HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șasea)
13 septembrie 2010(*)
„Marcă comunitară – Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare constând într‑o nuanță a culorii portocaliu – Motiv absolut de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”
În cauza T‑97/08,
KUKA Roboter GmbH, cu sediul în Augsburg (Germania), reprezentată de A. Kohn și B. Hannemann, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de domnul R. Pethke, în calitate de agent,
pârât,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 14 decembrie 2007 (cauza R 1572/2007‑4) privind o cerere de înregistrare a unei nuanțe a culorii portocaliu ca marcă comunitară,
TRIBUNALUL (Camera a șasea),
compus din domnii A. W. H. Meij (raportor), președinte, S. Papasavvas și L. Truchot, judecători,
grefier: doamna C. Heeren, administrator,
având în vedere cererea depusă la grefa Tribunalului la 20 februarie 2008,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 4 iunie 2008,
în urma ședinței din 17 iunie 2010,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 29 august 2005, reclamanta, KUKA Roboter GmbH, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (denumit în continuare „Oficiul”), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Semnul a cărui înregistrare s‑a solicitat este nuanța culorii portocaliu următoare:
3 Produsele pentru care s‑a solicitat înregistrarea mărcii fac parte, după limitarea intervenită în cursul procedurii în fața Oficiului, din clasa 7 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri: „Roboți cu brațe articulate pentru manipulare, tratare și sudură, cu excepția roboților pentru camere albe, a roboților medicali și a roboților pentru lăcuire; piese ale produselor menționate anterior”.
4 Prin Decizia din 7 august 2007, examinatorul a respins cererea de înregistrare în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009], pentru motivul că marca solicitată era lipsită de caracter distinctiv.
5 La 2 octombrie 2007, reclamanta a introdus o cale de atac împotriva deciziei examinatorului, în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolele 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009).
6 Prin Decizia din 14 decembrie 2007 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a Oficiului a respins calea de atac, cu motivarea că marca solicitată era lipsită de caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94. Aceasta a considerat, în esență, că publicul relevant nu ar percepe culoarea vizată de cererea de înregistrare a mărcii comunitare ca fiind, în sine, o indicație a originii comerciale a produselor în cauză.
Concluziile părților
7 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea Oficiului la plata cheltuielilor de judecată.
8 Oficiul solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la admisibilitatea elementelor de probă prezentate în fața Tribunalului
9 În susținerea tezei sale potrivit căreia marca solicitată are un caracter distinctiv intrinsec, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, prin scrisoarea din 25 martie 2009, reclamanta a prezentat rezultatele a două studii datate 27 iunie 2008, primul constând într‑un studiu telefonic desfășurat în Germania, în China, în Statele Unite și în Italia, iar al doilea constând într‑un chestionar adresat publicului în cadrul salonului profesional Automatica 2008, care a avut loc în iunie 2008 la München (Germania). Reclamanta a prezentat de asemenea un CD‑ROM care conținea broșurile publicitare ale unor producători, precum și fotografii ale standurilor anumitor întreprinderi din domeniu, reprezentate în cadrul saloanelor profesionale.
10 Prin scrisoarea din 12 mai 2009, Oficiul a contestat admisibilitatea documentelor menționate, pentru motivul că acestea constituiau elemente noi.
11 Pe lângă faptul că aceste documente au fost depuse tardiv, în cursul procedurii în fața Tribunalului, cu încălcarea articolului 48 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, fără justificarea întârzierii acestei depuneri, trebuie arătat că, potrivit unei jurisprudențe constante, acțiunea în fața Tribunalului vizează controlul legalității deciziilor camerelor de recurs ale Oficiului în sensul articolului 63 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 65 din Regulamentul nr. 207/2009), astfel încât funcția Tribunalului nu este de a reexamina împrejurările de fapt prin prisma documentelor prezentate pentru prima oară în fața sa [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 24 noiembrie 2005, Sadas/OAPI – LTJ Diffusion (ARTHUR ET FELICIE), T‑346/04, Rec., p. II‑4891, punctul 19 și jurisprudența citată]. Prin urmare, legalitatea unei decizii a camerei de recurs nu poate fi pusă în discuție prin invocarea unor fapte noi în fața Tribunalului decât dacă s‑a demonstrat că camera de recurs, trebuia, din oficiu, să ia în considerare aceste fapte în cadrul procedurii administrative înainte de adoptarea oricărei decizii în cauză [Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 2002, eCopy/OAPI (ECOPY), T‑247/01, Rec., p. II‑5301, punctul 46].
