HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi)
12 iulie 2007(*)
„Personal angajat în întreprinderea comună JET – Aplicarea unui statut juridic diferit de cel al agenților temporari – Despăgubire pentru prejudiciul material suferit”
În cauza T‑144/02,
Richard J. Eagle, cu domiciliul în Oxon (Regatul Unit), și ceilalți 12 reclamanți ale căror nume figurează în anexă, reprezentați de domnul D. Beard, barrister,
reclamanți,
împotriva
Comisiei Comunităților Europene, reprezentată de domnul J. Currall, în calitate de agent,
pârâtă,
susținută de
Consiliul Uniunii Europene, reprezentat de domnii J.-P. Hix și B. Driessen, în calitate de agenți,
intervenient,
având ca obiect stabilirea, ca urmare a Hotărârii Tribunalului din 5 octombrie 2004, Eagle și alții/Comisia (T‑144/02, Rec., p. II‑3381), a sumei datorate cu titlu de despăgubire pentru repararea prejudiciului financiar suferit de către fiecare reclamant ca urmare a faptului că nu a fost recrutat în calitate de agent temporar al Comunităților Europene pentru exercitarea activității în cadrul întreprinderii comune Joint European Torus (JET),
TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE (Camera întâi),
compus din domnii B. Vesterdorf, președinte, M. Jaeger și H. Legal, judecători,
grefier: doamna C. Kristensen, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 20 martie 2007,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei și procedura
1 Prin Hotărârea din 5 octombrie 2004, Eagle și alții/Comisia (T‑144/02, Rec., p II‑3381, denumită în continuare „hotărârea interlocutorie”), Tribunalul a stabilit că, nepropunându‑le reclamanților încheierea unor contracte pentru agenți temporari, fapt ce încălca statutele întreprinderii comune Joint European Torus (JET), Comisia a săvârșit o nelegalitate culpabilă de natură să angajeze răspunderea Comunității Europene, că această nelegalitate a provocat pierderea unei șanse serioase de recrutare a acestora în calitate de agenți temporari și că prejudiciul cauzat reclamanților rezultă din diferența dintre remunerațiile, avantajele conexe și drepturile de pensie pe care persoanele interesate le‑ar fi primit sau dobândit dacă ar fi lucrat pentru proiectul JET în calitate de agenți temporari și remunerațiile, avantajele conexe și drepturile de pensie pe care le‑au primit sau dobândit efectiv în calitate de agenți contractuali (punctele 141, 157 și 164 din hotărârea interlocutorie).
2 Cu toate acestea, considerând că reclamanții ar fi trebuit să prezinte cererile de despăgubire într‑un termen rezonabil, care nu putea să depășească cinci ani începând din momentul în care au luat cunoștință de situația discriminatorie pe care au invocat‑o, Tribunalul a hotărât că despăgubirea datorată urmează a fi calculată, în fiecare caz, de la data producerii efectelor celui mai vechi contract încheiat sau prelungit cu persoana interesată, această dată neputând fi anterioară cu mai mult de cinci ani datei prezentării cererii sale de despăgubire în fața Comisiei (punctul 71 din hotărârea interlocutorie).
3 Tribunalul nefiind în măsură să determine despăgubirea datorată fiecărui reclamant, hotărârea interlocutorie (punctul 167) a stabilit principiile și criteriile pe baza cărora părțile erau invitate să ajungă la un acord, în lipsa căruia acestea urmau să sesizeze Tribunalul în legătură cu concluziile lor privind cuantumul despăgubirilor.
4 Astfel, părțile trebuiau:
1) să determine postul și gradul care ar fi corespuns funcțiilor exercitate de fiecare reclamant dacă i‑ar fi fost oferit un contract de agent temporar la data producerii efectelor celui mai vechi contract încheiat sau prelungit, această dată neputând fi anterioară cu mai mult de cinci ani datei prezentării cererii acestuia de despăgubire (punctele 166 și 168 din hotărârea interlocutorie);
2) să procedeze la reconstituirea carierei persoanei interesate din momentul recrutării, fără să depășească perioada maximă menționată mai sus a ultimilor cinci ani, luând în considerare:
– creșterea medie a remunerațiilor pentru postul și gradul corespunzătoare ale unui agent al Comunității Europene a Energiei Atomice (CEEA), care lucrează, dacă este cazul, în cadrul JET,
– eventualele promovări de care persoana interesată ar fi putut beneficia în cursul acestei perioade, având în vedere respectivul grad și post, în baza numărului mediu de promovări acordate agenților temporari ai CEEA aflați într‑o situație similară (punctul 169 din hotărârea interlocutorie);
3) să realizeze o comparație între situația unui agent temporar al Comunităților și cea a unui agent contractual în ceea ce privește sumele nete, după ce au fost deduse contribuțiile, reținerile sau alte sume reținute în temeiul legislației aplicabile (punctul 170 din hotărârea interlocutorie).
5 Tribunalul a precizat că perioada pentru care se acordă despăgubiri avea ca punct de plecare data producerii efectelor celui mai vechi contract încheiat sau prelungit în perioada de cinci ani care precedă data prezentării cererii de despăgubire și se termina fie la data la care persoana interesată a încetat să lucreze pentru proiectul JET, dacă această dată este anterioară datei finalizării proiectului, 31 decembrie 1999, fie chiar la această dată dacă persoana interesată a lucrat pentru proiectul JET până la finalizarea acestuia (punctul 171 din hotărârea interlocutorie).
6 În sfârșit, Tribunalul a hotărât că, din moment ce despăgubirea compensează pierderile salariale și beneficiile conexe reglementate de Protocolul privind privilegiile și imunitățile funcționarilor și agenților Comunităților Europene și este calculată având în vedere impozitul comunitar, aceasta este netă de impozit și nu ar putea fi supusă unor prelevări fiscale naționale (punctul 173 din hotărârea interlocutorie).
7 Neputând ajunge la un acord asupra tuturor aspectelor referitoare la stabilirea exactă a despăgubirii datorate fiecărui reclamant, părțile au transmis Tribunalului, la 28 octombrie 2005, concluziile lor privind cuantumul despăgubirilor.
8 Printr‑o măsură de organizare a procedurii notificată la 19 decembrie 2006, Tribunalul a solicitat părților, în temeiul articolului 64 din Regulamentul de procedură al acestuia, informații și clarificări privind aspectele aflate încă în divergență referitoare la evaluarea prejudiciului fiecărui reclamant.
9 Reclamanții au răspuns la solicitările Tribunalului prin scrisoarea depusă la grefă la 19 februarie 2007. Comisia și‑a prezentat observațiile asupra răspunsurilor reclamanților prin scrisoarea depusă la grefă la 1 martie 2007.
10 În răspunsurile lor la solicitările Tribunalului, părțile, care și‑au formulat concluziile privind cuantumul despăgubirilor ca urmare a măsurii de organizare a procedurii, au arătat că au rezolvat unele dintre dezacorduri și au relevat aspectele care au rămas în discuție.
11 Prin Ordonanța președintelui Camerei întâi a Tribunalului din 7 martie 2007, cererea de intervenție formulată de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la 27 februarie 2007 a fost respinsă ca fiind introdusă tardiv, conform prevederilor articolului 115 alineatul (1) coroborate cu cele ale articolului 116 alineatul (6) din Regulamentul de procedură.
12 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost prezentate în ședința din 20 martie 2007. Comisia a depus o versiune modificată a anexelor la observațiile sale din 1 martie 2007.
13 La sfârșitul ședinței, președintele a acordat un termen de o săptămână reclamanților pentru a comunica eventualele modificări pe care le au față de documentele depuse în ședință de către Comisie. La 27 martie 2007, în urma unei cereri a reclamanților, președintele a acordat o prelungire de termen Comisiei și acestora, până la 30 martie și, respectiv, 3 aprilie 2007, pentru a permite pârâtei să opereze ultimele rectificări ale concluziilor sale privind cuantumul despăgubirilor, iar reclamanților pentru a‑și formula observațiile asupra acestor ultime aspecte.
