Language of document : ECLI:EU:T:2014:35

Cauza T‑528/09

Hubei Xinyegang Steel Co. Ltd

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Dumping – Importuri de anumite țevi și tuburi fără sudură, din fier sau oțel, originare din China – Stabilirea unui pericol de prejudiciu – Articolul 3 alineatul (9) și articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 [devenite articolul 3 alineatul (9) și articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009]”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 29 ianuarie 2014

1.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Instituirea de taxe antidumping – Condiții – Prejudiciu – Puterea de apreciere a instituțiilor – Situaţie vulnerabilă a industriei comunitare – Situaţie contrazisă de datele economice relevante – Eroare vădită de apreciere

[Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, art. 3 alin. (9), și Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 3 alin. (9)]

2.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Instituirea de taxe antidumping – Condiții – Prejudiciu – Pericol de prejudiciu important – Analiza factorilor care trebuie luaţi în considerare

[Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, art. 3 alin. (9) și art. 9 alin. (4), și Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 3 alin. (9) și art. 9 alin. (4)]

1.      Controlul jurisdicțional al examinării existenţei unui pericol de prejudiciu, astfel cum este efectuat de instituţiile Uniunii în cadrul unei proceduri antidumping, trebuie să se limiteze la verificarea respectării normelor de procedură, a exactității materiale a faptelor reținute pentru efectuarea alegerii contestate, a inexistenței unor erori vădite în aprecierea faptelor sau a inexistenței unui abuz de putere, întrucât această examinare presupune evaluarea unor aspecte economice complexe. Acest control jurisdicțional limitat nu înseamnă ca instanța Uniunii să se abțină de la a controla interpretarea datelor de natură economică efectuată de instituții. În special, Tribunalul trebuie nu numai să verifice exactitatea materială a elementelor de probă invocate, fiabilitatea și coerența acestora, ci și să controleze dacă aceste elemente constituie ansamblul datelor pertinente care trebuie luate în considerare pentru aprecierea unei situații complexe și dacă sunt de natură să susțină concluziile deduse.

Astfel, Consiliul săvârșeşte o eroare vădită de apreciere reținând că industria comunitară se află într‑o situație vulnerabilă întrucât, cu excepția evoluției cotei de piață a industriei comunitare, toate datele economice relevante ale speței sunt pozitive și conturează, în ansamblul lor, profilul unei industrii în situație de forță, iar nu de fragilitate sau de vulnerabilitate.

(a se vedea punctele 53, 61 și 66)

2.      În temeiul articolului 3 alineatul (9) din Regulamentul antidumping de bază nr. 384/96 [devenit articolul 3 alineatul (9) din Regulamentul nr. 1225/2009], stabilirea existenței unui pericol de prejudiciu important trebuie să se bazeze pe fapte, nu doar pe presupuneri, conjuncturi sau posibilități îndepărtate. În plus, modificarea condițiilor care ar crea o situație în care dumpingul ar cauza un prejudiciu trebuie să fie previzibilă în mod clar și iminentă. Rezultă că constatarea unui pericol de prejudiciu trebuie să reiasă în mod clar din situația de fapt a cauzei. De asemenea, rezultă că prejudiciul care face obiectul unui pericol trebuie să se producă în termen scurt.

Astfel, Consiliul încalcă articolul 3 alineatul (9) din Regulamentul antidumping de bază nr. 384/96 reținând că există un pericol de prejudiciu întrucât, pe de o parte, constatarea sa că industria comunitară se afla într‑o situaţie vulnerabilă la sfârşitul perioadei de anchetă este afectată de o eroare vădită de apreciere și, pe de altă parte, cei patru factori prevăzuți de respectivul articol 3 alineatul (9), referitori la analiza unui pericol de prejudiciu, au făcut obiectul unei analize lacunare și care prezintă incoerențe.

Prin urmare, Consiliul încalcă și articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul antidumping de bază nr. 384/96 [devenit articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1225/2009] impunând o taxă antidumping definitivă la exporturile produselor în cauză și prevăzând perceperea taxelor provizorii instituite la aceste exporturi.

(a se vedea punctele 54, 91 și 92)