Language of document : ECLI:EU:T:2022:5

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a noua)

12 ianuarie 2022(*)

„Drept instituțional – Cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European – Regulamentul (UE) 2017/1939 – Numirea procurorilor europeni ai Parchetului European – Numirea unuia dintre candidații desemnați de Belgia – Norme aplicabile în cazul numirii procurorilor europeni”

În cauza T‑647/20,

JeanMichel Verelst, cu domiciliul în Éghezée (Belgia), reprezentat de C. Molitor, avocat,

reclamant,

împotriva

Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de K. Pleśniak, R. Meyer și K. Kouri, în calitate de agenți,

pârât,

susținut de

Regatul Belgiei, reprezentat de C. Pochet, M. Van Regemorter și M. Jacobs, în calitate de agenți,

intervenient,

având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2020/1117 a Consiliului din 27 iulie 2020 de numire a procurorilor europeni ai Parchetului European (JO 2020, L 244, p. 18), în măsura în care aceasta privește numirea domnului Yves van den Berge în calitate de procuror european al Parchetului European și respinge candidatura reclamantului,

TRIBUNALUL (Camera a noua),

compus din doamnele J. Costeira, președintă, M. Kancheva (raportoare) și T. Perišin, judecători,

grefier: domnul E. Coulon,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul cauzei

1        Reclamantul, domnul Jean‑Michel Verelst, exercită din anul 2010 funcția de substitut al procurorului Regelui din Bruxelles (Belgia) specializat în materie fiscală. Pe de altă parte, acesta este directorul Organului Central pentru Sechestru și Confiscare (denumit în continuare „OCSC”) în cadrul Ministerului Public belgian din data de 2 ianuarie 2017, după ce a fost directorul adjunct al acestuia începând cu luna decembrie 2013.

2        La 12 octombrie 2017, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul (UE) 2017/1939 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (JO 2017, L 283, p. 1). Acest regulament instituie Parchetul European ca organ al Uniunii Europene și stabilește normele referitoare la funcționarea sa.

3        Potrivit considerentului (40) al Regulamentului 2017/1939:

„Procedura numirii procurorului‑șef european și a procurorilor europeni ar trebui să garanteze independența acestora. Legitimitatea acestora ar trebui să rezulte de la instituțiile Uniunii implicate în procedura de numire.”

4        Considerentul (41) al Regulamentului 2017/1939 are următorul cuprins:

„Un juriu de selecție ar trebui să stabilească o listă scurtă de candidați pentru funcția de procuror‑general [a se citi «procuror‑șef»] european. Ar trebui să se confere Consiliului competența de a stabili regulamentul de funcționare al juriului și de a numi membrii acestuia, pe baza unei propuneri din partea Comisiei [Europene]. O astfel de competență de executare ar reflecta competențele specifice conferite Consiliului în temeiul articolului 86 [TFUE] și reflectă natura specifică a [Parchetului European], care va rămâne ferm ancorat în structurile juridice naționale, fiind, în același timp, un organ al Uniunii. [Parchetul European] va acționa în cadrul unor proceduri în care majoritatea celorlalți actori vor fi naționali, precum instanțele, poliția și alte autorități de aplicare a legii, și, prin urmare, Consiliul are un interes specific să fie implicat îndeaproape în procedura de numire. Acordarea competențelor respective Consiliului ține seama, de asemenea, în mod adecvat, de natura potențial sensibilă a oricăror competențe decizionale cu implicații directe pentru structurile judiciare și de urmărire penală de la nivel național […]”

5        Conform articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1939, fiecare stat membru care participă la cooperarea consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European trebuie să desemneze trei candidați pentru funcția de procuror european din rândul candidaților care sunt membri activi în cadrul parchetelor sau al magistraturii statului membru relevant, care oferă toate garanțiile de independență și care dețin calificările necesare pentru numirea în cele mai înalte funcții de la nivelul parchetelor și al magistraturilor din acest stat membru și care dispun de experiența practică relevantă în ceea ce privește sistemele juridice naționale, investigațiile financiare și cooperarea judiciară internațională în materie penală.

6        Articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1939 prevede că, după primirea avizului motivat din partea juriului de selecție menționat la articolul 14 alineatul (3) din același regulament (denumit în continuare „juriul de selecție”), Consiliul selectează și numește unul dintre candidații pentru postul de procuror european din statul membru în cauză, iar în cazul în care juriul de selecție constată că un candidat nu îndeplinește condițiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor procurorului european, avizul acestuia este obligatoriu pentru Consiliu. Conform articolului 16 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1939, Consiliul, hotărând cu majoritate simplă, selectează și numește procurorii europeni pentru un mandat de șase ani care nu poate fi reînnoit și poate decide să extindă mandatul cu maximum trei ani la sfârșitul perioadei de șase ani.

7        În conformitate cu articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1939, Consiliul stabilește regulamentul de funcționare al juriului de selecție și adoptă o decizie de numire a membrilor acestuia pe baza unei propuneri din partea Comisiei Europene.

8        La 13 iulie 2018, Consiliul a adoptat Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1696 privind regulamentul de funcționare al juriului de selecție prevăzut la articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1939 (JO 2018, L 282, p. 8).

9        Anexa la Decizia de punere în aplicare 2018/1696 este intitulată „Regulamentul de funcționare” (denumit în continuare „regulamentul de funcționare al juriului de selecție”). În conformitate cu punctul VI.2 din acest regulament, referitor la procedura de numire a procurorilor europeni, după primirea candidaturilor prezentate de un stat membru, juriul de selecție le examinează în funcție de cerințele stabilite la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1939 și audiază candidații desemnați, iar audierile se desfășoară nemijlocit. Primul paragraf al punctului VII.2 din același regulament prevede că, „[p]e baza concluziilor la care a ajuns în urma examinărilor și audierilor, juriul de selecție formulează un aviz privind calificările candidaților pentru a exercita atribuțiile de procuror european și indică în mod clar dacă un candidat îndeplinește sau nu condițiile prevăzute la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul […] 2017/1939”. Potrivit celui de al treilea paragraf al punctului VII.2 menționat, „[j]uriul de selecție stabilește un clasament al candidaților în funcție de calificările și experiența acestora”, clasament care „indică ordinea preferințelor juriului de selecție și nu are caracter obligatoriu pentru Consiliu”.

10      În vederea desemnării celor trei candidați pentru funcția de procuror european, prevăzută la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1939, autoritățile belgiene au publicat un apel pentru depunerea de candidaturi în Moniteur belge din 25 ianuarie 2019, la care au răspuns șase candidați, printre care și reclamantul. Acești candidați au fost audiați de Collège des procureurs généraux (Colegiul Procurorilor Generali) și de Procureur fédéral de Belgique (Procurorul Federal al Belgiei) la 14 martie 2019. În avizul său din 20 martie 2019, Colegiul Procurorilor Generali a indicat, referitor la candidatura reclamantului pentru funcția de procuror european, că „[f]uncțiile trecute și actuale [ale reclamantului], în special în domeniul combaterii criminalității economice, financiare și fiscale, precum și experiența sa în cadrul gestionării OCSC (misiuni europene – ARO – și internaționale – CARIN) sunt atuuri pentru îndeplinirea funcției de procuror european în cadrul Parchetului European”. Acesta a arătat totuși că „[reclamantul] nu a putut convinge Colegiul că are o viziune suficient de clară cu privire la sarcinile și la misiunile viitorului Parchet European și [ale] procurorului [european al unui stat membru]”. În concluzie, Colegiul Procurorilor Generali a emis în privința reclamantului „un aviz rezervat pentru mandatul de procuror european (pe scara foarte favorabil – favorabil – rezervat – defavorabil)”.

