Ediție provizorie
HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a opta)
18 aprilie 2024(*)
„Trimitere preliminară – Cetățenia Uniunii – Resortisant al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord cu reședința într‑un stat membru – Articolele 20 și 22 TFUE – Dreptul de a alege și de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru de reședință – Articolul 50 TUE – Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice – Consecințele retragerii unui stat membru din Uniune – Radiere de pe listele electorale în statul membru de reședință – Articolul 39 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Validitatea Deciziei (UE) 2020/135”
În cauza C‑716/22,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de tribunal judiciaire d’Auch (Tribunalul Judiciar din Auch, Franța), prin decizia din 15 noiembrie 2022, primită de Curte la 23 noiembrie 2022, în procedura
EP
împotriva
Préfet du Gers,
Institut national de la statistique et des études économiques (INSEE),
cu participarea:
Commune de Thoux, reprezentată de primarul localității Thoux,
CURTEA (Camera a opta),
compusă din domnul N. Piçarra, președinte de cameră, domnii N. Jääskinen (raportor) și M. Gavalec, judecători,
avocat general: domnul A. M. Collins,
grefier: doamna N. Mundhenke, administratoare,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 16 noiembrie 2023,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru EP, de J.‑N. Caubet‑Hilloutou și J. Fouchet, avocats;
– pentru guvernul francez, de B. Fodda, J. Illouz, E. Leclerc și S. Royon, în calitate de agenți;
– pentru guvernul român, de E. Gane, O.‑C. Ichim și A. Wellman, în calitate de agenți;
– pentru Consiliul Uniunii Europene, de M. Bauer, J. Ciantar și R. Meyer, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de H. Krämer, E. Montaguti și A. Spina, în calitate de agenți,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește validitatea Deciziei (UE) 2020/135 a Consiliului din 30 ianuarie 2020 referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO 2020, L 29, p. 1), precum și interpretarea acestei decizii, a Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO 2020, L 29, p. 7), adoptat la 17 octombrie 2019 și intrat în vigoare la 1 februarie 2020 (denumit în continuare „Acordul de retragere”), a articolului 6 alineatul (3) TUE, a articolului 1 din Actul privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, anexat la Decizia 76/787/CECA, CEE, Euratom a Consiliului din 20 septembrie 1976 (JO 1976, L 278, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Decizia 2002/772/CE, Euratom a Consiliului din 25 iunie 2002 și din 23 septembrie 2002 (JO 2002, L 283, p. 1, Ediție specială, JO 2009, L 228, p. 47) (denumit în continuare „Actul electoral”), a articolelor 1, 7, 11, 21, 39, 41 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), precum și a Hotărârii din 12 septembrie 2006, Spania/Regatul Unit (C‑145/04, EU:C:2006:543), și a Hotărârii din 9 iunie 2022, Préfet du Gers și Institut national de la statistique et des études économiques (C‑673/20, denumită în continuare „Hotărârea Préfet du Gers I”, EU:C:2022:449).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între EP, o resortisantă a Regatului Unit cu reședința în Franța din anul 1984, pe de o parte, și préfet du Gers (prefect al Gers, Franța) și Institut national de la statistique et des études économiques (INSEE, Institutul Național de Statistică și Studii Economice, Franța), pe de altă parte, în legătură cu radierea lui EP de pe listele electorale din Franța și cu refuzul reînscrierii acesteia pe lista electorală suplimentară în cauză.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
Tratatele UE și FUE
3 Articolul 6 alineatul (3) TUE are următorul cuprins:
„Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale [,semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare «CEDO»)] și astfel cum rezultă din tradițiile constituționale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii.”
4 Articolul 9 TUE prevede:
„[…] Este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru. Cetățenia Uniunii nu înlocuiește cetățenia națională, ci se adaugă acesteia.”
5 Articolul 50 TUE prevede:
„(1) Orice stat membru poate hotărî, în conformitate cu normele sale constituționale, să se retragă din Uniune[a Europeană].
(2) Statul membru care hotărăște să se retragă notifică intenția sa Consiliului European. În baza orientărilor Consiliului European, Uniunea negociază și încheie cu acest stat un acord care stabilește condițiile de retragere, ținând seama de cadrul viitoarelor sale relații cu Uniunea. Acest acord se negociază în conformitate cu articolul 218 alineatul (3) [TFUE]. Acesta se încheie în numele Uniunii de către Consiliu[l Uniunii Europene], care hotărăște cu majoritate calificată, după aprobarea Parlamentului European.
(3) Tratatele încetează să se aplice statului în cauză de la data intrării în vigoare a acordului de retragere sau, în absența unui astfel de acord, după doi ani de la notificarea prevăzută la alineatul (2), cu excepția cazului în care Consiliul European, în acord cu statul membru în cauză, hotărăște în unanimitate să proroge acest termen.
[…]”
6 Articolul 18 primul paragraf TFUE prevede:
„În domeniul de aplicare a tratatelor și fără a aduce atingere dispozițiilor speciale pe care le prevăd, se interzice orice discriminare exercitată pe motiv de cetățenie sau naționalitate.”