12 În speță, întrucât documentele prezentate de reclamantă nu s‑au referit în mod clar la fapte care ar fi trebuit luate în considerare din oficiu de camera de recurs în temeiul articolului 74 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009], trebuie înlăturate înscrisurile menționate mai sus fără a fi necesară examinarea forței lor probante.
Cu privire la fond
13 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive, întemeiate pe încălcarea articolului 28 CE, pe o încălcare a articolului 7 alineatul (1) litera (b), precum și a articolului 73 (devenit articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009) și a articolului 74 din Regulamentul nr. 40/94 și, respectiv, în cele din urmă, pe un abuz de putere.
14 Trebuie analizat mai întâi cel de al doilea motiv, apoi cel de al treilea motiv și, în cele din urmă, primul motiv.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b), precum și a articolelor 73 și 74 din Regulamentul nr. 40/94
– Argumentele părților
15 Reclamanta susține că în mod greșit a considerat camera de recurs că marca a cărei înregistrare a fost solicitată era lipsită de caracter distinctiv în ceea ce privește produsele vizate.
16 Mai întâi, reclamanta arată că camera de recurs nu a respectat domeniul de aplicare al Hotărârii Curții din 6 mai 2003, Libertel (C‑104/01, Rec., p. I‑3793), din care ar rezulta că înregistrarea unei culori ca marcă comunitară nu ar fi exclusă decât dacă culoarea este lipsită de caracter distinctiv. Astfel, orice caracter distinctiv al unei mărci, chiar limitat, ar trebui să permită înregistrarea acesteia.
17 Reclamanta arată că criteriile enunțate de Curte în Hotărârea Libertel, citată anterior, sunt îndeplinite în speță. Astfel, marca solicitată nu ar viza decât un tip de produs specific, și anume roboții cu brațe articulate pentru manipulare, tratare și sudură, cu excluderea roboților pentru camere albe, a roboților medicali și a roboților pentru lăcuire. Pe de altă parte, piața în cauză ar fi foarte specifică, în măsura în care, în primul rând, roboții avuți în vedere de marca solicitată ar fi bunuri de investiție pe termen lung a căror valoare unitară în euro ar cuprinde cel puțin cinci cifre, în al doilea rând, roboții ar fi utilizați pentru aplicații foarte specializate și, în al treilea rând, achiziționarea unui robot al reclamantei ar implica importante lucrări de adaptare în cadrul instalațiilor cumpărătorului.
18 În continuare, reclamanta contestă analiza camerei de recurs referitoare la publicul relevant, care figurează la punctele 19 și 20 din decizia atacată, și susține că acesta se compune, în speță, din cumpărători și din comercianți de roboți cu brațe articulate pentru manipulare, tratare și sudură, care ar cunoaște bine această piață de produse în Europa. Aceasta se opune astfel aprecierii camerei de recurs, potrivit căreia ar face parte din publicul în cauză nu numai cumpărătorul produselor vizate de marca solicitată, ci și personalul tehnic care lucrează în uzinele în care se află acești roboți.
19 Reclamanta contestă că, având în vedere numărul redus de culori care se pot distinge, există un imperativ de disponibilitate în privința culorilor. Reclamanta arată că pot fi înregistrate mărci verbale care nu cuprind decât câteva semne, deși acestea ar proveni dintr‑o mulțime care nu ar fi nelimitată. Aceasta subliniază, pe de altă parte, că monopolizarea mărcii solicitate nu privește decât un ansamblu limitat de bunuri. În plus, potrivit reclamantei, înregistrarea mărcii solicitate nu constituie un obstacol în calea comercializării de către întreprinderile concurente a unor roboți de culoare portocalie, o asemenea comercializare neconstituind o utilizare a mărcii solicitate în sensul articolului 9 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 9 din Regulamentul nr. 207/2009). În această privință, reclamanta insistă asupra împrejurării că, în principiu, clienții aleg culoarea produsului la momentul comenzii, deși ar fi exclus ca un concurent al reclamantei să fie împiedicat să vândă un robot de culoare portocalie. Marca solicitată s‑ar opune exclusiv utilizării acestei culori în scopuri publicitare și promoționale, de exemplu în cadrul târgurilor sau în broșuri.
20 În plus, niciun interes general nu s‑ar opune înregistrării mărcii solicitate. Aceasta din urmă nu ar face obiectul unei utilizări descriptive și nu ar urmări un obiectiv tehnic.