11      Prin scrisoarea din 11 aprilie 2019, ministrul belgian al justiției l‑a informat pe reclamant că, în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1939, a propus la 29 martie 2019 președintelui juriului de selecție trei candidați pentru funcția de procuror european, indicând că reclamantul făcea parte dintre aceștia.

12      Reclamantul a fost audiat de juriul de selecție la 24 mai 2019.

13      La 20 iunie 2019, juriul de selecție a adresat Consiliului avizul său motivat cu privire la candidații pentru funcția de procuror european propuși de Regatul Belgiei.

14      În acest aviz, mai întâi, juriul de selecție a precizat că, pe baza examinării curriculum‑urilor vitae și a scrisorilor de motivare, precum și a audierilor efectuate la 23 și la 24 mai 2019, a considerat că candidații prezentați de Regatul Belgiei pentru funcția de procuror european îndeplineau condițiile stabilite la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1939.

15      În continuare, juriul de selecție a arătat că a clasificat candidații menționați într‑o ordine de preferință potrivit căreia reclamantul figura pe prima poziție, în timp ce domnul Yves van den Berge figura pe poziția a treia.

16      În ceea ce îl privește pe reclamant, juriul de selecție a motivat acest clasament după cum urmează:

„Dintre candidații prezentați, juriul a considerat că [reclamantul] este cel mai potrivit pentru a exercita funcția de procuror european în cadrul Parchetului European […] Substitut al procurorului Regelui din Bruxelles, [reclamantul] este directorul [OCSC] în cadrul Serviciului Public Federal de Justiție din Belgia. Pe parcursul carierei sale, [acesta] a dobândit o vastă experiență în investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor financiare majore, inclusiv în cazurile de spălare de bani și de fraudă de tip carusel gravă. Acesta a dobândit de asemenea o experiență prețioasă în domeniul cooperării judiciare în materie penală. [Reclamantul] este membru al grupului de pilotaj și punct de contact în cadrul Rețelei Camden Interagenții de Recuperare a Creanțelor (CARIN) și participă în mod regulat la grupurile de lucru ale [Uniunii] legate de confiscarea activelor dobândite în mod ilegal. [Reclamantul] a dat dovadă de o capacitate sporită de lucru într‑un mediu multicultural, inclusiv de capacitatea de a se confrunta cu sisteme juridice diferite de ale sale și de o cunoaștere aprofundată a cadrului juridic instituțional al Uniunii […] Pe de altă parte, acesta posedă o solidă experiență managerială.

În cursul audierii sale, [reclamantul] a prezentat o viziune strategică cu privire la rolul și funcționarea procurorului european în cadrul Parchetului European și a dat răspunsuri foarte precise la întrebările adresate de juriu. Acesta a demonstrat o bună înțelegere a Regulamentului [2017/1939], precum și a provocărilor cu care s‑ar putea confrunta Parchetul European și a propus soluții viabile pentru abordarea acestora. Juriul a apreciat accentul pus pe necesitatea ca Parchetul European să respecte drepturile fundamentale și procedurale în procedurile sale. Juriul a apreciat în mod deosebit cunoștințele sale de specialitate în domeniul confiscării și al recuperării activelor dobândite în mod ilegal, precum și abordarea sa pragmatică în soluționarea potențialelor conflicte. Juriul are convingerea că [reclamantul] îndeplinește toate condițiile necesare pentru a fi un procuror european eficient.”

17      Problema selecției și a numirii procurorilor europeni a fost examinată de consilierii din cadrul formațiunii Justiție și Afaceri Interne a Consiliului în cursul a șase reuniuni succesive (denumite în continuare „reuniunile COPEN”), care au avut loc la 9 septembrie, la 26 noiembrie și la 12 decembrie 2019, precum și la 1 iulie, la 20 iulie și la 22 iulie 2020.

18      La 18 septembrie 2019, președinția Consiliului a adresat Comitetului Reprezentanților Permanenți (Coreper) un document intitulat „Sarcini și proceduri pentru selectarea procurorilor europeni”. Punctul 8 din acest document prevedea următoarele:

„Lucrările tehnice pregătitoare vor fi efectuate de organele competente ale Consiliului (COPEN Grup de lucru și/sau consilieri JAI, după caz). Analiza se va face pe baza avizelor motivate transmise de juriul de selecție, ținând seama de ordinea de preferință din clasamentul neobligatoriu al juriului de selecție și [de] faptul că meritele și calitatea profesională[, precum și] calificările candidaților incluși în lista restrânsă au fost deja evaluate cu atenție de juriul de selecție. În urma acestei examinări, organul competent al Consiliului va propune procurorii europeni și va recomanda [Coreper] să îi numească. În conformitate cu articolul 16 [alineatele (3) și (4)] din Regulamentul [2017/1939], Consiliul, hotărând cu majoritatea simplă a statelor membre participante, selectează și numește procurorii europeni […]”

19      Cu ocazia reuniunii COPEN din 26 noiembrie 2019, delegația belgiană a indicat [confidențial](1).

20      În cursul reuniunii COPEN din 12 decembrie 2019, [confidențial].

21      La 27 februarie 2020, Regatul Belgiei a furnizat Consiliului o justificare scrisă privind [confidențial].

22      În această justificare scrisă, Regatul Belgiei [confidențial].

23      Regatul Belgiei a expus apoi poziția Colegiului Procurorilor Generali și a Procurorului Federal, după cum urmează:

„[confidențial]”

24      În plus, Regatul Belgiei a indicat de ce aprecia că trebuia să se țină seama de avizul Colegiului Procurorilor Generali în speță, după cum urmează:

„[confidențial]”

25      Regatul Belgiei a precizat de asemenea că „[confidențial]”.

26      În încheierea justificării sale scrise, Regatul Belgiei a arătat că, „[confidențial]”.

27      Cu ocazia reuniunii COPEN din 1 iulie 2020, președinția Consiliului a amintit că, [confidențial].

28      În consecință, problema selecției și a numirii procurorului european al Regatului Belgiei a făcut obiectul unei discuții în cadrul reuniunii „grupului ANTICI” din 13 iulie 2020.

29      La 24 iulie 2020, Coreper a adoptat proiectul de decizie de numire a procurorilor europeni ai Parchetului European.

30      La 27 iulie 2020, Consiliul a adoptat Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1117 privind numirea procurorilor europeni ai Parchetului European (JO 2020, L 244, p. 18, denumită în continuare „decizia atacată”).

31      Considerentele (7) și (8) ale deciziei atacate au următorul cuprins:

„(7)      Juriul de selecție a întocmit avizele motivate și clasamentul pentru fiecare dintre candidații desemnați care a îndeplinit condițiile prevăzute la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1939 și le‑a transmis Consiliului, care le‑a primit la 29 mai 2019, la 20 iunie 2019, la 11 octombrie 2019, la 18 noiembrie 2019 și la 10 decembrie 2019 și la 16 iulie 2020.

(8)      În temeiul [punctului VII.2] al patrulea paragraf din regulamentul de funcționare al juriului de selecție, juriul de selecție a stabilit un clasament al candidaților în funcție de calificările și experiența acestora. Clasamentul indică ordinea preferințelor juriului de selecție și nu are caracter obligatoriu pentru Consiliu.”

32      În considerentul (12) al deciziei atacate, Consiliul a arătat că a evaluat meritele fiecăruia dintre candidați, luând în considerare avizele motivate prezentate de juriul de selecție. În considerentul (13) al respectivei decizii, Consiliul a precizat că, în urma acestei evaluări, a urmat ordinea preferințelor fără caracter obligatoriu indicată de juriul de selecție pentru toți candidații desemnați de statele membre participante, cu excepția celor desemnați de Regatul Belgiei, de Republica Bulgaria și de Republica Portugheză, pentru care s‑a întemeiat pe o evaluare diferită a meritelor acestor candidați, efectuată în cadrul grupurilor de pregătire relevante ale Consiliului.

