Acțiune introdusă la 8 octombrie 2010 - MOL/Comisia

(Cauza T-499/10)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: MOL Magyar Olaj- és Gázipari Nyrt. (Budapesta, Ungaria) (reprezentanți: N. Niejahr, avocat, F. Carlin, Barrister și C. van der Meer, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

Anularea deciziei atacate sau

în subsidiar, anularea deciziei atacate în măsura în care aceasta dispune recuperarea unor sume de la reclamantă și

obligarea Comisiei Europene la plata propriilor cheltuieli de judecată și a celor ale reclamantei efectuate în legătură cu prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită anularea Deciziei C (2010) 3553 final a Comisiei din 9 iunie 2010 prin care se declară incompatibil cu piața comună ajutorul acordat de autoritățile maghiare în favoarea societății Hungarian Oil & Gas Plc ("MOL") decurgând dintr-un acord încheiat între MOL și statul maghiar prin care se autorizează ca societatea să fie scutită de facto de la nivelul majorat al redevenței miniere, stabilit în urma unui amendament din ianuarie 2008 la Legea minelor din Ungaria [ajutorul de stat C 1/2009 (ex NN 69/08)]. Decizia contestată identifică reclamanta drept beneficiară a presupusului ajutor de stat și obligă Ungaria să recupereze ajutorul, cu dobânzi, de la reclamantă.

Reclamanta invocă trei motive în susținerea concluziilor sale.

În primul rând, aceasta susține că pârâta a săvârșit o eroare de drept prin declararea faptului că prelungirea drepturilor miniere ale reclamantei în 2005 și modificarea ulterioară a Legii minelor, considerate împreună, constituie un ajutor de stat ilegal și incompatibil, și prin dispunerea recuperării acestui presupus ajutor de stat, cu dobânzi, de la reclamantă. În particular, reclamanta susține că pârâta a încălcat articolul 107 alineatul (1) TFUE stabilind că:

acordul de prelungire din 2005 și modificarea Legii minelor din 2008 formează împreună o măsură de ajutor de stat unică, potrivit articolului 107 alineatul (1) TFUE;

presupusa măsură de ajutor este selectivă în temeiul concluziei eronate că regimul de autorizare, iar nu Legea minelor, reprezintă cadrul de referință adecvat;

presupusa măsură de ajutor a conferit un avantaj reclamantei, deși aceasta din urmă a plătit redevențe și taxe mai ridicate decât cele care ar fi fost datorate în lipsa presupusei măsuri de ajutor sau în temeiul modificării Legii minelor din 2008 și că, în orice caz, Ungaria a acționat ca operator economic și că acordul de prelungire a fost justificat de considerații economice;

presupusa măsură de ajutor a denaturat concurența, chiar dacă ceilalți operatori de pe piață nu au plătit redevențe mai ridicate potrivit Legii minelor, cu modificările ulterioare.

În al doilea rând, și în subsidiar, reclamanta susține că pârâta a încălcat articolul 108 alineatul (1) TFUE prin omiterea aprecierii acordului de prelungire (care nu era o măsură de ajutor de stat între momentul în care a fost încheiat în 2005 și modificarea Legii minelor din 2008 și nu a devenit un ajutor de stat decât la intrarea în vigoare a modificării Legii minelor în 2008) potrivit normelor aplicabile ajutoarelor existente.

În al treilea rând și cu titlu încă mai subsidiar, în ipoteza în care Tribunalul declară că măsura constituie un ajutor nou, reclamanta susține că prin ordonarea recuperării sumelor de la reclamantă, pârâta a încălcat articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, întrucât această recuperare aduce atingere încrederii legitime a reclamantei în stabilitatea acordului de prelungire și principiului securității juridice.

____________