7 Potrivit articolului 20 TFUE:
„(1) Se instituie cetățenia Uniunii. Este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru. Cetățenia Uniunii nu înlocuiește cetățenia națională, ci se adaugă acesteia.
(2) Cetățenii Uniunii au drepturile și obligațiile prevăzute în tratate. Aceștia se bucură, printre altele, de:
[…]
(b) dreptul de a alege și de a fi aleși în Parlamentul European, precum și la alegerile locale în statul membru unde își au reședința, în aceleași condiții ca și resortisanții acestui stat;
[…]”
8 Articolul 22 TFUE prevede:
„(1) Orice cetățean al Uniunii care își are reședința într‑un stat membru și care nu este resortisant al acestuia are dreptul de a alege și de a fi ales la alegerile locale din statul membru în care își are reședința în aceleași condiții ca și resortisanții acelui stat. […]
(2) […] [O]rice cetățean al Uniunii care își are reședința într‑un stat membru și care nu este resortisant al acestuia are dreptul de a alege și de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European, în statul membru în care își are reședința, în aceleași condiții ca și resortisanții acelui stat. […]”
Carta
9 Articolul 39 din cartă, intitulat „Dreptul de a alege și de a fi ales în Parlamentul European”, prevede la alineatul (1):
„Orice cetățean al Uniunii are dreptul de a alege și de a fi ales în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, în statul membru în care acesta își are reședința, în aceleași condiții ca și resortisanții acestui stat.”
Acordul de retragere
10 Acordul de retragere a fost aprobat în numele Uniunii și al Comunității Europene a Energiei Atomice (CEEA) prin Decizia 2020/135.
11 Partea întâi din acest acord, intitulată „Dispoziții comune”, cuprinde articolele 1-8. Potrivit articolului 2 literele (c) și (e) din acordul menționat:
„În sensul prezentului acord, se aplică următoarele definiții:
[…]
(c) «cetățean al Uniunii» înseamnă persoanele care au cetățenia unui stat membru;
[…]
(e) «perioadă de tranziție» înseamnă perioada prevăzută la articolul 126”.
12 Partea a doua din Acordul de retragere, intitulată „Drepturile cetățenilor”, este compusă din articolele 9-39. Articolul 9 literele (c) și (d) din acordul menționat prevede:
„În sensul prezentei părți și fără a aduce atingere titlului III, se aplică următoarele definiții:
[…]
(c) «stat‑gazdă» înseamnă:
(i) în ceea ce îi privește pe cetățenii Uniunii și pe membrii de familie ai acestora – Regatul Unit, în cazul în care aceștia și‑au exercitat dreptul de ședere în Regatul Unit în conformitate cu dreptul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție și continuă să își aibă reședința în Regatul Unit și după încheierea perioadei de tranziție;
(ii) în ceea ce îi privește pe resortisanții Regatului Unit și pe membrii de familie ai acestora – statul membru în care aceștia și‑au exercitat dreptul de ședere în conformitate cu dreptul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție și în care continuă să își aibă reședința și după încheierea perioadei de tranziție;
(d) «statul de desfășurare a activității profesionale» înseamnă:
(i) în ceea ce îi privește pe cetățenii Uniunii – Regatul Unit, în cazul în care aceștia au desfășurat în Regatul Unit o activitate economică ca lucrători frontalieri înainte de încheierea perioadei de tranziție și în care continuă să facă acest lucru și după încheierea perioadei de tranziție;
(ii) în ceea ce îi privește pe resortisanții Regatului Unit – statul membru în care aceștia au desfășurat o activitate economică ca lucrători frontalieri înainte de încheierea perioadei de tranziție și în care continuă să facă acest lucru și după încheierea perioadei de tranziție”.
13 Articolul 10 din acordul menționat, intitulat „Domeniul de aplicare personal”, prevede:
„(1) Fără a aduce atingere titlului III, prezenta parte se aplică următoarelor persoane:
(a) cetățenilor Uniunii care și‑au exercitat dreptul de ședere în Regatul Unit în conformitate cu dreptul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție și continuă să își aibă reședința în Regatul Unit și după încheierea perioadei de tranziție;
(b) resortisanților Regatului Unit care și‑au exercitat dreptul de ședere într‑un stat membru în conformitate cu dreptul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție și continuă să își aibă reședința în acel stat membru și după încheierea perioadei de tranziție;
[…]”
14 Articolul 12 din Acordul de retragere, intitulat „Nediscriminarea”, prevede:
„În domeniul de aplicare al prezentei părți și fără a aduce atingere dispozițiilor speciale pe care le include, se interzice, în statul‑gazdă și în statul de desfășurare a activității profesionale, discriminarea pe motiv de cetățenie sau naționalitate în sensul articolului 18 primul paragraf [TFUE] a persoanelor menționate la articolul 10 din prezentul acord.”
15 Articolele 13-39 din acest acord cuprind dispozițiile care precizează conținutul drepturilor de care beneficiază persoanele vizate de partea a doua din acordul respectiv.
16 Articolul 126 din același acord, intitulat „Perioada de tranziție”, prevede:
„Se stabilește o perioadă de tranziție sau de punere în aplicare, care începe la data intrării în vigoare a prezentului acord și se încheie la 31 decembrie 2020.”