14 Procedura orală a fost terminată la 17 aprilie 2007.
Concluziile părților
15 Reclamanții au solicitat Tribunalului să dispună:
– obligarea Comisiei la despăgubirea acestora pentru pierderea unor venituri din muncă și a altor beneficii cauzată de încălcările dreptului comunitar comise față de aceștia, cererea de despăgubire fiind stabilită pentru toți reclamanții la suma totală de 2 629 269 lire sterline (GBP), la 31 octombrie 2005;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
16 Comisia, susținută de Consiliu, a solicitat Tribunalului să dispună:
– obligarea acesteia la despăgubirea reclamanților în temeiul hotărârii interlocutorii, potrivit observațiilor sale, cu suma totală, pentru toți reclamanții, de 574 424 GBP;
– obligarea acesteia la plata a jumătate din cheltuielile de judecată ale reclamanților.
În drept
Sfera litigiului rationae personae
17 Ca răspuns la întrebările adresate în cursul ședinței de Tribunal, reclamanții au arătat că trei dintre ei, domnii T. F. Atkins, E. Junger și J. Fanthome, nu au formulat cereri de despăgubire.
18 Prin urmare, trebuie ca Tribunalul să ia act de acest lucru și să constate că 10 dintre cei 13 reclamanți pun concluzii prin care solicită despăgubiri.
19 În plus, trebuie să se ia act de retragerea cererii formulate de Comisie în observațiile sale din 1 martie 2007 prin care se solicita ca Tribunalul să se pronunțe asupra unei eventuale compensări între despăgubirea care va fi datorată de pârâtă domnului Walton în executarea prezentei hotărâri și creanța pe care instituția arată că o deține față de acesta în aplicarea deciziei sale din 27 mai 2005 (a se vedea, în materia compensării creanțelor, Hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2007, Grecia/Comisia, T‑231/04, punctele 11 și următoarele).
Cu privire la cuantumul despăgubirilor solicitate
20 Fără a ridica o excepție de inadmisibilitate, Comisia susține că pretențiile reclamanților privind despăgubirile, corespunzătoare perioadei pentru care se acordă despăgubiri stabilite în hotărârea interlocutorie (1995–1999), ar fi de mai mult de o dată și jumătate mai mari decât cele inițiale. Comisia apreciază că, deși aceste solicitări au fost ajustate de către persoanele interesate în raport cu, printre altele, informațiile pe care aceasta le‑a furnizat în cursul discuțiilor, această creștere substanțială a pretențiilor reclamanților ar putea să încalce prevederile articolului 44 din Regulamentul de procedură.
21 În principiu, trebuie subliniat că, într‑o cauză în care o hotărâre interlocutorie stabilise modalitățile de calcul al prejudiciului suferit și unde se dispusese efectuarea unei expertize, Curtea a admis creșterea pretențiilor din concluziile inițiale, considerând admisibile asemenea concluzii modificate. Aceasta a considerat că respectivele concluzii constituiau o evoluție admisibilă, chiar necesară, a celor conținute în cerere, în special în măsura în care, pe de o parte, Curtea stabilise elementele necesare în vederea calculării prejudiciului pentru prima dată în hotărârea interlocutorie și, pe de altă parte, structura exactă a prejudiciului și modul de calcul precis al despăgubirilor datorate nu fuseseră încă discutate. Curtea a adăugat că, în dispozitivul hotărârii interlocutorii, invitase părțile să prezinte concluziile privind cuantumul despăgubirilor în situația în care acestea nu ar fi ajuns la un acord asupra cuantumului prejudiciului. Curtea a hotărât că invitația respectivă ar fi lipsită de sens și de justificare dacă părțile nu ar putea să formuleze, ulterior pronunțării hotărârii respective, concluzii diferite de cele conținute în cererea introductivă (Hotărârea Curții din 27 ianuarie 2000, Mulder și alții/Consiliul și Comisia, C‑104/89 și C‑37/90, Rec., p. I‑203, punctele 38-40).
22 Tot astfel, în speță, din moment ce hotărârea interlocutorie a stabilit perioada pentru care se acordă o despăgubire, elementele care o compun și metoda care va fi folosită pentru determinarea valorii exacte a despăgubirii care revine fiecăruia, evaluarea cuantumului pretențiilor individuale ale fiecărui reclamant trebuia în mod necesar să poată fi corectată ulterior acestei hotărâri.
23 În plus, din dosar rezultă că despăgubirile solicitate în concluziile reclamanților, din data de 28 octombrie 2005, care au fost modificate având în vedere motivarea hotărârii interlocutorii, sunt inferioare, și nu superioare celor din concluziile inițiale, dacă se ia în considerare cuantumul lor global și nu doar partea din pretențiile inițiale care privește perioada pentru care se acordă despăgubiri, astfel cum procedează pârâta.
24 Din cele de mai sus rezultă că observația Comisiei cu privire la cuantumul cererilor finale trebuie respinsă ca fiind lipsită de pertinență.
Considerații introductive
25 Prezenta hotărâre are ca obiect stabilirea despăgubirii datorate fiecărui reclamant pentru repararea prejudiciului rezultat din nelegalitatea constatată în hotărârea interlocutorie, conform principiilor și criteriilor enunțate în aceasta, amintite la punctele 1-6 de mai sus, din moment ce părțile nu au ajuns la un acord deplin asupra tuturor aspectelor în vederea punerii în aplicare a principiilor și criteriilor stabilite de Tribunal.
26 În prealabil, trebuie subliniat că hotărârea interlocutorie nu a fost contestată nici în ceea ce privește principiul recunoașterii răspunderii Comunității, în temeiul nelegalității constatate, nici în legătură cu recunoașterea prejudiciului suferit de reclamanți, ale căror drepturi la obținerea unei despăgubiri au fost limitate la o perioadă de maximum cinci ani, nici în ceea ce privește principiile și criteriile care trebuie folosite pentru stabilirea despăgubirii datorate fiecăruia. Această hotărâre a devenit, așadar, definitivă în legătură cu toate aceste aspecte, care au dobândit autoritate de lucru judecat, și este obligatorie pentru soluționarea finală a litigiului (Hotărârea Curții din 19 februarie 1991, Italia/Comisia, C‑281/89, Rec., p. I‑347, punctul 14, Ordonanța Curții din 11 iulie 1996, Coussios/Comisia, C‑397/95 P, Rec., p. I‑3873, punctul 25, și Ordonanța Curții din 28 noiembrie 1996, Lenz/Comisia, C‑277/95 P, Rec., p. 6109, punctele 48-54, iar în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri interlocutorii, Hotărârea Mulder și alții/Consiliul și Comisia, citată anterior, punctele 54-56). În plus, Comisia a subliniat, în observațiile sale din 1 martie 2007 menționate anterior, că nici reclamanții, nici ea însăși nu au formulat recurs în fața Curții împotriva Hotărârii din 5 octombrie 2004 și că aceasta a dobândit, prin urmare, autoritate de lucru judecat.
27 În plus, în etapa în care se află litigiul la terminarea procedurii orale, reiese că, în raport cu concluziile părților din 28 octombrie 2005, acestea au ajuns la un acord asupra unora dintre problemele, generale sau particulare, privind stabilirea despăgubirii datorate fiecărui reclamant, având în vedere principiile și criteriile stabilite în hotărârea interlocutorie.
28 În primul rând, reiese că părțile s‑au înțeles în ceea ce privește metoda generală pentru calcularea pierderilor suferite de reclamanți, cu privire la identificarea principalelor elemente componente ale veniturilor, comunitare și naționale, ale persoanelor interesate ce trebuie luate în considerare, cu privire la aplicarea, asupra cuantumului final al despăgubirii datorate fiecăruia, a unei dobânzi simple de 5,25 % și în ceea ce privește caracterul neimpozabil în temeiul legislației Regatului Unit al despăgubirilor care urmează a fi primite de reclamanți, problema regimului fiscal al respectivelor indemnizații fiind în mod expres și definitiv soluționată prin hotărârea interlocutorie (a se vedea punctul 6 de mai sus).
29 Concluziile depuse de către părți la 28 octombrie 2005 prezintă dezacordurile care au rămas în legătură cu șase aspecte, care condiționează stabilirea precisă a despăgubirii datorate fiecărui reclamant și pe care părțile le supun spre soluționare Tribunalului. Acestea se referă, în primul rând, la începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri pentru fiecare reclamant (a se vedea punctul 5 de mai sus), în al doilea rând, la gradul și treapta care urmează a fi stabilite pentru fiecare la începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri (a se vedea punctul 4 de mai sus), în al treilea rând, la promovările de care ar fi putut beneficia persoanele interesate (a se vedea punctul 4 de mai sus), în al patrulea rând, la avantajele conexe remunerațiilor pe care le‑ar fi putut primi (a se vedea punctul 1 de mai sus), în al cincilea rând, la contribuțiile, reținerile sau alte sume reținute care trebuie luate în considerare pentru determinarea venitului net al unui agent temporar al Comunităților și al celui al unui agent contractual (a se vedea punctul 4 de mai sus) și, în al șaselea rând, la drepturile de pensie pe care le‑ar putea pretinde fiecare reclamant (a se vedea punctul 1 de mai sus).
