Cauzele conexate T‑267/08 și T‑279/08

Région Nord‑Pas‑de‑Calais și Communauté d’agglomération du Douaisis

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutoare de stat – Construcția de material feroviar – Avansuri rambursabile – Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața comună și prin care se dispune recuperarea acestuia – Adaptarea concluziilor – Dreptul la apărare – Obligația de motivare – Resurse de stat – Ajutor imputabil statului – Criteriul investitorului privat – Întreprindere în dificultate”

Sumarul hotărârii

1.      Procedură – Decizie care înlocuiește decizia atacată în cursul judecății – Element nou – Extinderea concluziilor și a motivelor inițiale

2.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Decizie a Comisiei în materia ajutoarelor de stat

(art. 296 TFUE; Comunicarea 97/C 273/03 a Comisiei)

3.      Ajutoare acordate de state – Examinarea de către Comisie – Procedură administrativă – Obligația Comisiei de punere în întârziere a părților interesate și, prin urmare, a entităților infrastatale care au acordat ajutoarele de stat pentru a‑și prezenta observațiile – Limite

[art. 108 alin. (2) TFUE]

4.      Ajutoare acordate de state – Examinarea de către Comisie – Decizie de deschidere a procedurii oficiale de investigare prevăzute la articolul 108 alineatul (2) TFUE – Obligația de motivare – Întindere

[art. 108 alin. (2) CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 6]

5.      Acte ale instituțiilor – Revocare – Acte nelegale – Decizie prin care un ajutor de stat este declarat incompatibil cu piața comună, afectată de o motivare insuficientă – Adoptare a unei noi decizii – Obligația de redeschidere a procedurii oficiale de investigare – Inexistență

6.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Ajutoare care provin din resurse ale statului – Finanțare din resurse supuse controlului public – Includere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

7.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Acordarea unui avantaj beneficiarilor – Împrumut bănesc supus rambursării, purtător de dobânzi – Apreciere în funcție de rata dobânzii convenite

[art. 107 alin. (1) TFUE]

8.      Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața comună – Puterea de apreciere a Comisiei – Posibilitate de a adopta linii directoare

[art. 107 alin. (3) TFUE; Comunicarea 2004/C 244/02 a Comisiei]

9.      Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața comună – Ajutoare pentru restructurarea unei întreprinderi aflate în dificultate – Identificarea întreprinderilor în dificultate

[art. 107 alin. (3) TFUE; Comunicarea 2004/C 244/02 a Comisiei, punctul 11]

10.    Ajutoare acordate de state – Examinarea de către Comisie – Recunoașterea calității de întreprindere în dificultate în vederea acordării unei scutiri de la interdicția ajutoarelor

11.    Ajutoare acordate de state – Noțiune – Apreciere potrivit criteriului investitorului privat

[art. 107 alin. (1) TFUE]

12.    Acte ale instituțiilor – Revocare – Acte nelegale – Decizii ale Comisiei în materia ajutoarelor de stat – Adoptarea unei noi decizii cu adăugarea unor elemente noi prin care se urmărește să se răspundă unor critici dezvoltate de părțile interesate – Încălcarea dreptului la apărare – Inexistență

1.      Atunci când o decizie este, în cursul procedurii, înlocuită de o decizie cu același obiect, aceasta trebuie considerată un element nou care îi permite reclamantului să își adapteze concluziile și motivele. Astfel, ar fi contrar unei bune administrări a justiției și cerinței de economie procedurală ca reclamantul să fie obligat să introducă o nouă acțiune. În plus, ar fi injust ca instituția în cauză, pentru a face față criticilor conținute într‑o cerere introductivă prezentată instanței comunitare împotriva unei decizii, să poată adapta decizia atacată sau să o înlocuiască și să invoce, în cursul judecății, această modificare sau această înlocuire pentru a priva cealaltă parte de posibilitatea de a‑și extinde concluziile și motivele inițiale cu privire la decizia ulterioară sau de a prezenta concluzii și motive suplimentare împotriva acesteia.

(a se vedea punctul 23)

2.      O decizie prin care un ajutor de stat acordat unei întreprinderi în dificultate este declarat incompatibil cu piața comună îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 296 TFUE, în ceea ce privește metoda de stabilire a valorii ajutorului reținută de Comisie, întrucât decizia nu se limitează la o simplă trimitere la o comunicare a Comisiei privind ratele de referință, ci cuprinde o descriere detaliată a metodei de calcul alese și o analiză aprofundată a situației financiare a întreprinderii și a lipsei garanțiilor, iar în ceea ce privește motivarea majorării ratei de referință aplicabile, întrucât menționează o analiză a practicii piețelor financiare efectuată pe baza unei cercetări empirice a primelor care pot fi observate pe piață pentru diferite categorii de riscuri referitoare la întreprinderi sau la tranzacții.