21 Reclamanta contestă de asemenea considerația camerei de recurs potrivit căreia marca solicitată ar fi foarte apropiată de culoarea miniului, un agent de tratare împotriva coroziunii. Pe de o parte, culorile în cauză ar fi categoric distincte. Pe de altă parte, utilizarea miniului ar fi interzisă de Directiva 2002/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (JO L 37, p. 19, Ediție specială, 13/vol. 39, p. 115). În sfârșit, roboții reclamantei ar fi compuși în esență din fontă de aluminiu, un material care nu ar necesita tratament împotriva coroziunii.
22 În continuare, reclamanta arată că nu se poate considera că numărul de cereri de înregistrare a unor mărci având ca obiect o culoare roșie sau portocalie fără contur ar indica faptul că marca solicitată nu ar fi neobișnuită și că, în consecință, ar fi lipsită de caracter distinctiv. În opinia sa, simplul număr al cererilor de înregistrare a unor mărci formulate, având ca obiect culori fără contur, ar fi lipsit de importanță, camera de recurs fiind obligată să efectueze o evaluare a mărcii solicitate în fiecare caz în parte, ținând seama de produsele și de serviciile vizate de marca solicitată.
23 Reclamanta susține că, prin faptul că a arătat, la punctul 20 din decizia atacată, că publicul în cauză ar decide cu privire la cumpărarea produselor în cauză numai pe baza aspectelor tehnice sau economice ale acestora, iar nu în funcție de culoarea lor, camera de recurs nu a respectat pertinența faptului că respectiva culoare permite publicului în cauză să atribuie produsul unui anumit fabricant și să își facă o idee cu privire la calitatea sa. În această privință, reclamanta face trimitere la broșurile publicitare prezentate în fața camerei de recurs, din care ar reieși că, în cercurile interesate, culoarea roboților cu brațe articulate pentru manipulare, tratare și sudură constituie o indicație a originii comerciale.
24 Pe de altă parte, reclamanta arată că documentul intitulat „Icon Added Value” referitor la un studiu efectuat în 2005, a cărui reprezentativitate în ceea ce privește ansamblul Uniunii Europene ar fi dovedită de documentul intitulat „World Robotics 2006”, prezentat în fața camerei de recurs, ar demonstra că publicul în cauză stabilește o legătură între o culoare și originea produselor. Potrivit reclamantei, piața roboților ar funcționa potrivit altor legi decât piețele bunurilor de consum. Pe de altă parte, aceasta contestă că studiul desfășurat asupra publicului în cauză se bazează pe o întrebare adresată greșit. Astfel, mențiunea fabricantului nu ar fi de natură să denatureze rezultatele.
25 În sfârșit, reclamanta consideră că camera de recurs a încălcat articolele 73 și 74 din Regulamentul nr. 40/94, în măsura în care aceasta nu ar fi efectuat o examinare a faptelor și a împrejurărilor cauzei. Pentru acest motiv, decizia atacată ar fi de asemenea insuficient motivată.
26 Oficiul contestă temeinicia argumentelor reclamantei.
– Aprecierea Tribunalului
27 Potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, se respinge înregistrarea „mărci[lor] care sunt lipsite de caracter distinctiv”. În plus, articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009] prevede că „alineatul (1) se aplică chiar dacă motivele de refuz nu există decât într‑o parte a Comunității”.
28 Caracterul distinctiv al unei mărci, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, înseamnă că această marcă permite identificarea produsului pentru care se solicită înregistrarea ca provenind de la o anumită întreprindere și, prin urmare, deosebirea acestui produs de cele ale altor întreprinderi (Hotărârea Curții din 29 aprilie 2004, Henkel/OAPI, C‑456/01 P și C‑457/01 P, Rec., p. I‑5089, punctul 34).
29 Acest caracter distinctiv trebuie apreciat, pe de o parte, în raport cu produsele sau serviciile pentru care se solicită înregistrarea și, pe de altă parte, în raport cu percepția publicului relevant asupra acestora (Hotărârea Henkel/OAPI, citată anterior, punctul 35).
30 Pentru a stabili dacă o culoare este, în sine, aptă să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 4 din Regulamentul nr. 207/2009), trebuie să se aprecieze dacă respectivele culori pot, în sine, să transmită informații precise, în special în ceea ce privește originea unui produs sau a unui serviciu (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Curții Libertel, citată anterior, punctul 39, și Hotărârea din 24 iunie 2004, Heidelberger Bauchemie, C‑49/02, Rec., p. I‑6129, punctul 37).
