile preferențiale acordate de entități chineze.
În ceea ce privește, pe de altă parte, articolul 13 alineatul (1) din regulamentul antisubvenții de bază, care permite printre altele țării de origine sau de export să elimine subvenția, să o limiteze sau să adopte alte măsuri referitoare la efectele sale, o asemenea posibilitate rămâne valabilă în cazurile în care contribuția financiară poate fi imputată autorităților publice ale țării respective. Astfel, autoritățile publice egiptene aveau posibilitatea de a pune capăt cooperării strânse cu autoritățile publice chineze în ceea ce privește contribuțiile financiare sau de a propune măsuri de limitare a efectelor subvențiilor în cauză.
Rezultă că nici articolul 3 punctul 1 litera (a) din regulamentul antisubvenții de bază, nici economia generală a acestuia nu exclud ca o contribuție financiară acordată de autoritățile publice chineze să poată fi imputată autorităților publice din Egipt, ca țară de origine sau de export, într‑un caz precum cel în discuție în speță.
În sfârșit, contrar celor susținute de reclamante, această concluzie este sprijinită în special de dispozițiile articolului 1 din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii(5), în lumina căruia trebuie interpretat regulamentul antisubvenții de bază.
Articolul 1 alineatul (1) litera (a) punctul 1 din acordul menționat, pe care articolul 3 din regulamentul antisubvenții de bază urmărește să îl pună în aplicare, definește subvenția ca fiind o contribuție financiară a autorităților publice sau a oricărui organism public din circumscripția teritorială a „unui” membru al OMC. Această formulare nu exclude, așadar, posibilitatea ca o contribuție financiară acordată de o țară terță să poată fi imputată autorităților publice din țara de origine sau de export, din moment ce este suficient ca contribuția financiară a autorităților publice sau a oricărui organism public să fie de competența teritorială a „unui” membru al OMC.
În lumina acestor considerații, Tribunalul concluzionează că Comisia a interpretat corect articolul 3 punctul 1 litera (a) din regulamentul antisubvenții de bază și respinge motivul invocat de reclamante. Tribunalul respinge și celelalte motive invocate de reclamante în cele două acțiuni și, în consecință, respinge acțiunile în totalitate.