HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)

14 martie 2018(*)

„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Coreei de Nord în scopul de a împiedica proliferarea nucleară – Lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Includere a numelui reclamanților – Proba temeiniciei includerii în listă – Obligația de motivare”

În cauzele conexate T‑533/15 și T‑264/16,

Il‑Su Kim, cu domiciliul în Phenian (Coreea de Nord), și ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă(1), reprezentați de M. Lester, de S. Midwinter, QC, de T. Brentnall și de A. Stevenson, solicitors,

reclamanți în cauza T‑533/15,

Korea National Insurance Corporation, cu sediul în Phenian, reprezentată de M. Lester, de S. Midwinter, de T. Brentnall și de A. Stevenson,

reclamantă în cauza T‑264/16,

împotriva

Consiliului Uniunii Europene, reprezentat inițial de A. de Elera‑San Miguel Hurtado și de A. Vitro, ulterior de A. Vitro și de F. Naert, în calitate de agenți,

și a

Comisiei Europene, reprezentată, în cauza T‑533/15, de L. Havas, de S. Bartelt și de D. Gauci, în calitate de agenți, și, în cauza T‑264/16, de L. Havas și de S. Bartelt, în calitate de agenți, ulterior, în cauza T‑533/15, de L. Havas și de D. Gauci, în calitate de agenți, și, în cauza T‑264/16, de L. Havas, în calitate de agent,

pârâte,

susținute de

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, reprezentat inițial de V. Kaye, ulterior de S. Brandon, ulterior de S. Brandon și de C. Crane și, în sfârșit, de S. Brandon, în calitate de agenți,

intervenient în cauza T‑533/15,

având ca obiect, în cauza T‑533/15, o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei (PESC) 2015/1066 a Consiliului din 2 iulie 2015 de modificare a Deciziei 2013/183/PESC privind măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene (JO 2015, L 174, p. 25), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/1062 al Comisiei din 2 iulie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 329/2007 al Consiliului privind măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene (JO 2015, L 174, p. 16), a Deciziei (PESC) 2016/475 a Consiliului din 31 martie 2016 de modificare a Deciziei 2013/183/PESC privind măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene (JO 2016, L 85, p. 34), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/659 al Comisiei din 27 aprilie 2016 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 329/2007 al Consiliului privind măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene (JO 2016, L 114, p. 9), a Deciziei (PESC) 2016/849 a Consiliului din 27 mai 2016 privind măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene și de abrogare a Deciziei 2013/183/PESC (JO 2016, L 141, p. 79) și a oricărui regulament de punere în aplicare al Consiliului în raport cu acestea în măsura în care aceste acte privesc reclamanții și, în cauza T‑264/16, o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei 2016/475, a Regulamentului de punere în aplicare 2016/659, a Deciziei 2016/849 și a oricărui regulament de punere în aplicare al Consiliului în raport cu acestea, în măsura în care aceste acte privesc reclamanta,

TRIBUNALUL (Camera a treia),

compus din domnul S. Frimodt Nielsen, președinte, și domnul V. Kreuschitz și doamna N. Półtorak (raportor), judecători,

grefier: doamna C. Heeren, administrator,

având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 4 mai 2017,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul cauzei

1        Reclamanta din cauza T‑264/16, Korea National Insurance Corporation (denumită în continuare „KNIC”), este o întreprindere nord‑coreeană care își desfășoară activitatea în domeniul asigurărilor.

2        Reclamanții din cauza T‑533/15, domnul Kim Il‑Su și ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă, au întreținut legături cu KNIC sau cu una dintre sucursalele acesteia.

 Măsuri restrictive adoptate împotriva Republicii Populare Democrate Coreene

3        Prezentele cauze se înscriu în cadrul măsurilor restrictive instituite în scopul de a face presiuni asupra Republicii Populare Democrate Coreene pentru ca aceasta din urmă să pună capăt activităților de proliferare nucleară.

4        Aceste activități au fost calificate drept amenințare la adresa păcii și a securității internaționale de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (denumit în continuare „CSONU”) într‑un ansamblu de rezoluții, în special Rezoluțiile 1695 (2006), 1718 (2006), 1874 (2009), 2087 (2013) și 2094 (2013).

5        La 20 noiembrie 2006, Consiliul Uniunii Europene a adoptat, în temeiul articolului 15 TUE, Poziția comună 2006/795/PESC privind adoptarea unor măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene (JO 2006, L 322, p. 32, Ediție specială, 18/vol. 6, p. 45), în scopul în special de a pune în aplicare Rezoluțiile 1695 (2006) și 1718 (2006) ale CSONU. Articolele 1 și 2 din aceasta interziceau în esență furnizarea, vânzarea sau transferul, directe sau indirecte, cu destinația Coreea de Nord, de către resortisanții statelor membre sau prin tranzitarea sau de pe teritoriul statelor membre, a anumitor tehnologii și articole de lux. Potrivit articolului 3 din acest text, statele membre trebuiau să adopte măsurile necesare pentru a împiedica intrarea pe teritoriul lor sau tranzitarea teritoriului lor de către persoanele, precum și de către membrii familiilor lor, a căror listă era inclusă în anexa la Poziția comună 2006/795, desemnate de Comitetul pentru sancțiuni sau de CSONU ca fiind responsabile, inclusiv sub formă de sprijin sau încurajare, de politicile Republicii Populare Democrate Coreene în materie de programe care vizează armele nucleare, rachetele balistice și alte arme de distrugere în masă. În sfârșit, articolul 4 din aceasta prevedea înghețarea tuturor fondurilor și resurselor economice care aparțineau persoanelor sau entităților desemnate de Comitetul pentru sancțiuni sau de CSONU ca participanți sau oferind sprijin programelor Republicii Populare Democrate Coreene care vizează armele nucleare, rachetele balistice și alte arme de distrugere în masă sau care aparțineau persoanelor sau entităților care acționează în numele acestora sau în conformitate cu instrucțiunile lor, precum și a tuturor fondurilor și resurselor economice pe care aceste persoane sau entități le posedau, le dețineau sau le controlau, direct sau indirect.

6        În măsura în care o acțiune a Comunității Europene era necesară pentru punerea în aplicare a anumitor măsuri prevăzute în Poziția comună 2006/795, Consiliul, în temeiul articolelor 60 și 301 CE, a adoptat la 27 martie 2007 Regulamentul (CE) nr. 329/2007 privind măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene (JO 2007, L 88, p. 1), al cărui conținut era în esență identic cu cel al poziției comune menționate.

7        La 27 iulie 2009, Consiliul, în temeiul articolului 15 TUE, a adoptat Poziția comună 2009/573/PESC de modificare a Poziției comune 2006/795 (JO 2009, L 197, p. 111). Pe de o parte, acest text urmărea punerea în aplicare a Rezoluției 1874 (2009) a CSONU. Pe de altă parte, acest text prevedea lărgirea domeniului de aplicare al măsurilor menționate la punctul 5 de mai sus. În special, din considerentele (13) și (14) ale acestui text reiese că trebuiau să se aplice restricții la admitere cu privire la persoanele desemnate de Uniunea Europeană și că trebuia să se aplice o înghețare a fondurilor sau a resurselor economice cu privire la persoanele și la entitățile desemnate de Uniune. În consecință, articolele 3 și 4 din Poziția comună 2006/795 au fost modificate. În plus, din coroborarea acestor dispoziții cu articolul 1 punctul 8 din Poziția comună 2009/573 reiese că lista persoanelor menționate în anexa I la acest text era întocmită de Comitetul pentru sancțiuni sau de CSONU în timp ce lista persoanelor menționate în anexele II și III la textul menționat era întocmită de Consiliu. La 22 decembrie 2009, Consiliul, în temeiul articolului 29 TUE, a adoptat Decizia 2009/1002/PESC de modificare a Poziției comune 2006/795 (JO 2009, L 346, p. 47). Această decizie modifica printre altele anexele II și III la Poziția comună 2006/795.

8        În consecință, Consiliul, în temeiul articolului 215 alineatul (2) TFUE, a adoptat la 22 decembrie 2009 Regulamentul (UE) nr. 1283/2009 de modificare a Regulamentului nr. 329/2007 (JO 2009, L 346, p. 1).

9        La 22 decembrie 2010, Consiliul, în temeiul articolului 29 TUE, a adoptat Decizia 2010/800/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene și de abrogare a Poziției comune 2006/795 (JO 2010, L 341, p. 32). Deși dispozițiile acestui text erau în esență identice cu cele din Poziția comună 2006/795, acestea vizau de asemenea să includă în listele care figurează în anexă numele altor persoane și entități identificate de Consiliu și care trebuiau să facă obiectul unor măsuri restrictive, precum și să modifice procedura de modificare a anexelor I și II la aceasta, astfel încât persoanelor și entităților incluse în liste să li se comunice temeiurile pentru includerea în listă, să li se permită să prezinte observații și astfel încât, în prezența unor observații sau a unor dovezi substanțiale noi, Consiliul să poată să își reexamineze decizia în funcție de observațiile respective și să informeze persoana sau entitatea în cauză.

10      În consecință, în aceeași zi, Comisia Europeană a adoptat Regulamentul (UE) nr. 1251/2010 de modificare a Regulamentului nr. 329/2007 (JO 2010, L 341, p. 15).

 Măsuri restrictive adoptate împotriva reclamanților

11      La 22 aprilie 2013, Consiliul, în temeiul articolului 29 TUE, a adoptat Decizia 2013/183/PESC privind măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene și de abrogare a Deciziei 2010/800 (JO 2013, L 111, p. 52). Acest text urmărea în special să ia în considerare dispozițiile Rezoluției 2094 (2013) a CSONU.

12      Potrivit articolului 15 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din Decizia 2013/183, toate fondurile și resursele economice care aparțin, se află în proprietatea, sunt deținute sau controlate, în mod direct sau indirect, de persoanele și entitățile care „furnizează servicii financiare sau transferul către, dinspre sau cu tranzitarea teritoriului statelor membre sau cu implicarea unor cetățeni ai statelor membre sau a unor entități constituite conform legislației lor sau a unor persoane sau instituții financiare de pe teritoriul lor, a oricăror active sau resurse financiare sau de altă natură care ar putea să contribuie la programele RPDC care vizează armele nucleare, rachetele balistice sau alte arme de distrugere în masă, ori persoane sau entități acționând în numele lor sau în conformitate cu instrucțiunile lor ori entități aflate în proprietatea lor sau controlate de acestea” (denumite în continuare „criteriile de includere”).

13      Din coroborarea articolelor 15 și 19-21 din Decizia 2013/183 reiese că lista persoanelor desemnate în anexa I la acest text era stabilită de Comitetul pentru sancțiuni sau de CSONU, în timp ce lista persoanelor desemnate în anexa II la textul menționat era stabilită de Consiliu.