31 În această privință, trebuie amintit că, deși culorile sunt apte să vehiculeze anumite asocieri de idei și să suscite sentimente, în schimb, prin natura lor, este puțin probabil ca acestea să poată comunica informații precise. Cu atât este mai mică probabilitatea menționată, cu cât respectivele culori sunt utilizate în mod obișnuit și pe scară largă în publicitate și în comercializarea produselor și a serviciilor pentru capacitatea lor de atracție, fără niciun mesaj precis (Hotărârea Libertel, citată anterior, punctul 40, și Hotărârea Heidelberger Bauchemie, citată anterior, punctul 38).
32 Percepția publicului nu este în mod necesar aceeași în cazul unui semn constituit dintr‑o culoare ca în cazul unei mărci verbale sau figurative, care constă într‑un semn independent de aspectul produselor pe care aceasta le desemnează. Astfel, deși publicul are obiceiul de a percepe imediat mărci verbale sau figurative ca semne care identifică originea comercială a produsului, nu aceeași este percepția atunci când semnul se confundă cu aspectul produsului pentru care este solicitată înregistrarea semnului ca marcă (Hotărârea Curții Libertel, citată anterior, punctul 65, și Hotărârea din 21 octombrie 2004, KWS Saat/OAPI, C‑447/02 P, Rec., p. I‑10107, punctul 78).
33 În cazul unei culori, existența unui caracter distinctiv înaintea oricărei utilizări nu s‑ar putea concepe decât în împrejurări excepționale, în special atunci când numărul produselor sau al serviciilor pentru care este solicitată marca este foarte limitat și când piața relevantă este foarte specifică (Hotărârea Libertel, citată anterior, punctul 66, și Hotărârea KWS Saat/OAPI, citată anterior, punctul 79).
34 Trebuie de asemenea să se sublinieze că, în măsura în care dreptul asupra mărcii constituie un element esențial al sistemului de concurență nedenaturată instituit de tratat, drepturile și capacitățile pe care marca le conferă titularului său trebuie examinate în funcție de acest obiectiv. Or, ținând seama de împrejurarea că marca înregistrată conferă titularului său, pentru anumite produse și servicii, un drept exclusiv care îi permite să monopolizeze semnul înregistrat ca marcă fără limitare în timp, posibilitatea de a înregistra o marcă poate face obiectul unor restricții întemeiate pe interesul public (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Libertel, citată anterior, punctele 48-50).
35 În această privință, numărul redus al culorilor efectiv disponibile are ca rezultat că un număr mic de înregistrări ca mărci pentru anumite produse sau servicii ar putea epuiza întreaga paletă a culorilor disponibile. Un monopol atât de extins nu ar fi compatibil cu un sistem de concurență nedenaturată, în special întrucât ar risca să creeze un avantaj concurențial ilegitim în favoarea unui singur operator economic. Prin urmare, trebuie să se recunoască în domeniul de aplicare al dreptului mărcilor un interes general de a nu restrânge în mod neîntemeiat disponibilitatea culorilor pentru ceilalți operatori care oferă produse sau servicii de tipul celor pentru care este solicitată înregistrarea (Hotărârea Libertel, citată anterior, punctele 54 și 55).
36 Având în vedere aceste considerații, trebuie analizat prezentul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.
37 În ceea ce privește publicul relevant, camera de recurs a ținut seama, pe de o parte, la punctul 19 din decizia atacată, de perceperea roboților cu brațe articulate pentru manipulare, tratare și sudură de către personalul tehnic într‑o sală a instalațiilor, și anume profesioniștii însărcinați să dirijeze sau să pună în funcțiune acești roboți, și, pe de altă parte, la punctul 20 din decizia atacată, de percepția întreprinderilor care achiziționează astfel de roboți.
38 Reclamanta contestă că publicul relevant cuprinde și personalul tehnic care lucrează în uzinele în care se găsesc acești roboți. Cu privire la acest aspect, este suficient să se arate, astfel cum subliniază Oficiul în mod întemeiat, că, deși nu este plauzibil că personalul tehnic nu ia parte în mod direct la decizia de cumpărare a roboților, nu se poate exclude ca, în anumite întreprinderi, acesta să influențeze respectiva decizie, din moment ce este în mod direct expus la punerea lor în funcțiune și la utilizarea lor zilnică. Prin urmare, camera de recurs nu a săvârșit o eroare atunci când a ținut seama, pe de o parte, de percepția personalului tehnic, și, pe de altă parte, de cea a cadrelor întreprinderii responsabile de alegerea și de cumpărarea produselor vizate de marca solicitată, pentru a aprecia caracterul distinctiv al acesteia din urmă.