17 Articolul 127 din Acordul de retragere, intitulat „Domeniul de aplicare al dispozițiilor tranzitorii”, prevede:
„(1) În absența unor dispoziții contrare în prezentul acord, în cursul perioadei de tranziție, dreptul Uniunii se aplică Regatului Unit și pe teritoriul acestuia.
Cu toate acestea, următoarele dispoziții ale tratatelor și actele adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii nu se aplică Regatului Unit și nici pe teritoriul acestuia în cursul perioadei de tranziție:
[…]
(b) articolul 11 alineatul (4) [TUE], articolul 20 alineatul (2) litera (b), articolul 22 și articolul 24 primul paragraf [TFUE], articolele 39 și 40 din [cartă], precum și actele adoptate pe baza acestor dispoziții.
[…]
(6) În absența unor dispoziții contrare în prezentul acord, în cursul perioadei de tranziție, orice trimitere la statele membre în dreptul Uniunii aplicabil în temeiul alineatului (1), inclusiv astfel cum este pus în aplicare și executat de statele membre, se interpretează ca incluzând Regatul Unit.”
18 În temeiul articolului 185 din acordul menționat, acesta a intrat în vigoare la 1 februarie 2020. Reiese, pe de altă parte, din al patrulea paragraf al acestui articol că partea a doua din acordul menționat se aplică din momentul încheierii perioadei de tranziție.
Actul electoral
19 Potrivit articolului 1 din Actul electoral:
„(1) În fiecare stat membru, membrii Parlamentului European sunt aleși pe baza reprezentării proporționale, recurgându‑se la sistemul de liste sau la votul unic transferabil.
(2) Statele membre pot autoriza votul pe baza unui sistem de liste preferențiale în conformitate cu procedura pe care o adoptă.
(3) Alegerile se desfășoară prin vot universal direct, care este liber și secret.”
20 Conform articolului 7 primul paragraf din acest act, sub rezerva dispozițiilor acestuia, procedura electorală este reglementată în fiecare stat membru de dispozițiile naționale.
Dreptul francez
21 Articolul 2 din loi no 77-729, du 7 juillet 1977, relative à l’élection des représentants au Parlement européen (Legea nr. 77-729 din 7 iulie 1977 privind alegerea reprezentanților în Parlamentul European) (JORF din 8 iulie 1977, p. 3579), astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2018-509 din 25 iunie 2018 (JORF din 26 iunie 2018, textul nr. 1) (denumită în continuare „Legea nr. 77-729”), prevede:
„Alegerea reprezentanților în Parlamentul European prevăzută de [Actul electoral], aplicabil în temeiul loi no 77-680 du 30 juin 1977 [autorisant l’approbation des dispositions annexées à la décision du Conseil des communautés européennes du 20 septembre 1976 et relatives à l’élection des représentants au Parlement européen, Legea nr. 77-680 din 30 iunie 1977 de autorizare a aprobării dispozițiilor anexate la Decizia Consiliului Comunităților Europene din 20 septembrie 1976 privind alegerea reprezentanților în Parlamentul European (JORF din 1 iulie 1977, p. 3479)] este reglementată de titlul I din cartea I a Codului electoral și de dispozițiile capitolelor următoare. Termenul de două luni prevăzut la primul paragraf al articolului L. 118-2 din acest cod se prelungește la patru luni.
Cu toate acestea, alegătorii francezi cu reședința în alt stat al Uniunii Europene nu participă la scrutinul din Franța și nici la cel organizat în condițiile prevăzute la articolul 23 din prezenta lege, dacă au fost autorizați să își exercite dreptul de vot pentru alegerea reprezentanților în Parlamentul European din statul de reședință.”
22 Articolul 2-1 din Legea nr. 77‑729 prevede:
„Resortisanții unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât Franța, care au reședința pe teritoriul Franței pot participa la alegerea reprezentanților Franței în Parlamentul European în aceleași condiții ca și alegătorii francezi, sub rezerva modalităților speciale prevăzute de prezenta lege în ceea ce îi privește.
Persoanele menționate la primul paragraf sunt considerate că au reședința în Franța în cazul în care își au reședința efectivă în această țară sau dacă șederea lor este neîntreruptă.”
23 Articolul 2-2 din Legea nr. 77‑729 prevede:
„Pentru a‑și exercita dreptul de vot, persoanele menționate la articolul 2-1 sunt înscrise, la cerere, pe o listă electorală specială. Ele pot solicita înscrierea dacă au drept de vot în statul de origine și dacă îndeplinesc condițiile legale, altele decât cetățenia franceză, pentru a fi alegători și pentru a fi înscrise pe o listă electorală în Franța.”
24 În temeiul articolului L 16 alineatul III punctul 2° din Codul electoral, astfel cum a fost modificat prin loi no 2016-1048, du 1er août 2016, rénovant les modalités d’inscription sur les listes électorales [Legea nr. 2016-1048 din 1 august 2016 de revizuire a modalităților de înscriere pe listele electorale (JORF din 2 august 2016, textul nr. 3)], INSEE este competent să radieze din registrul electoral unic alegătorii decedați și alegătorii care nu mai au drept de vot.
