Acțiune introdusă la 14 septembrie 2010 - ArcelorMittal España/Comisia
(Cauza T-399/10)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: ArcelorMittal España, SA (Gozón, Spania) (reprezentanți: A. Creus Carreras şi A. Valiente Martin, avocaţi)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile reclamantei
anularea articolelor 1, 2, 3 şi 4 din decizie, în măsura în care o privesc pe reclamantă;
cu titlu subsidiar, anularea amenzii aplicate ArcelorMittal España, S.A.;
cu titlu mai subsidiar, reducerea cuantumului amenzii aplicate ArcelorMittal España, S.A.;
obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin cererea formulată, reclamanta solicită anularea articolelor 1, 2, 3 şi 4 din Decizia C (2010) 4387 final a Comisiei din 30 iunie 2010 în cazul COMP/38.344 - Oţel de pretensionare, prin care Comisia a constatat că reclamanta, împreună cu alte întreprinderi, au încălcat articolul 101 TFEU şi articolul 53 din Acordul privind SEE prin participarea la un acord și/sau la o practică concertată continue în sectorul oţelului de pretensionare la nivel paneuropean şi/sau la nivel naţional/regional. Totodată, reclamanta solicită anularea sau reducerea cuantumului amenzii care i-a fost aplicată.
În susţinerea acţiunii, reclamantul invoca şase motive.
În primul rând, reclamantul susţine că, în măsura în care amenda a fost aplicată de o autoritate administrativă care are atribuţii de investigare şi în acelaşi timp şi atribuţii de aplicare a sancţiunilor, Comisia a încălcat dreptul fundamental la un tribunal imparţial prevăzut la articolul 6 alineatul (1) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (CEDO).
În al doilea rând, potrivit reclamantei, Comisia a calculat în mod eronat amenda, ceea ce a condus la faptul ca i-a fost aplicată o amendă mai mare.
În al treilea rând, este eronată constatarea Comisiei în sensul că reclamanta a exercitat o influenţă decisivă asupra Emesa şi Galyca înainte de luna decembrie 1997.
În al patrulea rând, Comisia a refuzat în mod nelegal să acorde reclamantei o imunitate parţială în temeiul articolului 23 din Comunicarea Comisiei din anul 2002
1, deşi reclamanta a prezentat dovezi concludente cu privire la durata şi la gravitatea încălcării, îndeplinind astfel, cerinţele impuse prin dispoziţia menţionată.
În sfârşit, reclamanta susţine că, în mod eronat, Comisia a aplicat "creşterea specifică pentru a garanta caracterul disuasiv" prevăzută la punctul 30 din Orientările Comisiei din anul 2006
2, care a condus la o majorarea nelegală a amenzii aplicate reclamantei cu 20%.