Language of document : ECLI:EU:C:2019:14

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

DOMNUL MACIEJ SZPUNAR

prezentate la 10 ianuarie 2019(1)

Cauza C136/17

G. C.,

A. F.,

B. H.,

E. D.

împotriva

Commission nationale de l’informatique et des libertés (CNIL)

cu participarea

Premier ministre,

Google Inc.

[cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța)]

„Trimitere preliminară – Date cu caracter personal – Prelucrare a datelor – Operator al unui motor de căutare pe internet – Cerere de înlăturare a unor linkuri – Întinderea obligației – Prelucrare de date cu caracter personal efectuată exclusiv în scopuri jurnalistice sau în scopuri artistice sau literare”






I.      Introducere

1.        A pune în acord dreptul la viața privată și la protecția datelor cu caracter personal cu dreptul la informare și la libertatea de exprimare în era internetului este una dintre principalele provocări ale epocii noastre. Prin urmare, nu este surprinzător că în cursul ultimilor ani un anumit număr de cauze care au ridicat probleme juridice legate de această problematică a fost dedus judecății Curții.

2.        Odată problema examinată și soluționată, apar noi întrebări. Acest fenomen este cu atât mai accentuat cu cât, foarte des, cadrul juridic nu a fost adoptat în perspectiva erei internetului. Cauza principală, la fel precum cauza C‑507/17, Google (Aplicabilitatea teritorială a înlăturării unor linkuri), în care concluziile noastre sunt prezentate în aceeași zi ca în prezenta cauză, oferă un bun exemplu: cum și în ce măsură obligațiile impuse de Directiva privind protecția datelor din 1995, și anume Directiva 95/46/CE(2), se aplică unui motor de căutare precum Google, o întreprindere creată în anul 1998?

3.        În Hotărârea sa de principiu din 13 mai 2014, Google Spain și Google(3), Curtea a statuat că, în temeiul articolului 12 litera (b) și al articolului 14 primul paragraf litera (a) din Directiva 95/46, persoanele beneficiază de un „drept de a fi uitat”(4) care poate da naștere unei obligații a operatorului unui motor de căutare de a elimina linkurile către informații care le privesc(5). Prezenta cauză se înscrie în prelungirea acestei hotărâri. Astfel, ca urmare a acestei hotărâri, s‑a ridicat un mare număr de probleme noi, în special cu privire la prelucrarea datelor denumite „sensibile”, referitoare la originea rasială sau etnică, la opiniile politice, precum și la convingerile religioase sau filozofice.

4.        Acesta este motivul pentru care, atunci când vom interpreta dreptul, așa cum există acesta, vom face în egală măsură referire atât la legislația în vigoare, cât și la interpretarea acesteia în Hotărârea Google Spain și Google(6).

5.        Foarte pe scurt, propunerea noastră pentru Curte este dublă: pe de o parte, ca regulă generală, linkurile internet către date sensibile ar trebui eliminate în mod sistematic, la cerere, de către operatorul unui motor de căutare; pe de altă parte, libertatea de exprimare trebuie respectată. În această privință, invităm Curtea să interpreteze Hotărârea Google Spain și Google(7) astfel încât să țină seama în mod corespunzător de libertatea de exprimare.

II.    Cadrul juridic

A.      Dreptul Uniunii

1.      Directiva 95/46

6.        Potrivit articolului 1 din Directiva 95/46, aceasta are ca obiect protejarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale persoanei și în special a dreptului la viața privată în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, precum și eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații a acestor date.

7.        Articolul 2 din Directiva 95/46 prevede că, „[î]n sensul [acesteia]:

(a)      «date cu caracter personal» înseamnă orice informație referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă (persoana vizată); o persoană identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un număr de identificare sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale;

(b)      «prelucrarea datelor cu caracter personal» (prelucrare) înseamnă orice operațiune sau serie de operațiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ștergerea sau distrugerea;

[…]

(d)      «operator» înseamnă persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenția sau orice alt organism care, singur sau împreună cu altele, stabilește scopurile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; atunci când scopurile și mijloacele prelucrării sunt stabilite prin acte cu putere de lege sau norme administrative interne sau comunitare, operatorul sau criteriile specifice pentru desemnarea acestuia pot fi stabilite prin dreptul intern sau comunitar;

[…]

(h)      «consimțământul persoanei vizate» înseamnă orice manifestare de voință, liberă, specifică și informată prin care persoana vizată acceptă să fie prelucrate datele cu caracter personal care o privesc.”

8.        Articolul 3 alineatul (1) din această directivă, intitulat „Domeniul de aplicare”, prevede:

„Prezenta directivă se aplică prelucrării automate, în totalitate sau parțial, precum și prelucrării neautomate a datelor cu caracter personal, conținute sau care urmează să fie conținute într‑un sistem de evidență a datelor cu caracter personal.”

9.        Articolul 4 din directiva menționată, intitulat „Dreptul intern aplicabil”, prevede:

„(1)      Fiecare stat membru aplică dispozițiile de drept intern pe care le adoptă în temeiul prezentei directive pentru prelucrarea datelor cu caracter personal atunci când:

(a)      prelucrarea este efectuată în cadrul activităților operatorului cu sediul pe teritoriul statului membru; dacă același operator este stabilit pe teritoriul mai multor state membre, acesta trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că fiecare din sedii respectă obligațiile prevăzute în dreptul intern aplicabil;”

[…]”

10.      În capitolul II, secțiunea I, intitulată „Principii referitoare la calitatea datelor”, din Directiva 95/46, articolul 6 prevede:

„(1)      Statele membre stabilesc că datele cu caracter personal trebuie să fie:

(a)      prelucrate în mod corect și legal;

(b)      colectate în scopuri determinate, explicite și legitime și să nu mai fie prelucrate ulterior într‑un mod incompatibil cu aceste scopuri. Prelucrarea ulterioară a datelor în scopuri istorice, statistice sau științifice nu este considerată incompatibilă atât timp cât statele membre prevăd garanții corespunzătoare;

(c)      adecvate, pertinente și neexcesive în ceea ce privește scopurile pentru care sunt colectate și prelucrate ulterior;

(d)      exacte și, dacă este necesar, actualizate; trebuie luate toate măsurile necesare pentru ca datele inexacte sau incomplete din punct de vedere al scopului pentru care sunt colectate sau pentru care vor fi prelucrate ulterior, să fie șterse sau rectificate;

(e)      păstrate într‑o formă care permite identificarea persoanelor vizate o perioadă nu mai lungă decât este necesar în vederea atingerii scopurilor pentru care au fost colectate sau pentru care vor fi prelucrate ulterior. Statele membre stabilesc garanțiile corespunzătoare pentru datele cu caracter personal care sunt stocate pe o perioadă mai mare decât cea menționată, în scopuri istorice, statistice sau științifice.

(2)      Operatorul are obligația să asigure respectarea alineatului (1).”

11.      În capitolul II, secțiunea II, intitulată „Criterii privind legitimitatea prelucrării datelor”, din Directiva 95/46, articolul 7 enunță:

„Statele membre prevăd ca datele cu caracter personal să fie prelucrate numai dacă:

[…]

(f)      prelucrarea este necesară pentru realizarea interesului legitim urmărit de operator sau de către unul sau mai mulți terți, cu condiția ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate, care necesită protecție în temeiul articolului 1 alineatul (1).”

12.      În capitolul II, secțiunea III, intitulată „Categorii speciale de prelucrare”, din Directiva 95/46 figurează articolele 8 și 9. Articolul 8 din această directivă, intitulat „Prelucrarea unor categoriilor speciale de date”, prevede:

„(1)      Statele membre interzic prelucrarea datelor cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenența sindicală, precum și prelucrarea datelor privind sănătatea sau viața sexuală.

(2)      Alineatul (1) nu se aplică în oricare din următoarele situații:

(a)      persoana vizată și‑a dat consimțământul explicit pentru prelucrarea acestor date, cu excepția cazului în care legislația statului membru prevede ca interdicția prevăzută la alineatul (1) să nu poată fi ridicată prin consimțământul persoanei vizate sau

(b)      prelucrarea este necesară în scopul respectării obligațiilor și drepturilor specifice ale operatorului în materie de drept al muncii, în măsura în care este autorizat de legislația internă care prevede garanții adecvate sau

(c)      prelucrarea este necesară pentru protejarea intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane, atunci când persoana vizată se află în incapacitate fizică sau juridică să‑și dea consimțământul sau

(d)      prelucrarea este efectuată, în cursul activităților lor legitime și cu garanții adecvate, de o fundație, o asociație sau orice alt organism cu scop nelucrativ și cu specific politic, filozofic, religios sau sindical, cu condiția ca prelucrarea să se refere numai la membrii acestui organism sau la persoane cu care are contacte permanente în legătură cu scopurile sale și ca datele să nu fie comunicate terților fără consimțământul persoanelor vizate sau

(e)      prelucrarea se referă la date care sunt făcute publice de către persoanele vizate în mod manifest sau sunt necesare pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în justiție.

[…]

(4)      Sub rezerva unor garanții corespunzătoare, statele membre pot prevedea, pentru un motiv de interes public important, derogări suplimentare față de cele prevăzute în alineatul (2) fie în legislația internă, fie prin decizia autorității de supraveghere.