14      În consecință, la 22 iulie 2013, Consiliul, în temeiul articolului 215 TFUE, a adoptat Regulamentul (UE) nr. 696/2013 de modificare a Regulamentului nr. 329/2007 (JO 2013, L 198, p. 22). Articolul 6 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 329/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 696/2013, prevedea înghețarea tuturor fondurilor și resurselor economice care aparțineau, erau deținute sau erau controlate de persoanele, entitățile și organismele enumerate în anexa V. În acesta se preciza că anexa V cuprindea persoanele, entitățile și organismele care nu erau enumerate în anexa IV și care, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2013/183 au fost identificate de Consiliu ca „fiind furnizoare de servicii financiare sau că efectuează transferul către, prin sau de pe teritoriul Uniunii ori cu implicarea de resortisanți ai statelor membre sau a entităților organizate în temeiul legislației acestor state membre sau a persoanelor ori a instituțiilor financiare de pe teritoriul Uniunii, al oricăror resurse financiare sau al altor active ori resurse care ar putea contribui la programul nuclear nord‑coreean, la programele Coreei de Nord privind alte arme de distrugere în masă ori rachetele balistice ori ca fiind persoane, entități sau organisme care acționează în numele sau la ordinul acestora sau persoane, entități sau organisme deținute ori controlate de acestea”.

15      La 2 iulie 2015, Consiliul, în temeiul articolului 29 TUE, a adoptat Decizia (PESC) 2015/1066 de modificare a Deciziei 2013/183 (JO 2015, L 174, p. 25) și, în consecință, Comisia, în aceeași zi, a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1062 de modificare a Regulamentului nr. 329/2007 (JO 2015, L 174, p. 16) (denumite în continuare, împreună, „primul set de acte atacate”).

16      Prin Decizia 2015/1066, numele reclamanților din cauza T‑533/15 au fost înscrise în lista, întocmită de Consiliu, a persoanelor care fac obiectul unor măsuri restrictive prevăzută la punctul II A din anexa II la Decizia 2013/183. Această înscriere era întemeiată pe următoarele motive (denumite în continuare „primul set de motive privind reclamanții din cauza T‑533/15”):

„KIM Il‑Su – Rahlstedter Straße 83 a, 22149 Hamburg – Data nașterii: 2.9.1965 – Locul nașterii: Phenian, RPDC – Reprezentant plenipotențiar autorizat al KNIC GmbH, desemnată de UE, acționând în numele KNIC sau la comanda acesteia.

KANG Song‑Nam – Rahlstedter Straße 83 a, 22149 Hamburg – Data nașterii: 5.7.1972 – Locul nașterii: Phenian, RPDC – Reprezentant plenipotențiar autorizat al KNIC GmbH, desemnată de UE, acționând în numele KNIC sau la comanda acesteia.

CHOE Chun‑Sik – Rahlstedter Straße 83 a, 22149 Hamburg – Data nașterii: 23.12.1963 – Locul nașterii: Phenian, RPDC – Număr pașaport 745132109 valabil până la 12.2.2020 – Reprezentant plenipotențiar autorizat al KNIC GmbH, desemnată de UE, acționând în numele KNIC sau la comanda acesteia.

SIN Kyu‑Nam – Data nașterii: 12.9.1972 – Locul nașterii: Phenian, RPDC – Număr pașaport PO472132950 – Șef de departament la sediul central al KNIC din Phenian și fost reprezentant plenipotențiar autorizat al KNIC GmbH Hamburg, desemnată de UE. Acționează în numele KNIC sau la comanda acesteia.

PAK Chun‑San – Data nașterii: 18.12.1953 – Locul nașterii: Phenian, RPDC – Număr pașaport PS 472220097 – Șef de departament la sediul central al KNIC din Phenian și fost reprezentant plenipotențiar autorizat al KNIC GmbH Hamburg, desemnată de UE. Acționează în numele KNIC sau la comanda acesteia.

SO Tong Myong – Data nașterii: 10.9.1956 – Director executiv al KNIC GmbH Hamburg, acționând în numele KNIC sau la comanda acesteia”.

17      Pentru a reflecta modificările aduse Deciziei 2013/183, numele reclamanților din cauza T‑533/15 au fost înscrise și la punctul C din anexa V la Regulamentul nr. 329/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare 2015/1062, pentru motive în esență identice cu cele care figurează la punctul 16 de mai sus.

18      La 31 martie 2016, Consiliul, în temeiul articolului 29 TUE, a adoptat Decizia (PESC) 2016/475 de modificare a Deciziei 2013/183 (JO 2016, L 85, p. 34) și, în consecință, la 27 aprilie 2016, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/659 de modificare a Regulamentului nr. 329/2007 (JO 2016, L 114, p. 9) (denumite în continuare, împreună, „al doilea set de acte atacate”).

19      Prin Decizia 2016/475, numele KNIC a fost introdus în lista, întocmită de Consiliu, a entităților care fac obiectul măsurilor restrictive, astfel cum este prevăzută la punctul II B din anexa II la Decizia 2013/183. Această înscriere se baza pe următoarele motive (denumite în continuare „motivele privind KNIC”):

„Korea National Insurance [Corporation] (KNIC) și sucursalele (alias Korea Foreign Insurance Company) – Haebangsan‑dong, Central District, Phenian, RPDC – Rahlstedter Straße 83 a, 22149 Hamburg – Korea National Insurance Corporation of Alloway, Kidbrooke Park Road, Blackheath, SE3 0LW Londra – Korea National Insurance Corporation (KNIC), întreprindere aflată în proprietatea statului și controlată de acesta, generează venituri valutare substanțiale care ar putea contribui la programele RPDC care vizează armele nucleare, rachetele balistice sau alte arme de distrugere în masă. În plus, sediul central al KNIC de la Phenian are legătură cu Biroul 39 al Partidului Muncitorilor din Coreea, entitate desemnată.”

20      Regulamentul nr. 2016/659 a adăugat numele KNIC la punctul D din anexa V la Regulamentul nr. 329/2007. Înscrierea numelui KNIC era în esență întemeiată pe motive identice cu cele reproduse la punctul 19 de mai sus.

21      Prin Decizia 2016/475, rubricile privind reclamanții din cauza T‑533/15 astfel cum figurează la punctul II A din anexa II la Decizia 2013/183 au fost modificate după cum urmează (denumite în continuare „al doilea set de motive privind reclamanții din cauza T‑533/15”):

„KIM Il‑Su – Data nașterii: 2.9.1965 – Locul nașterii: Phenian, RPDC – Director în cadrul Departamentului de reasigurări al Korea National Insurance Corporation (KNIC), având biroul la sediul de la Phenian, și fost reprezentant‑șef autorizat al KNIC la Hamburg, acționând în numele KNIC sau la ordinele acesteia.

KANG Song‑Sam – Data nașterii: 5.7.1972 – Locul nașterii: Phenian, RPDC – Fost reprezentant autorizat al Korea National Insurance Corporation (KNIC) la Hamburg, continuând să acționeze în numele KNIC sau la ordinele acesteia.

CHOE Chun‑Sik – Data nașterii: 23.12.1963 – Locul nașterii: Phenian, RPDC – Pașaport nr. 745132109 – Valabil până la 12.2.2020 – Director în cadrul Departamentului de reasigurări al Korea National Insurance Corporation (KNIC), cu biroul la sediul de la Phenian, acționând în numele KNIC sau la ordinele acesteia.

SIN Kyu‑Nam – Data nașterii: 12.9.1972 – Locul nașterii: Phenian, RPDC – Pașaport nr. PO472132950 – Director în cadrul Departamentului de reasigurări al Korea National Insurance Corporation (KNIC), având biroul la sediul de la Phenian, și fost reprezentant autorizat al KNIC la Hamburg, acționând în numele KNIC sau la ordinele acesteia.

PAK Chun‑San – Data nașterii: 18.12.1953 – Locul nașterii: Phenian, RPDC – Pașaport nr. PS 472220097 – Director în cadrul Departamentului de reasigurări al Korea National Insurance Corporation (KNIC), având biroul la sediul de la Phenian cel puțin până în decembrie 2015, și fost reprezentant‑șef autorizat al KNIC la Hamburg, continuând să acționeze în numele KNIC sau la ordinele acesteia.

SO Tong Myong – Data nașterii: 10.9.1956 – Președinte al Korea National Insurance Corporation («KNIC»), acționând în numele KNIC sau la ordinele acesteia”.

22      Pentru a reflecta modificările aduse Deciziei 2013/183, mențiunile referitoare la reclamanții din cauza T‑533/15 care figurează la punctul C din anexa V la Regulamentul nr. 329/2007 au fost modificate prin Regulamentul nr. 2016/659. Aceste mențiuni erau în esență identice cu cele reproduse la punctul 21 de mai sus.

23      La 27 mai 2016, Consiliul, în temeiul articolului 29 TUE, a adoptat Decizia (PESC) 2016/849 privind măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene și de abrogare a Deciziei 2013/183 (JO 2016, L 141, p. 79). În consecință, la 27 mai 2016, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) 2016/841 de modificare a Regulamentului nr. 329/2007 (JO 2016, L 141, p. 36).

24      Prin Decizia 2016/849, Consiliul, în concordanță cu Rezoluția 2270 (2016) a CSONU, adoptată ca reacție la testul nuclear efectuat de Republica Populară Democrată Coreeană la 6 ianuarie 2016, a decis să impună noi măsuri restrictive.

25      Potrivit articolului 27 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2016/849 (denumite în continuare „criteriile de includere modificate”):

„(1)      Se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin, se află în proprietatea, sunt deținute sau controlate, în mod direct sau indirect, de următoarele persoane sau entități:

[…]

(b)      persoanele și entitățile care nu sunt prevăzute în anexa I, astfel cum sunt prevăzute în lista din anexa II […]

(ii)      furnizează servicii financiare sau transferul către, dinspre sau cu tranzitarea teritoriului statelor membre sau cu implicarea unor resortisanți ai statelor membre sau a unor entități constituite conform legislației lor sau a unor persoane sau instituții financiare de pe teritoriul lor, a oricăror active sau resurse financiare sau de altă natură care ar putea să contribuie la programele RPDC din domeniul nuclear sau legate de rachete balistice sau alte programe legate de arme de distrugere în masă, ori persoane sau entități acționând în numele lor sau în conformitate cu instrucțiunile lor ori entități aflate în proprietatea lor sau controlate de acestea.”

26      Din coroborarea articolului 27 cu articolele 33-35 din Decizia 2016/849 reiese că lista persoanelor desemnate în anexa I era stabilită de Comitetul pentru sancțiuni sau de CSONU, în timp ce lista persoanelor desemnate în anexa II era stabilită de Consiliu.