33      Potrivit articolului 1 din decizia atacată:

„Următoarele persoane sunt numite procurori europeni ai [Parchetului European], ca agenți temporari cu gradul AD 13, pentru o perioadă de șase ani începând de la 29 iulie 2020, care nu poate fi reînnoită:

Domnul Yves van den Berge

[…]”

34      Prin scrisoarea din 7 octombrie 2020, Consiliul a notificat reclamantului, precum și tuturor celorlalți candidați neselectați decizia atacată, precum și informațiile relevante privind motivele care susțineau decizia sa de a numi un alt candidat, în speță domnul van den Berge.

35      Astfel, Consiliul a precizat [confidențial].

36      În această privință, Consiliul a făcut mai multe precizări. Astfel, acesta a indicat [confidențial].

37      Consiliul a subliniat de asemenea [confidențial].

38      Pe de altă parte, Consiliul a indicat [confidențial].

39      În această scrisoare, Consiliul preciza de asemenea [confidențial].

40      Prin scrisoarea din 19 octombrie 2020, reclamantul a solicitat Consiliului să îi transmită toate documentele referitoare la derularea procedurii de selecție care îl vizau. Drept răspuns, Consiliul a comunicat reclamantului, la 25 noiembrie 2020, evaluarea candidaturii sale de către juriul de selecție, justificarea scrisă furnizată de Regatul Belgiei pentru îndepărtarea de la ordinea de preferință stabilită de juriul de selecție în ceea ce privește candidații la funcția de procuror european desemnați de acest stat membru, extrase din procesele‑verbale ale reuniunilor COPEN din 26 noiembrie 2019, din 12 decembrie 2019 și din 1 iulie 2020, în măsura în care acestea priveau selectarea candidaților desemnați de statul membru menționat, precum și documentul Consiliului 12175/19 din 18 decembrie 2019, care definea procesul intern ce trebuia urmat în cadrul Consiliului pentru numirea procurorilor europeni și alte două documente privind implicarea „grupului ANTICI” în acest proces.

 Procedura și concluziile părților

41      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 21 octombrie 2020, reclamantul a introdus prezenta acțiune.

42      Prin actul depus la grefa Tribunalului la 18 ianuarie 2021, Regatul Belgiei a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Consiliului. Prin Decizia din 23 februarie 2021, președinta Camerei a noua a Tribunalului a admis această intervenție. Regatul Belgiei și‑a depus memoriul, iar părțile principale au informat Tribunalul că nu aveau observații de formulat cu privire la acesta în termenele stabilite.

43      La 26 ianuarie 2021, Consiliul a depus la grefa Tribunalului memoriul în apărare.

44      Sesizat cu o cerere motivată în acest sens, prezentată de Consiliu la 11 februarie 2021, în temeiul articolului 66 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, acesta din urmă a decis să omită în versiunea publică a prezentei hotărâri conținutul scrisorii Consiliului din 7 octombrie 2020, anexată la cererea introductivă, și al scrisorii Consiliului din 25 noiembrie 2020, precum și al anexelor la aceasta, anexate la memoriul în apărare.

45      Reclamantul și Consiliul au depus replica și duplica la 12 martie și, respectiv, la 19 aprilie 2021.

46      Ca urmare a decesului domnului judecător Berke, survenit la 1 august 2021, președinta Camerei a noua a desemnat un alt judecător pentru completarea camerei.

47      În cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 89 din Regulamentul de procedură, Tribunalul a adresat părților întrebări scrise. Părțile au răspuns la aceste întrebări în termenul stabilit.

48      Tribunalul a decis, în temeiul articolului 106 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii.

49      Reclamantul solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate în măsura în care îl numește pe domnul van den Berge procuror european al Parchetului European începând de la 29 iulie 2020;

–        obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

50      Consiliul solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii ca nefondată;

–        obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată;

–        cu titlu subsidiar, menținerea efectelor deciziei atacate în conformitate cu articolul 264 al doilea paragraf TFUE până în momentul în care acest act va fi înlocuit de noul act adoptat cu respectarea cerințelor de formă, dar nu mai târziu de 24 de luni de la data la care începe să producă efecte decizia instanțelor Uniunii care va soluționa definitiv prezenta cauză.

51      Regatul Belgiei solicită Tribunalului respingerea acțiunii.

 În drept

52      În susținerea acțiunii, reclamantul invocă în esență trei motive. Primul motiv este întemeiat în esență pe încălcarea normelor aplicabile în cazul numirii procurorilor europeni, în special a normelor procedurale stabilite la articolul 14 alineatul (3) și la articolul 16 alineatele (1)-(3) din Regulamentul 2017/1939, precum și a articolului 1 din Decizia de punere în aplicare 2018/1696, a punctelor VI.2 și VII.2 din regulamentul de funcționare al juriului de selecție și a principiului nediscriminării. Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea obligației de motivare prevăzută la articolul 296 TFUE și consacrată la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări și a obligației de solicitudine, precum și pe o eroare vădită de apreciere.

 Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea dispozițiilor care reglementează procedura de numire a procurorilor europeni și a principiului nediscriminării

53      Primul motiv cuprinde două aspecte.

 Cu privire la primul aspect al primului motiv

54      Prin intermediul primului aspect al primului motiv, reclamantul susține în esență că Consiliul a încălcat dispozițiile care reglementează procedura de adoptare a deciziei atacate prin faptul că a efectuat o comparație a meritelor între cei trei candidați desemnați de Regatul Belgiei în temeiul avizului Colegiului Procurorilor Generali și al Procurorului Federal al acestui stat membru, iar nu în temeiul avizului juriului de selecție.

55      Reclamantul susține în această privință că din cuprinsul articolului 16 din Regulamentul 2017/1939 reiese că Consiliul alege și numește unul dintre cei trei candidați desemnați de fiecare dintre statele membre care participă la Parchetul European după ce a primit avizul motivat al juriului de selecție. Ar rezulta că selectarea de către Consiliu a unuia dintre cei trei candidați în cauză trebuie să se bazeze în mod necesar pe avizul juriului de selecție. Potrivit reclamantului, Consiliul nu poate înlocui astfel avizul juriului de selecție cu cel al statului membru în cauză sau al autorității naționale competente, al cărei rol s‑ar limita la desemnarea a trei candidați care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1939.

56      Această interpretare a articolului 16 din Regulamentul 2017/1939 ar fi fost confirmată de însuși Consiliul în documentul intern 12175/19 din 18 septembrie 2019, care stabilește procedura ce trebuie urmată în cadrul Consiliului pentru numirea procurorilor europeni, depus ca anexă la memoriul în apărare.

57      Or, potrivit reclamantului, din cuprinsul considerentului (13) al deciziei atacate, precum și din scrisoarea Consiliului din 7 octombrie 2020 și din elementele de probă prezentate de Consiliu în anexa la memoriul în apărare reiese că, în ceea ce privește numirea în funcția de procuror european a unui candidat desemnat de Regatul Belgiei, Consiliul a înlăturat, cu încălcarea articolului 16 din Regulamentul 2017/1939, comparația meritelor candidaților desemnați de acest stat membru, astfel cum a fost efectuată de juriul de selecție în avizul său motivat, în favoarea unei alte comparații privind meritele, care nu este prevăzută de Regulamentul 2017/1939, realizată de organe neabilitate, prin preluarea avizului emis de Colegiul Procurorilor Generali și de Procurorul Federal al Belgiei.