39 În orice caz, reiese fără ambiguitate din decizia atacată că camera de recurs a luat în considerare un public profesionist deosebit de atent, în deciziile sale de cumpărare, la funcțiile tehnice ale mașinilor respective, inclusiv, în special, finalitățile acestora, modelele lor sau aspectele legate de siguranța muncii.
40 În ceea ce privește aprecierea caracterului distinctiv al semnului solicitat, trebuie arătat, astfel cum a arătat camera de recurs la punctele 11 și 12 din decizia atacată, că marca solicitată constă într‑o culoare unică, și anume o nuanță a culorii portocaliu fără delimitare în spațiu, care poate să acopere în totalitate sau în parte fie produsele vizate de marca solicitată, fie ambalajul acestora sau, eventual, să fie utilizată în publicitatea produselor menționate.
41 La punctele 12 și 16-20 din decizia atacată, camera de recurs a concluzionat că mărcii solicitate îi lipsește caracterul distinctiv pentru motivul că aceasta nu ar fi percepută ca indicație a originii produselor vizate. Astfel, aceasta a reținut, în esență, că, în domeniul roboților industriali și al construcției de instalații, culoarea solicitată nu era neobișnuită și nu era în sine excepțională, astfel încât să fie percepută ca frapantă în domeniul avut în vedere.
42 Or, reclamanta nu demonstrează că, referitor la acest aspect, camera de recurs a săvârșit o eroare. Astfel, trebuie subliniat că consumatorii nu au obiceiul de a prezuma originea produselor întemeindu‑se pe culoarea acestora sau pe cea a ambalajului lor, în lipsa oricărui element grafic sau textual, deoarece, în principiu, în practica comercială actuală, o culoare nu este în sine utilizată ca mijloc de identificare. În mod normal, unei culori îi lipsește proprietatea inerentă de a distinge produsele unei anumite întreprinderi (Hotărârea Libertel, citată anterior, punctul 65).
43 În această privință, trebuie să se arate că, la punctul 26 din decizia atacată, camera de recurs a constatat, fără ca reclamanta să conteste acest aspect, că, în domeniul în cauză, roboții industriali sunt în mod obișnuit comercializați în cele mai diverse culori. Or, reclamanta nu a prezentat niciun element care să demonstreze că, în domeniul în cauză, culorile cu care sunt acoperiți roboții industriali sunt în general percepute ca indicând originea comercială a acestor produse.
44 În orice caz, trebuie să se sublinieze că imperativul de disponibilitate a culorilor, care influențează interpretarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, urmărește să constituie, în afara unor împrejurări excepționale, un obstacol în calea înregistrării unei mărci care este constituită dintr‑o culoare.
45 În această privință, referitor la contestarea de către reclamantă a imperativului de disponibilitate a culorilor în domeniul roboților cu brațe articulate, trebuie să se sublinieze că înregistrarea ca marcă comunitară a unei nuanțe a culorii portocaliu nu ar conduce la monopolizarea numai a acestei nuanțe, ci ar tinde să interzică întreprinderilor concurente utilizarea oricărei nuanțe a culorii portocaliu sau chiar mai mult, din moment ce nu se poate exclude că poate fi demonstrat un risc de confuzie între nuanța culorii portocaliu care face obiectul cererii de înregistrare a mărcii în speță și alte nuanțe ale culorii portocaliu, chiar a culorilor care se apropie de această nuanță. Or, ținând seama de caracterul deosebit de limitat al numărului de culori disponibile, monopolizarea unei anumite culori și, prin urmare, în mod potențial a întregii game de culori și de nuanțe care sunt apropiate de respectiva culoare ar fi susceptibilă să conducă la o epuizare rapidă a întregii palete a culorilor disponibile și să atribuie anumitor operatori economici un avantaj concurențial incompatibil cu un sistem de concurență nedenaturată și cu interesul general de a nu restrânge în mod neîntemeiat disponibilitatea culorilor pentru ceilalți operatori economici (a se vedea în acest sens Hotărârea Libertel, citată anterior, punctele 54 și 56).
46 În speță, trebuie să se considere că reclamanta nu a prezentat în fața camerei de recurs niciun element care să permită să se rețină că în prezenta cauză există împrejurări excepționale și în special că numărul produselor pentru care este solicitată marca este atât de limitat și că piața relevantă este atât de specifică, încât, pe de o parte, o culoare în sine ar fi capabilă să indice originea comercială a produselor pe care aceasta este aplicată și că, pe de altă parte, monopolizarea acesteia nu ar crea un avantaj concurențial nelegitim în favoarea titularului mărcii, contrar interesului public.