Litigiul principal și întrebările preliminare
25 EP, resortisantă a Regatului Unit, locuiește în Franța din anul 1984 și este căsătorită cu un cetățean francez. Ea nu a solicitat și nu a obținut cetățenia franceză.
26 După intrarea în vigoare a Acordului de retragere, la 1 februarie 2020, EP a fost radiată, de la această dată, de pe listele electorale din Franța. Prin urmare, nu a fost autorizată să participe la alegerile locale care s‑au desfășurat în Franța la 15 martie 2020.
27 La 6 octombrie 2020, EP a introdus o cerere de reînscriere pe lista electorală suplimentară destinată cetățenilor Uniunii care nu sunt francezi.
28 Prin decizia din 7 octombrie 2020, primarul comunei Thoux (Franța) a respins această cerere.
29 La 9 noiembrie 2020, EP a sesizat tribunal judiciaire d’Auch (Tribunalul Judiciar din Auch, Franța), care este instanța de trimitere, pentru a contesta respectiva decizie. Această instanță a sesizat Curtea cu o cerere de decizie preliminară privind dreptul de a alege și de a fi aleși al resortisanților Regatului Unit la alegerile locale și europene organizate în Franța, la care Curtea a răspuns prin Hotărârea din 9 iunie 2022, Préfet du Gers I (C‑673/20, EU:C:2022:449).
30 În urma acestei hotărâri, EP a solicitat instanței de trimitere să sesizeze din nou Curtea cu o cerere de decizie preliminară pentru ca aceasta să se pronunțe cu privire la problema validității Acordului de retragere în cadrul specific al alegerilor pentru Parlamentul European.
31 EP admite că din Hotărârea din 9 iunie 2022, Préfet du Gers I (C‑673/20, EU:C:2022:449), rezultă că resortisanții Regatului Unit au pierdut cetățenia europeană, precum și dreptul de a alege și de a fi aleși la alegerile locale în statul membru de reședință.
32 În fața instanței de trimitere, EP arată că Curtea nu s‑a pronunțat încă cu privire la problema dreptului de a alege și de a fi aleși al resortisanților Regatului Unit la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru de reședință și că ar trebui, în acest context, să se ia în considerare Hotărârea Curții EDO din 18 februarie 1999, Matthews împotriva Regatului Unit (CE:ECHR:1999:0218JUD002483394), precum și Hotărârea din 12 septembrie 2006, Spania/Regatul Unit (C‑145/04, EU:C:2006:543).
33 Potrivit instanței de trimitere, din aceste hotărâri ar reieși că o persoană cu reședința stabilă pe teritoriul Uniunii ar putea fi considerată ca aparținând unui „corp legislativ”, în speță european. În acest context, măsurile pe care statele le pot adopta pentru a restrânge dreptul de vot ar trebui să fie proporționale cu obiectivul urmărit, fără a aduce atingere conținutului însuși al acestui drept și fără a‑l lipsi de eficacitate. Or, aplicarea dispozițiilor Acordului de retragere în speță ar aduce o atingere disproporționată dreptului fundamental de vot al lui EP.
34 În aceste condiții, tribunal judiciaire d’Auch (Tribunalul Judiciar din Auch) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Decizia [2020/135] nu este în parte lipsită de validitate în măsura în care [Acordul de retragere] încalcă articolele 1, 7, 11, 21, 39 și 41 din [cartă], articolul 6 [alineatul (3) TUE] și principiul proporționalității, prevăzut la articolul 52 din aceeași cartă, întrucât nu cuprinde nicio prevedere care să le permită să își păstreze dreptul de vot la alegerile europene [resortisanților Regatului Unit] care și‑au exercitat dreptul la liberă circulație și la liberă stabilire pe teritoriul unui alt stat membru, autorizând sau nu dubla cetățenie, în special în cazul celor care locuiesc pe teritoriul unui alt stat membru de mai mult de 15 ani și sunt supuși legii [Regatului Unit] denumite «15 year rule», în această modalitate fiind agravată privarea de orice drept de vot a persoanelor care nu au fost îndreptățite să se opună prin vot pierderii cetățeniei lor europene și de asemenea a persoanelor care au jurat credință Coroanei [Regatului Unit]?
2) Decizia [2020/135], [Acordul de retragere], articolul 1 din [Actul electoral], Hotărârea [din 12 septembrie 2006, Spania/Regatul Unit (C‑145/04, EU:C:2006:543)], articolele 1, 7, 11, 21, 39 și 41 din [cartă], articolul 6 [alineatul (3) TFUE], și Hotărârea [din 9 iunie 2022, Préfet du Gers I, (C‑673/20, EU:C:2022:449)] trebuie interpretate în sensul că îi privează pe foștii cetățeni ai Uniunii care și‑au exercitat dreptul la liberă circulație și la liberă stabilire pe teritoriul Uniunii Europene de dreptul de a alege și de a fi aleși la alegerile europene dintr‑un stat membru, precum și, mai concret, pe foștii cetățeni ai Uniunii Europene care nu mai beneficiază de niciun drept de vot ca urmare a exercitării dreptului lor la o viață privată și de familie pe teritoriul Uniunii de mai mult de 15 ani și care nu s‑au putut opune prin vot retragerii statului lor membru din Uniunea Europeană, ceea ce a condus la pierderea cetățeniei lor europene?”