27      Numele KNIC a fost inclus în lista entităților vizate de măsurile restrictive care figurează la punctul II B din anexa II la Decizia 2016/849. Înscrierea numelui KNIC era întemeiată pe motive în esență identice cu motivele privind KNIC, menționate la punctul 19 de mai sus, care figurează în Decizia 2016/475.

28      Numele reclamanților din cauza T‑533/15 au fost incluse în lista persoanelor vizate de măsurile restrictive care figurează la punctul II A din anexa II la Decizia 2016/849. Înscrierea numelui reclamanților din cauza T‑533/15 era întemeiată pe motive în esență identice cu al doilea set de motive privind reclamanții din cauza T‑533/15, menționate la punctul 21 de mai sus, care figurează în Decizia 2016/475 (denumite în continuare „al treilea set de motive privind reclamanții din cauza T‑533/15”).

 Procedura și concluziile părților

29      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 11 septembrie 2015, reclamanții în cauza T‑533/15 au introdus o acțiune în anulare împotriva primului set de acte atacate.

30      Prin memoriul depus la grefa Tribunalului la 30 noiembrie 2015, reclamanții în cauza T‑533/15 au depus o cerere de judecare a cauzei în lipsă și de pronunțare a unei hotărâri în cauza judecată în lipsă în temeiul articolului 123 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, în măsura în care memoriul în apărare al Consiliului și cel al Comisiei ar fi fost depuse după expirarea termenului pentru depunerea acestor memorii.

31      Punându‑li‑se întrebări în această privință printr‑o măsură de organizare a procedurii în temeiul articolului 89 din Regulamentul de procedură, reclamanții în cauza T‑533/15, prin scrisoarea din 24 martie 2016, au retras cererea de judecare a cauzei în lipsă în ceea ce privește Comisia.

32      La 15 martie 2016, prin Decizia președintelui Camerei a opta a Tribunalului, s‑a admis intervenția Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în susținerea concluziilor Consiliului și ale Comisiei. Prin scrisoarea din 27 aprilie 2016, acest stat membru a renunțat la depunerea memoriului în intervenție.

33      Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, cauza T‑533/15 a fost atribuită unui nou judecător raportor.

34      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 27 mai 2016, KNIC a introdus o acțiune în anulare în cauza T‑264/16 împotriva celui de al doilea set de acte atacate.

35      Prin memoriul depus la grefa Tribunalului la 27 mai 2016, reclamanții în cauza T‑533/15, în temeiul articolului 86 din Regulamentul de procedură, au adaptat cererea introductivă astfel încât să vizeze și anularea celui de al doilea set de acte atacate, în măsura în care acestea îi privesc.

36      Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 3 iunie 2016, reclamanții în cauza T‑533/15, în temeiul articolului 86 din Regulamentul de procedură, au adaptat cererea introductivă a doua oară astfel încât să vizeze și anularea Deciziei 2016/849, în măsura în care aceasta îi privește, precum și a „oricărui regulament de punere în aplicare al Consiliului în raport cu această decizie”.

37      Prin scrisoarea din 3 iunie 2016, KNIC, în temeiul articolului 86 din Regulamentul de procedură, a adaptat cererea introductivă, în cauza T‑264/16, astfel încât să vizeze și anularea Deciziei 2016/849, în măsura în care aceasta o privește, precum și a „oricărui regulament de punere în aplicare al Consiliului în raport cu aceasta”.

38      Consiliul și Comisia, în cauza T‑533/15, au formulat observații cu privire la adaptările cererii introductive prin acte depuse la grefa Tribunalului la 30 iunie 2016.

39      În aceste observații, Consiliul și Comisia au solicitat suspendarea procedurii în cauza T‑533/15 și conexarea cu cauza T‑264/16.

40      Prin scrisoarea din 18 iulie 2016, reclamanții în cauza T‑533/15 au recunoscut existența între cauzele T‑533/15 și T‑264/16 a unei legături susceptibile de a justifica conexarea cauzelor menționate. În schimb, aceștia nu s‑au pronunțat cu privire la oportunitatea de a suspenda cauza T‑533/15.

41      Prin scrisoarea din 18 iulie 2016, KNIC a prezentat observațiile sale cu privire la conexare și la suspendarea eventuală a procedurii în cauza T‑533/15.

42      Prin scrisoarea din 21 iulie 2016, reclamanții în cauza T‑533/15 au formulat comentarii suplimentare atașând totodată scrisori adresate Consiliului prin care contestaseră veridicitatea elementelor de probă pe care se întemeia primul set de acte atacate.

43      Prin act depus la grefa Tribunalului la 16 august 2016, Consiliul a formulat observații cu privire la adaptarea cererii introductive în cauza T‑264/16.

44      Prin Decizia din 6 septembrie 2016, președintele Camerei a opta a decis să nu suspende procedura în cauza T‑533/15.

45      Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a treia, căreia, în consecință, i‑au fost atribuite prezentele cauze.

46      Prin Decizia din 9 martie 2017 a președintelui Camerei a treia, cauzele au fost conexate pentru buna desfășurare a fazei orale a procedurii.

47      La 13 martie 2017, părțile în cauzele T‑533/15 și T‑264/16 au fost invitate, printr‑o măsură de organizare a procedurii, în temeiul articolului 89 din Regulamentul de procedură, să se pronunțe cu privire la conexarea cauzelor în vederea pronunțării deciziei prin care se finalizează judecata.

48      Prin scrisoarea din 20 martie 2017, reclamanții din cauza T‑533/15 și KNIC (denumiți în continuare, împreună, „reclamanții”) au indicat că ar prefera să nu fie conexate cauzele. Prin scrisorile din 27 martie 2017, Consiliul și Comisia au indicat că erau în favoarea conexării cauzelor în vederea pronunțării deciziei prin care se finalizează judecata și, respectiv, că nu emit opinii în această privință.

49      Prin scrisoarea din 20 martie 2017, Regatul Unit a renunțat să participe la ședință.

50      Prin Decizia din 4 aprilie 2017 a președintelui Camerei a treia, cauzele T‑533/15 și T‑264/16 au fost conexate în vederea pronunțării deciziei prin care se finalizează judecata.

51      În ședința din 4 mai 2017 au fost ascultate pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările orale adresate de către Tribunal.

52      Reclamanții în cauza T‑533/15 solicită Tribunalului:

–        anularea Deciziei 2015/1066, a Regulamentului de punere în aplicare 2015/1062, a Deciziei 2016/475, a Regulamentului de punere în aplicare 2016/659, a Deciziei 2016/849 și a oricărui regulament de punere în aplicare al Consiliului referitor la această din urmă decizie, în măsura în care îi privesc pe aceștia;

–        obligarea Consiliului și a Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

53      În cauza T‑264/16, KNIC solicită Tribunalului:

–        anularea Deciziei 2016/475, a Regulamentului de punere în aplicare 2016/659, a Deciziei 2016/849 și a oricărui regulament de punere în aplicare al Consiliului în raport cu acestea, în măsura în care o privesc;

–        obligarea Consiliului și a Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

54      În cauzele conexate T‑533/15 și T‑264/16, Consiliul solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunilor;

–        obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

55      În cauzele conexate T‑533/15 și T‑264/16, Comisia solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunilor;

–        obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

56      În ședință, în răspunsul la întrebările adresate de Tribunal, reclamanții în cauza T‑533/15 au arătat că expresia „orice regulament de punere în aplicare al Consiliului în raport cu această decizie”, care figurează în a doua adaptare a cererii introductive din 3 iunie 2016, însemna că aceștia contestau numai actele expres menționate, iar nu măsurile legate de aceste acte, aspect de care s‑a luat act în procesul‑verbal de ședință.

57      Tot ca răspuns la o întrebare a Tribunalului, reclamanții în cauza T‑533/15, în ședință, au retras cererea de judecare a cauzei în lipsă în ceea ce privește Consiliul, aspect de care s‑a luat act în procesul‑verbal de ședință.

58      În cauza T‑264/16, KNIC a indicat, în ședință, că expresia „orice regulament de punere în aplicare al Consiliului în raport cu acestea”, care figura în adaptarea cererii introductive din 3 iunie 2016, însemna că aceasta contesta numai actele expres menționate, iar nu măsurile legate de aceste acte, aspect de care s‑a luat act în procesul‑verbal de ședință.

 În drept

 Cu privire la consecințele procedurale ale abrogării și ale înlocuirii Deciziei 2013/183

59      Astfel cum reiese din cererile lor introductive, reclamanții solicită, în cauza T‑533/15, anularea Deciziilor 2015/1066 și 2016/475 și, respectiv, în cauza T‑264/16, anularea Deciziei 2016/475.

60      Astfel cum reiese din istoricul cauzei, Decizia 2013/183 a fost abrogată și înlocuită prin Decizia 2016/849.

61      La 3 iunie 2016, reclamanții, în cele două cauze, au adaptat cererile lor introductive astfel încât să vizeze și anularea Deciziei 2016/849 în măsura în care aceasta îi privește.

62      În această privință, trebuie amintit că, conform unei jurisprudențe constante în materie de acțiuni îndreptate împotriva unor măsuri succesive de înghețare a fondurilor, un reclamant își menține interesul de a obține anularea unei decizii de impunere a unor măsuri restrictive abrogate și înlocuite printr‑o decizie restrictivă ulterioară, întrucât abrogarea unui act al unei instituții nu este o recunoaștere a nelegalității acestuia și produce efecte ex nunc, spre deosebire de o hotărâre de anulare în temeiul căreia actul anulat este eliminat retroactiv din ordinea juridică și se consideră că acesta nu a existat niciodată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2006, Organisation des Modjahedines du peuple d’Iran/Consiliul, T‑228/02, EU:T:2006:384, punctul 35, și Hotărârea din 23 octombrie 2008, People’s Mojahedin Organization of Iran/Consiliul, T‑256/07, EU:T:2008:461, punctele 45-48).

63      În consecință, reclamanții mențin un interes de a exercita acțiunea și de a solicita anularea Deciziilor 2015/1066 și 2016/475 și, prin urmare, acțiunile în cauzele T‑533/15 și T‑264/16 își mențin obiectul în privința acestor decizii.

 Cu privire la ordinea examinării cauzelor T‑533/15 și T‑264/16

64      Tribunalul consideră că este necesar să se examineze, într‑o primă etapă, acțiunea în cauza T‑264/16 și, într‑o a doua etapă, acțiunea în cauza T‑533/15.