30 În urma măsurii de organizare a procedurii menționate la punctul 8 de mai sus, părțile s‑au apropiat și mai mult de un consens cu privire la anumite aspecte menționate mai sus asupra cărora se aflau în dezacord. Cu toate acestea, se pare că nu au ajuns la un acord deplin decât în ceea ce privește contribuțiile, reținerile și celelalte sume reținute care trebuie luate în considerare pentru determinarea veniturilor efectiv primite de cei interesați în calitate de agenți contractuali. În schimb, divergențe mai mult sau mai puțin importante rămân în ceea ce privește celelalte aspecte în litigiu.
31 În plus, părțile, ale căror puncte de vedere converg în această privință, și‑au prezentat, în scris și în cadrul ședinței, dificultățile de a obține acceptarea de către autoritățile fiscale din Regatul Unit a faptului că despăgubirile care urmează să fie primite de reclamanți nu pot fi supuse unei impuneri fiscale naționale, în conformitate cu ceea ce a stabilit Tribunalul în hotărârea interlocutorie, autoritățile menționate anunțându‑și intenția de a impozita, dacă nu cuantumul principal al despăgubirilor, cel puțin dobânzile care s‑ar adăuga la despăgubirile respective. Reclamanții și Comisia solicită Tribunalului să se pronunțe în mod specific asupra caracterului neimpozabil al despăgubirilor menționate, atât al cuantumului principal, cât și al dobânzilor.
32 Se vor examina succesiv cele șase chestiuni menționate la punctul 29 de mai sus, realizând o distincție între aspectele asupra cărora s‑a ajuns la un acord și aspectele asupra cărora nu s‑a ajuns la un acord și, de asemenea, problema regimului fiscal al dobânzilor datorate pentru despăgubirile care urmează a fi primite de reclamanți.
Cu privire la aspectele asupra cărora s‑a ajuns la un acord
Cu privire la începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri
33 Tribunalul a stabilit în hotărârea interlocutorie că despăgubirea datorată urma să fie calculată, pentru fiecare reclamant, de la data producerii efectelor celui mai vechi contract încheiat cu acesta sau prelungit, respectiva dată neputând fi anterioară cu mai mult de cinci ani datei prezentării cererii de despăgubire în fața Comisiei, această dată fiind stabilită între 12 noiembrie 1994 și 16 februarie 1995 (punctele 83 și 166 din hotărârea interlocutorie). În plus, rezultă din hotărâre (punctul 171) că perioada pentru care se acordă despăgubiri se încheie fie la data la care reclamantul vizat și‑a încetat activitatea pentru proiectul JET, dacă această dată este anterioară datei de 31 decembrie 1999 la care a fost finalizat proiectul, fie la această din urmă dată, dacă a lucrat pentru proiectul JET până la finalul acestuia, precizându‑se că, în cazul specific al domnului Walton, angajat în calitate de agent temporar în 1999, perioada pentru care acesta are un drept la despăgubire se termină la data recrutării sale efectuate conform Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene.
34 Din cercetarea judecătorească și, în special, din răspunsurile la măsura de organizare a procedurii menționată la punctul 8 de mai sus rezultă că reclamanții nu au putut să depășească dificultățile întâlnite în ceea ce privește determinarea datei exacte a începutului perioadei pentru care se acordă despăgubiri corespunzătoare fiecăruia, din cauza modalităților de plată, săptămânale sau lunare, a reînnoirilor tardive ale contractelor acestora și, în cazul a doi dintre aceștia, a contractelor care nu au fost încheiate pe o perioadă de un an. Ținând seama de aceste elemente de fapt, rezultate din consultarea arhivelor JET, care făceau deosebit de delicată determinarea datei începutului perioadei pentru care se acordă despăgubiri, reclamanții au ajuns la un acord cu Comisia pentru stabilirea datei de 1 martie 1996 (anterioară cu cinci ani datei cererii de despăgubire) drept punct de pornire al perioadei menționate.
35 Ținând seama de dificultățile specifice invocate de reclamanți pentru a utiliza documentele contractuale consultate și de acordul Comisiei, este necesar ca Tribunalul, care în hotărârea interlocutorie invitase părțile să ajungă la o înțelegere, să ia act de acordul părților și să stabilească data de început a perioadei pentru care se acordă despăgubiri, pentru fiecare reclamant, ca fiind 1 martie 1996, astfel cum se indică în coloana a doua din anexa 2 la prezenta hotărâre.
36 În consecință, va fi respinsă propunerea alternativă a reclamanților formulată în răspunsurile acestora la măsura de organizare a procedurii, de a nu lua în considerare data producerii efectelor celui mai vechi contract încheiat sau prelungit, ci prima dată la care o plată ar fi fost datorată, sugestie care a fost de altfel respinsă de pârâtă, ca nefiind conformă cu motivarea hotărârii interlocutorii (punctul 166).
Cu privire la contribuții, rețineri și alte sume reținute
37 Tribunalul a statuat în hotărârea interlocutorie (punctul 170) că, pentru stabilirea prejudiciului, comparația între situația unui agent temporar al Comunităților și cea a unui agent contractual precum fiecare dintre reclamanți trebuie realizată având în vedere sumele nete, excluzând contribuțiile, reținerile sau alte sume reținute în baza legislației aplicabile.
38 Ca urmare a măsurii de organizare a procedurii, reclamanții au dedus, conform motivării menționate anterior a hotărârii interlocutorii, pentru stabilirea veniturilor primite în calitate de agenți contractuali, sumele pe care le luaseră inițial în calcul în concluziile lor din 28 octombrie 2005, corespunzătoare contribuțiilor la fondul de pensii. Comisia a acceptat această metodă.
39 Tribunalul va lua act de acest fapt pentru a stabili venitul net pe care l‑a primit în mod efectiv fiecare reclamant în calitate de agent contractul în timpul perioadei pentru care se acordă despăgubiri.
Cu privire la aspectele asupra cărora nu s‑a ajuns la un acord
Cu privire la gradul și treapta de la începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri
– Argumentele părților
40 Reclamanții susțin că gradul și treapta se vor determina, pe lângă luarea în considerare a calificărilor academice ale acestora și a experienței profesionale anterioare, pe baza carierei fiecăruia în cadrul JET din momentul în care a început efectiv să lucreze, și anume, pentru mulți dintre aceștia, înainte de începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri. Reclamanții consideră că Tribunalul a stabilit, în hotărârea interlocutorie, un criteriu de echivalență funcțională între posturile ocupate în calitate de agenți contractuali și cele care ar fi fost ocupate în calitate de agenți temporari. Reclamanții arată că, pentru a stabili această echivalență funcțională, au consultat un memorandum al responsabilului pentru contracte al JET, domnul Byrne, din 25 august 1989.
41 Invocând hotărârea interlocutorie, reclamanții susțin că, din moment ce au fost efectiv recrutați să lucreze pentru JET, Comisia nu mai poate să pretindă astăzi același standard în materie de probațiune precum cel care s‑ar solicita dacă ar fi vorba de recrutarea lor efectivă, un asemenea standard fiind, în anumite cazuri, imposibil de demonstrat. În plus, aceștia afirmă că fiecare a depus o declarație formală care atestă cariera sa și curriculum vitae.
42 Comisia susține că gradul și treapta trebuie determinate în raport cu momentul la care și‑a produs efectele cel mai vechi contract inclus în perioada pentru care se acordă despăgubiri, ținând seama de diplomele și de experiența profesională anterioară a fiecărui reclamant, ca și cum ar fi vorba de o primă recrutare. Comisia consideră că reclamanții trebuie să furnizeze aceleași probe, în ceea ce privește calificările și experiența profesională, ca și când ar fi în mod efectiv recrutați. Pârâta apreciază că din hotărârea interlocutorie rezultă că răspunderea Comunității este angajată și o despăgubire este datorată pentru o perioadă de cel mult cinci ani și că nu ar putea fi luate în considerare contractele anterioare.