(5)      Prelucrarea datelor referitoare la infracțiuni, condamnări penale sau măsuri de securitate se poate efectua numai sub controlul autorității publice sau dacă garanțiile corespunzătoare și specifice sunt prevăzute de dreptul intern, sub rezerva derogărilor pe care statul membru le poate acorda în temeiul dispozițiilor de drept intern care prevăd garanții corespunzătoare și specifice. Cu toate acestea, un registru complet al condamnărilor penale nu poate fi ținut decât sub controlul autorității publice.

Statele membre pot să prevadă ca datele referitoare la sancțiunile administrative sau sentințele civile să fie, de asemenea, prelucrate tot sub controlul autorității publice.

(6)      Derogările de la alineatul (1) prevăzute la alineatele (4) și (5) sunt notificate Comisiei.

[…]”

13.      Articolul 9 din această Directivă 95/46, intitulat „Prelucrarea datelor cu caracter personal și libertatea de exprimare”, enunță:

„Statele membre prevăd exonerări și derogări de la dispozițiile prezentului capitol, ale capitolului IV și ale capitolului VI pentru prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată numai în scopuri jurnalistice, artistice sau literare, în măsura în care se dovedesc necesare pentru a pune dreptul la viață privată în acord cu normele care reglementează libertatea de exprimare.”

14.      Articolul 12 din directiva menționată, intitulat „Dreptul de acces”, prevede:

„Statele membre garantează oricărei persoane vizate dreptul de a obține de la operator:

[…]

(b)      după caz, rectificarea, ștergerea sau blocarea datelor a căror prelucrare nu respectă dispozițiile prezentei directive, în special datorită caracterului incomplet sau inexact al datelor;

[…]”

15.      Articolul 14 din aceeași directivă, intitulat „Dreptul de opoziție al persoanei vizate”, prevede:

„Statele membre acordă persoanei vizate dreptul:

(a)      cel puțin în cazurile prevăzute în articolul 7 literele (e) și (f), să se opună în orice moment, din considerente întemeiate și legitime legate de situația sa particulară, prelucrării datelor în cauză, exceptând cazul când dreptul intern prevede altfel. Dacă opoziția este justificată, prelucrarea efectuată de operator nu se mai aplică acestor date;

[…]”

16.      Articolul 28 din Directiva 95/46, intitulat „Autoritatea de supraveghere”, are următorul cuprins:

„(1)      Fiecare stat membru prevede una sau mai multe autorități publice [care] să fie responsabile de supravegherea aplicării pe teritoriul său a dispozițiilor adoptate de statele membre în temeiul prezentei directive.

[…]

(3)      Fiecare autoritate este, în special, investită cu:

–        competențe de investigare, cum ar fi cea de acces la datele care fac obiectul unei prelucrări și cea de a colecta toate informațiile necesare pentru îndeplinirea îndatoririlor de supraveghere;

–        competențe efective de intervenție, cum ar fi, de exemplu, competența […] de a ordona blocarea, ștergerea sau distrugerea datelor, de a impune interdicția temporară sau definitivă de prelucrare […];

[…]

Deciziile autorităților de supraveghere care dau naștere unor plângeri pot face obiectul unei acțiuni în justiție.

(4)      Fiecare autoritate de supraveghere poate fi sesizată de orice persoană sau de orice asociație care o reprezintă printr‑o cerere de protecție a drepturilor și libertăților sale în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal. Persoana vizată este informată despre soluția dată plângerii sale.

[…]

(6)      Fiecare autoritate de supraveghere are competența, indiferent de dreptul intern aplicabil prelucrării în cauză, să exercite pe teritoriul statului membru din care provine competențele conferite în conformitate cu alineatul (3). Fiecare autoritate este chemată să își exercite competențele la cererea unei autorități a unui alt stat membru.

Autoritățile de supraveghere cooperează în măsura necesară îndeplinirii îndatoririlor lor, în special prin schimburi de informații utile.

[…]”

2.      Regulamentul 2016/679

17.      În temeiul articolului 99 alineatul (2), Regulamentul 2016/679 se aplică de la 25 mai 2018. Articolul 94 alineatul (1) din acest regulament prevede că Directiva 95/46 se abrogă cu efect de la aceeași dată.

18.      Articolul 9 din acest regulament, intitulat „Prelucrarea de categorii speciale de date cu caracter personal”, prevede:

„(1)      Se interzice prelucrarea de date cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, confesiunea religioasă sau convingerile filozofice sau apartenența la sindicate și prelucrarea de date genetice, de date biometrice pentru identificarea unică a unei persoane fizice, de date privind sănătatea sau de date privind viața sexuală sau orientarea sexuală ale unei persoane fizice.

(2)      Alineatul (1) nu se aplică în următoarele situații:

(a)      persoana vizată și‑a dat consimțământul explicit pentru prelucrarea acestor date cu caracter personal pentru unul sau mai multe scopuri specifice, cu excepția cazului în care dreptul Uniunii sau dreptul intern prevede ca interdicția prevăzută la alineatul (1) să nu poată fi ridicată prin consimțământul persoanei vizate;

[…]

(e)      prelucrarea se referă la date cu caracter personal care sunt făcute publice în mod manifest de către persoana vizată;

[…]

(g)      prelucrarea este necesară din motive de interes public major, în baza dreptului Uniunii sau a dreptului intern, care este proporțional cu obiectivul urmărit, respectă esența dreptului la protecția datelor și prevede măsuri corespunzătoare și specifice pentru protejarea drepturilor fundamentale și a intereselor persoanei vizate;

[…]”

19.      Articolul 10 din regulamentul menționat, intitulat „Prelucrarea de date cu caracter personal referitoare la condamnări penale și infracțiuni”, prevede:

„Prelucrarea de date cu caracter personal referitoare la condamnări penale și infracțiuni sau la măsuri de securitate conexe în temeiul articolului 6 alineatul (1) se efectuează numai sub controlul unei autorități de stat sau atunci când prelucrarea este autorizată de dreptul Uniunii sau de dreptul intern care prevede garanții adecvate pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate. Orice registru cuprinzător al condamnărilor penale se ține numai sub controlul unei autorități de stat.”

20.      Articolul 17 din același regulament, intitulat „Dreptul la ștergerea datelor («dreptul de a fi uitat»)”, are următorul cuprins:

„(1)      Persoana vizată are dreptul de a obține din partea operatorului ștergerea datelor cu caracter personal care o privesc, fără întârzieri nejustificate, iar operatorul are obligația de a șterge datele cu caracter personal fără întârzieri nejustificate în cazul în care se aplică unul dintre următoarele motive:

(a)      datele cu caracter personal nu mai sunt necesare pentru îndeplinirea scopurilor pentru care au fost colectate sau prelucrate;

(b)      persoana vizată își retrage consimțământul pe baza căruia are loc prelucrarea, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (a) sau cu articolul 9 alineatul (2) litera (a), și nu există niciun alt temei juridic pentru prelucrare;

(c)      persoana vizată se opune prelucrării în temeiul articolului 21 alineatul (1) și nu există motive legitime care să prevaleze în ceea ce privește prelucrarea sau persoana vizată se opune prelucrării în temeiul articolului 21 alineatul (2);

(d)      datele cu caracter personal au fost prelucrate ilegal;

(e)      datele cu caracter personal trebuie șterse pentru respectarea unei obligații legale care revine operatorului în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern sub incidența căruia se află operatorul;

(f)      datele cu caracter personal au fost colectate în legătură cu oferirea de servicii ale societății informaționale menționate la articolul 8 alineatul (1).

(2)      În cazul în care operatorul a făcut publice datele cu caracter personal și este obligat, în temeiul alineatului (1), să le șteargă, operatorul, ținând seama de tehnologia disponibilă și de costul implementării, ia măsuri rezonabile, inclusiv măsuri tehnice, pentru a informa operatorii care prelucrează datele cu caracter personal că persoana vizată a solicitat ștergerea de către acești operatori a oricăror linkuri către datele respective sau a oricăror copii sau reproduceri ale acestor date cu caracter personal.

(3)      Alineatele (1) și (2) nu se aplică în măsura în care prelucrarea este necesară:

(a)      pentru exercitarea dreptului la liberă exprimare și la informare;

(b)      pentru respectarea unei obligații legale care prevede prelucrarea în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern care se aplică operatorului sau pentru îndeplinirea unei sarcini executate în interes public sau în cadrul exercitării unei autorități oficiale cu care este învestit operatorul;

(c)      din motive de interes public în domeniul sănătății publice, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) literele (h) și (i) și cu articolul 9 alineatul (3);

(d)      în scopuri de arhivare în interes public, în scopuri de cercetare științifică sau istorică ori în scopuri statistice, în conformitate cu articolul 89 alineatul (1), în măsura în care dreptul menționat la alineatul (1) este susceptibil să facă imposibilă sau să afecteze în mod grav realizarea obiectivelor prelucrării respective; sau

(e)      pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanță.”