(a se vedea punctele 50, 52 și 53)

3.      Jurisprudența conferă în mod esențial părților interesate, printre care se numără entitățile infrastatale care au acordat ajutoarele de stat în cauză, rolul de surse de informare pentru Comisie în cadrul unei proceduri administrative inițiate în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE. Rezultă că părțile interesate, departe de a putea să invoce dreptul la apărare recunoscut persoanelor împotriva cărora o procedură este inițiată, dispun numai de dreptul de a fi asociate la procedura administrativă într‑o măsură adecvată ținând seama de circumstanțele speței.

Părțile interesate nu pot invoca, așadar, o încălcare a principiului bunei administrări pentru motivul că Comisia nu ar fi solicitat în mod personal observațiile acestora în ceea ce privește procedura de investigare a ajutorului. Comisia nu are nici obligația de a transmite părților interesate observațiile sau informațiile pe care le‑a primit din partea guvernului statului membru în cauză.

(a se vedea punctele 71, 74, 75 și 88)

4.      Potrivit articolului 6 din Regulamentul nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE, în cazul în care Comisia decide deschiderea procedurii oficiale de investigare, decizia de deschidere se poate limita să recapituleze elementele relevante de fapt și de drept, să includă o evaluare preliminară a măsurii de stat în cauză, prin care se urmărește să se stabilească dacă aceasta prezintă caracterul unui ajutor, și să expună motivele care dau naștere la îndoieli privind compatibilitatea acesteia cu piața comună.

Decizia de deschidere trebuie, așadar, să dea posibilitatea părților interesate să participe în mod eficient la procedura oficială de investigare în cadrul căreia vor putea să își susțină argumentele. În acest scop, este suficient ca părțile interesate să cunoască raționamentul care a determinat Comisia să considere în mod provizoriu că măsura respectivă poate constitui un ajutor nou incompatibil cu piața comună.

(a se vedea punctele 80 și 81)

5.      În cazul unei revocări a deciziei inițiale, procedura prin care se urmărește înlocuirea unui act nelegal poate fi reluată din momentul precis în care a survenit nelegalitatea, Comisia neavând obligația să reînceapă procedura dintr‑un moment anterior.

În ceea ce privește o decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața comună și prin care se dispune recuperarea acestuia, motivarea insuficientă care a atras revocarea deciziei inițiale nu se întinde până la deschiderea procedurii dacă aceasta nu este viciată de nicio nelegalitate. Dacă procedura oficială de investigare care a precedat adoptarea deciziei revocate a fost efectuată în mod legal, aceasta nu trebuia redeschisă înaintea adoptării noii decizii.

Adăugarea unor elemente suplimentare în noua decizie nu poate repune în discuție această constatare în ipoteza în care o asemenea adăugare urmărește să răspundă mai detaliat obiecțiilor prilejuite de decizia inițială.

(a se vedea punctele 83-85)

6.      În domeniul de aplicare al articolului 107 alineatul (1) TFUE, eventuala finanțare a măsurilor în litigiu din resurse care nu ar fi de natură fiscală sau parafiscală nu poate exclude respectivele măsuri de la calificarea ca fiind ajutor de stat. Astfel, criteriul determinant în domeniul resurselor de stat este controlul public, iar articolul 107 alineatul (1) TFUE cuprinde toate mijloacele pecuniare, indiferent dacă acestea rezultă sau nu rezultă din contribuții obligatorii pe care autoritățile publice le pot utiliza în mod efectiv pentru a susține întreprinderile.

(a se vedea punctul 111)

7.      În cazul unui împrumut bănesc supus rambursării, purtător de dobânzi, dobânzile pe care o întreprindere poate fi obligată să le plătească pentru un împrumut nu elimină obligatoriu în întregime avantajul de care aceasta beneficiază. Dimpotrivă, există o cheltuială pentru bugetul colectivității care a acordat împrumutul, din moment ce aceasta ar fi putut să beneficieze de o rată de randament mai avantajoasă dacă ar fi împrumutat această sumă în condițiile normale ale pieței sau dacă ar fi plasat‑o sau ar fi investit‑o în alt mod. Într‑o astfel de ipoteză, ajutorul constă în diferența dintre dobânzile care ar fi fost plătite în cazul în care ar fi fost aplicată rata dobânzii corespunzătoare condițiilor normale ale pieței și cele care au fost plătite în mod efectiv.