58      Consiliul și Regatul Belgiei contestă argumentele reclamantului.

59      Cu titlu introductiv, trebuie arătat că reclamantul nu contestă realitatea desfășurării procedurii care a condus la adoptarea deciziei atacate, astfel cum este descrisă la punctele 10-30 de mai sus.

60      Trebuie arătat de asemenea că reclamantul nu a invocat o excepție de nelegalitate a articolului 16 sau a articolului 14 din Regulamentul 2017/1939 și nici a regulamentului de funcționare al juriului de selecție, ci susține că aceste dispoziții au fost, în speță, încălcate de Consiliu.

61      În această privință, în ceea ce privește dispozițiile care reglementează procedura care a condus la adoptarea deciziei atacate, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1939, Consiliul selectează și numește pentru postul de procuror european din statul membru în cauză pe unul dintre cei trei candidați desemnați de acest stat membru după primirea avizului motivat din partea juriului de selecție. Aceeași dispoziție prevede că, în cazul în care juriul de selecție constată că un candidat nu îndeplinește condițiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor procurorului european, avizul acestuia este obligatoriu pentru Consiliu.

62      Trebuie amintit de asemenea că, potrivit articolului 16 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1939, „Consiliul, hotărând cu majoritate simplă, selectează și numește procurorii europeni pentru un mandat de șase ani care nu poate fi reînnoit […]”.

63      Conținutul exact al misiunii încredințate juriului de selecție este precizat în regulamentul de funcționare al juriului de selecție.

64      Astfel, conform punctului VI.2 din regulamentul de funcționare al juriului de selecție, acesta din urmă examinează candidaturile candidaților desemnați în funcție de cerințele stabilite la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1939 și îi audiază pe acești candidați, iar audierile se desfășoară nemijlocit. În temeiul punctului VII.2 primul paragraf din același regulament, pe baza concluziilor la care a ajuns în urma examinărilor și audierilor, juriul de selecție formulează un aviz motivat privind calificările candidaților pentru a exercita atribuțiile de procuror european și indică în mod clar dacă un candidat îndeplinește sau nu condițiile prevăzute la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1939. Conform punctului VII.2 al doilea paragraf din regulamentul de funcționare al juriului de selecție, „[î]n cazul în care candidații desemnați nu îndeplinesc condițiile [menționate] […], juriul de selecție, prin secretariatul său, solicită statului membru în cauză să desemneze un număr corespunzător de noi candidați”. În sfârșit, în temeiul punctului VII.2 al treilea paragraf din același regulament de funcționare, juriul de selecție stabilește un clasament al candidaților în funcție de calificările și de experiența acestora, care indică ordinea preferințelor juriului de selecție și care nu are caracter obligatoriu pentru Consiliu.

65      Din aceste dispoziții reiese că, în ceea ce privește procedura de numire a procurorilor europeni, astfel cum arată în mod corect Consiliul, misiunea juriului de selecție constă în două sarcini diferite. Prima sarcină este de a redacta un aviz motivat cu privire la calificările candidaților pentru exercitarea funcției de procuror european, indicând în mod expres dacă un candidat îndeplinește sau nu condițiile prevăzute la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1939. Acest aviz, care este emis după o examinare a candidaturilor și o audiere în persoană a candidaților de către juriul de selecție, este obligatoriu pentru Consiliu atunci când constată că un candidat nu îndeplinește condițiile pentru a exercita funcția de procuror european. Într‑o asemenea ipoteză, juriul de selecție invită statul membru în cauză să desemneze un nou candidat. Consiliul, care, în temeiul articolului 16 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1939, nu poate alege și numi unul dintre cei trei candidați desemnați de statul membru în cauză pentru funcția de procuror european decât după ce a primit avizul motivat al juriului de selecție cu privire la calificările candidaților respectivi pentru exercitarea acestei funcții, nu va putea lua, așadar, o decizie în această privință decât atunci când trei candidați, desemnați de statul membru în cauză, vor fi făcut obiectul unui aviz motivat pozitiv al juriului de selecție. Rezultă că prima sarcină a juriului menționat este de a se asigura că Consiliul va trebui să aleagă dintre trei candidați care, având în vedere calificările lor, îndeplinesc, fiecare, condițiile pentru exercitarea funcției de procuror european.

66      A doua sarcină a juriului de selecție constă în efectuarea unui clasament al candidaților desemnați de statul membru în cauză, întemeiat pe calificările și pe experiența acestora din urmă, cu alte cuvinte a unei comparații a meritelor candidaților respectivi, care indică o ordine de preferință. Astfel cum s‑a amintit la punctul 64 de mai sus, punctul VII.2 al treilea paragraf din regulamentul de funcționare al juriului de selecție prevede în mod expres că acest clasament nu are caracter obligatoriu pentru Consiliu. Rezultă că cea de a doua sarcină a juriului de selecție constă în efectuarea, exclusiv cu titlu consultativ, a unei comparații a meritelor între cei trei candidați desemnați de statul membru în cauză și care îndeplinesc condițiile pentru exercitarea funcției de procuror european, pe care Consiliul va putea, dacă este cazul, să își întemeieze decizia de numire a unuia dintre acești candidați în funcția de procuror european.

67      În speță, din avizul juriului de selecție din 20 iunie 2020 referitor la cei trei candidați desemnați de Regatul Belgiei pentru funcția de procuror european, al cărui conținut este expus la punctele 14-16 de mai sus, reiese că, după ce a examinat candidaturile și a audiat candidații respectivi, acest juriu a considerat că respectivii candidați îndeplineau condițiile pentru exercitarea funcției de procuror european stabilite la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1939. Din acest aviz reiese de asemenea că juriul de selecție a stabilit un clasament în ordinea preferinței candidaților, potrivit căruia reclamantul era clasat pe prima poziție, iar domnul van den Berge pe a treia poziție și că această ordine de preferință se întemeia pe o comparație a calificărilor și a experienței candidaților respectivi.

68      Pe de altă parte, din procesele‑verbale a diverse reuniuni COPEN (a se vedea punctele 19, 20 și 27 de mai sus) reiese că, în stadiul examinării candidaturilor pentru funcția de procuror european, delegația Regatului Belgiei a indicat [confidențial].

69      De asemenea, din considerentul (13) al deciziei atacate (a se vedea punctul 32 de mai sus), precum și din scrisoarea Consiliului din 7 octombrie 2020 (a se vedea punctele 34-36 de mai sus) reiese că, în ceea ce privește numirea procurorului european al Regatului Belgiei, Consiliul și‑a întemeiat decizia nu pe clasamentul stabilit de juriul de selecție, ci „pe o altă comparație a meritelor”. Din aceleași elemente reiese că, în cadrul acestei comparații, s‑a acordat o atenție deosebită împrejurării că [confidențial].

70      Prin urmare, trebuie constatat că, deși juriul de selecție a considerat efectiv, în urma clasamentului efectuat pe baza calificărilor și a experienței celor trei candidați pentru funcția de procuror european desemnați de Regatul Belgiei, că reclamantul era candidatul cel mai potrivit să exercite funcția în cauză, Consiliul s‑a întemeiat în decizia atacată pe o altă comparație a meritelor, în care avizul Colegiului Procurorilor Generali, care i‑a fost comunicat de autoritățile belgiene, a jucat un rol determinant.

71      Or, pe de o parte, trebuie amintit că, în conformitate cu punctul VII.2 al treilea paragraf din regulamentul de funcționare al juriului de selecție, clasamentul stabilit de acesta din urmă pe baza calificărilor și a experienței celor trei candidați desemnați de statul membru în cauză nu are caracter obligatoriu pentru Consiliu (a se vedea punctul 63 de mai sus).

