Cauza T‑109/07

L’Oréal SA

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale SPA THERAPY — Marcă națională verbală anterioară SPA — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94”

Sumarul hotărârii

1.      Marcă comunitară — Definiția și dobândirea mărcii comunitare — Motive relative de refuz — Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare — Risc de confuzie cu marca anterioară

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

2.      Marcă comunitară — Definiția și dobândirea mărcii comunitare — Motive relative de refuz — Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare — Risc de confuzie cu marca anterioară

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

1.      Există, în percepția consumatorului mediu, un risc de confuzie între semnul verbal SPA THERAPY, a cărui înregistrare ca marcă comunitară s‑a solicitat pentru produse cosmetice care fac parte din clasa 3 în sensul Aranjamentului de la Nisa, și marca verbală SPA, înregistrată anterior la Oficiul Mărcilor din Benelux pentru produse identice.

În general, consumatorul acordă începutului unei mărci o mai mare atenție decât finalului acesteia. Or, marca anterioară este poziționată la începutul mărcii solicitate. Rezultă, așadar, că poziția distinctivă autonomă pe care aceasta o ocupă în cadrul mărcii solicitate este cu atât mai susceptibilă să provoace confuzia publicului relevant în ceea ce privește originea comercială a produselor.

Termenul „therapy” nu este o denumire comercială renumită, ci un termen care, fără să fie descriptiv în ceea ce privește produsele cosmetice, nu dispune de un caracter distinctiv deosebit de ridicat în privința acestora, în sensul că ar putea fi înțeles ca o aluzie la beneficiile respectivelor produse.

În sfârșit, este o practică obișnuită ca producătorii de cosmetice să introducă pe piață mai multe linii de produse folosind submărci distincte. În consecință, faptul că marca solicitată este constituită din marca anterioară SPA, apoi din cuvântul „therapy” poate determina consumatorul să aprecieze că este vorba în acest caz despre o linie de produse comercializate de titularul mărcii anterioare.

Astfel, diferențele dintre semne referitoare la prezența cuvântului „therapy” în cadrul mărcii solicitate nu sunt de natură să compenseze similitudinile importante dintre semnele în conflict referitoare la prezența mărcii anterioare la începutul mărcii solicitate și la poziția distinctivă autonomă pe care o ocupă în cadrul acesteia, fără să constituie totuși elementul dominant. În plus, din moment ce produsele desemnate de mărcile în conflict sunt identice, este necesar să se concluzioneze că publicul relevant va considera că acestea provin, cel puțin, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic.

Astfel, într‑o asemenea configurație, constatarea existenței unui risc de confuzie nu poate fi subordonată condiției ca impresia de ansamblu produsă de semnul compus să fie dominată de partea acestuia constituită din marca anterioară.

(a se vedea punctele 15, 19, 20 și 30-33)

2.      Dincolo de cazul obișnuit în care consumatorul mediu percepe o marcă precum un tot și în pofida împrejurării că impresia de ansamblu poate fi dominată de una sau mai multe componente ale unei mărci complexe, nu este în niciun caz exclus ca, într‑un anumit caz, o marcă anterioară utilizată de un terț în cadrul unui semn compus să păstreze o poziție distinctivă autonomă în cadrul semnului compus, fără să constituie totuși elementul dominant al acestuia, și ca, din acest motiv, impresia de ansamblu produsă de semnul compus să poată determina publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin, cel puțin, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic, caz în care trebuie reținută existența unui risc de confuzie. Astfel, într‑o asemenea configurație, constatarea existenței unui risc de confuzie nu poate fi subordonată condiției ca impresia de ansamblu produsă de semnul compus să fie dominată de partea acestuia constituită din marca anterioară.

(a se vedea punctul 19)