Recurs introdus la 23 februarie 2021 de Maen Haykal împotriva Hotărârii Tribunalului din 16 decembrie 2020 în cauza T-189/19, Maen Haikal/Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-189/19)
Limba de procedură: bulgara
Părțile
Recurent: Maen Haykal (reprezentant: S. Koev, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile recurentului
declararea prezentului recurs ca fiind admisibil și fondat în întregime și a tuturor motivelor invocate în cadrul acestuia ca fiind fondate;
anularea în întregime a hotărârii Tribunalului atacată;
anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2019/87 a Consiliului din 21 ianuarie 2019 privind punerea în aplicare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei, în măsura în care acestea două îl privesc pe domnul Maen Haikal;
anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/851 al Consiliului din 21 ianuarie 2019 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/20122 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, în măsura în care acestea două îl privesc pe domnul Maen Haikal;
anularea Deciziei (PESC) 2019/806 a Consiliului din 17 mai 2019 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei, în măsura în care îl privește pe domnul Maen Haikal;
anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/7983 al Consiliului din 17 mai 2019 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, în măsura în care regulamentul îl privește pe domnul Maen Haikal;
obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata tuturor cheltuielilor efectuate de recurent, a cheltuielilor, a onorariilor și a altor costuri, legate de apărarea acestuia.
Motivele și principalele argumente
Eroare de drept a Tribunalului întrucât a considerat că Consiliul a prezumat corect statutul de om de afaceri proeminent care desfășoară activități în Siria, deși nu a dat acestei prezumții niciun temei juridic și aceasta nu ar fi proporțională din perspectiva scopului legitim urmărit.
Încălcarea principiului proporționalității – articolul 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Încălcarea normelor de probă, întrucât nu ar fi existat dovezi privind aplicarea prezumției și privind excluderea aplicării articolului 27 alineatul (3) și a articolului 28 alineatul (3) din Decizia 2013/255, în versiunea modificată prin Decizia 2015/1836.
Eroare de apreciere, confirmată de actele Consiliului, prin care numele recurentului ar fi fost înlăturat din listele privind sancțiunile.
____________
1 JO 2019, L 181, p. 4.
2 JO 2012, L 16, p. 1.
3 JO 2019, L 132, p. 1.