72      Pe de altă parte, trebuie arătat că nici articolul 16 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 2017/1939, nici regulamentul de funcționare al juriului de selecție nu se opun ca, pentru a efectua o alegere între cei trei candidați desemnați de un stat membru în cadrul exercitării competenței care îi este conferită de articolul 16 alineatele (2) și (3) menționat, Consiliul să țină seama de informațiile care i‑ar fi furnizate de guvernele statelor membre reprezentate în cadrul său, dacă este cazul de însuși statul membru în cauză.

73      Rezultă că reclamantul susține în mod eronat că decizia atacată a fost adoptată cu încălcarea normelor de procedură care reglementează adoptarea acesteia și în special a articolelor 14 și 16 din Regulamentul 2017/1939, precum și a punctelor VI.2 și VII.2 din regulamentul de funcționare al juriului de selecție.

74      Prin urmare, primul aspect al primului motiv trebuie respins ca nefondat.

 Cu privire la al doilea aspect al primului motiv

75      Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv, reclamantul susține că Consiliul a încălcat principiul nediscriminării prin faptul că s‑a întemeiat în decizia de numire a procurorilor europeni ai Regatului Belgiei, ai Republicii Bulgaria și ai Republicii Portugheze pe o comparație a meritelor realizată de un organ neabilitat în acest scop, întemeind în același timp aceeași decizie de numire în ceea ce privește celelalte state membre participante la Parchetul European pe avizul juriului de selecție, în conformitate cu Regulamentul 2017/1939.

76      În acest sens, trebuie amintit că principiul general al nediscriminării sau al egalității de tratament este încălcat numai atunci când situații comparabile sunt tratate în mod diferit sau situații diferite sunt tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv (a se vedea Hotărârea din 5 decembrie 2013, Solvay/Comisia, C‑455/11 P, nepublicată, EU:C:2013:796, punctul 77 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 16 iunie 2021, Krajowa Izba Gospodarcza Chłodnictwa i Klimatyzacji/Comisia, T‑126/19, EU:T:2021:360, punctul 47 și jurisprudența citată).

77      Or, în speță, contrar celor susținute de reclamant, nu se poate deduce din împrejurarea că Consiliul nu a urmat clasamentul stabilit de juriul de selecție pentru numirea procurorilor europeni pentru Regatul Belgiei, Republica Bulgaria și Republica Portugheză că, în speță, acesta și‑ar fi întemeiat decizia în această privință pe o comparație a meritelor realizată de un organ neabilitat în acest scop.

78      Astfel, trebuie amintit că din dispozițiile Regulamentului 2017/1939 și din regulamentul de funcționare al juriului de selecție reiese că clasamentul stabilit de acesta cu privire la candidații desemnați de un stat membru participant la Parchetul European nu are caracter obligatoriu pentru Consiliu și că acesta din urmă poate să țină seama de informațiile furnizate de statele membre reprezentate în sânul său în cadrul comparației privind meritele candidaților menționați, pe care are sarcina, in fine, să o efectueze (a se vedea punctele 71 și 72 de mai sus).

79      Prin urmare, astfel cum susține Consiliul, împrejurarea că aplicarea normelor de procedură prevăzute de Regulamentul 2017/1939 a determinat Consiliul, în anumite cazuri, să urmeze clasamentul stabilit de juriul de selecție și, în alte cazuri, să se îndepărteze de la acest clasament și să își întemeieze decizia pe o altă comparație privind meritele nu este de natură să demonstreze că anumiți candidați ar fi fost tratați în mod discriminatoriu.

80      Prin urmare, al doilea aspect al primului motiv trebuie respins ca nefondat, precum și, prin urmare, primul motiv în totalitate.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare

81      Reclamantul susține că decizia atacată, astfel cum a fost publicată în Jurnalul Oficial, nu cuprinde motivele pentru care Consiliul a ales să se îndepărteze de la ordinea de preferință stabilită de juriul de selecție și să se întemeieze pe o altă comparație a meritelor, realizată de grupurile de pregătire ale Consiliului.

82      Potrivit reclamantului, scrisoarea Consiliului din 7 octombrie 2020 nu este de natură să remedieze această lipsă a motivării. Astfel, pe de o parte, ar fi vorba despre o motivare transmisă a posteriori, care nu ar figura, așadar, în decizia atacată, astfel cum a fost publicată în Jurnalul Oficial. Or, motivele unei decizii, care are ca obiect tocmai stabilirea temeiurilor acesteia și justificarea alegerii efectuate de Consiliu în adoptarea respectivei decizii, ar trebui să existe și să fie identificate la momentul adoptării deciziei.

83      Pe de altă parte, motivele invocate în această scrisoare ar fi lipsite de relevanță, din moment ce ar fi contrare sistemului de evaluare a candidaturilor pentru funcția de procuror european instituit prin Regulamentul 2017/1939. Reclamantul se referă aici la împrejurarea că Consiliul a justificat alegerea candidatului numit procuror european al Regatului Belgiei prin faptul că [confidențial]. Reclamantul se referă de asemenea, în această privință, la împrejurarea că Consiliul și‑a justificat alegerea prin faptul că [confidențial]. Potrivit reclamantului, aceste împrejurări nu erau de natură să justifice faptul că Consiliul a conferit avizului unei autorități naționale o preeminență asupra avizului organului competent al Uniunii, și anume juriul de selecție. În plus, potrivit reclamantului, criteriul legat de [confidențial] nu este de natură să justifice preferința acordată candidaturii candidatului numit în raport cu cea a reclamantului.

84      Consiliul și Regatul Belgiei contestă argumentele reclamantului.

85      Trebuie amintit mai întâi că obligația de motivare prevăzută la articolul 296 TFUE și la articolul 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale depinde de natura actului în cauză și de contextul în care acesta a fost adoptat. Motivarea trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției, astfel încât, pe de o parte, să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de justificările măsurii luate pentru a‑și putea apăra drepturile și pentru a verifica dacă decizia este sau nu întemeiată și, pe de altă parte, să permită instanței Uniunii să își exercite controlul de legalitate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iunie 2020, Comisia/Di Bernardo, C‑114/19 P, EU:C:2020:457, punctul 29 și jurisprudența citată).

86      Din aceasta rezultă că motivarea trebuie, în principiu, să fie comunicată persoanei interesate în același timp cu decizia cauzatoare de prejudiciu și că lipsa motivării nu poate fi remediată prin faptul că persoana interesată află motivele deciziei în cursul procedurii în fața instanței Uniunii (Hotărârea din 28 februarie 2008, Neirinck/Comisia, C‑17/07 P, EU:C:2008:134, punctul 50; a se vedea de asemenea Hotărârea din 11 iunie 2020, Comisia/Di Bernardo, C‑114/19 P, EU:C:2020:457, punctul 51 și jurisprudența citată).

87      În speță, trebuie arătat că, prin decizia atacată, Consiliul a selectat și a numit în funcția de procuror european pe unul dintre cei trei candidați desemnați de fiecare dintre statele membre participante la cooperarea consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European.

88      Or, pe de o parte, trebuie constatat că o astfel de decizie de numire nu poate fi considerată un act cu aplicabilitate generală, din moment ce nu vizează categorii de persoane avute în vedere în mod general și abstract și că nici ansamblul justițiabililor Uniunii, care țin de competența Parchetului European, nu pot fi considerați o astfel de categorie de persoane avută în vedere de decizia de numire. Împrejurarea că decizia atacată a fost publicată în Jurnalul Oficial nu poate, de altfel, modifica natura sa juridică (a se vedea Ordonanța din 8 iulie 2021, Mendes de Almeida/Consiliul, T‑75/21, nepublicată, atacată cu recurs, EU:T:2021:424, punctul 51 și jurisprudența citată).