21.      Articolul 18 din Regulamentul 2016/679, intitulat „Dreptul la restricționarea prelucrării”, prevede:

„(1)      Persoana vizată are dreptul de a obține din partea operatorului restricționarea prelucrării în cazul în care se aplică unul din următoarele cazuri:

(a)      persoana vizată contestă exactitatea datelor, pentru o perioadă care îi permite operatorului să verifice exactitatea datelor;

(b)      prelucrarea este ilegală, iar persoana vizată se opune ștergerii datelor cu caracter personal, solicitând în schimb restricționarea utilizării lor;

[…]

(d)      persoana vizată s‑a opus prelucrării în conformitate cu articolul 21 alineatul (1), pentru intervalul de timp în care se verifică dacă drepturile legitime ale operatorului prevalează asupra celor ale persoanei vizate.

(2)      În cazul în care prelucrarea a fost restricționată în temeiul alineatului (1), astfel de date cu caracter personal pot, cu excepția stocării, să fie prelucrate numai cu consimțământul persoanei vizate sau pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanță sau pentru protecția drepturilor unei alte persoane fizice sau juridice sau din motive de interes public important al Uniunii sau al unui stat membru.

(3)      O persoană vizată care a obținut restricționarea prelucrării în temeiul alineatului (1) este informată de către operator înainte de ridicarea restricției de prelucrare.”

22.      Articolul 21 alineatul (1) din acest regulament, intitulat „Dreptul la opoziție”, prevede:

„În orice moment, persoana vizată are dreptul de a se opune, din motive legate de situația particulară în care se află, prelucrării în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (e) sau (f) sau al articolului 6 alineatul (1) a datelor cu caracter personal care o privesc, inclusiv creării de profiluri pe baza respectivelor dispoziții. Operatorul nu mai prelucrează datele cu caracter personal, cu excepția cazului în care operatorul demonstrează că are motive legitime și imperioase care justifică prelucrarea și care prevalează asupra intereselor, drepturilor și libertăților persoanei vizate sau că scopul este constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanță.”

23.      Articolul 85 din regulamentul menționat, intitulat „Prelucrarea și libertatea de exprimare și de informare”, prevede:

„(1)      Prin intermediul dreptului intern, statele membre asigură un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament și dreptul la libertatea de exprimare și de informare, inclusiv prelucrarea în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare.

(2)      Pentru prelucrarea efectuată în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare, statele membre prevăd exonerări sau derogări de la dispozițiile capitolului II (principii), ale capitolului III (drepturile persoanei vizate), ale capitolului IV (operatorul și persoana împuternicită de operator), ale capitolului V (transferul datelor cu caracter personal către țări terțe sau organizații internaționale), ale capitolului VI (autorități de supraveghere independente), ale capitolului VII (cooperare și coerență) și ale capitolului IX (situații specifice de prelucrare a datelor) în cazul în care acestea sunt necesare pentru a asigura un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de exprimare și de informare.

(3)      Fiecare stat membru informează Comisia cu privire la dispozițiile de drept intern pe care le‑a adoptat în temeiul alineatului (2), precum și, fără întârziere, cu privire la orice act legislativ de modificare sau orice modificare ulterioară a acestora.”

B.      Dreptul francez

24.      Directiva 95/46 a fost transpusă în dreptul francez prin loi nº 78‑17 du 6 janvier 1978 relative à l’informatique, aux fichiers et aux libertés (Legea nr. 78‑17 din 6 ianuarie 1978 privind informatica, fișierele electronice și libertățile).

III. Situația de fapt și procedura din litigiul principal

25.      G. C., A. F., B. H. și E. D. au solicitat, fiecare în parte, societății Google LLC să înlăture diverse linkuri către pagini web publicate de terți din lista rezultatelor afișate de motorul de căutare operat de această societate ca răspuns la o cerere de căutare efectuată plecând de la numele lor, ceea ce societatea menționată a refuzat.

26.      Mai exact, G. C. a solicitat înlăturarea unui link care duce către un fotomontaj satiric postat sub pseudonim, la 18 februarie 2011, pe site‑ul Youtube, în care aceasta apare alături de primarul comunei căruia i‑a fost director de cabinet și care evoca în mod explicit relația intimă ce ar exista între ei, precum și impactul acestei relații asupra propriei sale cariere politice. Acest fotomontaj a fost postat cu ocazia campaniei electorale pentru alegerile cantonale la care G. C. a candidat. Atunci când cererea sa de înlăturare a linkului a fost respinsă, persoana în cauză nu era nici aleasă, nici candidată pentru un mandat electiv local și nu mai deținea funcția de director al cabinetului primarului comunei.

27.      A. F. a solicitat înlăturarea unor linkuri care duc către un articol din cotidianul Libération din 9 septembrie 2008, reprodus pe site‑ul Centre contre les manipulations mentales (Centrul contra manipulărilor mentale) (CCMM), cu privire la sinuciderea unei adepte a Bisericii Scientologice în luna decembrie 2006. A. F. este menționat în acest articol în calitate de responsabil pentru relații publice al Bisericii Scientologice, profesie pe care a încetat să o exercitate de atunci. Pe de altă parte, autorul articolului în litigiu menționează că l‑ar fi contactat pe A. F. pentru a obține versiunea acestuia în ceea ce privește faptele și redă declarațiile obținute cu această ocazie.

28.      B. H. a solicitat înlăturarea unor linkuri care duc către articole, în principal de presă, referitoare la urmărirea penală inițiată în luna iunie 1995 cu privire la finanțarea Partidului Republican (PR), în cadrul căreia a fost pus sub acuzare împreună cu mai mulți oameni de afaceri și personalități politice. Procedura care îl privea a fost încheiată printr‑o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală la 26 februarie 2010. Majoritatea linkurilor în litigiu duc către articole ce sunt din perioada inițierii cercetării penale și, în consecință, nu indică rezultatul procedurii.

29.      E. D. a solicitat înlăturarea unor linkuri care duc către două articole publicate în Nice Matin și în le Figaro care descriu ședința corecțională în cursul căreia a fost condamnat la o pedeapsă de șapte ani de închisoare și la o pedeapsă complementară de zece ani de supraveghere socio‑judiciară pentru infracțiuni de agresiuni sexuale asupra unor minori de cincisprezece ani. Una din aceste cronici judiciare menționează, în plus, mai multe detalii intime referitoare la E. D. care au fost dezvăluite cu ocazia procesului.

30.      În urma refuzurilor societății Google, reclamanții au sesizat Commission nationale de l’informatique et des libertés (Comisia națională pentru informatică și libertăți) (CNIL) cu plângeri prin care au solicitat obligarea acestei societăți să procedeze la înlăturarea linkurilor în discuție. Prin scrisorile din 24 aprilie 2015, 28 august 2015, 21 martie 2016 și 9 mai 2016, președinta CNIL i‑a informat pe reclamanți cu privire la respingerea plângerilor lor.

31.      Reclamanții au formulat atunci acțiuni împotriva acestor refuzuri ale CNIL de a pune în întârziere societatea Google în ceea ce privește înlăturarea solicitată a linkurilor. Aceste acțiuni au fost conexate de instanța de trimitere.

IV.    Întrebările preliminare și procedura în fața Curții

32.      Constatând că acțiunile respective prezintă mai multe dificultăți serioase de interpretare a Directivei 95/46, Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța), prin decizia din 24 februarie 2017, primită de Curte la 15 martie 2017, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      Având în vedere responsabilitățile, competențele și posibilitățile specifice ale operatorului unui motor de căutare, interdicția pentru alți operatori de a prelucra date prevăzută la alineatele (1) și (5) ale articolului 8 din Directiva [95/46], sub rezerva excepțiilor prevăzute de acest text, se aplică și acestui operator în calitate de operator al prelucrării efectuate de respectivul motor de căutare?

2)      În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

–        dispozițiile articolului 8 alineatele (1) și (5) din Directiva [95/46] trebuie interpretate în sensul că interdicția astfel aplicată, sub rezerva excepțiilor prevăzute de această directivă, operatorului unui motor de căutare de a prelucra date care intră sub incidența acestor dispoziții l‑ar obliga să admită sistematic cererile de înlăturare a unor linkuri ce duc spre pagini web care conțin astfel de date?

–        din această perspectivă, în ce mod sunt interpretate excepțiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) literele (a) și (e) din Directiva [95/46] atunci când se aplică operatorului unui motor de căutare, având în vedere responsabilitățile, competențele și posibilitățile sale specifice? În special, un astfel de operator poate refuza admiterea unei cereri de înlăturare a unor linkuri dacă acesta constată că linkurile în cauză duc spre conținuturi care, în cazul în care cuprind date care se încadrează în categoriile enumerate la alineatul (1) al articolului 8, intră de asemenea în domeniul de aplicare al excepțiilor prevăzute la alineatul (2) al aceluiași articol, în special literele (a) și (e)?

–        de asemenea, dispozițiile [D]irectivei [95/46] trebuie interpretate în sensul că, atunci când linkurile a căror înlăturare este solicitată duc spre prelucrări de date cu caracter personal efectuate exclusiv în scopuri jurnalistice sau în scopuri artistice sau literare care, ca atare, în temeiul articolului 9 din Directiva [95/46], pot colecta și prelucra date care se încadrează în categoriile menționate la articolul 8 alineatele (1) și (5) din această directivă, operatorul unui motor de căutare poate, pentru acest motiv, să refuze admiterea unei cereri de înlăturare?