 Cu privire la acțiunea în cauza T‑264/16

65      KNIC invocă patru motive în susținerea acțiunii formulate, întemeiate pe încălcarea obligației de motivare, pe o eroare vădită de apreciere, pe încălcarea principiilor referitoare la protecția datelor și, respectiv, pe limitarea disproporționată a drepturilor fundamentale.

66      Or, în măsura în care, pe de o parte, aceste motive vizează în mod egal toate actele atacate în prezenta cauză și, pe de altă parte, criteriile care au stat la baza înscrierii numelui KNIC în listele în litigiu care figurează la articolul 15 din Decizia 2013/183, la articolul 6 din Regulamentul nr. 329/2007 și la articolul 27 din Decizia 2016/849 sunt în esență identice, la fel ca și motivele de înscriere a numelui său în listele în cauză, Tribunalul consideră oportun să examineze împreună motivele invocate împotriva celui de al doilea set de acte atacate și a Deciziei 2016/849, vizată ca urmare a adaptării cererii introductive din 3 iunie 2016.

 Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare

67      KNIC susține că Consiliul și Comisia nu și‑au îndeplinit obligația de a expune motive clare, univoce și specifice care să permită înscrierea numelui său în listele în litigiu. Aceasta contestă global întreaga motivare în susținerea înscrierii sale.În special, KNIC arată că înscrierea sa ar fi întemeiată pe două elemente care nu se regăsesc printre criteriile de includere, și anume pretinsul control exercitat de statul nord‑coreean și legătura sa cu Biroul 39 al Partidului Muncitorilor din Coreea (denumit în continuare „Biroul 39”).

68      Consiliul și Comisia contestă argumentele KNIC.

69      Potrivit unei jurisprudențe constante, obligația de a motiva un act cauzator de prejudiciu, care constituie un corolar al principiului respectării dreptului la apărare, are ca scop, pe de o parte, să furnizeze persoanei interesate indicații suficiente pentru a ști dacă actul este bine fundamentat sau dacă este, eventual, afectat de un viciu care permite contestarea validității sale în fața instanței Uniunii și, pe de altă parte, să dea posibilitatea acestei instanțe să își exercite controlul asupra legalității actului respectiv (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 2012, Consiliul/Bamba, C‑417/11 P, EU:C:2012:718, punctul 49 și jurisprudența citată, Hotărârea din 18 februarie 2016, Consiliul/Bank Mellat, C‑176/13 P, EU:C:2016:96, punctul 74, și Hotărârea din 8 septembrie 2016, Iranian Offshore Engineering & Construction/Consiliul, C‑459/15 P, nepublicată, EU:C:2016:646, punctul 23).

70      În ceea ce privește măsurile restrictive, fără a merge până la a se impune să se răspundă în mod detaliat la observațiile făcute de persoana vizată, obligația de motivare prevăzută la articolul 296 TFUE presupune în orice împrejurări ca motivarea respectivă să identifice nu numai temeiul juridic al acestei măsuri, ci și considerațiile individuale, specifice și concrete pentru care autoritățile competente apreciază că persoana vizată trebuie să facă obiectul unor asemenea măsuri. Instanța Uniunii trebuie, așadar, să verifice în special caracterul suficient de precis și de concret al motivelor invocate (a se vedea Hotărârea din 18 februarie 2016, Consiliul/Bank Mellat, C‑176/13 P, EU:C:2016:96, punctul 76 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 5 mai 2015, Petropars Iran și alții/Consiliul, T‑433/13, EU:T:2015:255, punctul 35 și jurisprudența citată).

71      Motivarea impusă la articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și contextului în care actul a fost adoptat. Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul destinatarilor sau al altor persoane vizate în mod direct și individual de actul respectiv de a primi explicații. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care caracterul suficient al unei motivări trebuie apreciat nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 2012, Consiliul/Bamba, C‑417/11 P, EU:C:2012:718, punctul 53 și jurisprudența citată).

72      Trebuie amintit de asemenea că un act cauzator de prejudiciu este suficient motivat atunci când intervine într‑un context cunoscut de persoana interesată, care îi permite acesteia să înțeleagă semnificația măsurii adoptate în privința sa (a se vedea Hotărârea din 18 februarie 2016, Consiliul/Bank Mellat, C‑176/13 P, EU:C:2016:96, punctul 75 și jurisprudența citată).

73      Obligația de motivare a unui act constituie o normă fundamentală de procedură, care trebuie distinsă de problema temeiniciei motivării, aceasta din urmă fiind o componentă a legalității pe fond a actului în litigiu. Astfel, motivarea unui act constă în exprimarea formală a motivelor pe care se întemeiază acest act. Dacă aceste motive sunt afectate de erori, aceste erori afectează legalitatea pe fond a actului respectiv, dar nu motivarea acestuia, care poate fi suficientă, chiar dacă cuprinde motive eronate (a se vedea Hotărârea din 4 februarie 2014, Syrian Lebanese Commercial Bank/Consiliul, T‑174/12 și T‑80/13, EU:T:2014:52, punctul 86 și jurisprudența citată).

74      În speță, KNIC arată că al doilea set de acte atacate și Decizia 2016/849 nu sunt motivate corespunzător cerințelor legale în ceea ce privește înscrierea sa, motivarea în litigiu fiind vagă și nefondată.

75      În această privință, trebuie să se constate că considerentele (1)-(12) ale Deciziei 2013/183 amintesc elementele relevante ale mediului politic în care au fost adoptate măsurile restrictive în cauză. În plus, din considerentul (1) al Regulamentului nr. 329/2007 reiese că, din cauza testului nuclear din 9 octombrie 2006, CSONU a considerat că acesta reprezenta o amenințare clară la adresa păcii și a securității internaționale. Aceste acte, pe care al doilea set de acte atacate are ca obiect să le modifice și care se înscriu, prin urmare, într‑un context cunoscut de KNIC, indică astfel situația de ansamblu care a condus la adoptarea lor și obiectivele generale pe care își propun să le atingă. În același mod, în ceea ce privește situația de ansamblu care a condus la adoptarea Deciziei 2016/849, considerentul (6) al acestei decizii amintește în special că acțiunile Republicii Populare Democrate Coreene de la începutul anului 2016 sunt considerate a fi o amenințare gravă la adresa păcii și securității internaționale în regiune și în afara acesteia.

76      În plus, trebuie amintit că motivele care justifică includerea numelui KNIC în listele în cauză trebuie coroborate și citite în lumina criteriilor de includere care figurează la articolul 15 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din Decizia 2013/183, la articolul 6 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 329/2007, precum și la articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2016/849. Astfel, din dispozițiile menționate reiese că se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin persoanelor și entităților prevăzute în anexa II la Decizia 2013/183, la punctul D din anexa V la Regulamentul nr. 329/2007 și în anexa II la Decizia 2016/849. Or, KNIC a fost menționată la punctul II B din anexa II la Decizia 2013/183, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2016/475, și la punctul D din anexa V la Regulamentul nr. 329/2007, în versiunea modificată prin Regulamentul nr. 2016/659, precum și la punctul II B din anexa II la Decizia 2016/849.

77      Pe de altă parte, trebuie să se constate că titlurile anexelor în cauză fac trimitere clar la aceste dispoziții în care figurează fără ambiguitate criteriile care constituie temeiul juridic al înscrierii numelui KNIC în listele în litigiu.

78      Motivele invocate în susținerea înscrierii numelui KNIC în listele în litigiu sunt cele expuse la punctul 19 de mai sus. Rezultă că KNIC a fost înscrisă pentru motivul că este o întreprindere aflată în proprietatea statului și controlată de acesta, care generează venituri valutare substanțiale care ar putea contribui la programele Republicii Populare Democrate Coreene care vizează armele nucleare, rachetele balistice sau alte arme de distrugere în masă (în continuare „proliferare nucleară”). Rezultă de asemenea că sediul central al KNIC, situat la Phenian, are legătură cu Biroul 39, entitate desemnată.

79      Astfel, în pofida caracterului concis al acestei motivări, KNIC a fost în mod clar în măsură să înțeleagă esențialul faptelor reținute în privința sa de Consiliu și de Comisie și să se apere în mod adecvat, ceea ce este confirmat de argumentația sa prezentată în cadrul celui de al doilea motiv. Consiliul și Comisia au precizat motivele specifice și concrete pentru care au considerat că criteriile de includere erau aplicabile KNIC.

80      Astfel, pe de o parte, această motivare se bazează pe un temei juridic clar identificat și care trimite la criteriile de includere și, pe de altă parte, motivarea menționată conține motive legate direct de KNIC care îi permit să înțeleagă motivele care au justificat înscrierea numelui său în listele în cauză.

81      De asemenea, motivele reținute și exprimate de Consiliu și de Comisie permit Tribunalului să exercite controlul de legalitate a actelor contestate de KNIC.

82      În ceea ce privește argumentul KNIC prin care aceasta invocă motivarea insuficientă a presupusei legături dintre sediul său și Biroul 39, în primul rând, rezultă din modul de redactare a motivelor privind KNIC că elementele în ceea ce privește legătura dintre KNIC și Biroul 39 sunt prezentate cu titlu suplimentar. În al doilea rând, referirea la legătura dintre sediul KNIC și Biroul 39 este în raport cu criteriile de includere menționate la articolul 15 din Decizia 2013/183 și la articolul 6 din Regulamentul nr. 329/2007, precum și la articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2016/849. În al treilea rând, nu era necesară explicitarea în detaliu de către Consiliu și de către Comisie a naturii acestei legături, din moment ce KNIC putea, la citirea motivelor și ținând seama de contextul care a determinat includerea numelui său în listele în cauză, să înțeleagă motivarea în litigiu. Astfel, potrivit jurisprudenței citate, nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care caracterul suficient al unei motivări trebuie să fie apreciat nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în funcție de contextul său, precum și de ansamblul normelor juridice care guvernează materia respectivă. Aspectul dacă această legătură se dovedește a fi corespunzătoare cerințelor legale va face obiectul analizei celui de al doilea motiv al prezentei acțiuni.

83      În aceste împrejurări, trebuie să se respingă primul motiv al acțiunii în cauza T‑264/16.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere

84      Prin intermediul celui de al doilea motiv, KNIC susține că Consiliul și Comisia au săvârșit o eroare prin faptul că au considerat că criteriile de includere erau îndeplinite în ceea ce o privea. Potrivit KNIC, includerea sa în lista entităților care fac obiectul sancțiunilor nu are nicio bază factuală. KNIC reproșează Consiliului și Comisiei o insuficiență a probelor.

85      Astfel, KNIC susține că ea nu furnizează servicii financiare susceptibile să contribuie la programe de arme ale Republicii Populare Democrate Coreene, precum cele vizate de criteriile de includere în cauză. Aceasta ar fi o societate de asigurări care furnizează asigurări unei clientele private în Coreea de Nord. KNIC nu ar fi controlată de acest stat, ci ar constitui o întreprindere publică independentă. KNIC nu ar genera venituri valutare substanțiale.