43 În plus, Comisia arată că documentele pertinente pe care le folosește pentru a determina posturi sau grade sunt, pe de o parte, Decizia Comisiei din 11 octombrie 1984 privind criteriile aplicabile încadrării în grad și în treaptă pentru recrutarea personalului științific și tehnic și, pe de altă parte, decizia Comisiei, intrată în vigoare la 1 septembrie 1983, privind criteriile aplicabile numirii în grad și încadrării în treaptă în momentul recrutării, în ceea ce privește personalul administrativ.
44 Pârâta ridică, de asemenea, problema admisibilității probelor care i‑au fost transmise de către reclamanți, majoritatea în iulie 2005, sau chiar în septembrie sau în octombrie 2005, din punctul de vedere al articolului 44 din Regulamentul de procedură.
– Aprecierea Tribunalului
45 Cu titlu preliminar, fiind vorba de probe referitoare la calificările și experiența profesională a reclamanților, care sunt utile pentru stabilirea gradului și treptei fiecăruia la începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri, trebuie amintit faptul că, în hotărârea interlocutorie, Tribunalul a stabilit că, având în vedere în principal calificările lor, reclamanții ar fi avut șanse reale să fie recrutați în calitate de agenți temporari (punctele 155 și 157 din hotărârea interlocutorie). Prin urmare, pentru a se stabili despăgubirea datorată fiecărui reclamant, nu este necesar să se analizeze dacă, la începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri, persoana interesată îndeplinea condițiile pentru a fi recrutată. Într‑adevăr, din motivarea hotărârii interlocutorii rezultă că standardul în materie de probațiune necesar pentru a stabili încadrarea fiecărui reclamant nu poate fi, astfel cum susține Comisia, echivalent cu cel al unei recrutări reale.
46 În ceea ce privește tardivitatea invocată de pârâtă, din punctul de vedere al articolului 44 din Regulamentul de procedură, a anumitor elemente de probă pe care reclamanții i le‑ar fi transmis între lunile iulie și octombrie 2005, admisibilitatea unor asemenea elemente nu poate fi contestată în circumstanțele din speță.
47 Într‑adevăr, motivarea hotărârii interlocutorii, care se referă la principiul răspunderii Comunității, este cea care a definit prejudiciul suferit de reclamanți, a stabilit metoda de urmat pentru a determina cuantumul acestuia și care, referindu‑se în special la calificările academice, la experiența profesională și la funcțiile exercitate în cadrul JET, a permis părților să identifice elementele pertinente pentru stabilirea despăgubirilor datorate. Având în vedere prorogarea termenelor solicitată de reclamanți, față de care pârâta nu a formulat obiecții, și circumstanța că aceasta din urmă le‑a permis reclamanților să aibă acces la arhivele JET doar la sfârșitul lunii decembrie 2005, nu este posibilă contestarea admisibilității vreunei probe.
48 În ceea ce privește încadrarea în grad și în treaptă a fiecărui reclamant la începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri, trebuie amintit faptul că, în hotărârea interlocutorie, Tribunalul a constatat că posturile și calificările reclamanților, astfel cum sunt inventariate de Comisie, apar ca fiind similare, prin natura și nivelul lor, celor ale membrilor titulari ai echipei proiectului. Tribunalul a reținut (punctul 121) că, în cadrul ședinței, Comisia a admis că nu existau diferențe fundamentale între membrii titulari ai echipei proiectului și reclamanți, calificările și experiența profesională a acestora fiind asemănătoare. Tribunalul a subliniat, de asemenea, (punctul 122) că această similitudine a funcțiilor era confirmată de organigrama JET.
49 Astfel, din hotărârea interlocutorie (punctele 166 și 168) rezultă că postul, gradul și treapta care urmează a fi determinate pentru fiecare reclamant trebuie să corespundă funcțiilor exercitate de fiecare în cadrul JET la data producerii efectelor celui mai vechi contract încheiat sau prelungit în timpul perioadei pentru care se acordă despăgubiri, funcțiile respective fiind cele pe care persoana interesată le exercita în cadrul JET la acea dată, dacă lucra deja dinainte acolo, cum este cazul celor mai mulți dintre reclamanți, sau cele pentru a căror exercitare a început să lucreze acolo. Încadrarea fiecărui reclamant trebuie, așadar, să fie stabilită luând în considerare recrutarea sa efectivă de către JET, care s‑a produs, în general, înainte de data de început a perioadei pentru care se acordă despăgubiri.
50 Într‑adevăr, chiar dacă Tribunalul a limitat dreptul la repararea prejudiciului al fiecărui reclamant la o perioadă de cel mult cinci ani, acesta a hotărât totuși că persoanele interesate ar fi trebuit să fie recrutate de la început, și anume din momentul primei angajări, cu contracte de agenți temporari, nelegalitatea persistând pe toată durata JET (punctele 127 și 139 din hotărârea interlocutorie). Contrar celor afirmate de Comisie, constatarea nelegalității privește toată durata angajării la JET, însă o reparare a prejudiciului nu trebuie realizată, din motivele expuse în hotărârea interlocutorie (punctele 57-84), decât pentru perioada pentru care se acordă despăgubiri, perioadă definită în această hotărâre.
51 În consecință, situația fiecărui reclamant la începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri nu trebuie să fie asimilată aceleia care ar rezulta dintr‑o primă recrutare, ci trebuie analizată luând în considerare că, din momentul primei angajări în calitate de agent contractual, persoana interesată ar fi trebuit să fie recrutată în calitate de agent temporar, ceea ce face necesară luarea în considerare, dacă este cazul, a „carierei” anterioare începutului perioadei pentru care se acordă despăgubiri, pentru a determina încadrarea corespunzătoare funcțiilor exercitate de fiecare la începutul perioadei menționate.
52 În plus, luarea în considerare a „carierei” anterioare în cadrul JET nu constituie, de fapt, contrar celor afirmate de Comisie, o reconstituire a carierei, ci reprezintă doar luarea în considerare a încadrării la care ajunsese persoana interesată, dacă este cazul, în calitate de agent contractual al JET, după cum rezultă din hotărârea interlocutorie, care se referă la funcțiile exercitate de către fiecare reclamant la începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri, cu scopul de a se determina postul și gradul fiecărui reclamant (punctele 166 și 168), amintindu‑se faptul că Tribunalul a constatat o echivalență între posturile, calificările și experiența profesională ale reclamanților și cele ale membrilor titulari ai echipei proiectului (punctele 121 și 122 din hotărârea interlocutorie). Încadrarea care urmează a fi stabilită la începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri trebuie, în consecință, să țină seama de această similitudine funcțională.
53 Pentru stabilirea încadrării fiecărui reclamant la începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri, trebuie utilizate toate elementele pertinente disponibile menționate de părți, și anume, pe de o parte, memorandumul responsabilului pentru contracte al JET din 25 august 1989, care stabilește o corespondență între gradele agenților contractuali și opt grade care privesc agenții CEEA, precum și tipurile de încadrare a personalului contractual al JET, astfel cum rezultă din registrul personalului menționat corespunzător anului 1994 și, pe de altă parte, Decizia Comisiei din 11 octombrie 1984 privind criteriile aplicabile încadrării în grad și în treaptă pentru recrutarea personalului științific și tehnic, precum și decizia Comisiei, intrată în vigoare la 1 septembrie 1983, privind criteriile aplicabile numirii în grad și încadrării în treaptă în momentul recrutării, în ceea ce privește personalul administrativ.
54 Având în vedere aceste documente, încadrarea în grad și în treaptă a fiecărui reclamant la începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri este stabilită în felul următor.
55 În primul rând, trebuie determinată încadrarea fiecărui reclamant în calitate de agent contractual la data producerii efectelor celui mai vechi contract încheiat sau prelungit în perioada menționată, astfel cum poate fi stabilită pornind de la memorandumul responsabilului pentru contracte din cadrul JET din 25 august 1989 și de la registrul personalului contractual al JET corespunzător anului 1994. Cu excepția cazului în care este vorba despre o primă recrutare, această încadrare în calitate de agent contractual ține seama de evoluția situației personalului avut în vedere începând cu momentul recrutării inițiale și până la data prelungirii contractelor acestora care determină începerea perioadei pentru care se acordă despăgubiri, potrivit principiilor enunțate anterior.
