Acțiune introdusă la 28 ianuarie 2010 - Țările de Jos/Comisia

(Cauza T-29/10)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamant: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: C. Wissels și Y. de Vries, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantului

Anularea în parte a Deciziei Comisiei din 18 noiembrie 2009 în cazul nr. C 10/2009 (ex N 138/2009) - Țările de Jos - ajutor pentru ING Groep N.V.;

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În decizia atacată Comisia a constatat că anumite măsuri adoptate de Țările de Jos în privința ING Groep N.V. reprezintă ajutoare de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE și a declarat aceste ajutoare compatibile cu piața comună, cu anumite condiții. Potrivit deciziei, modificarea condițiilor de rambursare a sumei de 5 miliarde de euro aferentă infuziei de capital constituie un ajutor suplimentar.

Acțiunea este îndreptată împotriva articolului 2 alineatul (1) din decizie, întemeiat în special pe constatarea că modificarea condițiilor de rambursare a sumei de 5 miliarde de euro aferentă infuziei de capital include un ajutor de stat.

În primul rând, decizia încalcă articolul 107 TFUE, în măsura în care Comisia a decis că adaptarea condițiilor de rambursare a participării la capitalul de bază al ING include un ajutor de stat suplimentar în cuantum de 2 miliarde de euro în favoarea ING. Comisia a calificat în mod eronat adaptarea condițiilor de rambursare drept ajutor de stat, pentru următoarele motive:

-    în cazul în care această măsură ar fi calificată drept ajutor de stat, potrivit deciziei ajutorul ar consta în participarea integrală la capitalul de bază al ING; o modificare a condițiilor de rambursare a acestui ajutor nu poate include un ajutor care s-ar adăuga la această participare;

-    Comisia ar fi trebuit să ia în considerare adaptarea condițiilor de rambursare în cadrul aprecierii privind participarea la capitalul de bază, iar nu să o examineze în mod separat;

-    astfel, în temeiul dispozițiilor privind ajutoarele, Comisia analizat în mod separat adaptarea condițiilor de rambursare, săvârșind astfel în acest cadru o serie de erori;

-    în cadrul aprecierii, Comisia nu a luat în considerare, în mod eronat, faptul că adaptarea condițiilor de rambursare a avut ca obiectiv și armonizarea acestora cu condițiile de rambursare în vigoare pe piață.

În al doilea rând, decizia încalcă obligația de diligență întrucât Comisia nu a stabilit situația de fapt relevantă.

În al treilea rând, decizia încalcă obligația de motivare întrucât Comisia nu și-a motivat în mod suficient constatarea potrivit căreia adaptarea condițiilor de rambursare include un ajutor suplimentar.

____________