ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

12 decembrie 2011

Cauza T‑365/11 P

AO

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Termen de introducere a recursului – Tardivitate – Originalul semnat al cererii de recurs depus peste termen – Caz fortuit – Articolul 43 alineatul (6) din Regulamentul de procedură al Tribunalului – Recurs vădit inadmisibil”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 4 aprilie 2011, AO/Comisia (F‑45/10), prin care se solicită anularea acestei ordonanțe

Decizia:      Respinge recursul. AO suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

Sumarul ordonanței

1.      Recurs – Termene – Caracter de ordine publică

[Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 9 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 102 alin. (2)]

2.      Procedură – Termene de introducere a acțiunii – Decădere – Caz fortuit sau caz de forță majoră – Noțiune compusă din elemente obiective și subiective

(Statutul Curții de Justiție, art. 45 al doilea paragraf)

3.      Procedură – Termene de introducere a acțiunii – Decădere – Caz fortuit sau caz de forță majoră – Noțiune – Eroare de adresare imputabilă unui terț – Excludere

(Statutul Curții de Justiție, art. 45 al doilea paragraf)

1.      Potrivit articolului 9 primul paragraf din anexa I la Statutul Curții de Justiție, se poate formula recurs în fața Tribunalului în termen de două luni de la notificarea deciziei atacate, între altele, împotriva deciziilor Tribunalului Funcției Publice prin care se finalizează judecata. Acest termen pentru formularea recursului este de ordine publică, întrucât a fost instituit în scopul de a asigura claritatea și securitatea situațiilor juridice și de a evita orice discriminare și orice tratament arbitrar în administrarea justiției și revine instanței Uniunii să verifice din oficiu dacă a fost respectat.

(a se vedea punctele 23 și 24)

Trimitere la:

Curte: 23 ianuarie 1997, Coen, C‑246/95, Rec p. I‑403, punctul 21

Tribunalul de Primă Instanță: 18 septembrie 1997, Mutual Aid Administration Services/Comisia, T‑121/96 și T‑151/96, Rec., p. II‑1355, punctele 38 și 39

2.      În conformitate cu articolul 45 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție, nu se poate deroga de la termenele de procedură decât în împrejurări cu totul excepționale, de caz fortuit sau de forță majoră. Noțiunile de forță majoră și de caz fortuit presupun un element obiectiv, referitor la împrejurări neobișnuite și străine operatorului, și un element subiectiv, legat de obligația persoanei interesate de a se proteja de consecințele evenimentului neobișnuit luând măsuri adecvate, fără a accepta sacrificii excesive. În special, aceasta trebuie să supravegheze cu atenție desfășurarea procedurii și, mai ales, să dea dovadă de diligență în vederea respectării termenelor prevăzute. Întrucât constituie o excepție de la inadmisibilitatea care decurge din nerespectarea termenelor de introducere a recursului, care sunt de ordine publică, noțiunea de caz fortuit trebuie invocată și dovedită de partea care urmărește să beneficieze de ea.

(a se vedea punctele 31-33)

Trimitere la:

Curte: 8 noiembrie 2007, Belgia/Comisia, C‑242/07 P, Rep., p. I‑9757, punctele 16 și 17 și jurisprudența citată

Tribunalul de Primă Instanță: 5 octombrie 2009, de Brito Sequeira Carvalho și Comisia/Comisia și de Brito Sequeira Carvalho, T‑40/07 P și T‑62/07 P, RepFP, p. I‑B‑1-89 și II‑B‑1‑551, punctul 205

3.      În ceea ce privește termenele pentru formularea acțiunii, întrucât noțiunea de caz fortuit sau de forță majoră poate justifica o derogare de la termenele de introducere a acțiunii de ordine publică, în conformitate cu articolul 45 din Statutul Curții de Justiție, pregătirea, supravegherea întocmirii și verificarea actelor de procedură care trebuie depuse la grefa Tribunalului sunt în sarcina părții interesate și a reprezentantului său legal. Revine în special acestora din urmă sarcina de a supraveghea și de a verifica pregătirea corectă a plicurilor sau a coletelor care conțin actele menționate, precum și a formularelor de expediere aplicate pe acestea și în special menționarea adresei corecte a Tribunalului. În plus, revine părții interesate și reprezentantului său legal să supravegheze că prestatorii de servicii poștale cărora decid să li se adreseze, dacă este cazul, pentru expedierea actelor respective își îndeplinesc corect sarcinile, în termenele prevăzute potrivit contractului.

O eroare de adresare rezultată din faptul că avocatul reclamantului a delegat în practică prestatorului de servicii de curierat sarcina de a pregăti expedierea prin poștă a originalului semnat al cererii introductive de recurs și în special de a completa el însuși adresa destinatarului în formularul de expediere par avion al grupului acestui prestator de servicii de curierat, asumându‑și astfel riscul unei eventuale confuzii între diferitele adrese care figurează pe prima pagină a acestui original, este în consecință imputabilă unei lipse de supraveghere și de verificare din partea avocatului recurentului și, prin urmare, a recurentului însuși.

În acest context, faptul că eroarea de adresare rezultă din intervenția unei terțe persoane, care a fost mandatată de avocatul recurentului să pregătească expedierea originalului semnat al cererii introductive de recurs la Tribunal, nu poate fi recunoscut drept o împrejurare excepțională sau drept un element anormal și străin recurentului. În consecință, o astfel de eroare nu poate justifica existența unui caz fortuit în privința recurentului.

(a se vedea punctele 37, 39, 40 și 44)

Trimitere la:

Curte: 22 septembrie 2011, Bell & Ross/OAPI, C‑426/10 P, Rep., p. I‑8849, punctele 48-50