(a se vedea punctul 112)

8.      Comisia se bucură, în temeiul articolului 107 alineatul (3) TFUE, de o largă putere de apreciere. Cu toate acestea, în scopul exercitării acestei puteri, Comisia își poate stabili reguli orientative prin acte precum Liniile directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, în măsura în care aceste acte nu se îndepărtează de prevederile tratatului. Atunci când Comisia adoptă un astfel de act, acesta devine obligatoriu pentru ea. Revine astfel instanței să verifice dacă Comisia a respectat regulile pe care și le‑a stabilit.

Cu toate acestea, din moment ce larga putere de apreciere conferită Comisiei, explicitată, eventual, prin regulile orientative adoptate de aceasta, implică evaluări complexe de ordin economic și social care trebuie efectuate într‑un context comunitar, instanța exercită în privința lor un control restrâns. Instanța trebuie să se limiteze la verificarea respectării normelor de procedură și a celor privind motivarea, precum și la verificarea exactității materiale a faptelor și a lipsei unor erori vădite de apreciere sau a abuzului de putere.

(a se vedea punctele 129-132)

9.      Întrucât punctul 11 din Liniile directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate prevede că o „întreprindere poate să fie totuși considerată în dificultate, în special în cazul în care sunt prezente simptomele obișnuite ale unei întreprinderi aflate în dificultate, cum ar fi: creșterea pierderilor [și] scăderea cifrei de afaceri [...]”, în mod întemeiat Comisia apreciază că o întreprindere care prezintă capitaluri proprii negative și un rezultat net negativ este prezumată a fi o întreprindere în dificultate.

Comisia nu este obligată să țină seama de elemente ulterioare acordării măsurilor de ajutor în cauză. Astfel, Comisia trebuie să ia în considerare situația existentă la momentul la care măsura a fost luată, deoarece, în ipoteza în care ar ține seama de elemente ulterioare, ar avantaja statele membre care nu își îndeplinesc obligația de notificare din stadiul de proiect a ajutoarelor pe care intenționează să le acorde. În plus, o ameliorare a situației întreprinderii beneficiare în cursul anului în care au fost acordate măsurile în litigiu nu poate influența aprecierea situației sale la momentul acordării, în special întrucât nu se poate exclude că existența acestor măsuri a putut influența această evoluție.

(a se vedea punctele 135, 141, 143, 144 și 146)

10.    Întrucât ordinea juridică a Uniunii nu înțelege să își definească noțiunile inspirându‑se din una sau din mai multe ordini juridice naționale, cu excepția cazurilor în care există o mențiune expresă în acest sens și în lipsa vreunei trimiteri la ordinile juridice naționale din cuprinsul liniilor directoare relevante, nu este necesar să se țină seama de jurisprudența unui stat membru în contextul aplicării normelor Uniunii în materia ajutoarelor de stat și pentru a aprecia legalitatea calificării ca fiind o întreprindere în dificultate efectuate de Comisie.

(a se vedea punctul 150)

11.    Pentru a aprecia dacă o măsură de stat constituie ajutor, trebuie să se determine dacă întreprinderea beneficiară primește un avantaj economic pe care nu l‑ar fi obținut în condiții normale de piață. În acest scop, este relevant să se aplice criteriul indicat în decizia atacată, întemeiat pe posibilitățile întreprinderii beneficiare de a obține sumele în cauză în condiții similare pe piața capitalurilor. În mod deosebit, trebuie ridicată problema dacă un investitor privat ar fi efectuat operațiunea în cauză în aceleași condiții.

(a se vedea punctele 158 și 159)

12.    Instituțiile Uniunii au dreptul de a revoca, pe motiv de nelegalitate, o decizie prin care se acordă un beneficiu destinatarului acesteia, fără a se aduce atingere protecției încrederii legitime și principiului securității juridice și cu condiția ca revocarea să intervină într‑un termen rezonabil. Acest drept de a revoca o decizie nelegală trebuie a fortiori recunoscut instituțiilor Uniunii în ceea ce privește un act care nu creează drepturi, viciat de o nelegalitate. Astfel, în această situație, nu împiedică revocarea actului considerații referitoare la protecția încrederii legitime a destinatarului și la drepturi dobândite de acesta.

În ceea ce privește adăugarea unor elemente noi în noua decizie care urmărește, din partea Comisiei, să răspundă mai detaliat decât în decizia inițială la argumentele dezvoltate de reclamante în acțiunile lor, această luare în considerare a argumentelor prezentate de reclamante nu poate constitui o încălcare a dreptului la apărare în cadrul procedurii contencioase.

(a se vedea punctele 189, 190 și 192)