3)      În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

–        care dintre cerințele specifice din Directiva [95/46] trebuie să fie îndeplinită de operatorul unui motor de căutare, având în vedere responsabilitățile, competențele și posibilitățile sale?

–        în cazul în care constată că paginile web, către care duc linkurile a căror înlăturare este solicitată, cuprind date a căror publicare, pe paginile respective, este ilegală, dispozițiile [D]irectivei [95/46] trebuie interpretate în sensul că:

–        obligă operatorul unui motor de căutare să elimine aceste linkuri din lista de rezultate afișate în urma unei căutări efectuate plecând de la numele solicitantului;

–        sau că implică numai luarea în considerare de către operator a acestei împrejurări pentru aprecierea temeiniciei cererii de înlăturare;

–        sau că această împrejurare nu are impact asupra aprecierii pe care operatorul trebuie să o realizeze;

În plus, dacă această împrejurare nu este inoperantă, în ce mod se poate aprecia legalitatea publicării datelor în litigiu pe pagini web ce provin din prelucrări care nu intră în domeniul de aplicare teritorial al [D]irectivei [95/46] și, prin urmare, al legislațiilor naționale care o pun în aplicare?

4)      Oricare ar fi răspunsul la prima întrebare:

–        indiferent de legalitatea publicării datelor cu caracter personal pe pagina web către care duce linkul în litigiu, dispozițiile [D]irectivei [95/46] trebuie interpretate în sensul că:

–        atunci când solicitantul stabilește că aceste date au devenit incomplete sau inexacte ori că nu sunt actualizate, operatorul unui motor de căutare trebuie să admită cererea de înlăturare corespunzătoare?

–        mai precis, atunci când solicitantul demonstrează că, având în vedere derularea procedurii judiciare, informațiile cu privire la o etapă anterioară a procedurii nu mai corespund cu realitatea actuală a situației sale, operatorul unui motor de căutare este obligat să înlăture linkurile care duc spre pagini web ce conțin astfel de informații?

–        dispozițiile articolului 8 alineatul (5) din Directiva [95/46] trebuie interpretate în sensul că informațiile privind punerea sub acuzare a unui individ sau care descriu un proces și condamnarea ce rezultă în urma acestuia constituie date referitoare la infracțiunile și la condamnările penale? În general, dacă o pagină web cuprinde date care dezvăluie condamnări sau proceduri judiciare la care a fost supusă o persoană fizică, ea intră în domeniul de aplicare al acestor dispoziții?”

33.      A. F., B. H., Google, guvernele francez, irlandez, elen, italian, austriac, polonez și al Regatului Unit, precum și Comisia Europeană au depus observații scrise.

34.      B. H., Google, guvernele francez, irlandez, elen, austriac și polonez, precum și Comisia au prezentat observații orale în ședința care a avut loc la 11 septembrie 2018.

V.      Analiză

A.      Observații introductive

1.      Actul legislativ pertinent: Directiva 95/46

35.      Întrebările adresate de instanța de trimitere nu privesc interpretarea dispozițiilor Regulamentului 2016/679, ci pe cea a dispozițiilor Directivei 95/46. Or, acest regulament, care se aplică de la 25 mai 2018(8), a abrogat directiva cu efect de la aceeași dată(9).

36.      În măsura în care reiese că, în dreptul procedural administrativ francez, legea aplicabilă unui litigiu este cea de la data unei decizii atacate, nu există îndoieli că Directiva 95/46 este cea aplicabilă litigiului principal. În consecință, Curtea este chemată să interpreteze dispozițiile acestei directive.

2.      Context: Hotărârea Google Spain și Google

37.      Întrebările instanței de trimitere din prezenta cauză au drept context Hotărârea de principiu Google Spain și Google(10), în care Curtea a declarat, printre altele și ceea ce este de interes pentru prezenta cauză:

–        că activitatea unui motor de căutare trebuie calificată drept „prelucrare a datelor cu caracter personal” în sensul articolului 2 litera (b) din Directiva 95/46 atunci când informațiile respective conțin date cu caracter personal, iar operatorul acestui motor de căutare trebuie considerat „operator” în sensul articolului 2 litera (d) din această directivă(11);

–        că, pentru respectarea drepturilor prevăzute la articolul 12 litera (b) și la articolul 14 primul paragraf litera (a) din Directiva 95/46 și în măsura în care condițiile prevăzute de aceste dispoziții sunt îndeplinite efectiv, operatorul unui motor de căutare este obligat să elimine de pe lista de rezultate, afișată în urma unei căutări efectuate plecând de la numele unei persoane, linkurile către paginile web publicate de terți și care conțin informații referitoare la această persoană și în ipoteza în care acest nume sau aceste informații nu sunt șterse în prealabil sau simultan de pe paginile web respective, iar aceasta, dacă este cazul, chiar dacă publicarea lor în sine pe paginile menționate este licită(12);

–        în cadrul aprecierii condițiilor de aplicare a articolului 12 litera (b) și a articolului 14 primul paragraf litera (a) din Directiva 95/46, trebuie să se examineze în special dacă persoana vizată are dreptul ca informația respectivă referitoare la persoana sa să nu mai fie, în stadiul actual, asociată cu numele său de o listă de rezultate, afișată în urma unei căutări efectuate plecând de la numele său, fără însă ca constatarea unui asemenea drept să presupună ca includerea informației respective pe această listă să cauzeze un prejudiciu acestei persoane(13) și

–        că, întrucât persoana menționată poate, având în vedere drepturile sale fundamentale prevăzute la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), să solicite ca informația în cauză să nu mai fie pusă la dispoziția marelui public prin includerea sa într‑o asemenea listă de rezultate, aceste drepturi prevalează în principiu nu numai asupra interesului economic al operatorului motorului de căutare, ci și asupra interesului acestui public de a găsi informația respectivă cu ocazia unei căutări referitoare la numele acelei persoane. Nu aceasta ar fi însă situația dacă ar reieși că, din motive speciale, precum rolul jucat de persoana respectivă în viața publică, ingerința în drepturile sale fundamentale este justificată de interesul preponderent al publicului menționat de a avea acces, prin intermediul acestei includeri, la informația în cauză(14).

38.      Situația de fapt din cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Google Spain și Google(15) privea date cu caracter personal, desigur, însă nu „sensibile” în sensul articolului 8 din Directiva 95/46. Ajungem astfel la prima întrebare.

B.      Prima întrebare preliminară

39.      Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă, având în vedere responsabilitățile, competențele și posibilitățile specifice ale operatorului unui motor de căutare, interdicția impusă altor operatori de a prelucra date care intră sub incidența articolului 8 alineatele (1) și (5) din Directiva 95/46 se aplică și unui astfel de operator.

40.      În temeiul articolului 8 alineatul (1) din Directiva 95/46, statele membre interzic prelucrarea datelor cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenența sindicală, precum și prelucrarea datelor privind sănătatea sau viața sexuală.

41.      Articolul 8 alineatul (5) din această directivă prevede că prelucrarea datelor referitoare la infracțiuni, la condamnări penale sau la măsuri de securitate se poate efectua numai sub controlul autorității publice sau dacă garanțiile corespunzătoare și specifice sunt prevăzute de dreptul intern, sub rezerva derogărilor pe care statul membru le poate acorda în temeiul dispozițiilor de drept intern care prevăd garanții corespunzătoare și specifice. Cu toate acestea, un registru complet al condamnărilor penale nu poate fi ținut decât sub controlul autorității publice. Statele membre pot să prevadă ca datele referitoare la sancțiunile administrative sau la sentințele civile să fie de asemenea prelucrate tot sub controlul autorității publice.

42.      Este necesar să se constate că articolul 8 din Directiva 95/46 nu era în discuție în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Google Spain și Google(16). Această simplă constatare ne conduce la presupunerea că, contrar a ceea ce susține Google în observațiile sale, răspunsul la prima întrebare preliminară nu poate decurge din această hotărâre. Faptul că această cauză nu privea date sensibile prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 95/46 nu înseamnă că un motor de căutare nu este supus acestei dispoziții.

43.      În Concluziile prezentate în cauza Google Spain și Google, avocatul general Jääskinen a motivat, printre altele, teza sa (care nu a fost urmată de Curte), potrivit căreia un furnizor de servicii de motor de căutare pe internet nu este „operator” al datelor cu caracter personal de pe paginile web sursă ale terților, după cum urmează: „O opinie contrară ar implica faptul că motoarele de căutare pe internet nu sunt conforme cu dreptul Uniunii, o concluzie pe care o considerăm absurdă. În special, în cazul în care furnizorii de servicii de motor de căutare pe internet ar fi considerați operatori ai datelor cu caracter personal de pe paginile web sursă ale terților și în cazul în care pe oricare dintre aceste pagini ar exista «categorii speciale de date» de tipul celor menționate la articolul 8 din [Directiva 95/46] (de exemplu date cu caracter personal care dezvăluie opiniile politice sau convingerile religioase sau date privind sănătatea sau viața sexuală a persoanelor fizice), activitatea furnizorului de servicii de motor de căutare pe internet ar deveni în mod automat nelegală dacă nu sunt îndeplinite condițiile stricte prevăzute în articolul respectiv cu privire la prelucrarea acestor date.”(17)

44.      Acest pasaj evidențiază foarte bine problematica și miza prezentei cauze. Dat fiind că Directiva 95/46, care datează din anul 1995, și ai cărei destinatari ai obligațiilor pe care le prevede sunt în principiu statele membre, nu a fost redactată având în vedere motoarele de căutare astfel cum există în prezent, dispozițiile sale nu se pretează la o aplicare intuitivă și pur literală în privința unor astfel de motoare de căutare. Tocmai acesta este motivul pentru care instanțele de trimitere, la fel ca în prezenta cauză, aveau îndoieli în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Google Spain și Google(18) și s‑au adresat Curții.