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la a doua întrebare
35 Prin intermediul celei de a doua întrebări, care trebuie analizată în primul rând, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă Acordul de retragere, citit în lumina cartei, trebuie interpretat în sensul că, de la retragerea Regatului Unit din Uniune, la 1 februarie 2020, resortisanții acestui stat care și‑au exercitat dreptul de ședere într‑un stat membru înainte de încheierea perioadei de tranziție nu mai beneficiază de dreptul de a alege și de a fi aleși la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru de reședință.
36 Cu titlu introductiv, trebuie precizat că, în speță, EP nu are cetățenia niciunui stat membru și că, prin urmare, nu este cetățean al Uniunii, nici în sensul articolului 9 TUE, nici în sensul articolului 2 litera (c) din Acordul de retragere. În schimb, ea și‑a exercitat dreptul de ședere într‑un stat membru înainte de încheierea perioadei de tranziție, de la 1 februarie la 31 decembrie 2020, în conformitate cu articolul 2 litera (e) din acordul menționat coroborat cu articolul 126 din acesta.
37 Or, Curtea a statuat deja, la punctul 83 din Hotărârea din 9 iunie 2022, Préfet du Gers I (C‑673/20, EU:C:2022:449), că articolele 9 și 50 TUE, precum și articolele 20-22 TFUE, coroborate cu Acordul de retragere trebuie interpretate în sensul că, de la retragerea Regatului Unit din Uniune, la 1 februarie 2020, resortisanții acestui stat care și‑au exercitat dreptul de ședere într‑un stat membru înainte de încheierea acestei perioade de tranziție nu mai beneficiază de statutul de cetățean al Uniunii și nici, în special, în temeiul articolului 20 alineatul (2) litera (b) și al articolului 22 TFUE, de dreptul de a alege și de a fi aleși la alegerile locale în statul membru de reședință, inclusiv atunci când sunt lipsiți, potrivit legislației statului ai cărui resortisanți sunt, și de dreptul de a alege la alegerile organizate de acest din urmă stat.
38 Prin urmare, trebuie să se stabilească dacă această interpretare se impune și în ceea ce privește dreptul de a alege și de a fi aleși la alegerile pentru Parlamentul European al resortisanților Regatului Unit, precum EP, în statul membru de reședință.
39 În această privință, trebuie arătat în primul rând că în conformitate cu articolul 9 TUE și cu articolul 20 TFUE, cetățenia Uniunii necesită deținerea cetățeniei unui stat membru (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iunie 2022, Préfet du Gers I, C‑673/20, EU:C:2022:449, punctele 46-48).
40 Conform articolului 20 alineatul (2), precum și articolelor 21 și 22 TFUE, o serie de drepturi decurg din statutul de cetățean al Uniunii, care, potrivit jurisprudenței constante, are vocația de a fi statutul fundamental al resortisanților statelor membre (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iunie 2022, Préfet du Gers I, C‑673/20, EU:C:2022:449, punctele 49 și 50, precum și jurisprudența citată).
41 Cetățenii Uniunii care au reședința într‑un stat membru ai cărui resortisanți nu sunt beneficiază printre altele, în temeiul articolului 20 alineatul (2) litera (b) și al articolului 22 alineatul (2) TFUE, de dreptul de a alege și de a fi aleși la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru de reședință. Și articolul 39 din cartă recunoaște acest drept. În schimb, niciuna dintre dispozițiile menționate nu consacră dreptul amintit în favoarea resortisanților unei țări terțe.
42 Or, după cum Curtea a statuat deja, faptul că o persoană privată și‑a exercitat dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul unui alt stat membru, atunci când statul al cărui resortisant este era un stat membru, nu este de natură să îi permită păstrarea statutului de cetățean al Uniunii și a tuturor drepturilor care decurg din acesta potrivit Tratatului FUE, în cazul în care, în urma retragerii din Uniune a statului său de origine, ea nu mai are cetățenia unui stat membru (Hotărârea din 9 iunie 2022, Préfet du Gers I, C‑673/20, EU:C:2022:449, punctul 52).
43 Întrucât, în temeiul articolului 50 alineatul (3) TUE, tratatele Uniunii au încetat să se aplice Regatului Unit la data intrării în vigoare a Acordului de retragere, și anume la 1 februarie 2020, resortisanții acestui stat au pierdut de la această dată statutul de cetățean al Uniunii. În consecință, ei nu mai beneficiază în temeiul articolului 20 alineatul (2) litera (b) și al articolului 22 TFUE nici de dreptul de a alege și de a fi aleși la alegerile locale în statul membru de reședință (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iunie 2022, Préfet du Gers I, C‑673/20, EU:C:2022:449, punctele 55 și 58), nici de dreptul de a alege și de a fi aleși la alegerile pentru Parlamentul European din acest stat membru.