86      De asemenea, potrivit KNIC, Consiliul și Comisia nu ar fi prezentat niciun element de probă care să susțină faptul că veniturile sale au fost sau vor fi utilizate în legătură cu programe ale Republicii Populare Democrate Coreene privind proliferarea nucleară, nici nu ar fi înaintat o argumentație care ar explica în ce mod sume „generate” de ea ar putea aduce o contribuție materială la aceste programe. Ea subliniază că nu transferă guvernului decât sume corespunzătoare „plăților de impozite obișnuite”, ceea ce, în orice caz, nu ar fi suficient pentru a justifica desemnarea sa.

87      În acest context, potrivit KNIC, referirea la o „contribuție” la programele de arme prevăzută de criteriile de includere în cauză ar trebui interpretată ca impunând fie o plată directă, fie plăți de o asemenea importanță încât, fără acestea, programul de arme ar fi afectat material. KNIC face trimitere, în această privință, la Hotărârea din 12 mai 2016, Bank of Industry and Mine/Consiliul (C‑358/15 P, nepublicată, EU:C:2016:338), și la Hotărârea din 16 iulie 2014, National Iranian Oil Company/Consiliul (T‑578/12, nepublicată, EU:T:2014:678).

88      În plus, KNIC reproșează Consiliului că asimilează în mod greșit prezenta cauză cu un caz în care ar fi fost suficient să se stabilească că entitatea vizată susține guvernul Republicii Populare Democrate Coreene pentru a justifica desemnarea sa. Aceasta face trimitere la Hotărârea din 3 mai 2016, Iran Insurance/Consiliul (T‑63/14, nepublicată, EU:T:2016:264). Pe de altă parte, KNIC contestă că ar avea o legătură cu Biroul 39.

89      În sfârșit, aceasta repune în discuție atât valoarea probantă, cât și veridicitatea elementelor de probă prezentate referitoare la presupusele activități frauduloase, calificându‑le drept „afirmații false și bârfe răutăcioase pe internet”.

90      Consiliul și Comisia contestă argumentele KNIC.

91      Mai întâi, trebuie amintit că măsurile de înghețare a fondurilor luate împotriva unei persoane sau a unei entități, în temeiul dispozițiilor referitoare la politica externă și de securitate comună, constituie măsuri preventive specifice, prin care se urmărește combaterea amenințărilor la adresa păcii și securității internaționale. Adoptarea lor se înscrie în cadrul strict al condițiilor legale definite printr‑o decizie adoptată în temeiul articolului 29 TUE și printr‑un regulament întemeiat pe articolul 215 alineatul (2) TFUE de punere în aplicare a acestei decizii în domeniul de aplicare al Tratatului FUE. Prin natura lor conservatorie, precum și prin scopul lor de prevenire, aceste măsuri se disting în special de sancțiunile penale (a se vedea Hotărârea din 16 iulie 2014, National Iranian Oil Company/Consiliul, T‑578/12, nepublicată, EU:T:2014:678, punctul 105 și jurisprudența citată).

92      În speță, trebuie amintit că, astfel cum reiese din considerentele Deciziei 2013/183 și ale Deciziei 2016/849, Consiliul a instituit măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene ca reacție la mai multe teste nucleare pe care acest stat le‑a efectuat, teste condamnate de rezoluțiile CSONU și considerate o amenințare gravă la adresa păcii și securității internaționale în regiune și în afara acesteia. În plus, trebuie să se țină seama de importanța pentru Uniune a obiectivului de menținere a păcii și a securității internaționale.

93      În ceea ce privește întinderea controlului jurisdicțional, în cadrul unui act care cuprinde măsuri restrictive precum cele în discuție în prezenta cauză trebuie să se distingă două tipuri de elemente. Un astfel de act conține, pe de o parte, norme generale care definesc condițiile de aplicare a măsurilor restrictive pe care le instituie și, pe de altă parte, un ansamblu de acte de aplicare în cazul unor entități specifice a normelor generale menționate mai sus (a se vedea prin analogie Hotărârea din 9 iulie 2009, Melli Bank/Consiliul, T‑246/08 și T‑332/08, EU:T:2009:266, punctul 44).

94      În ceea ce privește normele generale care definesc condițiile de aplicare a măsurilor restrictive, Consiliul dispune de o largă putere de apreciere în privința elementelor care trebuie luate în considerare în vederea adoptării unor sancțiuni economice și financiare pe baza articolului 215 TFUE, în conformitate cu o decizie adoptată în temeiul capitolului 2 din titlul V din Tratatul UE, în special al articolului 29 TUE. Întrucât instanța Uniunii nu poate substitui aprecierea Consiliului cu propria apreciere asupra probelor, a faptelor și a circumstanțelor care justifică adoptarea unor asemenea măsuri, controlul exercitat de instanța menționată trebuie să se limiteze la verificarea respectării normelor de procedură și de motivare, a exactității materiale a situației de fapt, precum și a absenței unei erori vădite în aprecierea faptelor și a unui abuz de putere. Acest control restrâns se aplică în special în privința aprecierii considerațiilor de oportunitate pe care se bazează astfel de măsuri (a se vedea Hotărârea din 30 noiembrie 2016, Rotenberg/Consiliul, T‑720/14, EU:T:2016:689, punctul 70 și jurisprudența citată).

95      Totuși, deși Consiliul dispune, astfel, de o largă putere de apreciere în privința criteriilor generale care trebuie luate în considerare în vederea adoptării de măsuri restrictive, efectivitatea controlului jurisdicțional garantat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene impune ca, în cadrul controlului legalității motivelor pe care se întemeiază decizia de includere sau de menținere a numelui unei anumite persoane pe o listă de persoane care fac obiectul unor măsuri restrictive, instanța Uniunii să se asigure că această decizie, care are o aplicabilitate individuală pentru persoana în cauză, se întemeiază pe o bază factuală suficient de solidă. Aceasta presupune verificarea faptelor invocate în expunerea de motive pe care se bazează decizia menționată, astfel încât controlul jurisdicțional să nu se limiteze la aprecierea verosimilității abstracte a motivelor invocate, ci să privească aspectul dacă respectivele motive sau cel puțin unul dintre ele, considerat suficient în sine pentru a susține aceeași decizie, sunt fundamentate în mod suficient de precis și de concret (Hotărârea din 21 aprilie 2015, Anbouba/Consiliul, C‑605/13 P, EU:C:2015:248, punctele 41 și 45, Hotărârea din 26 octombrie 2015, Portnov/Consiliul, T‑290/14, EU:T:2015:806, punctul 38, și Hotărârea din 30 noiembrie 2016, Rotenberg/Consiliul, T‑720/14, EU:T:2016:689, punctul 71).

96      În acest scop, instanța Uniunii are sarcina să procedeze la această examinare solicitând, dacă este cazul, autorității competente a Uniunii să prezinte informațiile sau elementele de probă, confidențiale sau neconfidențiale, relevante pentru efectuarea unei asemenea examinări (a se vedea Hotărârea din 28 noiembrie 2013, Consiliul/Fulmen și Mahmoudian, C‑280/12 P, EU:C:2013:775, punctul 65 și jurisprudența citată).

97      Astfel, în caz de contestare, autoritatea competentă a Uniunii este cea care are sarcina să demonstreze temeinicia motivelor reținute împotriva persoanei sau a entității vizate, aceasta din urmă neavând obligația să facă dovada netemeiniciei motivelor menționate (a se vedea Hotărârea din 28 noiembrie 2013, Consiliul/Fulmen și Mahmoudian, C‑280/12 P, EU:C:2013:775, punctul 66 și jurisprudența citată).

98      În plus, potrivit jurisprudenței, pentru a aprecia natura, tipul și intensitatea probei care se poate solicita Consiliului, trebuie să se țină seama de natura și de întinderea specifică a măsurilor restrictive, precum și de obiectivul acestora (Hotărârea din 30 iunie 2016, CW/Consiliul, T‑224/14, nepublicată, EU:T:2016:375, punctul 138; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 28 noiembrie 2013, Consiliul/Manufacturing Support & Procurement Kala Naft, C‑348/12 P, EU:C:2013:776, punctele 74-85, și Concluziile avocatului general Bot prezentate în cauzele Anbouba/Consiliul, C‑605/13 P și C‑630/13 P, EU:C:2015:1, punctul 111).

99      În sfârșit, este necesar să se amintească că, în cazul în care Consiliul definește în mod abstract criteriile care pot justifica includerea numelui unei persoane sau al unei entități în lista cuprinzând numele persoanelor sau ale entităților care fac obiectul măsurilor restrictive adoptate în temeiul articolelor 75 și 215 TFUE, Tribunalul trebuie să verifice, pe baza motivelor invocate ori, dacă este cazul, invocate din oficiu, dacă situația sa corespunde criteriilor abstracte definite de Consiliu (Hotărârea din 18 septembrie 2014, Georgias și alții/Consiliul și Comisia, T‑168/12, EU:T:2014:781, punctul 74).

100    În lumina acestei jurisprudențe trebuie să se verifice, pe de o parte, calificarea reținută de Consiliu în motivele privind KNIC din al doilea set de acte atacate și din Decizia 2016/849 și relevanța motivelor menționate în raport cu criteriile de includere și cu criteriile de includere modificate și, pe de altă parte, caracterul suficient al probelor aduse de Consiliu în susținerea acestor motive.

101    În măsura în care, prin intermediul celui de al doilea motiv, KNIC urmărește să repună în discuție calificarea reținută de Consiliu în motivele care o privesc în raport cu criteriile de includere și cu criteriile de includere modificate, trebuie constatate următoarele.

102    În ceea ce privește argumentul prin care KNIC critică pertinența unui motiv întemeiat pe controlul statului în raport cu criteriile de includere în cauză, este suficient să se arate că controlul statului nu constituie un motiv de înscriere distinct, ci unul dintre motivele privind KNIC care este legat de criteriile de includere în cauză. Astfel, este clar că criteriile de includere, precum și criteriile de includere modificate vizează toate entitățile care asigură transferul fondurilor sau al activelor financiare susceptibile să contribuie la activitățile de proliferare nucleară, independent de statutul lor de întreprindere de stat sau de structura lor capitalistă. Prin urmare, motivele privind KNIC, în măsura în care se referă la noțiunea de control al statului, sunt în concordanță cu criteriile de includere.