89      Pe de altă parte, trebuie arătat că decizia de numire în funcția de procuror european a anumitor candidați desemnați de statele membre participante la cooperarea consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European este indisociabil legată de refuzul implicit de a‑i numi în această funcție pe ceilalți candidați desemnați de aceste state membre (a se vedea Ordonanța din 8 iulie 2021, Mendes de Almeida/Consiliul, T‑75/21, nepublicată, atacată cu recurs, EU:T:2021:424, punctul 52 și jurisprudența citată).

90      Rezultă că decizia atacată trebuie privită ca un ansamblu de acte cu caracter individual care aduc atingere altor persoane decât cele cărora le este adresată, și anume candidații desemnați de statele membre participante la Parchetul European care nu au fost numiți în funcția de procuror european de Consiliu (a se vedea Ordonanța din 8 iulie 2021, Mendes de Almeida/Consiliul, T‑75/21, nepublicată, atacată cu recurs, EU:T:2021:424, punctul 53 și jurisprudența citată).

91      Prin urmare, este necesar să se considere că, având în vedere jurisprudența citată la punctele 85 și 86 de mai sus, motivarea deciziei atacate, în măsura în care prin aceasta s‑a respins implicit candidatura reclamantului pentru funcția de procuror european al Regatului Belgiei, trebuia, în principiu, să îi fie comunicată în același timp cu decizia atacată.

92      În această privință, trebuie constatat că singura motivare cuprinsă în decizia atacată, după cum a fost publicată în Jurnalul Oficial, se găsește în cuprinsul considerentului (13) al acesteia. Astfel, acolo se arată că, „[î]n ceea ce privește candidații desemnați de Belgia, Bulgaria și Portugalia, Consiliul nu a urmat ordinea preferințelor fără caracter obligatoriu a juriului de selecție, pe baza unei evaluări diferite a meritelor acestor candidați, efectuată în cadrul grupurilor de pregătire relevante ale Consiliului”.

93      Reclamantul susține că această motivare nu i‑a permis să înțeleagă motivele pentru care Consiliul a ales să se îndepărteze de la ordinea de preferință stabilită de juriul de selecție, care îl desemnase drept candidatul cel mai potrivit să exercite funcția de procuror european dintre candidații desemnați de Regatul Belgiei. Potrivit reclamantului, Consiliul era astfel obligat să justifice, în raport cu conținutul avizului juriului de selecție, motivul pentru care a decis să se îndepărteze de la această ordine de preferință.

94      În această privință, trebuie amintit că nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse de articolul 296 TFUE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea Hotărârea din 6 septembrie 2006, Portugalia/Comisia, C‑88/03, EU:C:2006:511, punctul 88 și jurisprudența citată).

95      Or, după cum s‑a constatat la punctul 66 de mai sus, din cuprinsul punctului VII.2 al treilea paragraf din regulamentul de funcționare al juriului de selecție reiese că clasamentul stabilit de acesta cu privire la cei trei candidați pentru funcția de procuror european desemnați de Regatul Belgiei pe baza calificărilor și a experienței acestor candidați nu era obligatoriu pentru Consiliu. Așadar, acesta din urmă era liber fie să își însușească clasamentul menționat, fie să își întemeieze decizia pe o altă comparație a meritelor candidaților.

96      Prin urmare, reclamantul susține în mod eronat că motivarea deciziei atacate ar fi trebuit să îi permită să înțeleagă motivul pentru care Consiliul a decis să nu urmeze ordinea de preferință stabilită de juriul de selecție.

97      Trebuie arătat însă că, contrar celor susținute de Consiliu, motivarea deciziei atacate cuprinsă în considerentul (13) al acesteia din urmă nu este, în sine, de natură să permită reclamantului și nici Tribunalului să înțeleagă de ce Consiliul a considerat că candidatura candidatului numit în funcția de procuror european al Regatului Belgiei prezenta mai multe merite decât cea a reclamantului.

98      Argumentul Consiliului potrivit căruia reclamantul putea înțelege de ce candidatura candidatului numit fusese preferată propriei candidaturi, întrucât primise avizul Colegiului Procurorilor Generali din Belgia, precum și avizul juriului de selecție, în măsura în care aceste documente îl priveau, nu este de natură să repună în discuție această constatare, întrucât decizia atacată nu conținea nicio indicație cu privire la faptul că Consiliul a întemeiat‑o pe informațiile furnizate de Regatul Belgiei cu privire la avizul Colegiului Procurorilor Generali și al Procurorului Federal asupra candidatului celui mai potrivit să exercite funcția de procuror european.

99      Cu toate acestea, trebuie constatat că, în scrisoarea sa din 7 octombrie 2020, al cărei conținut este expus la punctele 34-36 de mai sus, Consiliul a redat în mod suficient de detaliat motivele pentru care a apreciat că candidatul numit era mai potrivit să exercite funcția de procuror european decât ceilalți doi candidați.

100    Așadar, deși ar fi fost de dorit ca motivele suplimentare de respingere a candidaturii reclamantului să îi fi fost comunicate concomitent cu publicarea deciziei atacate în Jurnalul Oficial, trebuie arătat că reclamantul a putut lua cunoștință de motivele menționate prin scrisoarea Consiliului din 7 octombrie 2020, și anume anterior introducerii acțiunii, și că, în speță, o astfel de comunicare i‑a permis să aprecieze temeinicia acestei decizii și să își apere drepturile, fapt demonstrat de argumentele invocate în susținerea celui de al treilea motiv, care vizează în mod expres motivele reținute de Consiliu în scrisoarea sa din 7 octombrie 2020.

101    Rezultă că reclamantul nu poate invoca în mod util în această privință o încălcare a obligației de motivare, astfel cum este explicitată de jurisprudența amintită la punctele 85 și 86 de mai sus.

102    Pe de altă parte, trebuie amintit că motivul întemeiat pe încălcarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE este distinct de cel întemeiat pe o eroare vădită de apreciere. Astfel, în timp ce primul motiv, care privește lipsa sau insuficiența motivării, se raportează la încălcarea normelor fundamentale de procedură, în sensul articolului 263 TFUE, și constituie un motiv de ordine publică ce trebuie invocat din oficiu de instanța Uniunii, al doilea motiv, care privește legalitatea pe fond a unei decizii, se raportează la încălcarea unei norme de drept privind aplicarea Tratatului FUE, în sensul aceluiași articol 263 TFUE, și poate fi examinat de instanța Uniunii numai dacă este invocat de reclamant. Prin urmare, obligația de motivare reprezintă o chestiune distinctă de cea a temeiniciei motivării deciziei atacate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 aprilie 1998, Comisia/Sytraval și Brink’s France, C‑367/95 P, EU:C:1998:154, punctul 67).

103    În consecință, trebuie respinse ca inoperante, în măsura în care sunt invocate în susținerea unui motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, argumentele reclamantului prin care acesta arată că motivele invocate de Consiliu în scrisoarea din 7 octombrie 2020 erau contrare sistemului de evaluare a candidaturilor pentru un post de procuror european instituit prin Regulamentul 2017/1939 în măsura în care Consiliul a acordat prioritate avizului Colegiului Procurorilor Generali din Belgia asupra celui al juriului de selecție.

104    În orice caz, întrucât aceste argumente se suprapun în mare parte cu argumentele invocate de reclamant în susținerea celui de al treilea motiv, în măsura în care acesta este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, ele fac obiectul unei examinări în cadrul respectivului motiv.