44 Ținând seama de îndoielile exprimate de instanța de trimitere, trebuie să se precizeze, pe de o parte, că această concluzie nu este repusă în discuție de împrejurarea că un resortisant al Regatului Unit, precum EP, este privat de dreptul de a alege în Regatul Unit în temeiul unei norme de drept al acestui stat potrivit căreia resortisanții săi care au reședința de mai mult de 15 ani în străinătate nu mai au dreptul de a participa la alegeri în acest stat.
45 Astfel, această normă corespunde unei opțiuni efectuate în legislația electorale de acest fost stat membru, în prezent stat terț. În plus, pierderea de către resortisanții acestuia a statutului de cetățean al Uniunii și, pe cale de consecință, a dreptului de a alege și de a fi aleși la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru de reședință este o consecință automată a simplei decizii adoptate în mod suveran de Regatul Unit de a se retrage din Uniune, în temeiul articolului 50 alineatul (1) TUE, și de a deveni astfel un stat terț față de aceasta. Prin urmare, nici autoritățile competente ale statelor membre, nici instanțele din aceste state nu pot fi obligate să efectueze o examinare individuală a consecințelor pierderii statutului de cetățean al Uniunii pentru persoana în cauză din perspectiva principiului proporționalității (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iunie 2022, Préfet du Gers I, C‑673/20, EU:C:2022:449, punctele 59-62).
46 Pe de altă parte, articolul 1 din Actul electoral coroborat cu articolul 7 din acesta nu face decât să confirme, la alineatul (1), că membrii Parlamentului European sunt aleși în conformitate cu modalitățile precizate la articolul 1 menționat. Un resortisant al Regatului Unit, precum EP, nu poate, așadar, după retragerea acestui stat din Uniune, să beneficieze de dreptul de vot la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru de reședință în temeiul articolului 1 menționat.
47 În al doilea rând, trebuie arătat că, la fel ca în cazul dreptului de a alege și de a fi aleși la alegerile locale în discuție în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 9 iunie 2022, Préfet du Gers I (C‑673/20, EU:C:2022:449), Acordul de retragere nu conține nicio dispoziție care să confere resortisanților Regatului Unit care și‑au exercitat dreptul de ședere într‑un stat membru în conformitate cu dreptul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție dreptul de a alege și de a fi aleși la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru de reședință.
48 În consecință, statele membru nu mai erau obligate, începând de la 1 februarie 2020, să asimileze resortisanții Regatului Unit resortisanților unui stat membru în vederea aplicării articolului 20 alineatul (2) litera (b) și a articolului 22 TFUE, precum și a articolelor 39 și 40 din cartă, și nici, prin urmare, să acorde resortisanților Regatului Unit care au reședința pe teritoriul lor dreptul de a alege și de a fi aleși la alegerile pentru Parlamentul European și la alegerile locale, drept recunoscut de aceste dispoziții persoanelor care, în calitate de resortisanți ai unui stat membru, au statutul de cetățean al Uniunii (Hotărârea din 9 iunie 2022, Préfet du Gers I, C‑673/20, EU:C:2022:449, punctul 71).
49 Această interpretare a Acordului de retragere nu poate fi repusă în discuție nici de diversele dispoziții ale dreptului primar al Uniunii, nici de jurisprudența menționată de instanța de trimitere.
50 În această privință, trebuie să se precizeze de la bun început că, deși, după cum confirmă articolul 6 alineatul (3) TUE, drepturile fundamentale consacrate de CEDO constituie principii generale ale dreptului Uniunii și deși articolul 52 alineatul (3) din cartă prevede că drepturile conținute în aceasta, corespunzătoare drepturilor garantate de CEDO, au același înțeles și aceeași întindere cu cele pe care le conferă convenția amintită, această convenție nu constituie, atât timp cât Uniunea nu a aderat la ea, un instrument juridic integrat formal în ordinea juridică a Uniunii (Hotărârea din 16 iulie 2020, Facebook Ireland și Schrems, C‑311/18, EU:C:2020:559, punctul 98, precum și jurisprudența citată).
51 În aceste condiții, Curtea a statuat că interpretarea dreptului Uniunii, precum și examinarea validității actelor Uniunii trebuie să se realizeze din perspectiva drepturilor fundamentale garantate de cartă (Hotărârea din 16 iulie 2020, Facebook Ireland și Schrems, C‑311/18, EU:C:2020:559, punctul 99, precum și jurisprudența citată).
52 Acestea fiind precizate, în ceea ce privește primo, articolul 21 din cartă, care consacră principiul nediscriminării prevăzut și la articolul 18 primul paragraf TFUE, trebuie amintit că interdicția enunțată la articolul 12 din Acordul de retragere privind discriminarea exercitată pe motiv de cetățenie sau naționalitate, în sensul articolului 18 primul paragraf, în statul‑gazdă, în sensul articolului 9 litera (c) din respectivul acord, și în statul de desfășurare a activității profesionale, astfel cum este definit la articolul 9 litera (d) din acord, împotriva persoanelor menționate la articolul 10 din respectivul acord, se referă, în conformitate chiar cu termenii Acestui articol 12, la partea a doua din același acord (Hotărârea din 9 iunie 2022, Préfet du Gers I, C‑673/20, EU:C:2022:449, punctul 76).