47 Astfel, reclamanta invocă, în această privință, specificitățile domeniului în cauză, ținând seama în special de faptul că roboții vizați de marca solicitată ar constitui produse foarte specifice, că aceștia ar fi bunuri de investiție pe termen lung, oneroase, utilizate pentru aplicații extrem de specializate și că achiziționarea unui robot ar cauza lucrări importante de adaptare în cadrul instalațiilor cumpărătorului. Totuși, aceste elemente nu modifică împrejurarea, subliniată de camera de recurs la punctul 26 din decizia atacată, potrivit căreia este obișnuit, în domeniul produselor în cauză, ca acestea să fie disponibile în cele mai diverse culori. Cu privire la acest aspect, reclamanta invocă, ea însăși, că clienții aleg culorile produselor la momentul comenzii. Astfel, trebuie să se considere că, în domeniul în cauză, publicului relevant i se prezintă în mod obișnuit produse în cauză în diverse culori, fără ca acestea să fie percepute ca indicând originea comercială a produselor respective.
48 În plus, reclamanta nu explică sub ce formă elementele pe care le invocă permit să se considere că, în domeniul în cauză, înregistrarea mărcii solicitate nu ar aduce atingere interesului general de a nu restrânge în mod neîntemeiat disponibilitatea culorilor.
49 Cu toate acestea, reclamanta arată că intenționează să utilizeze marca solicitată exclusiv în scopuri publicitare și promoționale și că înregistrarea acestei mărci nu va împiedica libera alegere de către societățile concurente a culorilor care pot fi aplicate pe roboții lor. În această privință, este necesar să se amintească faptul că în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 40/94, dreptul exclusiv conferit de o marcă comunitară acordă titularului său mijloacele juridice de a interzice oricărui terț să folosească în comerț un semn similar sau identic. Articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009] permite să se interzică în special aplicarea semnului pe produse sau pe ambalajul acestora, oferirea produselor, introducerea lor pe piață sau deținerea lor în aceste scopuri, ori oferirea sau asigurarea de servicii sub semnul respectiv, importul sau exportul de produse sub acest semn și utilizarea semnului în documentele de afaceri și publicitate.
50 Prin urmare, reclamanta nu poate arăta că aplicarea de către societățile concurente a culorii portocaliu pe roboții lor nu ar constitui o utilizare a mărcii solicitate în sensul articolului 9 din Regulamentul nr. 40/94.
51 Pe de altă parte, trebuie arătat că un concept de comercializare depinde exclusiv de alegerea întreprinderii în cauză și este, prin urmare, susceptibil să se modifice ulterior înregistrării unui semn ca marcă comunitară. În consecință, acesta nu poate avea vreo influență asupra aprecierii caracterului înregistrabil al acesteia [Hotărârea Tribunalului din 20 martie 2002, DaimlerChrysler/OAPI (TELE AID), T‑355/00, Rec., p. II‑1939, punctul 42]. Astfel, chiar dacă reclamanta ar arăta că nu va utiliza marca solicitată decât în scopuri publicitare, nu se poate exclude ca aceasta să își exercite dreptul exclusiv, astfel încât să interzică întreprinderilor concurente să aplice nuanța culorii portocaliu în cauză în speță chiar pe roboți. Prin urmare, argumentul reclamantei întemeiat pe faptul că utilizarea mărcii solicitate va fi limitată pentru scopuri publicitare nu poate influența în mod util aprecierea cerinței de disponibilitate a semnului solicitat.
52 Totuși, reclamanta poate susține în mod întemeiat că împrejurarea, subliniată de camera de recurs la punctul 20 din decizia atacată, potrivit căreia publicul în cauză ar decide cu privire la cumpărarea produselor în cauză exclusiv pe baza aspectelor tehnice sau economice ale acestora este lipsită de pertinență în ceea ce privește întrebarea dacă o culoare poate în sine să indice originea comercială a produselor. Această considerație nu permite totuși să se concluzioneze că camera de recurs a săvârșit o eroare prin faptul că a reținut că articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 se opunea înregistrării mărcii solicitate, ținând seama de celelalte elemente luate în considerare în decizia atacată.