56 În al doilea rând, trebuie să se stabilească gradul și treapta corespunzătoare ale unui agent al CEEA echivalent acestei încadrări în baza Deciziei Comisiei din 11 octombrie 1984 privind criteriile aplicabile încadrării în grad și în treaptă pentru recrutarea personalului științific și tehnic, precum și a deciziei Comisiei, intrată în vigoare la 1 septembrie 1983, privind criteriile aplicabile numirii în grad și încadrării în treaptă în momentul recrutării, în ceea ce privește personalul administrativ.
57 Din cele de mai sus rezultă că încadrarea în grad și în treaptă a fiecărui reclamant la începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri este stabilită după cum se indică în a treia coloană din anexa 2 la prezenta hotărâre.
Cu privire la promovări
– Argumentele părților
58 Reclamanții susțin că ritmul de promovare în cadrul JET era deosebit de favorabil, ceea ce ar presupune, în speță, să se rețină, pe de o parte, trecerea la un grad superior atunci când creșterea treptei face ca salariul să crească peste nivelul primei trepte din gradul superior următor, cu excepția a trei cazuri, pentru care reclamanții adoptă poziția Comisiei, și anume că nu are loc promovarea din gradul B în gradul A, din gradul A 5 în gradul A 4 și din gradul A 4 în gradul A 3. Pe de altă parte, o promovare corespunzătoare mediei promovărilor în carieră ar trebui adăugată la fiecare cinci ani.
59 Corelația strânsă între gradele solicitate de reclamanți și cele care figurează în registrul personalului contractual al JET ar confirma fundamentarea corectă a metodei propuse. Aceasta ar permite de asemenea ca numirea pe un post de răspundere să fie exprimată printr‑o promovare.
60 Comisia susține că o modificare a responsabilității nu implică automat o promovare pentru că nu există o legătură automată între grad și funcție, un funcționar putând să treacă de la postul de administrator la cel de șef de unitate fără promovare.
61 Ca răspuns la măsura de organizare a procedurii, părțile au arătat că au ajuns la un acord asupra ratei de promovare de 20 %, corespunzătoare unei promovări la fiecare cinci ani.
62 Comisia își menține dezacordul cu privire la aplicarea de către reclamanți a acestei rate pentru perioada anterioară perioadei pentru care se acordă despăgubiri, potrivit metodei acestora, care presupune luarea în considerare a parcursului carierei în cadrul JET înainte de perioada pentru care se acordă despăgubiri, pentru a determina încadrarea la începutul perioadei respective.
– Aprecierea Tribunalului
63 În prealabil, trebuie subliniat că aspectul asupra căruia nu s‑a ajuns la un acord menționat de Comisie nu se referă la realizarea promovărilor de care ar fi beneficiat reclamanții conform cu rata, admisă de părți, de 20 % pe an în timpul perioadei pentru care se acordă despăgubiri, ci la aplicarea acestei rate la determinarea încadrării inițiale a fiecăruia, la începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri, reconstituind, dacă este cazul, cariera anterioară în cadrul JET a persoanei interesate. Aceste criterii privesc, așadar, stabilirea gradului și a treptei la începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri și nu au legătură cu promovările din timpul perioadei menționate, de a cărei reconstituire este vorba.
64 În ceea ce privește luarea în considerare a promovărilor anterioare perioadei pentru care se acordă despăgubiri, care nu este, așadar, în discuție aici, trebuie totuși să se remarce, ținând seama de motivele de preocupare ale pârâtei, că este sigur că, din momentul în care s‑a constatat (a se vedea punctele 50 și următoarele de mai sus), potrivit motivării hotărârii interlocutorii, că era necesar să se țină seama de cariera persoanei interesate din momentul recrutării sale efective pentru stabilirea încadrării fiecărui reclamant la începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri, o asemenea metodă de „reconstituire a carierei” include în mod necesar promovările de care acesta ar fi putut beneficia. Părțile fiind de acord că rata de promovare în cadrul JET era de 20 %, reclamanții au putut în mod logic să o utilizeze pentru a proceda la această „reconstituire a carierei” inițiale, pentru a stabili gradul și treapta fiecăruia la începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri.
65 În ceea ce privește promovările în timpul perioadei pentru care se acordă despăgubiri, Tribunalul a stabilit în hotărârea interlocutorie (punctul 169) că părțile trebuiau să convină asupra reconstituirii carierei fiecărui reclamant de la data recrutării fără să depășească perioada ultimilor cinci ani pentru care despăgubirea este datorată, ținând seama de media de creștere a salariilor pentru postul și gradul corespunzătoare ale unui agent al CEEA, care lucra, dacă este cazul, în cadrul JET, precum și de eventualele promovări de care fiecare ar fi putut beneficia în timpul acestei perioade, având în vedere gradul și postul reținute, pe baza mediei promovărilor acordate agenților temporari ai CEEA aflați într‑o situație similară.
66 Din hotărârea interlocutorie rezultă că reconstituirea eventualelor promovări din cursul perioadei pentru care se acordă despăgubiri trebuie realizată luând în considerare gradul și treapta reținute la începutul acestei perioade de cel mult cinci ani, pe baza mediei promovărilor acordate agenților temporari ai CEEA aflați într‑o situație similară, și anume celor care lucrează în cadrul JET, potrivit practicii promovărilor existente în cadrul JET.
67 Într‑adevăr, având în vedere situația membrilor titulari ai echipei proiectului JET, Tribunalul a considerat că reclamanții au fost menținuți într‑o situație juridică discriminatorie care constituia o nelegalitate culpabilă (punctele 140 și 141 din hotărârea interlocutorie) și că, prin urmare, aceștia au suferit un prejudiciu (punctele 164 și 169 din hotărârea interlocutorie). În consecință, „situația similară”, care trebuie să servească drept termen de comparație pentru a determina avansările în carieră de care ar fi putut beneficia reclamanții, este aceea mai favorabilă, după caz, a membrilor titulari ai echipei proiectului JET.
68 Accesul eventual la posturi care presupun responsabilități speciale nu a fost luat în considerare în cadrul acestui calcul, pentru că, astfel cum subliniază Comisia, nu există o legătură automată între grad și funcție, un funcționar putând să schimbe postul fără a beneficia de o promovare. În schimb, promovările reconstituite trebuie să includă modificările treptei și modificările gradului conform practicii JET.
69 Prin urmare, trebuie să se țină seama, conform principiilor formulate în hotărârea interlocutorie, de promovările reconstituite în baza motivelor de mai sus pentru stabilirea venitului net pe care fiecare reclamant ar fi putut să îl primească în calitate de agent temporar în cursul perioadei pentru care se acordă despăgubiri.
Cu privire la avantajele conexe
– Argumentele părților
70 Reclamanții susțin că trebuie să se calculeze venitul net primit efectiv de fiecare dintre aceștia, cu deducerea sumelor câștigate de aceștia când lucrau în timpul concediilor sau când efectuau ore suplimentare, considerând că fiecare a lucrat același număr de zile ca și un agent temporar al CEEA aflat într‑o situație similară și fără a efectua ore suplimentare. Aceștia afirmă că a lua în considerare sumele primite efectiv de reclamanți cu acest titlu (superioare celor ale agenților temporari ai JET) ar exclude orice despăgubire corespunzătoare concediilor plătite și orelor suplimentare.
71 Comisia subliniază că sumele primite de reclamanți pentru concediile plătite și orele suplimentare trebuie, datorită flexibilității de care beneficiau aceștia pentru a‑și mări veniturile, spre deosebire de agenții CEEA, luate în considerare în cadrul veniturilor primite de persoanele interesate în calitatea lor de agenți contractuali. În ceea ce privește stabilirea venitului comunitar pe care fiecare ar fi putut să îl primească, Comisia susține că trebuie să se probeze faptul că persoana interesată îndeplinea condițiile specifice cu privire la acea parte din despăgubire corespunzătoare anumitor alocații, precum alocația pentru locuință, alocația pentru creșterea copilului sau alocația școlară.
72 În ceea ce privește eventuale delegații efectuate de către reclamanți, Comisia invocă faptul că este vorba de rambursarea unor costuri, și nu a veniturilor pierdute. Legat de diurnele pe care le‑ar fi primit unii reclamanți care locuiau departe de amplasamentul JET, pârâta afirmă că Statutul funcționarilor nu conferă un avantaj echivalent agenților și că despăgubirile corespunzătoare trebuie să fie considerate drept venituri efectiv primite în calitate de agent contractual.
73 Ca urmare a măsurii de organizare a procedurii, reiese că părțile au ajuns la un acord asupra următoarelor aspecte.
74 În ceea ce privește concediile plătite, este acceptat, având în vedere că cei mai mulți reclamanți nu au beneficiat de acestea, să se contabilizeze în veniturile primite de reclamanți în calitate de agenți contractuali sumele primite de persoanele interesate pentru că au lucrat același număr de ore pe care le‑ar fi lucrat dacă ar fi fost agenți ai CEEA.
75 În legătură cu orele suplimentare, părțile au ajuns la un acord pentru a distinge situația reclamanților care se încadrează în categoria A de cea a reclamanților care se încadrează în categoria B. Pe de o parte, personalul CEEA din categoria A nefiind plătit pentru orele suplimentare efectuate, spre deosebire de personalul contractual, din care fac parte și reclamanții, aceștia din urmă acceptă majorarea de 10 % aplicată de Comisie asupra veniturilor lor naționale. Pe de altă parte, reiese că personalul CEEA din categoria B (precum și cel din categoria C) nu primea o compensare financiară pentru orele suplimentare, ci una orară, care se dovedește imposibil de calculat. În consecință, reclamanții au decis să nu țină seama de orele suplimentare pentru niciunul dintre cei doi termeni ai ecuației (venituri naționale și venituri comunitare). În schimb, Comisia a menținut în mod uniform majorarea de 10 % aplicată veniturilor primite de reclamanți în calitate de agenți contractuali. Rezultă, așadar, o divergență în evaluarea acestor venituri în sumele indicate de părți.
– Aprecierea Tribunalului
76 Tribunalul a stabilit în hotărârea interlocutorie (punctul 164) că, pentru perioada petrecută în cadrul întreprinderii comune JET, prejudiciul cauzat reclamanților rezultă din diferența dintre remunerațiile, avantajele conexe și drepturile de pensie pe care persoanele interesate le‑ar fi primit sau dobândit dacă ar fi lucrat pentru proiectul JET în calitate de agenți temporari și remunerațiile, avantajele conexe și drepturile de pensie pe care le‑au primit sau dobândit efectiv în calitate de agenți contractuali.
77 De aici rezultă, pe de o parte, că pentru determinarea venitului comunitar net pe care fiecare reclamant l‑ar fi primit în timpul perioadei pentru care se acordă despăgubiri dacă ar fi fost recrutat în calitate de agent temporar, trebuie să se ia în considerare ansamblul avantajelor la care ar fi avut dreptul persoana interesată ținând seama de aspectele legate de situația personală și profesională pentru care ar fi în măsură să furnizeze probe documentare. În schimb, nu este necesar să se includă sumele care ar fi putut fi primite pentru delegații, Comisia afirmând, în această privință, fără a fi contrazisă, că, în cadrul JET, toate cheltuielile de ședere erau rambursate, în timp ce diurnele erau reduse sau chiar lipseau.
78 Pe de altă parte, pentru determinarea venitului național net primit de fiecare reclamant în calitate de agent contractual în timpul perioadei pentru care se acordă despăgubiri, este necesar să se ia în considerare toate remunerațiile pe care persoanele interesate le‑au primit efectiv cu acest titlu, în special diurnele pe care le‑au primit eventual anumiți reclamanți în considerarea distanței față de amplasamentul JET.
79 În ceea ce privește concediile plătite, trebuie să se ia act de acordul părților și să se țină seama de sumele primite de persoanele interesate pentru că au lucrat același număr de ore pe care le‑ar fi lucrat dacă ar fi fost agenți ai CEEA.
80 În legătură cu orele suplimentare, trebuie să se aplice, după cum au convenit părțile, o majorare de 10 % pe veniturile primite de persoanele interesate în calitatea lor de agenți contractuali, în măsura în care personalul CEEA din categoria A nu era plătit pentru orele suplimentare efectuate, spre deosebire de agenții contractuali, astfel cum era cazul reclamanților.
81 Cu privire la reclamanții încadrați în categoria B, se observă că pârâta nu susține că ar fi inexacte afirmațiile reclamanților potrivit cărora personalul CEEA din categoriile B și C nu primea o compensație financiară pentru orele suplimentare, ci una orară, care se dovedește imposibil de calculat. În această situație, se va considera că soluția cea mai potrivită este cea reținută de reclamanți, și anume aceea de a nu se lua în considerare orele suplimentare, nici pentru determinarea veniturilor primite de reclamanți în calitate de agenți contractuali, și nici pentru determinarea veniturilor pe care le‑ar fi putut primi în calitate de agenți temporari ai CEEA.
82 În consecință, Tribunalul trebuie să hotărască asupra venitului net pe care fiecare reclamant l‑ar fi putut primi în calitate de agent temporar în cursul perioadei pentru care se acordă despăgubiri și asupra celui pe care l‑a primit efectiv în calitate de agent contractual în cursul aceleiași perioade, conform principiilor menționate anterior privind avantajele conexe.
83 Prin urmare, cuantumul veniturilor nete primite de agenți, cuantumul veniturilor pe care ar fi trebuit să le primească în calitate de agenți temporari, cuantumul pierderii care rezultă din diferența dintre aceste două valori și cuantumul pierderii cumulate care rezultă din actualizarea acestui din urmă cuantum la data de 31 decembrie 1999 sunt cele care figurează în coloanele 1, respectiv 2, 3 și 4 din anexa 3 la prezenta hotărâre.
Cu privire la drepturile de pensie
– Argumentele părților
84 Reclamanții susțin că au dreptul la repararea prejudiciului cauzat de pierderea drepturilor de pensie și că acesta nu poate fi înlocuit de o indemnizație de plecare. Aceștia afirmă că cei mai mulți dintre ei au lucrat în cadrul JET pentru o perioadă mai mare decât cea de maximum cinci ani pe baza căreia trebuie calculată despăgubirea. Aceștia consideră că un mod potrivit pentru a determina drepturile de pensie este reprezentat de calcularea costului unei rente viagere echivalente cu pensia pe care ar fi primit‑o dacă s‑ar fi procedat în mod legal, și de luarea în considerare a părții din această sumă care corespunde perioadei pentru care se acordă despăgubiri.
85 Comisia susține că reclamanții nu pot pretinde decât o indemnizație de plecare din moment ce durata perioadei pentru care a fost angajată răspunderea Comunității ca urmare a faptului că nu i‑a recrutat pe reclamanți, care a dat naștere unei obligații de reparare a prejudiciului, a fost stabilită de Tribunal la maximum cinci ani. Acordarea de drepturi de pensie în considerarea faptului că anumiți reclamanți lucrau dinainte în cadrul JET, ceea ce ar presupune întemeierea pe contracte încheiate înainte de începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri, ar fi contrară limitării impuse de Tribunal.
– Aprecierea Tribunalului
86 Tribunalul a stabilit în hotărârea interlocutorie (punctul 164) că, pentru perioada petrecută în cadrul întreprinderii comune JET, prejudiciul produs reclamanților includea drepturile de pensie, care corespundeau diferenței între drepturile de pensie pe care persoanele interesate le‑ar fi dobândit dacă ar fi lucrat pentru proiectul JET în calitate de agenți temporari și drepturile de pensie pe care le dobândiseră în fapt în calitate de agenți contractuali.
87 Pe de altă parte, Tribunalul a considerat că despăgubirea trebuia să fie calculată pentru o perioadă care începea la data producerii efectelor celui mai vechi contract încheiat sau prelungit cu persoana interesată, această dată neputând fi anterioară cu mai mult de cinci ani datei prezentării Comisiei a cererii sale de despăgubiri, și se termina fie la data la care reclamantul în cauză a încetat să lucreze pentru proiectul JET, dacă această dată este anterioară datei de 31 decembrie 1999, la care s‑a terminat proiectul, fie la această din urmă dată, dacă a lucrat pentru proiectul JET până la finalul său (punctul 171 din hotărârea interlocutorie).
88 Din motivele citate mai sus rezultă fără dubiu că Tribunalul a recunoscut în mod expres dreptul reclamanților la repararea prejudiciului în ceea ce privește drepturile de pensie. Astfel, chiar dacă a limitat în prealabil admisibilitatea capetelor de cerere privind despăgubirile la o perioadă de maximum cinci ani în raport cu data cererii de despăgubire a fiecărui reclamant, Tribunalul nu a dedus de aici că acest element al despăgubirii ar trebui să fie înlocuit în toate cazurile cu o indemnizație de plecare. Interpretarea Comisiei în această privință nu poate fi, în consecință, reținută.