45.      Prin urmare, nu poate fi adoptată o abordare „totul sau nimic” în ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor Directivei 95/46 în privința motoarelor de căutare. În opinia noastră, trebuie analizată fiecare dispoziție din perspectiva aptitudinii sale de a fi aplicată unui motor de căutare.

46.      A aplica cuvânt cu cuvânt unui motor de căutare articolul 8 alineatul (1) din Directiva 95/46 ar avea ca efect interzicerea oricărei prelucrări a datelor enumerate în acesta, sub rezerva excepțiilor prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din această directivă.

47.      În această privință, arătăm că niciuna dintre părțile care au prezentat observații nu pledează pentru o interpretare atât de strictă, și aceasta în mod întemeiat.

48.      O aplicare cuvânt cu cuvânt a articolului 8 alineatul (1) din Directiva 95/46 ar obliga un motor de căutare să controleze dacă o listă de rezultate afișate în urma unei căutări efectuate pe baza numelui unei persoane fizice nu conține linkuri către pagini internet care conțin date prevăzute de această dispoziție, și aceasta ex ante și din oficiu, cu alte cuvinte chiar în lipsa unei cereri de înlăturare din partea unei persoane vizate.

49.      În opinia noastră, un control ex ante și din oficiu nu este nici posibil, nici de dorit.

50.      În Hotărârea Google Spain și Google(19), Curtea a arătat că, „[î]ntrucât activitatea unui motor de căutare este […] susceptibilă să afecteze semnificativ și în mod adițional în raport cu cea a editorilor de site‑uri web drepturile fundamentale la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, operatorul acestui motor, în calitate de persoană care stabilește scopurile și mijloacele acestei activități, trebuie să asigure, în cadrul responsabilităților, al competențelor și al posibilităților sale, că această activitate îndeplinește cerințele Directivei 95/46 pentru ca garanțiile prevăzute de directiva respectivă să își producă efectul deplin și pentru ca o protecție eficientă și completă a persoanelor în cauză, în special a dreptului lor la respectarea vieții private, să poată să fie realizată efectiv”(20).

51.      Din acest pasaj pot fi deduse două concluzii. Mai întâi, astfel cum susține Comisia în observațiile sale, Directiva 95/46 pleacă de la principiul că orice operator trebuie să respecte toate cerințele pe care aceasta le instituie, inclusiv pe cele prevăzute la articolul 8.

52.      Apoi, deși acest pasaj este formulat ca o obligație care revine operatorului unui motor de căutare(21), un astfel de operator nu poate acționa decât în cadrul responsabilităților, al competențelor și al posibilităților sale. Cu alte cuvinte, un astfel de operator poate să nu fie în măsură să asigure efectul deplin al dispozițiilor Directivei 95/46, tocmai ca urmare a responsabilităților, a competențelor și a posibilităților sale limitate.

53.      Prin urmare, articolul 8 din Directiva 95/46 trebuie interpretat astfel încât să se țină seama de responsabilitățile, de competențele și de posibilitățile unui operator al unui motor de căutare.

54.      În această privință, trebuie exclusă o aplicare ex ante a articolului 8 alineatul (1) din Directiva 95/46 în privința unui operator al unui motor de căutare. Un control ex ante al paginilor de internet afișate ca rezultat al unei căutări nu ține de responsabilitatea și nici de posibilitățile(22) unui motor de căutare. Sarcina unui operator al unui motor de căutare este, astfel cum indică denumirea sa, să caute, să găsească, să arate și să pună la dispoziție, și aceasta grație unui algoritm care permite găsirea informațiilor în modul cel mai eficient. În schimb, nu revine operatorului unui motor de căutare sarcina de a controla sau chiar de a cenzura. Operatorul unui motor de căutare acționează în scopul căutării și reacționează în scopul înlăturării unui rezultat al căutării. Acesta este, în orice caz, modul în care înțelegem Hotărârea Google Spain și Google(23).

55.      În aceeași ordine de idei, și astfel cum subliniază de asemenea Comisia, interdicțiile și restricțiile prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 95/46 nu se pot aplica unui operator al unui motor de căutare ca și cum el însuși ar fi introdus datele sensibile pe paginile de internet afișate. În mod logic, activitatea unui motor de căutare intervine abia după postarea unor date (sensibile) și are un caracter secundar.

56.      Prin urmare, interdicțiile și restricțiile prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 95/46 se pot aplica unui motor de căutare numai ca urmare a acestei afișări și, așadar, prin intermediul unei verificări ex post, pe baza unei cereri de înlăturare formulate de persoana vizată.

57.      În consecință, propunem să se răspundă la prima întrebare preliminară că, în cadrul responsabilităților, al competențelor și al posibilităților unui operator al unui motor de căutare, articolul 8 alineatele (1) și (5) din Directiva 95/46 se aplică, în principiu, activităților unui astfel de operator al unui motor de căutare.

58.      Modalitățile unei astfel de aplicări sunt abordate de cea de a doua întrebare preliminară.

C.      A doua întrebare preliminară

59.      A doua întrebare, adresată în eventualitatea în care Curtea ar constata aplicabilitatea articolului 8 alineatele (1) și (5) din Directiva 95/46 în privința prelucrării efectuate de un operator al unui motor de căutare, cuprinde trei aspecte.

60.      Astfel, instanța urmărește în esență:

–        să se stabilească dacă, sub rezerva excepțiilor prevăzute de Directiva 95/46, interdicția aplicată unui operator al unui motor de căutare de a prelucra date care intră sub incidența articolului 8 alineatele (1) și (5) din această directivă îl obligă să admită sistematic cererile de înlăturare a unor linkuri ce duc către pagini web pe care figurează asemenea date;

–        să afle cum se aplică excepțiile specifice, prevăzute la articolul 8 alineatul (2) literele (a) și (e) din Directiva 95/46, prelucrării efectuate de un operator al unui motor de căutare și în special dacă acesta poate refuza să admită o cerere de înlăturare întemeiată pe acestea și

–        să obțină clarificări cu privire la excepțiile prevăzute la articolul 9 din Directiva 95/46 pentru prelucrările efectuate exclusiv în scopuri jurnalistice sau în scopuri artistice sau literare, și aceasta numai în măsura în care aceste excepții se dovedesc necesare pentru a pune în acord dreptul la viața privată cu normele care reglementează libertatea de exprimare. În această privință, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă operatorul unui motor de căutare poate refuza să admită o cerere de înlăturare atunci când constată că datele aflate pe pagina către care duce linkul respectiv figurează pe aceasta în mod nelegal, ca urmare a faptului că prelucrarea efectuată în această privință de editorul paginii web intră sub incidența acestei excepții.

61.      Vom aborda aceste aspecte în ordinea în care sunt adresate.

1.      Cu privire la înlăturarea sistematică

62.      Punctul de plecare este acela că, în lipsa unei justificări în sensul articolelor 8 și 9 din Directiva 95/46, refuzul operatorului unui motor de căutare de a înlătura linkul către o pagină internet este contrar articolului 8 alineatele (1) sau (5) din această directivă.

63.      Google, precum și guvernele irlandez, austriac și al Regatului Unit susțin că acesta este un factor important, însă nu decisiv în cadrul evaluării comparative a drepturilor și a intereselor pe care operatorul motorului de căutare ar trebui să o efectueze pentru fiecare cerere de înlăturare, inclusiv cea care privește linkuri către site‑uri internet care prelucrează categorii speciale de date în sensul articolului 8 alineatele (1) sau (5) din Directiva 95/46.

64.      În schimb, guvernele francez, italian și polonez, precum și Comisia consideră că interdicția de prelucrare prevăzută la articolul 8 alineatele (1) și (5) din Directiva 95/46 presupune că operatorul motorului de căutare sesizat cu o cerere de înlăturare trebuie să o admită în mod sistematic, adică fără a trebui sau a putea verifica alte elemente în afara lipsei justificării.

65.      Împărtășim această din urmă poziție.

66.      Astfel, modul de redactare a articolului 8 alineatele (1) și (5) din Directiva 95/46 nu permite îndoieli cu privire la faptul că este vorba despre o obligație de interzicere a prelucrării datelor sensibile enumerate la acest articol. Astfel, nu vedem cum, într‑o asemenea situație, această obligație ar putea fi considerată un element printre altele care trebuie luat în considerare în cadrul examinării unei cereri de înlăturare a unor linkuri.

