ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

17 decembrie 2009

Cauza T‑567/08 P

Bart Nijs

împotriva

Curții de Conturi a Uniunii Europene

„Recurs — Funcție publică — Funcționari — Decizie de nepromovare a recurentului în cadrul exercițiului 2005 — Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”

Obiectul: Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 9 octombrie 2008, Nijs/Curtea de Conturi (F‑49/06, nepublicată încă în Repertoriu), și prin care se urmărește anularea acestei hotărâri

Decizia: Respinge recursul. Domnul Bart Nijs suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Curtea de Conturi a Uniunii Europene în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul ordonanței

1.      Recurs — Enunțarea în cerere a motivelor și a argumentelor de drept — Expunere confuză și dezordonată a argumentelor — Inadmisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 138 alin. (1) lit. (c)]

2.      Recurs — Motive — Motiv întemeiat pe luarea în considerare a unor constatări formulate într‑o hotărâre anterioară care nu a făcut obiectul unei cereri de revizuire — Autoritate de lucru judecat — Respingere

(Statutul Curții de Justiție, art. 44; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 126)

1.      În temeiul articolului 138 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele și argumentele reclamantului. Aceste mențiuni trebuie să fie suficient de clare și de precise pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului să se pronunțe, dacă este cazul, fără să se bazeze pe alte informații. În vederea garantării securității juridice și a bunei administrări a justiției, este necesar, pentru ca un motiv să fie admisibil, ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care acesta se întemeiază să rezulte, cel puțin în mod sumar, dar coerent și comprehensibil, din chiar textul cererii de recurs. În caz contrar, Tribunalul se limitează la analizarea argumentelor care au putut fi înțelese.

(a se vedea punctul 17)

Trimitere la: Tribunal 28 aprilie 1993, De Hoe/Comisia, T‑85/92, Rec., p. II‑523, punctul 20; Tribunal 25 iulie 2000, RJB Mining/Comisia, T‑110/98, Rec., p. II‑2971, punctul 23; Tribunal 11 iulie 2007, Asklepios Kliniken/Comisia, T‑167/04, Rep., p. II‑2379, punctele 39 și 40

2.      Un reclamant nu poate reproșa Tribunalului Funcției Publice că nu a reexaminat constatările dintr‑o hotărâre anterioară a Tribunalului privitoare la acesta, nici că nu a solicitat prezentarea de noi probe de către partea adversă, dacă hotărârea menționată a dobândit autoritate de lucru judecat și nu a fost formulată o cerere de revizuire în sensul articolului 44 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție.

Astfel, autoritatea de lucru judecat, care privește punctele de fapt și de drept ce au fost în mod efectiv sau necesar soluționate printr‑o hotărâre judecătorească, nu poate fi repusă în discuție decât în cadrul unei proceduri de revizuire. Revizuirea presupune descoperirea de elemente de fapt anterioare pronunțării hotărârii, necunoscute până atunci de instanța care a pronunțat hotărârea, nici de reclamantul din procedura de revizuire și care, dacă ar fi putut fi apreciate de instanță, ar fi putut conduce la adoptarea altei soluții a litigiului în raport cu cea pronunțată. În temeiul dispozițiilor articolului 44 al doilea paragraf din Statutul Curții coroborate cu cele ale articolului 126 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, procedura de revizuire a unei hotărâri a Tribunalului este deschisă printr‑o hotărâre a acestuia care constată în mod expres existența unui fapt nou și recunoaște că acesta este de natură să conducă la deschiderea revizuirii, în urma unei cereri de revizuire introduse de una dintre părți în acest scop.

(a se vedea punctele 32-34 și 39)

Trimitere la: Curte 19 februarie 1991, Italia/Comisia, C‑281/89, Rec., p. I‑347, punctul 14; Curte 16 ianuarie 1996, ISAE/VP și Interdata/Comisia, C‑130/91 REV II, Rec., p. I‑65, punctul 6; Curte 15 mai 2008, Spania/Consiliul, C‑442/04, Rec., p. I‑3517, punctul 25; Tribunal 12 noiembrie 1998, Consiliul/Hankart, T‑91/96 REV, RecFP, p. I‑A‑597 și II‑1809, punctul 13