Acțiune introdusă la 10 octombrie 2011 - Schenker Customs Agency/Comisia Europeană

(Cauza T-576/11)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Schenker Customs Agency BV (Rotterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: A. Jansen și J. Biermasz, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

Anularea deciziei Comisiei Europene din 27 iulie 2011 în cauza REM 01/2010 şi

constatarea faptului că remiterea taxelor lichidate ulterior este întemeiată.

Motivele și principalele argumente

Între 19 februarie 1999 și 19 iulie 2001, reclamanta a depus în nume propriu, în calitate de comisionar în vamă, 52 de declarații pentru punerea în liberă circulație a glifosatului. Taiwan era menționat ca țară de origine pe toate declarațiile. În urma unei investigații efectuate de OLAF a rezultat că glifosatul declarat nu era originar din Taiwan, ci din China. Prin urmare, taxele antidumping solicitate de autoritățile vamale olandeze ar fi datorate.

Reclamanta afirmă că Comisia Europeană a decis în mod greșit că remiterea taxelor la import nu este justificată.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

Primul motiv întemeiat pe faptul că Comisia Europeană ar fi estimat în mod greșit că încălcarea dreptului la apărare, solicitarea tardivă a taxelor și faptul că Schenker nu a putut să facă declarațiile ca reprezentantă directă ar fi argumente care susțin existența datoriei vamale înseși. Potrivit reclamantei, aceste argumente ar putea foarte bine să constituie un caz excepțional în sensul articolului 239 din Regulamentul nr. 2913/92 și ar fi trebuit prin urmare examinate pe fond.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că, potrivit reclamantei, Comisia Europeană ar fi considerat în mod greșit că eliberarea unor certificate de origine eronate de camerele de comerț din Taiwan nu ar putea constitui un caz excepțional în sensul articolului 239 din Regulamentul nr. 2913/92.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că Comisia Europeană ar fi estimat în mod greșit că modul său de a proceda în speță nu constituie un caz excepțional în sensul articolului 239 din Regulamentul nr. 2913/92. Reclamanta afirmă că Comisia nu și-a exercitat totuși controlul efectiv asupra investigației fraudei și nu a coordonat cazul.

Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că Comisia Europeană ar fi considerat în mod greșit că Schenker nu ar fi fost plasată într-un caz excepțional de prin conduita autorităților olandeze. Reclamanta afirmă că Comisia Europeană nu a ținut cont de faptul că autoritățile olandeze nu ar fi acționat corespunzător întrucât erau informate despre existența unei fraude privind glifosatul importat din Taiwan.

Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că Comisia Europeană ar fi considerat de asemenea în mod greșit că reclamanta nu ar fi dovedit toată diligența care poate fi în mod normal așteptată de la un comisionar în vamă și că, pentru acest motiv, remiterea taxelor la import nu poate fi justificată. Reclamanta susține că nu i se poate reproșa nici o conduită și nici neglijență vădită și face trimitere în această privință la decizia Douanekamer du Gerechtshof Amsterdam pronunțată la 18 decembrie 2008 (a se vedea punctul 5.2.3 din decizie).

Al șaselea motiv întemeiat pe faptul că Comisia Europeană ar fi neglijat în mod greșit examinarea tuturor faptelor și a tuturor împrejurărilor pertinente.

____________

¹ - Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, Ediţie specială, 02/vol. 5, p. 58.