67.      O asemenea abordare constituie o prelungire logică a cauzei în care s‑a pronunțat Hotărârea Google Spain și Google(24). Reamintim că această cauză privea exclusiv date a căror publicare era în sine licită. Prin urmare, într‑o primă etapă, Curtea a putut constata că operatorul unui motor de căutare era obligat să elimine de pe lista de rezultate, afișată în urma unei căutări efectuate plecând de la numele unei persoane, linkurile către paginile web publicate de terți și care conțineau informații referitoare la această persoană – chiar dacă această publicare era în sine licită(25) – înainte de a proceda, într‑o a doua etapă, la evaluarea comparativă a drepturilor persoanei vizate în raport cu interesul economic al operatorului motorului de căutare, precum și cu interesul publicului de a avea acces la informația respectivă(26).

68.      În această privință, ne permitem să deschidem o paranteză privind cauza Google Spain și Google. În măsura în care se admite în mod obișnuit că, în cazul în care o informație este licită, persoana care o emite beneficiază în orice caz de libertatea de exprimare consacrată la articolul 11 din cartă, ar fi fost util ca acest drept fundamental să fi fost menționat în mod expres de Curte. Acest lucru ar fi făcut să reiasă mai clar faptul că nu trebuie să fie evaluate comparativ numai articolele 7 și 8 din cartă, pe de o parte, și libertatea de informare, pe de altă parte, ci că libertatea de exprimare trebuie de asemenea luată în considerare. Vom reveni asupra acestui aspect în analiza referitoare la articolul 9 din Directiva 95/46.

69.      În schimb, nu vedem utilitatea unei astfel de evaluări comparative în cadrul articolului 8 din Directiva 95/46. Din moment ce este stabilit că are loc o prelucrare a unor date sensibile, o cerere de înlăturare trebuie admisă.

70.      Suntem conștienți de poziția exprimată de „Grupul de lucru «articolul 29» pentru protecția datelor”(27) în ale sale „Orientări privind punerea în aplicare a Hotărârii [Google Spain și Google(28)]” din 26 noiembrie 2014(29) (denumite în continuare „orientările”), potrivit căreia, în primul rând, în cele mai multe cazuri de înlăturare trebuie luate în considerare mai multe criterii înainte de a se lua o decizie, în al doilea rând, niciun criteriu nu este în sine determinant(30) și, în al treilea rând, în ceea ce privește în mod specific articolul 8 din Directiva 95/46, „[p]robabilitatea ca [autoritățile pentru protecția datelor] să intervină este mai mare în cazurile în care sunt respinse cereri de eliminare de pe listă”(31).

71.      În această privință, faptul că trebuie luate în considerare mai multe criterii înainte de a se lua o decizie cu privire la o cerere de înlăturare ni se pare evident. În schimb, nu considerăm că afirmația potrivit căreia probabilitatea ca o autoritate responsabilă cu protecția datelor să intervină ar fi mai mare este suficient de asertivă și de clară. Dacă se stabilește că datele fac parte din domeniile sensibile prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (5) din Directiva 95/46, prelucrarea lor este, în acest caz, interzisă.

72.      Prin urmare, considerăm că prevenirea unei eventuale amplificări a unor astfel de date de către un motor de căutare este de asemenea acoperită de ratio legis a articolului 8 alineatele (1) și (5) din Directiva 95/46. Dat fiind că, în temeiul acestei dispoziții, legiuitorul consideră că prelucrarea anumitor date este nelegală, rezultă, în opinia noastră, că prelucrarea distinctă de către un operator al unui motor de căutare este de asemenea nelegală, cel puțin începând din momentul în care acest operator nu a admis o cerere de înlăturare.

73.      Altfel spus, prin articolul 8 din Directiva 95/46, legiuitorul Uniunii a soluționat deja problema datelor sensibile în sensul că nu poate avea loc o evaluare comparativă. Această interpretare este susținută de faptul că Regulamentul 2016/679 nu numai că a menținut interdicția(32) prelucrării datelor sensibile, ci chiar a extins aceste categorii(33).

74.      În consecință, sub rezerva excepțiilor prevăzute de Directiva 95/46, interdicția aplicată unui operator al unui motor de căutare de a prelucra date care intră sub incidența articolului 8 alineatele (1) și (5) din această directivă îl obligă să admită sistematic cererile de înlăturare a unor linkuri ce duc către pagini web pe care figurează astfel de date.

2.      Cu privire la excepțiile specifice prevăzute la articolul 8 alineatul (2) literele (a) și (e) din Directiva 95/46

75.      Instanța de trimitere urmărește să obțină clarificări numai cu privire la două dintre cele cinci excepții prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 95/46.

76.      Potrivit articolului 8 alineatul (2) litera (a) din Directiva 95/46, alineatul (1) nu se aplică atunci când persoana vizată și‑a dat consimțământul explicit(34) pentru prelucrarea acestor date, cu excepția cazului în care legislația statului membru prevede ca interdicția prevăzută la alineatul (1) să nu poată fi ridicată prin consimțământul persoanei vizate. Articolul 8 alineatul (2) litera (e) din Directiva 95/46 prevede că alineatul (1) al acestui articol nu se aplică atunci când prelucrarea se referă la date care sunt făcute publice de către persoanele vizate în mod manifest sau sunt necesare pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în justiție.

77.      În măsura în care, potrivit soluției pe care o propunem Curții, considerăm că interdicțiile de prelucrare prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (5) din Directiva 95/46 sunt aplicabile, apreciem că, în principiu, excepțiile prevăzute la același articol 8 din Directiva 95/46 sunt de asemenea aplicabile, chiar dacă unele dintre excepțiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 95/46 ni se par mai mult teoretice decât practice în ceea ce privește aplicabilitatea lor în privința unui motor de căutare(35). Prin urmare, operatorul unui motor de căutare poate refuza să admită o cerere de înlăturare atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din această directivă.

3.      Cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și la libertatea de exprimare (articolul 9 din Directiva 95/46)

78.      În conformitate cu articolul 9 din Directiva 95/46, statele membre prevăd exonerări și derogări, printre altele de la articolul 8 din Directiva 95/46, pentru prelucrările datelor cu caracter personal efectuate numai în scopuri jurnalistice, artistice sau literare, în măsura în care se dovedesc necesare pentru a pune dreptul la viață privată în acord cu normele care reglementează libertatea de exprimare.

79.      Problema care se ridică este aceea dacă operatorul unui motor de căutare poate refuza să admită o cerere de înlăturare în cazul în care constată că afișarea datelor sensibile care figurează pe pagina către care duce linkul în cauză este licită întrucât prelucrarea efectuată în această privință de editorul paginii de internet intră sub incidența articolului 9 din Directiva 95/46.

80.      Trebuie arătat că, în temeiul Hotărârii Google Spain și Google(36), este foarte posibil ca o cerere de înlăturare să fie admisă în raport cu operatorul unui motor de căutare, dar să fie respinsă în raport cu editorul paginii web afișate, în temeiul articolului 9 din Directiva 95/46. Astfel, Curtea a considerat că „prelucrarea de către editorul unei pagini web, constând în publicarea unor informații referitoare la o persoană fizică, poate, după caz, să fie efectuată «numai în scopuri jurnalistice» și să beneficieze astfel, în temeiul articolului 9 din Directiva 95/46, de derogările de la cerințele prevăzute de aceasta, în timp ce situația nu pare să fie aceeași în ceea ce privește prelucrarea efectuată de operatorul unui motor de căutare. Prin urmare, nu poate fi exclus ca persoana vizată să poată în anumite împrejurări să își exercite drepturile prevăzute la articolul 12 litera (b) și la articolul 14 primul paragraf litera (a) din Directiva 95/46 în raport cu operatorul menționat, însă nu și în raport cu editorul paginii web respective”(37).

81.      Acest pasaj cheie din Hotărârea Google Spain și Google(38) constituie nucleul dur al raționamentului care urmărește să justifice instituirea unui „drept de a fi uitat”: în scopul protejării vieții private și a dreptului la protecția datelor persoanei vizate, este posibil „să se tragă în mesager” (chiar) dacă o „rectificare la sursă” este imposibilă ca urmare a dreptului la libertatea de exprimare al unui editor al unei pagini de internet.

82.      Este mare tentația de a interpreta acest pasaj în sensul că articolul 9 nu se aplică operatorului unui motor de căutare.

83.      Propunem Curții să reziste unei asemenea tentații.

84.      În primul rând, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Curtea de la Strasbourg”), „[g]rație accesibilității lor, precum și capacității de a păstra și de a difuza mari cantități de date, site‑urile internet contribuie în mare măsură la îmbunătățirea accesului publicului la informații actuale și, în general, la facilitarea comunicării informației”(39). Mai specific, într‑o cauză având ca obiect un site internet care constituie unul dintre principalele servicii de partajare de fișiere pe internet din lume(40), Curtea de la Strasbourg a arătat că „articolul 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950(41), privește nu numai conținutul informațiilor, ci și mijloacele de transmitere sau de captare”(42).

