Acțiune introdusă la 25 august 2008 - Pannon Hőerőmű Zrt./Comisia Comunităţilor Europene

(Cauza T-352/08)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Pannon Hőerőmű Energiatermelő, Kereskedelmi és Szolgáltató Zrt. (Pécs, Ungaria) (reprezentanți: M. Kohlrusz, P. Simon și G. Ormai, ügyvédek)

Pârâtă: Comisia Comunităţilor Europene

Concluziile reclamantei

În principal, anularea Deciziei Comisiei din 4 iunie 2008 privind ajutorul acordat de Ungaria în cadrul acordurilor de cumpărare de energie electrică pe termen lung [(C-41/2005 (ex NN 49/2005)] (denumită în continuare "decizia în litigiu");

în subsidiar, exonerarea în privința reclamantei de obligația de recuperare a ajutorului, impusă Ungariei prin decizia în litigiu;

obligarea Comisiei Comunităţilor Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta este o societate pe acțiuni închisă care are ca principal obiect de activitate producția de energie electrică. Anterior aderării Ungariei la Uniunea Europeană, anumiți producători de electricitate, în calitate de vânzători, și MVM Trade Villamosenergia-kereskedelmi Zrt. (denumită în continuare "MVM") în calitate de cumpărătoare, au încheiat acorduri de cumpărare de electricitate pe termen lung (denumite în continuare "acordurile"). Potrivit acestor acorduri, MVM are obligația de cumpăra o anumită cantitate minimă de electricitate de la producătorii care operează în cadrul acordurilor respective. Conform deciziei în litigiu, această obligație de cumpărare constituie un ajutor de stat incompatibil cu piața comună care trebuie restituit de beneficiari.

În susținerea concluziei principale, privind anularea deciziei în litigiu, reclamanta arată în esență că decizia a fost adoptată cu încălcarea unor norme fundamentale de procedură, că au fost aplicate normele juridice în mod eronat și că există o obligație de prestare a unui serviciu de interes economic general.

În privința încălcării unor norme fundamentale de procedură, Comisia nu ar fi examinat fiecare acord, ci ar fi ajuns la respectiva concluzie în mod general, în privința tuturor acordurilor. În al doilea rând, Comisia nu ar fi ținut seama de faptul că acordurile au efect pe termen lung, ci le-ar fi luat în considerare numai începând cu 1 mai 2004, cu alte cuvinte, ar fi examinat perioada cuprinsă între aderarea Ungariei la Uniunea Europeană și adoptarea deciziei în litigiu. În al treilea rând, potrivit reclamantei, Comisia a examinat numai cum ar fi acționat un agent economic care s-ar fi aflat în locul MVM și nu a analizat ce comportament ar fi avut un agent economic care s-ar fi aflat în locul unui producător de electricitate. În al patrulea rând, Comisia ar fi calificat în mod eronat drept "garanție" mecanismul de stabilire a prețurilor adoptat în cadrul acordurilor. În al cincilea rând, în legătură cu distorsiunea concurernței, Comisia ar fi făcut numai afirmații cu caracter general și nu ar fi examinat împrejurările reale.

Reclamanta invocă un motiv întemeiat pe aplicarea greșită a legii în privința prezentei cauze, pentru situația în care motivul întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură ar fi respins ca neîntemeiat. Potrivit reclamantei, în cazul acordurilor încheiate de aceasta nu sunt îndeplinite condițiile pentru a le putea califica drept ajutoare de stat. În primul rând, Comisia ar fi greșit atunci când a afirmat că este îndeplinit criteriul investitorului privat, întrucât situația MVM nu poate fi comparată cu situația investitorului privat tipic. În al doilea rând, nu putea fi susținut nici caracterul selectiv al măsurii, întrucât semnarea acordurilor reprezenta îndeplinirea unei obligații legale exprese. În al treilea rând, avantajul nu s-ar fi acordat din fondurile publice, întrucât MVM este o societate comercială care operează în condițiile economiei de piață. În al patrulea rând, nu există o distorsiune a concurenței, întrucât nu este posibil să se acrediteze ideea că acordurile produc efecte în privința concurenței.

Pentru situația în care Tribunalul de Primă Instanță va considera totuși că sunt întrunite condițiile ajutorului de stat, reclamanta afirmă că serviciul pe care îl prestează are caracterul unui serviciu de interes general, astfel încât acordurile încheiate de reclamantă nu constituie un ajutor de stat incompatibil cu piața comună.

În susținerea concluziei formulate cu caracter subsidiar în cererea introductivă, prin care se urmărește exonerarea de obligația de restituire, reclamanta invocă principiile proporționalității, protecției încrederii legitime și securității juridice, precum și dreptul la o cale de atac.

____________