Cauzele conexate T‑20/08 și T‑21/08

Evets Corp.

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară — Marca comunitară verbală DANELECTRO și marca comunitară figurativă QWIK TUNE — Nerespectarea termenului de prezentare a cererii de reînnoire a mărcilor — Cerere de restitutio in integrum — Reformatio in peius — Dreptul la apărare — Dreptul de a fi ascultat — Articolul 61 alineatul (2), articolul 73 a doua teză și articolul 78 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenite articolul 63 alineatul (2), articolul 75 a doua teză și articolul 81 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”

Sumarul hotărârii

1.      Marcă comunitară — Dispoziții de procedură — Restitutio in integrum — Termen de introducere a cererii

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 78 alin. (2) și (3); Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1, norma 77]

2.      Marcă comunitară — Procedura căii de atac — Cale de atac formulată împotriva unei decizii adoptate de o unitate a Oficiului

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 62 alin. (1)]

3.      Marcă comunitară — Deciziile Oficiului — Respectarea dreptului la apărare

(Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 73)

1.      Potrivit articolului 78 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, o cerere de restitutio in integrum trebuie prezentată în scris în termen de două luni de la încetarea obstrucționării care stă la baza nerespectării unui termen care a avut drept consecință directă pierderea unui drept sau pierderea unei căi de atac.

Data la care pierderea unui drept este adusă la cunoștința reprezentantului trebuie considerată ca fiind data la care persoana reprezentată a aflat despre respectiva pierdere. În temeiul normei 77 din Regulamentul nr. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 privind marca comunitară, orice notificare sau altă comunicare adresată de către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) unui reprezentant autorizat în mod corespunzător are același efect ca și cum ar fi adresată persoanei reprezentate. La fel, orice comunicare adresată Oficiului de către un reprezentant autorizat are același efect ca și cum ar veni din partea persoanei reprezentate. Astfel, în privința Oficiului, importante sunt tocmai comunicările acestuia cu reprezentantul, iar nu cele dintre reprezentant și persoana reprezentată.

(a se vedea punctele 21-23)

2.      Reiese din articolul 62 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară că, în urma examinării pe fond a căii de atac, camera de recurs se pronunță asupra căii de atac și că aceasta poate, procedând astfel, „să exercite competențele organului care a pronunțat hotărârea atacată”, și anume, în cazul unei cereri de restitutio in integrum, să se pronunțe ea însăși asupra cererii, prin respingerea acesteia sau prin declararea temeiniciei sale, confirmând sau infirmând, în acest mod, decizia atacată. În consecință, prin calea de atac cu care este sesizată, camera de recurs este chemată să efectueze o nouă examinare completă a fondului cererii de restitutio in integrum, atât în drept, cât și în fapt.

Aspectele privind admisibilitatea nu trebuie excluse din această „nouă examinare completă” a cererii de restitutio in integrum. Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, normele privind termenele au fost instituite pentru a asigura securitatea juridică și pentru a evita orice discriminare sau tratament arbitrar. Această constatare generală se aplică și termenelor prevăzute de regulamentele privind marca comunitară.

(a se vedea punctele 38 și 39)

3.      Potrivit articolului 73 a doua teză din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, deciziile Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) nu pot fi întemeiate decât pe motive asupra cărora părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații. Această dispoziție consacră, în cadrul dreptului mărcilor comunitare, principiul general al protecției dreptului la apărare. În temeiul acestui principiu general al dreptului comunitar, destinatarii deciziilor autorităților publice care afectează în mod semnificativ interesele acestora trebuie să aibă posibilitatea să își exprime în mod util punctul de vedere. Dreptul de a fi ascultat este aplicabil în ceea ce privește toate elementele de fapt sau de drept care constituie fundamentul actului decizional, dar nu și în ceea ce privește poziția finală pe care administrația intenționează să o adopte.

În plus, dreptul la apărare nu este încălcat ca urmare a unei neregularități procedurale decât în măsura în care aceasta a avut o incidență concretă asupra posibilității întreprinderilor în cauză de a se apăra. Astfel, nerespectarea normelor în vigoare care au drept finalitate protecția dreptului la apărare nu este susceptibilă să vicieze procedura administrativă decât dacă se stabilește că aceasta ar fi putut să conducă la un rezultat diferit în lipsa sa.

(a se vedea punctele 47 și 48)