85.      Dreptul publicului de a primi și de a comunica informații publicate pe internet este protejat de articolul 11 din cartă(43). Acesta include atât informațiile de pe pagina web sursă, cât și informațiile furnizate de motoarele de căutare pe internet(44).

86.      În al doilea rând, singura concluzie care poate fi dedusă din pasajul citat anterior din Hotărârea Google Spain și Google(45) este că articolul 9 din Directiva 95/46 nu se aplică ca atare în mod direct activității operatorului motorului de căutare. Întrucât activitatea unui astfel de operator este secundară activității, primare, a emitentului informației, este logic că articolul 9 din Directiva 96/45 îl privește în primul rând pe acest emitent. Totuși, faptul că datele care figurează pe pagina internet în discuție fac parte din domeniul jurnalismului sau al exprimării artistice sau literare în sensul articolului 9 din Directiva 95/46 nu poate avea drept consecință să împiedice operatorul unui motor de căutare, care, după cum s‑a constatat mai sus, este supus obligațiilor prevăzute la articolul 8 din această directivă, să se prevaleze de articolul 9 din Directiva 95/46.

87.      Faptul că datele de pe o pagină internet intră sub incidența articolului 9 din această directivă trebuie să constituie o împrejurare susceptibilă să permită respingerea unei cereri de înlăturare.

88.      Articolul 9 din Directiva 95/46 constituie o concretizare la nivelul dreptului derivat a libertății de exprimare și de informare, precum și a libertății mijloacelor de informare în masă, consacrate la articolul 11 din cartă. Cu alte cuvinte, în cadrul evaluării comparative care trebuie efectuată între, pe de o parte, dreptul la respectarea vieții private, precum și dreptul la protecția datelor în temeiul articolelor 7 și 8 din cartă și, pe de altă parte, dreptul publicului de a avea acces la informația în cauză, faptul că această informație provine din pana unui jurnalist sau constituie o exprimare artistică sau literară este un element care trebuie luat în considerare.

89.      Pentru a rezuma, chiar dacă unele considerații ale Curții ar fi putut fi formulate în mod mai clar în Hotărârea Google Spain și Google(46), nu este exclus ca libertatea de exprimare să nu fi fost luată în considerare la examinarea respectării condițiilor prevăzute la articolul 12 litera (b) și la articolul 14 primul paragraf litera (a) din Directiva 95/46 efectuată în hotărârea menționată. În opinia noastră, în cadrul evaluării comparative între interesul utilizatorilor de internet potențial interesați să aibă acces la o pagină de internet prin intermediul unei căutări efectuate plecând de la numele persoanei vizate și drepturile fundamentale ale acestei persoane în temeiul articolelor 7 și 8 din cartă, trebuie luată de asemenea în considerare libertatea de exprimare și de informare a editorilor și a utilizatorilor de internet, garantată de articolul 11 din cartă.

90.      Această analiză este susținută de orientări, potrivit cărora „[autoritățile pentru protecția datelor] recunosc că, în funcție de context, ar putea fi relevant să se examineze dacă informațiile au fost publicate în scop jurnalistic. Faptul că informațiile au fost publicate de un jurnalist a cărui sarcină este să informeze publicul este un factor de care trebuie să se țină seama. Cu toate acestea, acest criteriu nu constituie, de unul singur, un temei suficient pentru a respinge o cerere, deoarece hotărârea face o distincție clară între temeiul juridic al publicării de către mass‑media și temeiul juridic al structurării, de către motoarele de căutare, a rezultatelor căutării pe baza numelui unei persoane”(47).

91.      În sfârșit, trebuie arătat că articolul 17 din Regulamentul 2016/679, care codifică în prezent „dreptul de a fi uitat”, prevede la alineatul (3) litera (a) o excepție de la acest drept în cazul în care prelucrarea este necesară pentru exercitarea dreptului la liberă exprimare și la informare. Această excepție se aplică tuturor motivelor pe care se poate întemeia dreptul de a fi uitat enumerate la articolul 17 alineatul (1) din Directiva 95/46 și, prin urmare, de exemplu, chiar într‑o situație în care datele cu caracter personal au fost prelucrate ilegal [alineatul (1) litera (d)]. Așadar, Regulamentul 2016/679 recunoaște o limitare a dreptului la înlăturare pentru motive legate de libertatea de exprimare și de informare, chiar dacă prelucrarea privește date sensibile.

92.      În consecință, propunem Curții să răspundă la a doua întrebare preliminară că, în temeiul articolului 8 alineatele (1) și (5) din Directiva 95/46, un operator al unui motor de căutare este obligat să admită sistematic cererile de înlăturare a unor linkuri ce duc către pagini web pe care figurează date sensibile vizate de această dispoziție, sub rezerva excepțiilor prevăzute de Directiva 95/46, cum sunt cele menționate la articolul 8 alineatul (2) literele (a) și (e) din această directivă. În schimb, faptul că datele de pe pagina de internet respectivă intră sub incidența articolului 9 din Directiva 95/46 constituie o împrejurare susceptibilă să permită respingerea unei cereri de înlăturare. Într‑o astfel de situație, operatorul unui motor de căutare trebuie să efectueze o evaluare comparativă între, pe de o parte, dreptul la respectarea vieții private, precum și dreptul la protecția datelor în temeiul articolelor 7 și 8 din cartă și, pe de altă parte, dreptul publicului de a avea acces la informația respectivă, precum și dreptul la libertatea de exprimare a persoanei de la care provine informația, în temeiul articolului 11 din cartă.

D.      A treia întrebare preliminară

93.      Întrucât a treia întrebare preliminară este adresată „în cazul unui răspuns negativ” la prima întrebare, având în vedere răspunsul pozitiv pe care îl propunem să fie dat la întrebarea respectivă, nu este necesar să se răspundă la aceasta.

E.      A patra întrebare preliminară

94.      A patra întrebare preliminară este compusă din două părți.

95.      Prin intermediul primei părți a acestei întrebări, instanța de trimitere solicită Curții să decidă dacă, atunci când solicitantul stabilește că datele cu caracter personal publicate pe pagina de internet către care duce linkul în litigiu au devenit incomplete sau inexacte ori nu mai sunt actualizate, operatorul unui motor de căutare este obligat să admită cererea de înlăturare.

96.      Instanța de trimitere urmărește astfel să afle dacă o asemenea obligație există atunci când solicitantul demonstrează că, având în vedere derularea procedurii judiciare, informațiile cu privire la o etapă anterioară a procedurii nu mai corespund cu realitatea actuală a situației sale.

97.      Prin cea de a doua parte a celei de a patra întrebări, care se referă în special la cauzele din litigiul principal care îi privesc pe B. H. și pe E. D., instanța de trimitere urmărește să afle dacă informațiile privind punerea sub acuzare a unei persoane sau care descriu un proces, și condamnarea care rezultă de aici, constituie date referitoare la infracțiuni și condamnări penale în sensul articolului 8 alineatul (5) din Directiva 95/46 și în special dacă o pagină web care cuprinde date care dezvăluie condamnări sau proceduri judiciare la care a fost supusă o persoană fizică intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții.

98.      Cea de a doua parte trebuie abordată înainte de prima.

99.      În conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din Directiva 95/46, prelucrarea datelor referitoare la infracțiuni, la condamnări penale sau la măsuri de securitate se poate efectua numai sub controlul autorității publice sau dacă garanțiile corespunzătoare și specifice sunt prevăzute de dreptul intern, sub rezerva derogărilor pe care statul membru le poate acorda în temeiul dispozițiilor de drept intern care prevăd garanții corespunzătoare și specifice. Cu toate acestea, un registru complet al condamnărilor penale nu poate fi ținut decât sub controlul autorității publice. Statele membre pot să prevadă ca datele referitoare la sancțiunile administrative sau la sentințele civile să fie de asemenea prelucrate tot sub controlul autorității publice.

100. Considerăm că informațiile referitoare la proceduri judiciare publicate pe pagini de internet, precum cele în discuție în cauzele care îi privesc pe B. H. și pe E. D., constituie date în sensul articolului 8 alineatul (5) din Directiva 95/46. Chiar dacă o procedură penală nu s‑a încheiat cu o condamnare, este vorba despre date referitoare la o infracțiune.

101. Rămâne prima parte a celei de a patra întrebări preliminare, referitoare la concluziile care trebuie deduse din această constatare privind articolele, în special de presă, care relatează o etapă anterioară din cadrul unei proceduri judiciare și care, prin definiție, nu mai sunt actuale.

102. Având în vedere răspunsul propus în cadrul celei de a treia părți a celei de a doua întrebări, considerăm că, în ceea ce privește un articol de presă, ar trebui adoptată o abordare nuanțată în măsura în care este vorba despre date cu caracter personal relatate exclusiv în scopuri jurnalistice.