53 Or, trebuie să se constate că, la fel ca dreptul de a alege și de a fi aleși la alegerile locale în statul membru de reședință al resortisanților Regatului Unit, menționați la articolul 10 litera (b) din Acordul de retragere, dreptul de a alege și de a fi aleși la alegerile pentru Parlamentul European al acestor resortisanți nu intră în domeniul de aplicare al părții a doua din acest acord.
54 Astfel, un resortisant al Regatului Unit, precum EP, care și‑a exercitat dreptul de ședere într‑un stat membru în conformitate cu dreptul Uniunii înainte de încheierea perioadei de tranziție și care continuă să aibă reședința în acel stat membru și după încheierea perioadei de tranziție, nu se poate prevala în mod util de interdicția de discriminare menționată la punctul 52 din prezenta hotărâre ori la articolul 21 din cartă pentru a pretinde că are dreptul de a alege și de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru de reședință, drept de care este privat ca urmare a deciziei suverane a Regatului Unit de a se retrage din Uniune (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iunie 2022, Préfet du Gers I, C‑673/20, EU:C:2022:449, punctul 77).
55 Pe de altă parte, trebuie să se mai precizeze că articolul 18 primul paragraf TFUE nu are vocația să se aplice în cazul unei eventuale diferențe de tratament între resortisanții statelor membre și cei ai statelor terțe (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iunie 2022, Préfet du Gers I, C‑673/20, EU:C:2022:449, punctul 78 și jurisprudența citată).
56 Secundo, în ceea ce privește articolul 39 din cartă, este necesar să se observe că acest articol se numără printre dispozițiile dreptului Uniunii care nu se aplică resortisanților Regatului Unit, nici în perioada de tranziție, nici ulterior acesteia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iunie 2022, Préfet du Gers I, C‑673/20, EU:C:2022:449, punctele 70 și 75). Prin urmare, acești resortisanți nu pot pretinde că au dreptul de a alege și de a fi aleși la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru de reședință în temeiul unei interpretări a Acordului de retragere în lumina articolului 39 menționat.
57 Tertio, cât privește articolele 1, 7, 11 și 41 din cartă menționate de instanța de trimitere, este suficient să se constate că un resortisant al Regatului Unit, precum EP, nu poate nici să pretindă că are, în temeiul unei interpretări a acestui acord în lumina articolelor 1, 7, 11 și 41, dreptul de a alege și de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European organizate în statul membru de reședință, în caz contrar existând riscul de a se încălca înșiși termenii articolului 20 alineatul (2) litera (b) și ai articolului 22 alineatul (2) TFUE, ai articolului 39 din cartă, precum și ai dispozițiilor Acordului de retragere.
58 Quarto și în ultimul rând, în ceea ce privește Hotărârea din 12 septembrie 2006, Spania/Regatul Unit (C‑145/04, EU:C:2006:543), vizată de instanța de trimitere, trebuie subliniat că jurisprudența rezultată din această hotărâre nu poate fi transpusă într‑o situație precum cea care face obiectul cauzei principale.
59 Astfel, în cauza în care s‑a pronunțat respectiva hotărâre, Curții i s‑a solicitat să stabilească dacă un stat membru poate, ținând seama de stadiul dreptului comunitar la momentul situației de fapt, să acorde dreptul la vot la alegerile pentru Parlamentul European unor persoane care nu sunt cetățeni ai Uniunii, dar care au reședința pe teritoriul său.
60 În acest context, Curtea a statuat, la punctul 78 din aceeași hotărâre, că, „în stadiul actual al dreptului comunitar, stabilirea titularilor dreptului de a alege și de a fi aleși la alegerile pentru Parlamentul European este de competența fiecărui stat membru, cu respectarea dreptului comunitar, și că articolele 189 CE, 190 CE, 17 CE și 19 CE nu se opun acordării de către statele membre a acestui drept de a alege și de a fi ales unor anumite persoane care au legături strânse cu ele, altele decât propriii resortisanți sau cetățenii Uniunii care au reședința pe teritoriul lor”.
61 Spre deosebire de cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 12 septembrie 2006, Spania/Regatul Unit, (C‑145/04, EU:C:2006:543), prezenta cauză nu privește aspectul dacă statele membre pot acorda dreptul de a alege și de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European unor persoane care nu sunt cetățeni ai Uniunii, ci aspectul dacă aceste state membre sunt obligate să acorde acest drept unor persoane care nu mai sunt cetățeni ai Uniunii, mai precis resortisanții Regatului Unit care au reședința pe teritoriul lor, după retragerea acestui stat din Uniune la 1 februarie 2020.
62 Având în vedere motivele care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că Acordul de retragere, citit în lumina cartei, trebuie interpretat în sensul că, de la retragerea Regatului Unit din Uniune, la 1 februarie 2020, resortisanții acestui stat care și‑au exercitat dreptul de ședere într‑un stat membru înainte de încheierea perioadei de tranziție nu mai beneficiază de dreptul de a alege și de a fi aleși la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru de reședință.
Cu privire la prima întrebare
63 Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă, în raport cu articolul 6 alineatul (3) TUE, cu articolele 1, 7, 11, 21, 39 și 41 din cartă, precum și cu principiul proporționalității, Decizia 2020/135 este afectată de invaliditate în măsura în care Acordul de retragere nu conferă resortisanților Regatului Unit care și‑au exercitat dreptul de ședere într‑un stat membru înainte de încheierea perioadei de tranziție dreptul de a alege și de a fi aleși la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru de reședință.
64 În această privință, referitor, în primul rând, la examinarea validității Deciziei 2020/135 în raport cu articolul 6 alineatul (3) TUE și cu articolele 1, 7, 11, 21, 39 și 41 din cartă, s‑a arătat la punctele 50-57 din prezenta hotărâre că un resortisant al Regatului Unit care și‑a exercitat, înainte de încheierea perioadei de tranziție, dreptul de ședere într‑un stat membru în conformitate cu dreptul Uniunii și care continuă să aibă reședința în acest stat nu se poate prevala, în temeiul Acordului de retragere și al acestor articole din cartă, de dreptul de a alege și de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European în statul său membru de reședință.
65 În aceste condiții, Decizia 2020/135 nu poate fi considerată contrară articolelor respective din cartă, în măsura în care Acordul de retragere pe care l‑a aprobat nu conferă resortisanților acestui fost stat membru, în prezent stat terț, care și‑au exercitat dreptul de ședere într‑un stat membru înainte de încheierea perioadei de tranziție, dreptul de a alege și de a fi aleși la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru de reședință.
66 În ceea ce privește, în al doilea rând, examinarea validității Deciziei 2020/135 în lumina principiului proporționalității, este important de subliniat că niciun element din dosarul de care dispune Curtea nu permite să se considere că Uniunea, în calitate de parte contractantă la Acordul de retragere, și‑ar fi depășit limitele puterii de apreciere în desfășurarea relațiilor externe prin faptul că nu a solicitat ca, în acordul respectiv, să se prevadă dreptul de a alege și de a fi aleși la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru de reședință în favoarea resortisanților Regatului Unit care și‑au exercitat dreptul de ședere într‑un stat membru înainte de încheierea perioadei de tranziție.
67 În această privință, instituțiile Uniunii dispun, în desfășurarea relațiilor externe, de o marjă de manevră semnificativă în ceea ce privește decizia politică. În exercitarea prerogativelor lor în acest domeniu, instituțiile respective pot încheia acorduri internaționale bazate printre altele pe principiul reciprocității și al avantajului reciproc (Hotărârea din 9 iunie 2022, Préfet du Gers I, C‑673/20, EU:C:2022:449, punctul 99 și jurisprudența citată).
68 Astfel, ele nu sunt obligate să acorde în mod unilateral resortisanților unor țări terțe drepturi precum dreptul de a alege și de a fi aleși la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru de reședință, care este, de altfel, rezervat exclusiv cetățenilor Uniunii, în temeiul articolului 20 alineatul (2) litera (b), al articolului 22 TFUE și al articolului 39 din cartă (a se vedea prin analogie Hotărârea din 9 iunie 2022, Préfet du Gers I, C‑673/20, EU:C:2022:449, punctul 99).
69 În aceste condiții, nu se poate reproșa Consiliului Uniunii Europene că, prin Decizia 2020/135, a aprobat Acordul de retragere, chiar dacă acesta din urmă nu conferă resortisanților Regatului Unit dreptul de a alege și de a fi aleși la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru de reședință nici în perioada de tranziție, nici după aceasta.
70 În al treilea rând, în ceea ce privește împrejurarea, menționată de instanța de trimitere, că unii resortisanți ai Regatului Unit, precum EP, sunt lipsiți de dreptul de a alege în Regatul Unit în temeiul regulii, vizate la punctul 44 din prezenta hotărâre, potrivit căreia resortisanții acestui stat care au reședința în străinătate de mai mult de 15 ani nu mai au dreptul de a participa la alegerile din acest stat, trebuie subliniat că respectiva împrejurare își are originea exclusiv într‑o dispoziție din legislația unui stat terț, iar nu în dreptul Uniunii. Prin urmare, aceasta nu este relevantă în vederea aprecierii validității Deciziei 2020/135 (Hotărârea din 9 iunie 2022, Préfet du Gers I, C‑673/20, EU:C:2022:449, punctul 101).
71 Rezultă că examinarea primei întrebări nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea Deciziei 2020/135.
Cu privire la cheltuielile de judecată
72 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declară:
1) Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, adoptat la 17 octombrie 2019 și intrat în vigoare la 1 februarie 2020, citit în lumina Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că, de la retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană, la 1 februarie 2020, resortisanții acestui stat care și‑au exercitat dreptul de ședere într‑un stat membru înainte de încheierea perioadei de tranziție nu mai beneficiază de dreptul de a alege și de a fi aleși la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru de reședință.
2) Examinarea primei întrebări preliminare nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea Deciziei (UE) 2020/135 a Consiliului din 30 ianuarie 2020 referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.
Semnături