53 De asemenea, nici argumentele reclamantei care contestă pertinența considerațiilor camerei de recurs, potrivit cărora, pe de o parte, culoarea care făcea obiectul mărcii solicitate ar fi aproape de culoarea miniului, un agent anticorosiv, și, pe de altă parte, un număr mare de decizii ale Oficiului ar privi cereri de înregistrare a unor nuanțe variind de la roșu la portocaliu, nu permit repunerea în discuție a temeiniciei concluziei camerei de recurs, ținând seama de considerațiile de la punctele 42-48 de mai sus.
54 În continuare reclamanta arată că documentul intitulat „Icon Added Value” demonstrează că, în domeniul în cauză, publicul relevant va stabili o legătură între o culoare și originea produselor.
55 În această privință, este necesar să se constate totuși că chestionarul studiului relatat în acest document cuprinde întrebări a căror formulare și ordine erau în mare măsură de natură să influențeze rezultatele sondajului. Astfel, chestionarul în cauză este alcătuit din trei părți. Prima parte, și anume întrebările K1-K10, se concentrează în întregime pe imaginea care și‑o face persoana chestionată asupra reclamantei și, astfel cum arată camera de recurs, o invită să își construiască o imagine a acesteia din urmă. Cea de a doua parte, și anume întrebările HW1-HW3, privește anumite concurente ale reclamantei și nu o menționează pe aceasta din urmă. Cea de a treia parte, care se compune din cinci întrebări, cuprinde, la rândul său, două întrebări privind compararea reclamantei cu unul dintre concurenții săi. În cadrul acestei a treia părți, se află, în penultima poziție, o întrebare care invita persoanele chestionate să atribuie culori reclamantei și la trei dintre concurenții acesteia.
56 Astfel, atât conținutul întrebărilor, cât și ordinea în care acestea se succedau informau persoanele chestionate că acest chestionar se concentra asupra reclamantei. În aceste condiții, întrebarea care consta în a interoga persoanele chestionate ce culoare asociază reclamantei nu permite să se stabilească dacă, în domeniul în cauză, nuanța culorii portocaliu care făcea obiectul cererii de înregistrare a mărcii avea un caracter distinctiv intrinsec în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, nici dacă publicul relevant percepea culorile ca pe o indicație a originii comerciale a produselor. Astfel cum a arătat camera de recurs în mod întemeiat la punctul 25 din decizia atacată, metoda utilizată ar putea fi relevantă pentru a demonstra un caracter distinctiv dobândit prin utilizarea semnului solicitat, în sensul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009]. Totuși, nu acesta este temeiul în care a fost formulată cererea de înregistrare a unei mărci în speță.
57 Având în vedere cele ce precedă, nu este necesar să se considere că s‑a săvârșit o eroare de către camera de recurs atunci când aceasta a concluzionat că, ținând seama de formularea și de ordinea întrebărilor chestionarului în cauză, rezultatele documentului intitulat „Icon Added Value” nu permiteau nici să se facă dovada practicii în materie de marcă în domeniul în cauză, nici să se dovedească caracterul distinctiv intrinsec al semnului solicitat, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.
58 În consecință, argumentul reclamantei potrivit căruia reprezentativitatea în ceea ce privește întreaga Uniune a documentului intitulat „Icon Added Value” ar fi dovedită de documentul intitulat „World Robotics 2006” este lipsit de pertinență.
59 Referitor la argumentul reclamantei potrivit căruia camera de recurs nu a motivat suficient decizia atacată, trebuie să se arate că, potrivit articolului 73 din Regulamentul nr. 40/94, obligația de motivare a deciziilor Oficiului trebuie să permită să se cunoască, eventual, motivele respingerii cererii de înregistrare și să se conteste în mod util decizia în litigiu [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 9 octombrie 2002, KWS Saat/OAPI (Nuanță de portocaliu), T‑173/00, Rec., p. II‑3843, punctul 55 și jurisprudența citată].
60 În prezenta cauză, reiese din decizia atacată că camera de recurs a indicat diferitele elemente care trebuie luate în considerare pentru a stabili dacă o culoare este distinctivă, și anume, în special, percepția pe care o are asupra mărcii publicul relevant, caracterul obișnuit al acestei culori, precum și practica în materie de marcă în domeniul în cauză. În continuare, camera de recurs a analizat nu numai percepția în general asupra unei nuanțe a culorii portocaliu, ci și contextul specific al domeniului roboților industriali, pe baza elementelor de probă prezentate de reclamantă. Prin urmare, reclamanta dispunea de elementele necesare pentru a înțelege decizia atacată și pentru a contesta legalitatea acesteia în fața instanței Uniunii. În consecință, nu trebuie să se considere că camera de recurs a încălcat articolul 73 din Regulamentul nr. 40/94.
