Cauza T‑119/23
Insider LLC
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală
Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 17 aprilie 2024
„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative in Insajderi – Mărcile naționale verbală anterioară INSAJDERI și figurativă anterioară in Insajderi Gazetë online – Motiv relativ de refuz – Articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1001 – Întinderea examinării care trebuie efectuată de camera de recurs – Articolul 27 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 – Neprezentare de probe – Traducere – Articolul 7 din Regulamentul delegat 2018/625 – Dreptul de a fi ascultat – Articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale – Articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 – Posibilitatea camerei de recurs de a accepta probe prezentate pentru prima dată în fața sa – Articolul 27 alineatul (4) din Regulamentul delegat 2018/625 – Articolul 95 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001”
1. Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Cale de atac exercitată împotriva unei decizii pronunțate în primă instanță de o unitate a Oficiului și înaintată camerei de recurs – Continuitate funcțională între cele două foruri – Examinarea căii de atac de către camera de recurs – Conținut
[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 71 alin. (1)]
(a se vedea punctul 16)
2. Marcă a Uniunii Europene – Dispoziții de procedură – Decizii ale Oficiului – Respectarea dreptului la apărare – Conținutul principiului
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) litera (a); Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 94 alin. (1)]
(a se vedea punctele 27-33 și 46)
3. Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Cale de atac introdusă împotriva unei decizii a diviziei de opoziție a Oficiului – Examinare de către camera de recurs – Conținut – Fapte și dovezi neprezentate în susținerea opoziției în termenul stabilit în acest sens – Luare în considerare – Puterea de apreciere a camerei de recurs
[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 95 alin. (2); Regulamentul 2018/625 al Comisiei, art. 8 alin. (1) și art. 27 alin. (4)]
(a se vedea punctele 38-40 și 45)
Rezumat
Prin hotărârea sa, Tribunalul anulează decizia camerei de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)(1) având în vedere articolul 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), pentru motivul că reclamanta nu a fost ascultată cu privire la chestiunile invocate din oficiu de camera de recurs care o afectează în mod defavorabil.
Domnul Florim Alaj a solicitat la EUIPO înregistrarea unui semn figurativ „in Insajderi” pentru servicii de furnizare, prin intermediul internetului, de informații, de știri și de comentarii în domeniul actualității(2). Insider LLC, reclamanta, a formulat opoziție la această înregistrare(3) în temeiul a două mărci anterioare înregistrate în Kosovo. Divizia de opoziție a admis această opoziție.
Cu toate acestea, camera de recurs a anulat decizia diviziei de opoziție și a respins opoziția, pentru motivul că reclamanta nu demonstrase că mărcile anterioare revendicate existau și că ea era titulara acestora. Aceasta a subliniat în mod special lipsa unei versiuni originale a certificatelor de înregistrare a mărcilor anterioare și a considerat că traducerile legalizate ale acestora, furnizate de reclamantă cu titlu de probă constituiau traduceri neoficiale în care textul original nu era vizibil, făcând imposibil să se verifice dacă informațiile esențiale erau menționate în certificatul original.
Aprecierea Tribunalului
Cu titlu introductiv, Tribunalul amintește că obligația de motivare prevăzută la articolul 94 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul 2017/1001 constituie o aplicare specifică a principiului general al protecției dreptului la apărare, consacrat la articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă. Astfel, toate actele Uniunii trebuie să respecte drepturile fundamentale, astfel cum sunt recunoscute de cartă, această respectare constituind o condiție a legalității lor, pe care instanța Uniunii are sarcina de a o controla în cadrul sistemului complet de căi de atac. În ceea ce privește, mai concret, dreptul de a fi ascultat în orice procedură, acesta garantează oricărei persoane posibilitatea de a‑și exprima în mod util și efectiv punctul de vedere în cursul unei proceduri administrative și înainte ca o decizie susceptibilă să îi afecteze în mod defavorabil interesele să fie adoptată în privința sa. Acest drept este aplicabil în ceea ce privește toate elementele de fapt sau de drept care constituie temeiul actului decizional, dar nu și în ceea ce privește poziția finală pe care administrația intenționează să o adopte. Prin urmare, EUIPO îi revine obligația de a oferi părților la o procedură pendinte în fața forurilor sale posibilitatea de a‑și prezenta punctul de vedere cu privire la toate elementele care constituie temeiul deciziilor acestor foruri.
În speță, Tribunalul consideră că faptul că camera de recurs a invocat din oficiu lipsa versiunilor originale ale certificatelor de înregistrare a mărcilor anterioare și a exprimat îndoieli cu privire la autenticitatea traducerilor, fără să o fi ascultat pe reclamantă cu privire la acest aspect, constituie o neregularitate procedurală. O încălcare a dreptului la apărare nu poate fi însă constatată decât în cazul în care lipsa luării în considerare a poziției unei părți interesate a avut un efect concret asupra posibilității persoanei interesate de a se apăra. În aceste condiții, reclamantei nu i se poate impune să demonstreze că decizia atacată ar fi avut un conținut diferit în lipsa încălcării constatate, ci numai că o astfel de ipoteză nu este complet exclusă, din moment ce reclamanta și‑ar fi putut asigura mai bine apărarea în lipsa neregularității procedurale.
În lumina acestor considerații, Tribunalul ajunge la concluzia că în speță nu este complet exclus ca procedura să fi condus la un rezultat diferit, în lipsa neregularității procedurale. Astfel, în cazul în care camera de recurs i‑ar fi oferit reclamantei posibilitatea de a‑și exprima în mod util punctul de vedere cu privire la aspectul lipsei versiunilor originale ale certificatelor de înregistrare ale mărcilor anterioare, aceasta ar fi fost în măsură să le furnizeze, permițând camerei de recurs să le examineze și să se asigure astfel de autenticitatea traducerilor. Prin urmare, decizia camerei de recurs a fost adoptată cu încălcarea dreptului de a fi ascultat garantat de articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă.