Cauza T‑2/23
Romagnoli Fratelli SpA
împotriva
Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP)
Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 17 aprilie 2024
„Soiuri de plante – Acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante pentru soiul de cartofi Melrose – Neachitarea în termen a taxei anuale – Anularea protecției – Cerere de restitutio in integrum – Condiții de notificare a deciziilor și a comunicărilor OCSP”
1. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Decizia Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) de respingere a unei cereri de restitutio in integrum – Includere
(art. 263 al patrulea și al cincilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 2100/94 al Consiliului, art. 80)
(a se vedea punctele 18 și 19)
2. Agenții ale Uniunii Europene – Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) – Procedura căii de atac – Posibilitatea Oficiului de a exclude competența atât a camerei de recurs, cât și a Tribunalului de a se pronunța cu privire la deciziile adoptate de OCSP în urma depunerii unei cereri de restitutio in integrum – Lipsă
(art. 2 și 19 TUE; art. 263 al patrulea și al cincilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 2100/94 al Consiliului, art. 80 și art. 81 alin. (1)]
(a se vedea punctele 21, 22 și 24-29)
3. Agricultură – Legislații uniforme – Protecția soiurilor de plante – Dispoziții de procedură – Restitutio in integrum – Condiții de aplicare – Interpretare strictă
[Regulamentul nr. 2100/94 al Consiliului, art. 80 alin. (1)]
(a se vedea punctele 37 și 38)
4. Agricultură – Legislații uniforme – Protecția soiurilor de plante – Dispoziții de procedură – Notificare – Notificare prin intermediul unui spațiu personal – Condiție – Activarea de către utilizator a opțiunii care permite Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) să comunice prin mijloace electronice – Admisibilitate
(Regulamentul nr. 2100/94 al Consiliului, art. 79; Regulamentul nr. 874/2009 al Comisiei, art. 64 alin. (4) și art. 65)
(a se vedea punctele 62-70 și 73)
Rezumat
Prin această hotărâre, Tribunalul respinge acțiunea în anulare introdusă de Romagnoli Fratelli SpA (denumită în continuare „reclamanta”) împotriva deciziei Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) (denumită în continuare „decizia atacată”). După ce a examinat existența unei căi de atac împotriva deciziilor adoptate de OCSP în urma depunerii unei cereri de restitutio in integrum, Tribunalul se pronunță, pentru prima dată, cu privire la legalitatea spațiului personal, denumit „MyPVR”, drept cale oficială de notificare a OCSP.
În decembrie 2009, reclamanta a formulat la OCSP, în temeiul Regulamentului nr. 2100/94(1), o cerere de protecție comunitară a unui soi de plante pentru soiul de cartofi Melrose. Întrucât această protecție a fost acordată, în octombrie 2021, OCSP a adresat reclamantei, o notă de debit privind plata taxei anuale pentru protecția comunitară a soiului de plante în cauză, prin intermediul spațiului său personal MyPVR.
Întrucât această notă de debit a rămas neplătită, OCSP a trimis reclamantei o scrisoare de solicitare formală în ianuarie 2022, din nou, prin intermediul spațiului personal MyPVR, invitând‑o să plătească suma datorată cu titlu de taxă anuală în termen de o lună. Ca urmare a inactivității în spațiul personal al reclamantei, OCSP i‑a adresat prin e-mail o ultimă solicitare în februarie 2022. În martie 2022, întrucât taxa anuală nu a fost achitată în termenul acordat, OCSP a anulat protecția comunitară a soiului de plante în cauză.
În urma acestei anulări, reclamanta a depus o cerere de restitutio in integrum, în temeiul articolului 80 din Regulamentul nr. 2100/94, și a efectuat plata taxei anuale neplătite până în acel moment. Prin decizia atacată, OCSP a respins cererea reclamantei pentru motivul că nu îndeplinea condițiile prevăzute la articolul 80 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 2100/94.
Aprecierea Tribunalului
În primul rând, Tribunalul examinează cauza de inadmisibilitate invocată de OCSP întemeiată pe inadmisibilitatea acțiunii, în lumina mai multor dispoziții(2) referitoare la sistemul jurisdicțional al Uniunii. Astfel, OCSP susține că articolul 263 al cincilea paragraf TFUE(3) legitimează capacitatea sa de a se pronunța cu privire la cererile de restitutio in integrum fără posibilitatea formulării unei căi de atac în fața camerei de recurs a OCSP sau în fața Tribunalului, dat fiind că o astfel de cale de atac nu este prevăzută nici de Regulamentul nr. 2100/94, nici de Regulamentul nr. 874/2009(4), care constituie „condițiile și procedurile speciale” în sensul celui de al cincilea paragraf al articolului menționat. Prin urmare, acesta arată că decizia atacată nu poate face obiectul unei acțiuni în fața Tribunalului, în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.
În această privință, Tribunalul constată că, deși „condiții[le] și proceduri[le] speciale” permit, desigur, stabilirea de către o instituție, un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii a unor condiții și proceduri interne, prealabile unei acțiuni în justiție, care guvernează în special funcționarea unui mecanism de autosupraveghere sau derularea unei proceduri de soluționare amiabilă, aceste condiții și proceduri nu pot să fie interpretate în sensul că autorizează o instituție a Uniunii să scoată litigii care implică interpretarea sau aplicarea dreptului Uniunii de sub competența instanței Uniunii.
În plus, din articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2100/94 rezultă că, în absența dispozițiilor de procedură din regulamentul menționat sau a dispozițiilor adoptate în temeiul regulamentului respectiv, OCSP aplică principiile codului de procedură general admise în statele membre. Prin urmare, deși Regulamentul nr. 2100/94 nu prevede în mod explicit nici o cale de atac în fața camerei de recurs a OCSP, nici direct în fața Tribunalului pentru deciziile adoptate de OCSP în urma unei cereri de restitutio in integrum, există totuși o cale de atac în temeiul articolului 81 alineatul (1) din regulamentul menționat și al articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. În consecință, Tribunalul respinge cauza de inadmisibilitate invocată de OCSP.
În al doilea rând, Tribunalul examinează legalitatea spațiului personal MyPVR drept cale oficială de notificare a documentelor și a deciziilor transmise de OCSP. Într‑o primă etapă, Tribunalul arată, pe de o parte, că notificările și comunicările OCSP care determină curgerea unui termen pot fi notificate prin mijloace electronice și, pe de altă parte, că modalitățile acestei notificări sunt stabilite de președintele OCSP(5).
Într‑o a doua etapă, Tribunalul, întemeindu‑se pe decizia președintelui OCSP, constată că această comunicare prin mijloace electronice prin intermediul spațiului personal MyPVR nu poate fi efectuată decât dacă utilizatorul a optat pentru această comunicare. Astfel, OCSP va putea să îi notifice în mod valabil deciziile, comunicările și celelalte documente prin mijloace electronice prin intermediul spațiului său personal(6). În această privință, Tribunalul observă că părțile nu contestă că reclamanta optase pentru comunicarea prin mijloace electronice prin intermediul MyPVR și că aceasta acceptase versiunea 3.0 a condițiilor generale ale spațiului personal. Prin urmare, nu există nicio îndoială că reclamanta a acceptat să primească comunicări și notificări din partea OCSP prin intermediul spațiului personal MyPVR.
În consecință, Tribunalul respinge critica referitoare la nelegalitatea spațiului personal MyPVR drept cale oficială de notificare, dat fiind că opțiunea care permite OCSP să comunice cu utilizatorul prin mijloace electronice a fost activată de acesta din urmă.