89 Într‑adevăr, astfel cum s‑a amintit la punctul 51 de mai sus, Tribunalul a stabilit, în hotărârea interlocutorie, că reclamanții ar fi trebuit să fie recrutați de la început cu contracte de agenți temporari și că nelegalitatea comisă a depășit ca durată perioada pentru care se acordă despăgubiri. Această constatare impune să se țină seama de faptul că reclamanții au putut să dobândească drepturi de pensie pentru toată perioada în cursul căreia fiecare dintre ei a lucrat în mod efectiv în cadrul JET, despăgubirea pentru aceste eventuale drepturi fiind, cu toate acestea, limitată la perioada pentru care se acordă despăgubiri.
90 În consecință, pentru stabilirea părții din despăgubire corespunzătoare drepturilor de pensie trebuie luată în considerare, pentru fiecare dintre reclamanți, data primei recrutări efective în cadrul JET, care poate fi, după caz, anterioară perioadei pentru care se acordă despăgubiri, despăgubirea fiind datorată pentru pierderea drepturilor de pensie aferente perioadei de maximum cinci ani care corespunde perioadei pentru care se acordă despăgubiri. Intervalul de maximum cinci ani menționat mai sus nu constituie, așadar, singura perioadă care dă naștere acestor drepturi. De fapt, perioada totală de angajare a fiecărui reclamant în cadrul JET este cea care îi conferă drepturile de pensie, drepturile corespunzătoare fiind apoi reduse proporțional cu perioada pentru care se acordă despăgubiri raportată la perioada totală de angajare, conform motivării citate anterior a hotărârii interlocutorii.
91 În plus, trebuie să se considere că despăgubirea datorată pentru drepturile de pensie nu poate fi inferioară valorii actuariale a fondului constituit în numele fiecărui reclamant prin contribuțiile lucrătorului și ale angajatorului pentru perioada de maximum cinci ani pentru care se acordă despăgubiri.
92 În schimb, în situația în care un reclamant nu ar fi putut în orice caz, în baza prevederilor statutare, să aibă dreptul la o pensie pentru limită de vârstă, ci doar la o indemnizație de plecare, în special ca urmare a faptului că a lucrat în cadrul JET mai puțin de zece ani, o despăgubire pentru pierderea unei asemenea indemnizații, redusă proporțional cu durata perioadei pentru care se acordă despăgubiri raportată la perioada totală de angajare, constituie alternativa care trebuie în mod necesar să îi fie acordată conform motivării citate anterior a hotărârii interlocutorii. Din răspunsurile reclamanților la măsura de organizare a procedurii reiese că aceștia prezintă, în ultima formă a concluziilor lor, pentru aceia dintre ei care au lucrat mai puțin de zece ani în cadrul JET, o cerere privind acordarea unei indemnizații de plecare în locul drepturilor de pensie.
93 Circumstanțele invocate de Comisie nu repun în discuție considerațiile de mai sus.
94 Chiar dacă în Hotărârea din 17 mai 1990, Barber, C‑262/88 (Rec., p. I‑1889), Curtea a limitat efectele în timp ale interpretării date articolului 141 CE pentru motive imperative care țin de securitatea juridică și care se opun ca situațiile juridice care și‑au produs toate efectele juridice în trecut să fie repuse în discuție, această soluție nu pare pertinentă în speță.
95 Într‑adevăr, circumstanțele din speță, referitoare la despăgubirea pentru prejudiciile provocate prin nelegalități comise de Comisie față de reclamanți nu sunt comparabile cu cele din speța precedentă, care ridica o problemă de modificare retroactivă a sistemelor de pensii pe întreg teritoriul Comunității, cu implicații financiare considerabile, fiind de adăugat că pârâta nu a invocat nicio considerație imperativă de interes general.
96 Pe de altă parte, afirmația Comisiei potrivit căreia, pentru perioada anterioară perioadei pentru care se acordă despăgubiri, nu ar fi existat un fond de pensii în cadrul JET, astfel că acordarea de drepturi de pensie reclamanților pentru această perioadă, anterioară, ar fi însemnat acordarea unui avantaj de care agenții CEEA angajați de JET nu au beneficiat, nu poate fi acceptată.
97 Din prevederile articolului 2 coroborate cu cele ale articolului 39 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene, care se referă și la agenții CEEA, rezultă că agenții temporari au dreptul la pensie pentru limită de vârstă sau la o indemnizație de plecare în condițiile prevăzute de Statutul funcționarilor Comunităților Europene. Or, statutul JET anexat Deciziei 78/471/Euratom a Consiliului din 30 mai 1978 privind înființarea întreprinderii comune JET (JO L 151, p. 10), în versiunea sa relevantă pentru stabilirea drepturilor de pensie ale reclamanților, trimitea în mod expres, în articolul 8 alineatul (5), la Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene pentru personalul recrutat în calitate de agent temporar, cum ar fi trebuit să fie cazul reclamanților. Prin urmare, presupunând că în practică regimul prevăzut în textele aplicabile nu ar fi fost respectat pentru agenții CEEA angajați de JET, această situație regretabilă nu poate fi invocată de pârâtă în ceea ce privește stabilirea despăgubirii datorate reclamanților ca urmare a nelegalităților comise față de aceștia.
98 În plus, în condițiile în care reclamanții solicitau, încă din momentul introducerii acțiunii, în 2002, o despăgubire pentru pierderea drepturilor de pensie, iar hotărârea interlocutorie a admis în mod explicit principiul acordării unei asemenea despăgubiri, se observă că nu a fost probată de către Comisie exactitatea afirmației sale și nu au fost aduse precizări cu privire la dificultățile de ordin practic care ar putea să rezulte din aceasta.
99 Din cele de mai sus rezultă că despăgubirea reclamanților pentru pierderea drepturilor de pensie sau, dacă este cazul, a indemnizației de plecare este stabilită, conform motivelor de mai sus, astfel cum se indică în coloana (5) din anexa 3 la prezenta hotărâre.
Cu privire la totalul despăgubirii datorate fiecărui reclamant
100 Tribunalul a stabilit în hotărârea interlocutorie (punctul 164) că, pentru perioada petrecută în cadrul întreprinderii comune JET, prejudiciul produs reclamanților rezultă din diferența dintre remunerațiile, avantajele conexe și drepturile de pensie pe care persoanele interesate le‑ar fi primit sau dobândit dacă ar fi lucrat pentru proiectul JET în calitate de agenți temporari și remunerațiile, avantajele conexe și drepturile de pensie pe care le‑au primit sau dobândit efectiv în calitate de agenți contractuali.
101 Din cele de mai sus rezultă că va fi stabilit cuantumul definitiv al despăgubirii datorate fiecărui reclamant pentru repararea prejudiciului în cauză, la data de 31 decembrie 1999, care, în orice caz, încheie perioada pentru care se acordă despăgubiri, la suma totală indicată în coloana (6) din anexa 3 la prezenta hotărâre. Începând cu această dată, sumei respective i se va aplica o dobândă simplă cu rata de 5,25 %, astfel cum se indică la punctul 28 de mai sus, până la data plății efective a despăgubirii.
Cu privire la regimul fiscal al despăgubirilor reclamanților
102 Părțile au prezentat problemele care ar putea apărea, pe plan național, în cadrul executării prezentei hotărâri, datorită faptului că autoritățile fiscale din Regatul Unit și‑au exprimat intenția să impoziteze, dacă nu cuantumul principal al despăgubirilor, cel puțin dobânzile aferente despăgubirilor în cauză, contrar dispozițiilor hotărârii interlocutorii.
103 Trebuie amintit că Tribunalul a hotărât că, întrucât despăgubirea datorată fiecărui reclamant urmărește să compenseze pierderi salariale și pierderi ale beneficiilor conexe considerate ca fiind nete de impozit și întrucât este calculată, potrivit acelorași reguli, ținând seama de impozitul comunitar, această despăgubire trebuie să beneficieze de regimul fiscal aplicabil sumelor plătite de Comunități agenților lor, potrivit articolului 16 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile funcționarilor și agenților Comunităților Europene. Despăgubirea respectivă, considerată astfel ca fiind netă de impozit, nu ar putea fi supusă, în consecință, unor prelevări fiscale naționale. Nicio altă despăgubire complementară nu este, așadar, datorată cu titlu de compensare a unor astfel de prelevări (punctul 173 din hotărârea interlocutorie).