103. În această privință, potrivit orientărilor, „[s]tatele membre ale [Uniunii Europene] pot avea abordări diferite în ceea ce privește punerea la dispoziția publicului a informațiilor privind autorii unor infracțiuni și faptele comise de aceștia. Pot exista prevederi [legale specifice] care au un impact asupra disponibilității acestor informații în timp. [Autoritățile responsabile cu protecția datelor] vor trata astfel de cazuri în conformitate cu principiile și abordările naționale relevante. Ca regulă generală, este mai probabil ca [autoritățile responsabile cu protecția datelor] să ia în calcul eliminarea de pe listă a acelor rezultate ale căutării care se referă la infracțiuni relativ minore, care au avut loc cu mult timp în urmă, decât eliminarea rezultatelor referitoare la infracțiuni mai grave, comise mai recent. Cu toate acestea, aceste aspecte necesită o analiză atentă și vor fi tratate de la caz la caz”(48).

104. În aceeași ordine de idei, considerăm că ar trebui efectuată o examinare de la caz la caz, în care operatorul unui motor de căutare ar fi obligat să efectueze o evaluare comparativă între, pe de o parte, dreptul la respectarea vieții private, precum și dreptul la protecția datelor în temeiul articolelor 7 și 8 din cartă și, pe de altă parte, dreptul publicului de a avea acces la informația respectivă, ținând în același timp seama de faptul că această informație are scop jurnalistic sau constituie o exprimare artistică sau literară.

VI.    Concluzie

105. Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța) după cum urmează:

„1)      În cadrul responsabilităților, al competențelor și al posibilităților unui operator al unui motor de căutare, articolul 8 alineatele (1) și (5) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date se aplică, în principiu, activităților unui astfel de operator.

2)      Afișarea unei pagini de internet care cuprinde date ce menționează săvârșirea unei infracțiuni sau proceduri penale intră în domeniul de aplicare al articolului 8 alineatul (5) din Directiva 95/46.

3)      În temeiul articolului 8 alineatele (1) și (5) din Directiva 95/46, un operator al unui motor de căutare este obligat să admită sistematic cererile de înlăturare a unor linkuri ce duc către pagini web pe care figurează date sensibile vizate de această dispoziție, sub rezerva excepțiilor prevăzute de Directiva 95/46, cum sunt cele menționate la articolul 8 alineatul (2) literele (a) și (e) din această directivă.

4)      În schimb, faptul că datele de pe pagina de internet respectivă intră sub incidența articolului 9 din Directiva 95/46 constituie o împrejurare susceptibilă să permită respingerea unei cereri de înlăturare. Într‑o astfel de situație, operatorul unui motor de căutare trebuie să efectueze o evaluare comparativă între, pe de o parte, dreptul la respectarea vieții private, precum și dreptul la protecția datelor în temeiul articolelor 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, pe de altă parte, dreptul publicului de a avea acces la informația respectivă, precum și dreptul la libertatea de exprimare a persoanei de la care provine informația, în temeiul articolului 11 din cartă.”


1      Limba originală: franceza.


2      Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO 1995, L 281, p. 31, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 10).


3      C‑131/12, EU:C:2014:317.


4      Chiar dacă această hotărâre nu menționează nicăieri un astfel de termen, acesta a devenit curent în practică și a fost chiar reluat în dreptul derivat: a se vedea articolul 17 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46 (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO 2016, L 119, p. 1, și rectificare în JO 2016, L 127, p. 2).


5      Vom reveni în detaliu asupra acestei hotărâri în cadrul analizei juridice.


6      Hotărârea din 13 mai 2014 (C‑131/12, EU:C:2014:317).


7      Hotărârea din 13 mai 2014 (C‑131/12, EU:C:2014:317).


8      În temeiul articolului 99 alineatul (2) din Regulamentul 2016/679.


9      A se vedea articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul 2016/679.


10      Hotărârea din 13 mai 2014 (C‑131/12, EU:C:2014:317).


11      A se vedea Hotărârea din 13 mai 2014, Google Spain și Google (C‑131/12, EU:C:2014:317, punctul 1 din dispozitiv).


12      A se vedea Hotărârea din 13 mai 2014, Google Spain și Google (C‑131/12, EU:C:2014:317, punctul 3 din dispozitiv).


13      A se vedea Hotărârea din 13 mai 2014, Google Spain și Google (C‑131/12, EU:C:2014:317, punctul 4 din dispozitiv).


14      A se vedea Hotărârea din 13 mai 2014, Google Spain și Google (C‑131/12, EU:C:2014:317, punctul 4 din dispozitiv).


15      Hotărârea din 13 mai 2014 (C‑131/12, EU:C:2014:317).


16      Hotărârea din 13 mai 2014 (C‑131/12, EU:C:2014:317).


17      A se vedea Concluziile avocatului general Jääskinen prezentate în cauza Google Spain și Google (C‑131/12, EU:C:2013:424, punctul 90).


18      Hotărârea din 13 mai 2014 (C‑131/12, EU:C:2014:317).


19      Hotărârea din 13 mai 2014 (C‑131/12, EU:C:2014:317).


20      A se vedea Hotărârea din 13 mai 2014, Google Spain și Google (C‑131/12, EU:C:2014:317, punctul 38). Sublinierea noastră. Acest pasaj este reluat în esență la punctul 83 din aceeași hotărâre.


21      Astfel cum indică termenii „trebuie să asigure”.


22      Astfel, Google susține în mod întemeiat, în opinia noastră, că nu este în măsură să examineze pagină cu pagină fiecare site explorat și indexat pentru a se asigura că conținutul său este conform cu legile aplicabile sau pentru a stabili dacă acesta conține date cu caracter personal care pot fi calificate în Uniunea Europeană drept sensibile, inexacte, incomplete, publicate în mod nelegal sau care privesc infracțiuni sau condamnări penale.


23      Hotărârea din 13 mai 2014 (C‑131/12, EU:C:2014:317).


24      Hotărârea din 13 mai 2014 (C‑131/12, EU:C:2014:317).


25      A se vedea punctul 88 din această hotărâre și punctul 3 din dispozitiv.


26      A se vedea punctul 99 din hotărârea menționată și punctul 4 din dispozitiv.


27      Odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului 2016/679, acest grup de lucru a fost înlocuit de Comitetul european pentru protecția datelor [a se vedea articolul 68 și articolul 94 alineatul (2) din Regulamentul 2016/679].


28      Hotărârea din 13 mai 2014 (C‑131/12, EU:C:2014:317).


29      Disponibile la următoarea adresă: https://ec.europa.eu/justice/article-29/documentation/opinion‑recommendation/files/2014/wp225_fr.pdf.


30      A se vedea p. 14 din orientări.


31      A se vedea p. 20 din orientări.


32      Chiar dacă aceste excepții sunt mai numeroase decât cele prevăzute la articolul 8 din Directiva 95/46. A se vedea articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul 2016/679.


33      A se vedea articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul 2016/679. Figurează de asemenea aici prelucrarea datelor genetice, a datelor biometrice pentru identificarea unică a unei persoane fizice și a datelor privind orientarea sexuală ale unei persoane fizice.


34      În conformitate cu articolul 2 litera (h) din Directiva 95/46, „consimțământul persoanei vizate” înseamnă orice manifestare de voință, liberă, specifică și informată prin care persoana vizată acceptă să fie prelucrate datele cu caracter personal care o privesc.


35      De exemplu excepția de la litera (a) ar trebui să constituie o situație mai degrabă teoretică dat fiind că o cerere de înlăturare presupune în mod logic că, cel puțin la momentul acestei cereri, persoana care o formulează nu mai consimte la prelucrarea efectuată de operatorul motorului de căutare. În plus, considerăm că excepțiile enumerate la articolul 8 alineatul (2) litera (b) (dreptul muncii) și litera (d) (activități ale unei fundații et al) nu se pot aplica unui motor de căutare. În orice caz, acestea nu sunt vizate de întrebările preliminare.


36      Hotărârea din 13 mai 2014 (C‑131/12, EU:C:2014:317).


37      A se vedea Hotărârea din 13 mai 2014, Google Spain și Google (C‑131/12, EU:C:2014:317, punctul 85).


38      Hotărârea din 13 mai 2014 (C‑131/12, EU:C:2014:317).


39      A se vedea Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 10 martie 2009, Times Newspapers Ltd împotriva Regatului Unit (nr. 1 și 2) (CE:ECHR:2009:0310JUD000300203, § 27), și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 10 ianuarie 2013, Ashby Donald și alții împotriva Franței (CE:ECHR:2013:0110JUD003676908, § 34).


40      Este vorba despre site‑ul internet „The Pirate Bay”. Cu privire la funcționarea acestui site, a se vedea de asemenea Concluziile noastre prezentate în cauza Stichting Brein (C‑610/15, EU:C:2017:99).


41      Care este corespondentul articolului 11 din cartă.


42      A se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 februarie 2013, Neij și Sunde împotriva Suediei (cererea nr. 40397/12, § 10).


43      A se vedea Hotărârea din 16 februarie 2012, SABAM (C‑360/10, EU:C:2012:85, punctul 48).


44      A se vedea Concluziile avocatului general Jääskinen prezentate în cauza Google Spain și Google (C‑131/12, EU:C:2013:424, punctul 121).


45      Hotărârea din 13 mai 2014 (C‑131/12, EU:C:2014:317).


46      Hotărârea din 13 mai 2014 (C‑131/12, EU:C:2014:317).


47      A se vedea p. 22 din orientări.


48      A se vedea p. 23 din orientări.