103    În ceea ce privește argumentul prin care KNIC invocă faptul că nu ar furniza servicii financiare susceptibile să contribuie la programele de arme ale Republicii Populare Democrate Coreene astfel cum sunt vizate de criteriile de includere în cauză, este suficient să se arate că criteriile de includere și criteriile de includere modificate, a căror formulare este foarte generală, vizează nu numai entitățile care furnizează servicii financiare, ci și pe cele care asigură transferul către, dinspre sau cu tranzitarea teritoriului statelor membre a oricăror active financiare sau active de altă natură care ar putea să contribuie la programele Republicii Populare Democrate Coreene din domeniul proliferării nucleare.

104    Or, termenul „servicii financiare” nu este utilizat în motivele privind KNIC, acestea referindu‑se la faptul că KNIC genera venituri valutare substanțiale. Acest argument al KNIC nu poate fi, așadar, primit.

105    În aceste condiții, trebuie constatat că argumentele întemeiate pe lipsa de relevanță a motivelor privind KNIC în raport cu criteriile de includere în cauză nu pot fi primite. Punerea în discuție a interpretării criteriilor de includere, prezentată de KNIC în contextul afirmațiilor întemeiate pe insuficiența probelor, va face obiectul analizei efectuate în continuare în răspuns la aceste afirmații.

106    În măsura în care, prin intermediul celui de al doilea motiv, KNIC reproșează Consiliului și Comisiei o insuficiență de probe, trebuie constatat că motivele pe care Consiliul și Comisia sunt obligate să le susțină în speță, în lumina criteriilor de includere, sunt cele legate, în primul rând, de caracterul de stat al KNIC, în al doilea rând, de faptul că KNIC generează venituri valutare substanțiale și, în al treilea rând, de faptul că veniturile menționate ar putea contribui la programele Republicii Populare Democrate Coreene care vizează proliferarea nucleară.

107    În această privință, nu este lipsit de importanță să se amintească, astfel cum subliniază Comisia, că, în lipsa unor competențe de anchetă în țări terțe, aprecierea autorităților Uniunii trebuie, în fapt, să se întemeieze pe surse de informare accesibile publicului, pe rapoarte, pe articole de presă, pe rapoarte ale serviciilor secrete sau pe alte surse de informare similare.

108    Or, potrivit jurisprudenței, articolele de presă pot fi utilizate pentru a corobora existența anumitor fapte atunci când sunt suficient de concrete, precise și concordante în ceea ce privește faptele descrise în acestea (a se vedea Hotărârea din 25 ianuarie 2017, Almaz‑Antey Air and Space Defence/Consiliul, T‑255/15, nepublicată, EU:T:2017:25, punctul 147 și jurisprudența citată).

109    Aceasta este situația în speță, Consiliul și Comisia prezentând mai multe documente publice și articole din presa internațională care menționează activitățile KNIC în mod detaliat.

110    În primul rând, din documentele prezentate de Consiliu și de Comisie reiese că KNIC este o întreprindere aflată în proprietatea statului și controlată de acesta.

111    Astfel cum a subliniat Comisia în ședință, potrivit articolului 21 din Constituția Republicii Populare Democrate Coreene, serviciile poștale și de telecomunicații, precum și uzinele, întreprinderile, băncile și porturile importante se află în proprietatea exclusivă a statului. Potrivit aceleiași dispoziții, statul acordă prioritate protecției și extinderii proprietății sale care joacă un rol preponderent în dezvoltarea economică a țării.

112    Or, în speță, din elementele de probă prezentate Tribunalului rezultă că KNIC este în situație de monopol în domeniul asigurărilor și că, în consecință, aceasta constituie o întreprindere de dimensiune importantă.

113    Având în vedere informațiile prezentate de Comisie și care figurează pe pagina de internet a KNIC, aceasta din urmă este „unicul asigurător în [Coreea de Nord]” și „[a]re mai mult de 10 sucursale provinciale și mai mult de 200 de birouri municipale (district) și de canton, plasate sub conducerea birourilor sale coreene și de reprezentare în străinătate”.

114    În plus, informațiile furnizate de KNIC, care este cea mai în măsură să aducă elemente care să repună în discuție probele furnizate de Consiliu și de Comisie, nu contrazic, ci, dimpotrivă, confirmă constatarea caracterului său de întreprindere aflată în proprietatea statului și controlată de acesta.

115    În această privință și cu titlu introductiv, trebuie subliniat că, dacă legalitatea actelor prin care instituțiile Uniunii adoptă măsuri restrictive nu poate, în principiu, să fie apreciată decât în temeiul elementelor de fapt și de drept pe baza cărora au fost adoptate actele menționate, totuși, un element comunicat în calitate de element dezincriminator de persoana vizată de măsurile restrictive poate fi luat în considerare de instanța Uniunii în scopul de a confirma aprecierea legalității actelor contestate întemeiată pe elementele de fapt și de drept pe baza cărora au fost adoptate aceste acte (a se vedea prin analogie Hotărârea din 3 mai 2016, Iran Insurance/Consiliul, T‑63/14, nepublicată, EU:T:2016:264, punctul 109, și Hotărârea din 3 mai 2016, Post Bank Iran/Consiliul, T‑68/14, nepublicată, EU:T:2016:263).

116    Astfel, în speță, din documentul prezentat Tribunalului intitulat „Statutul și regulamentul societății” reiese că aceasta ocupă o poziție de monopol pe piața asigurărilor din Coreea de Nord. Potrivit „Notei explicative referitoare la gestiunea internă”, prezentată și de KNIC, „[b]eneficiile societății sunt investite în alte societăți de stat, iar suplimentul este plătit la fondul de rezervă”. Aceste beneficii „pot de asemenea să fie utilizate pentru a acoperi necesarul de trezorerie al guvernului, ca garanții pentru obligațiuni, pentru continuarea dezvoltării societății și pentru bunăstarea ansamblului poporului [Coreei de Nord]”.

117    De asemenea, potrivit „Notei explicative referitoare la gestiunea internă” menționate, KNIC este deținută de Republica Populară Democrată Coreeană. Litera A a aceluiași document indică faptul că „Korea Insurance prezintă în fiecare an raportul său de activitate guvernului”, că „[n]u există o adunare generală a acționarilor dat fiind că nu există acționari” și că „[s]ocietatea aparține întregului popor al [Coreei de Nord]”. De asemenea, la litera E a documentului menționat se precizează că toate registrele contabile ale societății sunt verificate în fiecare an de guvern. Pe de altă parte, în ședință, reprezentanții KNIC nu au fost în măsură să răspundă la o întrebare a Tribunalului privind aspectul cine numește membrii consiliului de administrație al KNIC.

118    Din ceea ce precedă rezultă că Consiliul nu a săvârșit nicio eroare de fapt prin faptul că a indicat că KNIC era o „întreprindere aflată în proprietatea statului și controlată de acesta”.

119    În al doilea rând, KNIC susține că Consiliul și Comisia au săvârșit de asemenea o eroare prin faptul că au afirmat că aceasta „generează venituri valutare substanțiale”. KNIC nu ar genera valută. Singurele operațiuni în valută la care aceasta ar fi participat ar fi, pe de o parte, perceperea de prime în euro în cuantum redus de la ambasadele Republicii Populare Democrate Coreene pentru asigurările lor auto și, pe de altă parte, programul său de reasigurare, care ar costa‑o în prime în euro mai mult decât ceea ce percepe.

120    Din documentul Coreu CFSP/0229/15 din 11 noiembrie 2015 reiese că, potrivit unor informații secrete considerate ca fiabile de Consiliu, KNIC este însărcinată să obțină valute pentru a susține și a stabiliza regimul Republicii Populare Democrate Coreene. Din acesta reiese de asemenea că este vorba de sume considerabile.

121    În această privință, este important să se sublinieze că KNIC nu contestă rentabilitatea sa globală. În schimb, aceasta contestă faptul că o parte a acestui beneficiu ar fi generată în valute străine de activitățile sale de reasigurare.

122    Or, în primul rând, trebuie amintit că un regulament care prevede măsuri restrictive trebuie interpretat nu numai în lumina deciziei adoptate în cadrul politicii externe și de securitate comună, vizată la articolul 215 alineatul (2) TFUE, ci și în cea a contextului istoric în care se înscriu dispozițiile adoptate de Uniune și în care se integrează acest regulament (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 noiembrie 2013, Consiliul/Manufacturing Support & Procurement Kala Naft, C‑348/12 P, EU:C:2013:776, punctul 75, și Ordonanța din 1 decembrie 2015, Georgias și alții/Consiliul și Comisia, C‑545/14 P, nepublicate, EU:C:2015:791, punctul 33). Situația este aceeași în cazul unei decizii adoptate în domeniul politicii externe și de securitate comună, care trebuie să fie interpretată luând în considerare contextul în care se integrează (Hotărârea din 1 martie 2016, National Iranian Oil Company/Consiliul, C‑440/14 P, EU:C:2016:128, punctul 78, și Hotărârea din 12 mai 2016, Bank of Industry and Mine/Consiliul, C‑358/15 P, nepublicată, EU:C:2016:338, punctul 50).

123    În speță, din considerentul (11) al Deciziei 2013/183 reiese că Rezoluția CSONU 2094 (2013) stabilește că statele împiedică furnizarea de servicii financiare sau transferul către, dinspre sau cu tranzitarea teritoriilor lor de activele sau resursele financiare sau de altă natură, inclusiv volume mari de numerar, în legătură cu activitățile care ar putea contribui la programul nuclear sau la cel de rachete balistice ale Republicii Populare Democrate Coreene sau la alte activități interzise prin Rezoluțiile CSONU 1718 (2006), 1874 (2009), 2087 (2013) sau 2094 (2013) sau la eludarea măsurilor impuse prin aceste rezoluții.

124    De asemenea, din considerentele (14) și (15) ale Deciziei 2016/849 reiese că Rezoluția CSONU 2270 (2016) extinde domeniul de aplicare al măsurilor aplicabile în sectorul financiar. În contextul măsurilor aplicabile sectorului financiar, Consiliul consideră că este oportun să se interzică transferurile de fonduri către și dinspre Coreea de Nord, cu excepția cazului în care astfel de transferuri sunt autorizate în prealabil, și investițiile efectuate de Republica Populară Democrată Coreeană în teritoriile aflate sub jurisdicția statelor membre, precum și investițiile efectuate de resortisanți sau entități ale statelor membre în Coreea de Nord.

125    Având în vedere cele ce precedă, motivele privind KNIC trebuie de asemenea interpretate în lumina criteriilor de includere în cauză, care sunt formulate în mod foarte general și se referă la noțiunile „oric[are] active sau resurse financiare sau de altă natură”. Pe de altă parte, criteriile de includere în cauză se bazează de asemenea pe transferul către, dinspre sau cu tranzitarea teritoriului statelor membre și trebuie să se țină seama de acestea în scopul interpretării termenului „a genera venituri valutare” care figurează în motivele de includere a KNIC.