104 Din hotărârea interlocutorie rezultă că atât cuantumul principal al despăgubirii datorate fiecărui reclamant, cât și dobânzile aferente acesteia, care constituie costul timpului consumat pentru repararea prejudiciului persoanelor interesate și nu pot fi, așadar, disociate de cuantumul principal, nu ar putea fi, în nici un caz, supuse vreunei prelevări fiscale naționale care ar avea ca efect direct diminuarea reparării respectivului prejudiciu. În plus, astfel cum rezultă din hotărârea interlocutorie, Comunitatea nu ar putea fi obligată la plata către reclamanți a unei despăgubiri complementare, care nu ar avea legătură cu nelegalitățile constatate de Tribunal, pentru a compensa scăderea valorii despăgubirii care le rămâne în final persoanelor interesate ca urmare a unor decizii fiscale naționale, un asemenea transfer fiind echivalent cu alimentarea fără o cauză legitimă a bugetului unui stat membru.
105 Nefiind cazul să se pronunțe anticipat asupra eventualelor consecințe procedurale la care s‑ar expune într‑o asemenea situație statul membru implicat, a căror oportunitate ar trebui apreciată de către Comisie, Tribunalul nu poate decât să confirme deplina imunitate fiscală a despăgubirilor datorate reclamanților, atât a cuantumului principal, cât și a dobânzilor, față de prevederile naționale, imunitate care rezultă din motivarea hotărârii interlocutorii, care a dobândit autoritate de lucru judecat, astfel cum s‑a indicat la punctele 26 și 28 de mai sus.
Cu privire la cheltuielile de judecată
Argumentele părților
106 Reclamanții, care solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 87 din Regulamentul de procedură, invocă faptul că, deși Tribunalul a limitat perioada pentru care se acordă despăgubiri, aceștia nu au căzut în pretenții cu privire la un capăt de cerere, iar cheltuielile lor nu sunt proporționale cu perioada pentru care se acordă despăgubiri.
107 Comisia susține că reclamanții nu pot pretinde că au câștigat procesul din moment ce au căzut în pretenții cu privire la una dintre problemele esențiale, și anume prescripția, ceea ce a avut ca efect reducerea de 5 sau de 6 ori a pretențiilor inițiale ale acestora. Observând că Tribunalul a consacrat acestei probleme aproape jumătate din Hotărârea din 5 octombrie 2004 pronunțată în cauza T‑144/02, Comisia consideră că o posibilă abordare ar fi aceea de a o obliga doar la plata a jumătate din cheltuielile de judecată ale reclamanților.
Aprecierea Tribunalului
108 Trebuie amintit că punctul 4 din dispozitivul hotărârii interlocutorii a dispus soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.
109 Din articolul 88 din Regulamentul de procedură, care este aplicabil în speță, rezultă că, din moment ce litigiul a fost examinat în cadrul contenciosului referitor la litigiile dintre Comunitate și agenții acesteia (punctul 52 din hotărârea interlocutorie), în acest context, cheltuielile efectuate de către instituții rămân în sarcina acestora, fără a aduce atingere prevederilor articolului 87 alineatul (3) al doilea paragraf.
110 În temeiul articolului 87 alineatul (3) din regulamentul menționat, Tribunalul poate să repartizeze cheltuielile de judecată sau poate decide ca fiecare parte să suporte propriile cheltuieli în cazul în care părțile cad în pretenții cu privire la unul sau mai multe capete de cerere sau pentru motive excepționale.
111 În plus, articolul 87 alineatul (4) din același regulament prevede că statele membre și instituțiile care intervin în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată.
112 Trebuie subliniat că rezultă atât din dispozitivul hotărârii interlocutorii, cât și din motivele pe care este fundamentată aceasta că reclamanții au obținut, în esență, admiterea capetelor de cerere pe care le formulaseră. Într‑adevăr, Tribunalul a recunoscut dreptul la repararea prejudiciului financiar pe care fiecare dintre reclamanți l‑a suferit ca urmare a faptului că nu a fost recrutat în calitate de agent temporar al Comunităților pentru exercitarea activității în cadrul întreprinderii comune JET. Astfel, afirmația pârâtei că Tribunalul a limitat perioada pentru care se acordă despăgubiri nu înlătură nicidecum recunoașterea deplină a răspunderii Comunității pentru nelegalitatea comisă, care a fost constatată pentru întreaga perioadă în cursul căreia reclamanții au lucrat pentru JET.
113 Trebuie subliniat de asemenea că, deși aceștia din urmă au căzut parțial în pretenții în ceea ce privește cererile de despăgubire, în măsura în care Tribunalul nu a admis totalitatea sumelor solicitate pentru prejudiciul în cauză, nu este mai puțin adevărat că toți reclamanții obțin o despăgubire superioară celei pe care Comisia era dispusă să o acorde (a se vedea Hotărârea Curții Mulder și alții/Consiliul și Comisia, citată anterior, punctele 363-365).
114 În aceste condiții, trebuie să se decidă că, pentru întregul proces desfășurat în fața Tribunalului, Comisia va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele ale reclamanților, iar Consiliul, intervenient, va suporta propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera întâi)
declară și hotărăște:
1) Comisia este obligată la plata către fiecare reclamant a unei despăgubiri corespunzătoare sumei indicate pentru fiecare dintre aceștia în coloana 6 din anexa 3 la prezenta hotărâre.
2) Acestei sume i se va aplica o dobândă cu rata de 5,25 % începând de la 31 decembrie 1999 până la plata efectivă.
3) Comisia va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile efectuate de reclamanți pe parcursul întregului proces desfășurat în fața Tribunalului.
4) Consiliul va suporta propriile cheltuieli de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 12 iulie 2007.
Anexa 1
Lista reclamanţilor (13)
Atkins T. F.
Brickley Carol
Eagle Richard J.
Fanthome John G.
Felton Robert
Gaberscik Alexander
Gardener Martin
Grant Michael George
Junger Edward
Marren Clifford
Marrs Beryl
Sands David
Walton Robert C.
Anexa 2
Numele reclamanţilor | Începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri | Gradul și treapta la începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri |
Brickley | 1 martie 1996 | A 5/2 |
Eagle | 1 martie 1996 | B 1/8 |
Felton | 1 martie 1996 | A 5/3 |
Gaberscik | 1 martie 1996 | A 7/1 |
Gardener | 1 martie 1996 | B 1/7 |
Grant | 1 martie 1996 | B 2/4 |
Marren | 1 martie 1996 | B 1/5 |
Marrs | 1 martie 1996 | B 1/8 |
Sands | 1 martie 1996 | B 2/1 |
Walton | 1 martie 1996 | A 5/5 |
Anexa 3
Numele reclamanţilor | Totalul veniturilor nete primite în calitate de agent contractual (1) Venituri naţionale (GBP) | Totalul veniturilor nete ale unui agent temporar echivalent (2) Venituri comunitare (GBP) | Diferenţa: Pierderea netă simplă (3 = 2 - 1) (GBP) | Diferenţa: Pierderea netă cumulată (4 = 3 actualizată la 31 decembrie 1999) (GBP) | Pierderea pensiei pentru limită de vârstă (sau indemnizaţia de plecare) (5) (GBP) | Pierderea totală la 31 decembrie 1999 (6 = 4 + 5) (GBP) |
Brickley | 55 885 | 127 702 | 71 817 | 78 799 | 12 233 | 91 033 |
Eagle | 102 784 | 186 517 | 83 734 | 90 189 | 147 220 | 237 410 |
Felton | 127 231 | 198 678 | 71 447 | 76 915 | 48 132 | 125 047 |
Gaberscik | 61 513 | 87 728 | 26 215 | 28 210 | 12 346 | 40 555 |
Gardener | 104 242 | 262 987 | 158 745 | 170 348 | 121 464 | 291 812 |
Grant | 62 745 | 167 619 | 104 875 | 111 738 | 127 730 | 239 467 |
Marren | 111 040 | 207 958 | 96 918 | 104 288 | 123 823 | 228 111 |
Marrs | 102 977 | 186 517 | 83 540 | 89 981 | 162 080 | 252 061 |
Sands | 72 970 | 157 228 | 84 259 | 90 038 | 88 551 | 178 589 |
Walton | 113 978 | 210 673 | 96 695 | 103 612 | 104 409 | 208 021 |