Recurs introdus la 15 aprilie 2014 de Agenția Europeană pentru Medicamente împotriva Hotărârii din 5 februarie 2014 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-29/13, Drakeford/EMA

(Cauza T-231/14 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) (reprezentanți: T. Jabłoński și N. Rampal Olmedo, agenți, asistați de D. Waelbroeck și de A. Duron, avocați)

Cealaltă parte din procedură: David Drakeford (Dublin, Irlanda)

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice pronunțată în cauza F-29/13 în măsura în care acesta anulează decizia EMA de a nu prelungi contractul intimatului;

admiterea concluziilor prezentate în primă instanță de recurentă, și anume respingerea acțiunii ca fiind în totalitate nefondată;

obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță și în procedura desfășurată în fața Tribunalului Funcției Publice.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe erori de drept ale Tribunalului Funcției Publice în ceea ce privește interpretarea articolului 8 primul paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene întrucât el a considerat că expresia „orice prelungire ulterioară a acestui contract de muncă” trebuia interpretată ca vizând orice procedeu prin care un agent temporar, în sensul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, este pus în situația, la terminarea contractului său de muncă pe durată determinată, de a continua, în această calitate, raportul său de muncă cu angajatorul său, chiar dacă această prelungire este însoțită de o avansare în grad sau de o evoluție în funcțiile exercitate.Al doilea motiv, întemeiat pe eroarea de drept a Tribunalului Funcției Publice în ceea ce privește formularea excepției referitoare la interpretarea articolului 8 primul paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene.Al treilea motiv, întemeiat pe eroarea de drept pe care a săvârșit-o Tribunalul Funcției Publice prin exercitarea competenței sale de fond.