126    În consecință, expresia „a genera venituri valutare” care figurează în motivele privind KNIC trebuie interpretată în conformitate cu modul său de redactare și cu finalitatea sa, nu ca vizând profiturile obținute de KNIC în valute, ci ca vizând orice resursă economică în valute generată de entitatea respectivă ca urmare a activităților sale.

127    În al doilea rând, în ceea ce privește expresia care figurează în motivele privind KNIC și potrivit căreia aceasta ar genera venituri valutare substanțiale, Consiliul și Comisia s‑au întemeiat, în această privință, pe surse accesibile public privind activități ale KNIC, precum pagina de internet a acesteia din urmă, extrasul din registrul comerțului referitor la Korea National Insurance Corporation Zweigniederlassung Deutschland (denumită în continuare „KNIC ZD”), sucursala KNIC în Germania, precum și pe articole de presă. Din ansamblul informațiilor menționate ar rezulta că KNIC desfășoară activități pe teritoriul Uniunii în special încheind contracte cu operatori economici de talie importantă în domeniul asigurărilor și că în cadrul acestei din urmă activități KNIC generează venituri valutare.

128    Potrivit informațiilor extrase de pe pagina de internet menționată și prezentate de Comisie, KNIC desfășoară activități în domeniul asigurărilor de viață și al asigurărilor generale, precum și în domeniul reasigurărilor, printre alte activități precum operațiuni comerciale. De pe pagina de internet menționată reiese că KNIC generează un beneficiu anual considerabil [11,5 miliarde de woni nord‑coreeni (aproximativ 80,5 milioane de euro) numai pentru anul 2014].

129    Astfel cum subliniază în mod întemeiat Comisia, deoarece banii sunt fungibili, chiar dacă, astfel cum susține KNIC, ramura sa „reasigurări” înregistrează un deficit, ea constituie în continuare o sursă de valută și, în ceea ce privește pierderile, acestea pot fi compensate cu ușurință prin profituri realizate în alte domenii de activitate ale KNIC.

130    În al treilea rând, informațiile furnizate de KNIC nu contrazic constatarea potrivit căreia aceasta generează venituri valutare.

131    Deși afirmă că programul de reasigurare o costă mai mult în prime decât primește din indemnizațiile de asigurare, KNIC explică, furnizând de asemenea în susținerea afirmațiilor sale o analiză în cifre, că, în cursul ultimilor cinci ani, ea a plătit un total de 441 060 102 euro de prime reasigurătorilor și a primit în total 324 412 306 euro din indemnizații de reasigurare.

132    Procedând astfel, KNIC admite ea însăși că a primit sume în valută al căror cuantum depășește 300 000 000 de euro. Această sumă trebuie considerată ca fiind substanțială.

133    În plus, KNIC nu contestă informațiile Comisiei potrivit căreia ea își desfășoară activitatea de reasigurare cu societăți internaționale de asigurări, dintre care unele sunt situate pe teritoriul Uniunii. De altfel, în memoriul său în replică, KNIC confirmă că desfășoară tranzacții în valută. De asemenea, din scrisoarea KNIC din 16 iunie 2016 reiese că aceasta „convertește în euro unele dintre veniturile sale în woni coreeni […] pentru plata primelor către reasigurătorii săi”.

134    KNICinsistă de asemenea asupra împrejurării că a făcut obiectul unei proceduri judiciare în Regatul Unit pentru presupuse cereri de indemnizații de reasigurare false. Or, având în vedere articolul din Washington Post prezentat de Consiliu, la sfârșitul acestor proceduri în fața instanțelor din Regatul Unit, KNIC ar fi primit 58 de milioane de dolari.

135    KNIC critică în mod ferm informațiile cu privire la eventuale fraude în cadrul reasigurării.

136    În această privință, este suficient să se arate că problematica fraudei este străină atât criteriilor de includere, cât și criteriilor de includere modificate. Problematica fraudei nu se numără nici printre motivele privind KNIC. Prin urmare, nu este necesară pronunțarea cu privire la afirmațiile KNIC în legătură cu această problematică.

137    Având în vedere toate considerațiile care precedă, este necesar să se considere că Consiliul nu a săvârșit nicio eroare de apreciere atunci când a reținut că KNIC generează venituri valutare substanțiale.

138    În al treilea rând, în ceea ce privește criticile KNIC potrivit cărora veniturile pe care le generează nu ar putea contribui la programele Republicii Populare Democrate Coreene care vizează proliferarea nucleară, trebuie să se distingă două elemente în argumentația KNIC.

139    Pe de o parte, KNIC susține că expresia „să contribuie la programele” care figurează printre criteriile de includere în cauză trebuie interpretată ca impunând fie o plată directă, fie o plată importantă din punct de vedere cantitativ, astfel încât fără acestea programul de arme ar fi afectat material.

140    În această privință, trebuie să se noteze că KNIC nu a invocat nicio excepție de nelegalitate, în sensul articolului 277 TFUE, din cauza caracterului pretins disproporționat al criteriilor de includere în listă în cauză. În schimb, prin argumentele sale, KNIC critică interpretarea criteriilor de includere în cauză de către Consiliu și Comisie.

141    Or, este necesar să se amintească, mai întâi, că Consiliul dispune de o largă putere de apreciere în ceea ce privește definirea generală și abstractă a criteriilor juridice și a modalităților de adoptare a măsurilor restrictive (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 noiembrie 2013, Consiliul/Manufacturing Support & Procurement Kala Naft, C‑348/12 P, EU:C:2013:776, punctul 120, și Hotărârea din 29 aprilie 2015, Bank of Industry and Mine/Consiliul, T‑10/13, EU:T:2015:235, punctele 75-80, 83, 84 și 88).

142    În speță, nici criteriile de includere, nici criteriile de includere modificate nu prevăd efectuarea de plăți directe sau de plăți importante din punct de vedere cantitativ către programele Republicii Populare Democrate Coreene care vizează proliferarea nucleară.

143    Astfel, termenii utilizați în cadrul juridic aplicabil în speță sunt în mod clar cei de active și resurse economice care „ar putea contribui” la programele menționate.

144    Contrar celor susținute de KNIC, criteriile de includere în cauză nu vizează toate entitățile care au legături cu Republica Populară Democrată Coreeană sau toți contribuabilii nord‑coreeni, ci în esență persoanele și entitățile care furnizează servicii financiare sau transferul către sau de pe teritoriul statelor membre al oricăror active financiare sau de altă natură care ar putea contribui la programele Republicii Populare Democrate Coreene privind proliferarea nucleară.

145    Astfel, având în vedere chiar finalitatea, natura și obiectul măsurilor restrictive în cauză, este necesar să se interpreteze criteriul „care ar putea contribui” astfel cum este prevăzut în criteriile de includere și în criteriile de includere modificate în sensul că vizează persoanele și entitățile ale căror activități, chiar dacă nu au, ca atare, nicio legătură directă sau indirectă cu proliferarea nucleară, ar putea să contribuie la aceasta având în vedere statutul lor în cadrul regimului în cauză.

146    Or, astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 130-137 de mai sus, în cadrul activităților sale, KNIC generează venituri valutare substanțiale și rentabilitatea sa globală depășește 80 de milioane de euro pe an. Prin urmare, aceasta nu intră, în orice caz, în categoria contribuabililor obișnuiți la care ea se referă.

147    Pe de altă parte, argumentele KNIC întemeiate pe Hotărârea din 12 mai 2016, Bank of Industry and Mine/Consiliul (C‑358/15 P, nepublicată, EU:C:2016:338), și pe Hotărârea din 16 iulie 2014, National Iranian Oil Company/Consiliul (T‑578/12, nepublicată, EU:T:2014:678), potrivit cărora trimiterea la o „contribuție” la programele de arme vizată de criteriile de includere în cauză ar trebui să fie interpretată în sensul că impune fie o plată directă, fie plăți atât de semnificative încât fără ele programul de arme ar fi afectat material, nu pot repune în discuție aceste constatări.

148    Astfel, interpretarea criteriilor de includere în cauză astfel cum a fost propusă în speță rămâne întocmai în conformitate cu orientările de interpretare amintite de Curte în Hotărârea din 1 martie 2016, National Iranian Oil Company/Consiliul (C‑440/14 P, EU:C:2016:128). Astfel, s‑a statuat că un regulament care prevede măsuri restrictive trebuie interpretat nu numai în lumina deciziei adoptate în cadrul politicii externe și de securitate comună, vizată la articolul 215 alineatul (2) TFUE, ci și în cea a contextului istoric în care se înscriu dispozițiile adoptate de Uniune și în care se integrează acest regulament. Situația este aceeași în cazul unei decizii adoptate în domeniul politicii externe și de securitate comună, care trebuie să fie interpretată luând în considerare contextul în care se integrează (Hotărârea din 1 martie 2016, National Iranian Oil Company/Consiliul, C‑440/14 P, EU:C:2016:128, punctul 78).

149    Or, astfel cum s‑a subliniat deja la punctul 92 de mai sus, măsurile restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene au fost instituite ca reacție la mai multe teste nucleare pe care Republica Populară Democrată Coreeană le‑a efectuat, care au fost condamnate de rezoluțiile CSONU și considerate o amenințare gravă la adresa unui obiectiv important al Uniunii, și anume menținerea păcii și securității internaționale.

150    În acest cadru, dacă, astfel cum susține KNIC, măsurile restrictive în cauză nu ar viza decât entitățile sau persoanele care au o legătură directă cu activitățile de proliferare nucleară și care contribuie în mod direct la aceste activități, iar nu și entitățile și persoanele care „ar putea contribui” la activitățile respective, atunci realizarea obiectivelor urmărite de Consiliu ar putea fi zădărnicită, un sprijin la activitățile de proliferare nucleară, în special din punct de vedere financiar, putând fi adus cu ușurință prin intermediul altor entități sau persoane având o legătură indirectă cu aceste activități.

151    În consecință, Consiliul putea în mod legitim să considere că formularea criteriilor de includere în discuție și adoptarea de măsuri restrictive împotriva KNIC erau de natură să contribuie la exercitarea unei presiuni asupra regimului nord‑coreean, care ar putea să pună capăt activităților de proliferare nucleară sau să le atenueze (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 5 noiembrie 2014, Mayaleh/Consiliul, T‑307/12 și T‑408/13, EU:T:2014:926, punctele 147 și 148).