105    Rezultă că al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, trebuie respins ca nefondat.

 Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări, a obligației de solicitudine și pe o eroare vădită de apreciere

106    Potrivit reclamantului, în temeiul dreptului la bună administrare, articolul 41 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale consacră dreptul la un tratament imparțial și echitabil. În materia funcției publice, în special în ceea ce privește numirea sau desemnarea în funcții sau în posturi publice, acest principiu ar fi determinat apariția unei obligații de solicitudine, care ar implica faptul că, în examinarea unui dosar, a fortiori în cazul unei puteri de apreciere discreționare, administrația trebuie să examineze toate elementele care îi sunt prezentate în mod obiectiv. Reclamantul arată că Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene a statuat că, prin faptul că s‑a abținut, cu ocazia unei proceduri de recrutare, să exercite în mod concret puterea de apreciere de care dispunea și prin faptul că a omis să ia în considerare elemente în interesul reclamantului referitoare, pe de o parte, la normele aplicabile recrutării și, pe de altă parte, la titlurile și la meritele persoanei interesate și prin faptul că nu și‑a exercitat, astfel, puterea de apreciere în mod concret și având în vedere toate elementele pertinente ale cauzei, o instituție a încălcat principiul bunei administrări și obligația de solicitudine și a săvârșit o eroare vădită de apreciere.

107    În speță, din moment ce decizia Consiliului de a alege și de a numi unul dintre candidații pentru funcția de procuror european al statului membru în cauză nu putea fi luată decât după primirea avizului motivat al juriului de selecție, iar acest juriu a fost însărcinat să stabilească un clasament al candidaților în funcție de calificările și de experiența lor, ar fi revenit în orice caz Consiliului sarcina de a justifica alegerea unui candidat și numirea acestuia, efectuând, în mod efectiv și concret, o comparație a meritelor candidaților, ceea ce se putea face fie în raport cu avizul juriului de selecție, fie pe baza indicațiilor cuprinse în acest aviz, realizând el însuși operația de comparație.

108    În plus, reclamantul susține că Consiliul era obligat să își întemeieze decizia pe o comparație a meritelor bazată pe date obiective, și anume comparația dosarelor de candidatură cu calificările necesare pentru exercitarea funcției de procuror european. Potrivit reclamantului, ținând seama de întinderea experienței sale profesionale, atât în materie de investigare și de urmărire a infracțiunilor financiare, cât și în materie de cooperare judiciară penală, o astfel de comparație a meritelor ar fi trebuit să determine Consiliul să constate că această experiență era relativ mai bogată decât cea a candidatului numit, ceea ce ar reieși în mod clar din avizul juriului de selecție. Or, Consiliul nu ar fi efectuat o astfel de comparație a meritelor, ci s‑ar fi mulțumit să preia elementele conținute în justificarea scrisă prezentată de autoritățile belgiene, care s‑ar fi referit la meritele candidatului ales, fără a le compara cu cele ale celorlalți candidați, în special cu cele ale reclamantului.

109    Pe de altă parte, reclamantul reproșează Consiliului că a făcut să prevaleze avizul Colegiului Procurorilor Generali din Belgia asupra avizului juriului de selecție fără a lua poziție cu privire la conținutul acestuia din urmă și fără să justifice îndepărtarea de la acesta.

110    Reclamantul afirmă în plus că nu se verifică în raport cu dosarul afirmația potrivit căreia poziția Colegiului Procurorilor Generali și a Procurorului Federal se întemeia în special pe o evaluare generală a performanței pe tot parcursul carierei candidaților. În schimb, potrivit reclamantului, în ceea ce privește juriul de selecție, acesta și‑a întemeiat aprecierea în special pe evoluția carierei candidaților prezentați, reclamantul putând de altfel să se prevaleze, astfel cum a subliniat juriul menționat în avizul său, de o importantă experiență în materie de management, ceea ce nu ar fi cazul celorlalți doi candidați desemnați de Regatul Belgiei.

111    Reclamantul susține în plus că afirmația Consiliului din memoriul în apărare potrivit căreia acesta a „valorizat în mod special aptitudinile și experiența candidaților legate de definirea și [de] coordonarea punerii în aplicare a politicilor în materie penală la nivelul central al statelor membre, inclusiv în ceea ce privește cooperarea judiciară în materie penală, și capacitatea de a exercita o responsabilitate superioară de coordonare și de supraveghere” nu este nici stabilită de dosar, în special de motivarea deciziei atacate, nici de natură să justifice preferința acordată candidatului numit, având în vedere experiența profesională relativ mai bogată a reclamantului în aceste domenii.

112    Reclamantul susține de asemenea că afirmația Consiliului potrivit căreia „a arătat că, în ceea ce îi privește pe ceilalți doi candidați desemnați de [Regatul] Belgiei, printre care și reclamantul, Colegiul Procurorilor Generali a exprimat rezerve destul de mari” nu corespunde realității dosarului. Reclamantul precizează că la punctul E din avizul care îl privește se arată că „[f]uncțiile trecute și actuale […], în special în domeniul combaterii criminalității economice, financiare și fiscale, precum și experiența sa în cadrul gestionării OCSC (misiuni europene – ARO – și internaționale – CARIN), sunt atuuri pentru îndeplinirea funcției de procuror european în cadrul Parchetului European”.

113    În sfârșit, acesta arată că afirmația, cuprinsă de asemenea la punctul E din același aviz, potrivit căreia „nu a putut convinge Colegiul [Procurorilor Generali] că are o viziune suficient de clară cu privire la sarcinile și la misiunile viitorului Parchet European și ale procurorului său național” trebuie relativizată, din moment ce provine tocmai de la o autoritate națională și, în orice caz, trebuie comparată cu aprecierea candidaturii reclamantului care a fost făcută de juriul de selecție în avizul său motivat.

114    Consiliul și Regatul Belgiei contestă argumentele reclamantului.

115    Trebuie arătat că reclamantul reproșează Consiliului că s‑a întemeiat în mod eronat în decizia atacată pe elementele cuprinse în justificarea scrisă furnizată de autoritățile belgiene în susținerea poziției privind îndepărtarea de la ordinea de preferință stabilită de juriul de selecție, în condițiile în care aceste elemente nu priveau decât meritele candidatului numit și nu conțineau o comparație a meritelor acestui candidat cu cele ale celorlalți doi candidați, printre care și reclamantul. În plus, potrivit reclamantului, experiența sa profesională relativ mai bogată decât cea a candidatului numit ar fi trebuit să determine Consiliul să considere că era cel mai bun candidat pentru exercitarea funcției de procuror european.

116    În această privință, trebuie amintit că o instituție dispune de o largă marjă de apreciere în evaluarea și compararea meritelor candidaților la un post vacant și că elementele acestei aprecieri depind nu numai de competența și de valoarea profesională a persoanelor interesate, ci și de caracterul lor, de comportamentul lor și de ansamblul personalității lor (a se vedea Hotărârea din 3 februarie 2005, Mancini/Comisia, T‑137/03, EU:T:2005:33, punctul 97 și jurisprudența citată).

117    Acest lucru este valabil cu atât mai mult atunci când postul care urmează să fie ocupat implică mari responsabilități (Hotărârea din 3 februarie 2005, Mancini/Comisia, T‑137/03, EU:T:2005:33, punctul 98).