61 În sfârșit, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia camera de recurs nu ar fi efectuat o examinare individuală și concretă a faptelor și a împrejurărilor cauzei, în conformitate cu articolul 74 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94, trebuie să se constate că, astfel cum reiese în special din cuprinsul punctelor 22-25 din decizia atacată, camera de recurs a examinat faptele pertinente prezentate de reclamantă însăși în vederea evaluării caracterului distinctiv al mărcii solicitate în ceea ce privește produsele vizate de cererea de înregistrare. Prin urmare, trebuie concluzionat că camera de recurs nu a încălcat articolul 74 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94.
62 Având în vedere cele de mai sus, al doilea motiv trebuie respins.
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe un abuz de putere
– Argumentele părților
63 Reclamanta susține că decizia atacată este afectată de un abuz de putere în măsura în care s‑ar întemeia pe considerații cu privire la care reclamanta consideră că ar fi demonstrat că sunt lipsite de pertinență.
64 Oficiul contestă temeinicia argumentelor reclamantei.
– Aprecierea Tribunalului
65 Trebuie amintit că noțiunea de abuz de putere are un domeniu de aplicare precis în dreptul Uniunii și vizează situația în care o autoritate administrativă își folosește puterile într‑un alt scop decât cel în vederea căruia i‑au fost conferite. În această privință, potrivit unei jurisprudențe constante, o decizie nu este afectată de abuz de putere decât dacă rezultă, pe baza unor indicii obiective, pertinente și concordante, că a fost adoptată pentru atingerea altor scopuri decât cele declarate [Hotărârea Tribunalului din 24 aprilie 1996, Industrias Pesqueras Campos și alții/Comisia, T‑551/93 și T‑231/94-T‑234/94, Rec., p. II‑247, punctul 168, și Hotărârea din 12 ianuarie 2000, DKV/OAPI (COMPANYLINE), T‑19/99, Rec., p. II‑1, punctul 33].
66 Or, în speță, reclamanta nu a dovedit, nici măcar nu a invocat, existența unor asemenea indicii. Mai exact, chiar presupunând că, astfel cum pretinde reclamanta, camera de recurs și‑ar fi întemeiat decizia atacată pe considerații cu privire la care reclamanta consideră că ar fi demonstrat că sunt lipsite de pertinență, această împrejurare nu ar constitui un indiciu care demonstrează că decizia a fost adoptată cu scopul exclusiv sau cel puțin determinant de a atinge alte obiective decât cele declarate. Pe de altă parte, trebuie amintit că camera de recurs nu a săvârșit nicio eroare în aprecierea caracterului distinctiv al mărcii solicitate (a se vedea punctele 41-58 de mai sus). Prin urmare, al treilea motiv trebuie respins în întregime.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe o încălcare a articolului 28 CE
– Argumentele părților
67 Reclamanta susține că respingerea înregistrării mărcii solicitate constituie o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la import în sensul articolului 28 CE. Astfel, acest refuz ar permite produselor contrafăcute să intre pe piață, fapt care ar avea drept consecință o diminuare a cifrei de afaceri a reclamantei. Potrivit reclamantei, niciuna dintre excepțiile prevăzute la articolul 30 CE nu este aplicabilă în speță.
68 Oficiul contestă temeinicia argumentelor reclamantei.
– Aprecierea Tribunalului
69 În ceea ce privește primul motiv al reclamantei, întemeiat pe o încălcare a articolului 28 CE, trebuie să se arate că dreptul asupra mărcii comunitare, precum și protecția conferită de aceasta pot fi dobândite numai prin înregistrarea semnului solicitat. Or, protecția împotriva comercializării produselor contrafăcute, avută în vedere de reclamantă în cadrul primului său motiv, nu se poate aplica decât în măsura în care reclamanta este titulara unei mărci comunitare (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea Curții din 17 octombrie 1990, HAG GF, C‑10/89, Rec., p. I‑3711, punctul 14). Întrucât camera de recurs nu a săvârșit nicio eroare prin faptul că a concluzionat că mărcii solicitate îi lipsește caracterul distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 (a se vedea punctele 41-58 de mai sus), prezentul motiv trebuie de asemenea respins.
Cu privire la cheltuielile de judecată
70 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
71 Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Oficiului.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a șasea)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă KUKA Roboter GmbH la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 13 septembrie 2010.
Semnături