118    În speță, trebuie arătat că, în temeiul articolului 9 din Regulamentul 2017/1939, procurorii europeni, reuniți împreună cu șeful Parchetului European, formează colegiul acestuia, care este responsabil cu luarea deciziilor privind chestiuni strategice, cum ar fi definirea priorităților și a politicii Parchetului European în materie de investigare și urmărire penală [a se vedea considerentul (24) al regulamentului respectiv], precum și cu privire la chestiuni generale derivate din cazuri individuale, în special pentru a asigura coerența și eficiența politicii Parlamentului European în materie de urmărire penală în toate statele membre. Colegiul menționat adoptă Regulamentul intern de procedură al Parchetului European, precum și alte decizii privind organizarea internă și diferitele aspecte administrative ale funcționării acestuia.

119    În plus, conform articolului 12 alineatele (1), (3) și (5) din Regulamentul 2017/1939, procurorii europeni își asumă diverse responsabilități. În special, aceștia asigură supravegherea investigațiilor și a urmăririlor penale de care sunt responsabili procurorii europeni delegați care instrumentează cazul în statul membru de origine. Aceștia pot da instrucțiuni procurorului european delegat care instrumentează cazul, acționează ca legătură și canal de informații între camerele permanente și procurorii europeni delegați în statul membru de origine respectiv. Ei monitorizează de asemenea punerea în aplicare a atribuțiilor Parchetului European în statul membru respectiv, inclusiv pentru a evita conflictele de competență între autoritățile naționale și Parchetul European. Spre deosebire de procurorii europeni delegați, procurorii europeni nu sunt însărcinați cu efectuarea investigațiilor, a urmăririlor penale și cu trimiterea în judecată în fața instanțelor statelor membre.

120    Pe de altă parte, Parchetul European este chemat să își asume funcția de autoritate centrală în cadrul cooperării în temeiul diferitor instrumente de cooperare internațională în materie penală, asemenea autorităților centrale ale statelor membre, astfel cum prevede articolul 104 din Regulamentul 2017/1939 [a se vedea de asemenea considerentul (109) al acestui regulament].

121    Rezultă că procurorii europeni sunt chemați să exercite responsabilități importante, fapt confirmat de altfel de gradul AD 13 în care sunt numiți, care corespunde, potrivit anexei I la Statutul funcționarilor Uniunii Europene, funcțiilor de consilier sau echivalent. Funcția de procuror european se află, așadar, între funcțiile de director (AD 15-AD 14) și cele de șef de unitate sau echivalent (AD 9-AD 14).

122    În consecință, conform jurisprudenței amintite la punctele 116 și 117 de mai sus, Consiliul dispune de o largă marjă de apreciere în evaluarea și în compararea meritelor candidaților pentru funcția de procuror european al unui stat membru.

123    Prin urmare, argumentele invocate de reclamant trebuie apreciate ținând seama de marja largă de apreciere de care dispunea Consiliul.

124    În primul rând, în ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia Consiliul nu ar fi efectuat o comparație a meritelor între cei trei candidați desemnați de Regatul Belgiei, ci s‑ar fi mulțumit să se întemeieze pe elemente furnizate de acest stat membru care priveau exclusiv meritele candidatului numit, trebuie arătat că, în justificarea lor scrisă din 27 februarie 2020, autoritățile belgiene au indicat Consiliului că [confidențial].

125    În plus, trebuie reținut că, în scrisoarea sa din 7 octombrie 2020, înainte de a prezenta în detaliu experiența profesională a candidatului numit, Consiliul a arătat că, [confidențial].

126    Prin urmare, trebuie constatat că, deși motivarea deciziei atacate, astfel cum a fost completată prin scrisoarea din 7 octombrie 2020, nu conține o apreciere comparativă detaliată a meritelor fiecăruia dintre cei trei candidați desemnați de Regatul Belgiei, din această motivare reiese totuși că Consiliul a considerat că meritele candidatului numit, detaliate în scrisoarea menționată, erau superioare celor ale celorlalți doi candidați, printre care și reclamantul.

127    În consecință, trebuie respins argumentul reclamantului potrivit căruia Consiliul nu s‑ar fi întemeiat în decizia atacată pe o comparație a meritelor celor trei candidați desemnați de Regatul Belgiei pentru funcția de procuror european.

128    În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia Consiliul s‑ar fi întemeiat în mod eronat pe avizul Colegiului Procurorilor Generali din Belgia fără a confrunta acest aviz cu cel al juriului de selecție, este suficient să se amintească faptul că, astfel cum s‑a constatat la punctul 63 de mai sus, clasamentul candidaților desemnați de Regatul Belgiei care a fost stabilit de juriul de selecție nu avea caracter obligatoriu pentru Consiliu.

129    În al treilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia Consiliul ar fi indicat în mod eronat că Colegiul Procurorilor Generali din Belgia a avut mari rezerve în privința sa, trebuie arătat că avizul Colegiului respectiv conține efectiv următoarea apreciere pozitivă: „[f]uncțiile trecute și actuale [ale reclamantului], în special în domeniul combaterii criminalității economice, financiare și fiscale, precum și experiența sa în cadrul gestionării OCSC (misiuni europene – ARO – și internaționale – CARIN), sunt atuuri pentru îndeplinirea funcției de procuror european în cadrul Parchetului European”. Se indică totuși în același aviz că „[reclamantul] nu a putut convinge Colegiul [Procurorilor Generali] că are o viziune suficient de clară cu privire la sarcinile și la misiunile viitorului Parchet European și ale procurorului său național”. În plus, trebuie subliniat că, în concluzia avizului său, Colegiul Procurorilor Generali a emis „un aviz rezervat pentru mandatul de procuror european (pe scara foarte favorabil – favorabil – rezervat – defavorabil)”. Prin urmare, fără a săvârși vreo eroare, Consiliul a indicat în scrisoarea din 7 octombrie 2017 că Colegiul Procurorilor Generali a avut mari rezerve cu privire la candidatura reclamantului pentru funcția de procuror european.

130    În al patrulea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia experiența sa profesională ar fi mai bogată decât cea a candidatului numit, trebuie arătat că, astfel cum reiese din scrisoarea Consiliului din 7 octombrie 2020, [confidențial]. În aceste condiții, având în vedere marja largă de apreciere de care dispunea Consiliul, împrejurarea că experiența profesională a reclamantului în aceste materii ar fi fost mai bogată decât cea a candidatului numit, presupunând că ar fi dovedită, nu este de natură să demonstreze existența unei erori vădite de apreciere din partea Consiliului.

131    Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie constatat că reclamantul nu a reușit să demonstreze că Consiliul ar fi depășit, în speță, limitele puterii sale largi de apreciere prin faptul că l‑a selectat și l‑a numit pe domnul van den Berge în funcția de procuror european.

132    Pe de altă parte, asemenea Consiliului, trebuie arătat că argumentația invocată de reclamant pentru a demonstra pretinsa încălcare a principiului bunei administrări și a obligației de solicitudine se întemeiază pe premisa potrivit căreia, în cazul în care Consiliul ar fi respectat în speță obligațiile care decurg din aceste principii, candidatura reclamantului pentru funcția de procuror european ar fi fost reținută în mod necesar. Or, trebuie să se constate că o astfel de argumentație se confundă cu criticile formulate de reclamant în cadrul celui de al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, și al prezentului motiv în măsura în care acesta se întemeiază pe o eroare vădită de apreciere, care au fost deja respinse.

133    În aceste condiții, trebuie să se respingă al treilea motiv ca nefondat.

134    Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, acțiunea trebuie respinsă.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

135    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamantul a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliu, conform concluziilor acestuia din urmă.

136    Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, statele membre care intervin în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Prin urmare, Regatul Belgiei va suporta propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a noua)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Domnul JeanMichel Verelst va suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)      Regatul Belgiei va suporta propriile cheltuieli de judecată.

Costeira

Kancheva

Perišin

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 12 ianuarie 2022.

Semnături


*      Limba de procedură: franceza.


1Date confidențiale ocultate.