152    Pe de altă parte, în măsura în care KNIC invocă insuficiența probelor și contestă faptul că veniturile pe care le generează ar contribui la activitățile Republicii Populare Democrate Coreene care vizează proliferarea nucleară, este suficient să se constate că, având în vedere criteriile de includere în cauză, Consiliul nu este obligat să prezinte probele care să demonstreze că resursele unei entități vizate ar fi fost utilizate în mod direct în scopul programelor Republicii Populare Democrate Coreene privind proliferarea nucleară, ci trebuie să își justifice decizia în cel mai plauzibil mod posibil cu o serie de dovezi potrivit cărora aceste resurse pot contribui la acest scop (a se vedea prin analogie Hotărârea din 21 aprilie 2015, Anbouba/Consiliul, C‑630/13 P, EU:C:2015:247, punctul 53).

153    O interpretare diferită ar fi în contradicție nu numai cu modul de redactare a criteriilor de includere în cauză, ci mai ales cu obiectul și finalitatea regimului măsurilor restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene. În plus, în lipsa unor competențe de anchetă în țări terțe, colectarea de dovezi cu privire la contribuția tangibilă la activitățile nucleare în statul respectiv este, cel puțin, excesiv de dificilă.

154    În speță, mai întâi, trebuie subliniat că KNIC a admis că plătește impozite obișnuite statului nord‑coreean, fără a specifica însă cuantumul acestora.

155    În continuare, trebuie amintit că din elementele de analiză care figurează la punctele 112-114, 120, 121 și 130-137 de mai sus rezultă că KNIC este o societate rentabilă, în situație de monopol pe piața asigurărilor, care generează venituri valutare substanțiale.

156    În sfârșit, astfel cum reiese din elementele de analiză care figurează la punctele 110-118 de mai sus, KNIC este o entitate de stat, proprietatea statului nord‑coreean.

157    Ținând seama de toate aceste elemente, este necesar să se considere că, astfel cum arată în mod întemeiat Comisia, împrejurarea că KNIC este o entitate de stat tinde să indice că veniturile valutare generate de aceasta pot contribui la programul statului de proliferare nucleară, în măsura în care statul nord‑coreean poate decide modul în care sunt utilizate veniturile generate de KNIC. Prin urmare, Consiliul și Comisia nu au săvârșit nicio eroare de apreciere atunci când au considerat că veniturile generate de KNIC ar putea contribui la programele Republicii Populare Democrate Coreene privind proliferarea nucleară.

158    Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se considere că toate elementele menționate mai sus constituie o serie de indicii suficient de concrete, precise și concordante care permit să se stabilească cu toată plauzibilitatea că KNIC este o întreprindere aflată în proprietatea statului și controlată de acesta și că generează venituri valutare substanțiale care ar putea contribui la programele Republicii Populare Democrate Coreene privind proliferarea nucleară.

159    În aceste condiții, este necesar să se considere că Consiliul și Comisia nu au săvârșit nicio eroare de apreciere atunci când au indicat, în motivele privind KNIC, că aceasta din urmă este o întreprindere aflată în proprietatea statului și controlată de acesta și că generează venituri valutare substanțiale care ar putea contribui la programele Republicii Populare Democrate Coreene privind proliferarea nucleară.

160    În al patrulea rând, în ceea ce privește existența unei legături între KNIC și Biroul 39, pe care KNIC o contestă, trebuie să se constate, având în vedere dosarul prezentat Tribunalului, că, în lipsa oricărei informații sau probe cu privire la natura și la existența acestei legături, Consiliul și Comisia nu au dovedit în mod suficient acest element al motivelor.

161    Totodată, faptul că Consiliul și Comisia nu au dovedit în mod suficient acest element al motivelor în litigiu în fața Tribunalului nu poate repune în discuție legalitatea motivelor menționate. Astfel, din jurisprudență rezultă că, dacă cel puțin unul dintre motivele menționate în expunerea de motive furnizată este suficient de precis și de concret, că este întemeiat și că reprezintă prin el însuși un temei suficient pentru susținerea acelui act, împrejurarea că alte motive decât cele în cauză nu ar îndeplini aceste condiții nu poate justifica anularea actului menționat (a se vedea prin analogie Hotărârea din 14 ianuarie 2015, Abdulrahim/Consiliul și Comisia, T‑127/09 RENV, EU:T:2015:4, punctul 68 și jurisprudența citată).

162    Or, în speță, constatarea potrivit căreia KNIC este o întreprindere aflată în proprietatea statului și controlată de acesta, care generează venituri valutare substanțiale care ar putea contribui la programele Republicii Populare Democrate Coreene privind proliferarea nucleară, constituie prin ea însăși o bază suficientă pentru a justifica includerea numelui KNIC în listele în litigiu.

163    În consecință, al doilea motiv trebuie să fie respins.

 Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor protecției datelor

164    Prin intermediul celui de al treilea motiv, KNIC arată că Consiliul și Comisia sunt obligate, în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO 2001, L 8, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 30, p. 142), să se asigure că toate datele cu caracter personal sunt prelucrate în mod corect și legal, sunt exacte și actualizate și, dacă nu, sunt șterse sau rectificate. Având în vedere articolele 14 și 16 din regulamentul menționat, persoana vizată ar avea dreptul la rectificarea fără întârziere a datelor inexacte și la ștergerea lor în cazul în care prelucrarea acestora este ilegală.

165    Or, potrivit KNIC, Consiliul și Comisia au publicat date inexacte în această cauză, lăsând să se înțeleagă participarea sa la o activitate ilegală legată de dezvoltarea ilegală de arme de distrugere în masă, cu încălcarea acestor articole. Această publicare ar avea un impact grav asupra KNIC. Efectul negativ asupra reputației sale ar fi sau ar trebui să fie evident. Faptul de a emite acuzații neîntemeiate de nereguli grave de acest tip ar putea de asemenea să aibă consecințe practice.

166    Consiliul și Comisia contestă argumentele KNIC, subliniind că acestea nu pot afecta legalitatea celui de al doilea set de acte atacate și a Deciziei 2016/849.

167    Prin intermediul prezentului motiv, KNIC reproșează în esență Consiliului și Comisiei încălcarea articolelor 4, 10, 14 și 16 din Regulamentul nr. 45/2001.

168    Trebuie subliniat că, deși se limitează la o enumerare a dispozițiilor Regulamentului nr. 45/2001, precum și a unor fragmente dintr‑un aviz emis de Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, KNIC pretinde în general că Consiliul și Comisia au publicat date inexacte și care lasă să se înțeleagă participarea KNIC la activități ilegale.

169    Potrivit KNIC, cu excepția cazului în care Consiliul și Comisia dovedesc faptul că includerea numelui său în listele în cauză este întemeiată, includerea sa determină o încălcare a principiilor protecției datelor.

170    În această privință, este suficient să se constate că, având în vedere analiza celui de al doilea motiv al prezentei acțiuni, motivele privind KNIC nu sunt afectate de o eroare de apreciere și că, prin urmare, Consiliul și Comisia nu au publicat date inexacte și care lasă să se înțeleagă participarea KNIC în activități ilegale.

171    Prin urmare, prezentul motiv nu poate fi primit.

172    În orice caz, acest motiv este inoperant.

173    Astfel, presupunând că Consiliul și Comisia au prelucrat date cu caracter personal referitoare la participarea KNIC într‑un mod neconform cu Regulamentul nr. 45/2001, o asemenea împrejurare nu poate conduce la anularea celui de al doilea set de acte atacate și a Deciziei 2016/849. În schimb, dacă ar fi în măsură să dovedească existența unei astfel de prelucrări, ea s‑ar putea prevala de încălcarea regulamentului menționat în cadrul unei acțiuni în despăgubire (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 noiembrie 2016, Rotenberg/Consiliul, T‑720/14, EU:T:2016:689, punctul 140, și Hotărârea din 22 noiembrie 2017, HD/Parlamentul, T‑652/16 P, nepublicată, EU:T:2017:828, punctele 33 și 34).

174    În aceste condiții, prezentul motiv trebuie înlăturat ca neîntemeiat.

 Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe limitarea disproporționată a drepturilor fundamentale

175    Prin intermediul celui de al patrulea motiv, KNIC invocă o limitare disproporționată a dreptului de proprietate și a libertății de a desfășura o activitate comercială în sensul articolului 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Ea reamintește că dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a reputației sale sunt protejate de articolul 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare „CEDO”). KNIC se sprijină în această privință pe principiul proporționalității, care face parte dintre principiile generale ale dreptului Uniunii.

176    Potrivit KNIC, al doilea set de acte atacate și Decizia 2016/849 limitează în mod grav capacitatea acesteia de a‑și gestiona bunurile. După cum ar dovedi mărturia domnului Paek Ju Hyok, efectul practic al acestor acte ar fi că terții ar fi reticenți să facă afaceri cu KNIC. Acest lucru ar avea drept consecință că aceasta nu ar mai putea să subscrie o acoperire de reasigurare, să recupereze datoriile către ea de la partenerii săi străini, să aibă acces la activele sale internaționale sau să își continue activitățile cu partenerii săi internaționali.

177    Prejudiciul cauzat de al doilea set de acte atacate și de Decizia 2016/849 ar fi, din toate punctele de vedere, total disproporționat în raport cu obiectivele lor, în măsura în care KNIC nu ar genera niciun venit pentru Republica Populară Democrată Coreeană. Nu ar fi, prin urmare, nici adecvat, nici necesar să se înghețe activele KNIC pentru a se urmări scopul de a împiedica Republica Populară Democrată Coreeană să își dezvolte programele de proliferare nucleară.

178    Consiliul și Comisia contestă argumentele menționate.

179    Prin intermediul celui de al patrulea motiv, KNIC invocă în esență limitarea disproporționată a dreptului său de proprietate și a libertății sale de a desfășura o activitate comercială. Întrucât trimiterea la încălcarea articolului 8 din CEDO nu este susținută de niciun argument, trebuie respinsă această critică drept inadmisibilă, din moment ce nu îndeplinește cerințele de claritate ale articolului 76 din Regulamentul de procedură.

180    În primul rând, în ipoteza în care, prin această argumentație foarte generală, KNIC ar contesta proporționalitatea criteriilor de includere în listă susținând că includerea numelui său în listele în discuție și prejudiciul cauzat de al doilea set de acte atacate și de Decizia 2016/849 ar fi disproporționate în raport cu obiectivele acestor acte, este suficient să se constate că KNIC nu a invocat nicio excepție de nelegalitate în sensul articolului 277 TFUE în privința criteriilor de includere și a criteriilor de includere modificate.

181    Or, KNIC nu poate contesta proporționalitatea criteriilor de includere fără a invoca nelegalitatea lor prin intermediul unei excepții de nelegalitate în sensul articolului 277 TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 februarie 2013, Melli Bank/Consiliul, T‑492/10, EU:T:2013:80, punctele 58 și 59, și Hotărârea din 20 martie 2013, Bank Saderat/Consiliul, T‑495/10, nepublicată, EU:T:2013:142, punctele 53-59).

182    În plus și în orice caz, trebuie subliniat că argumentele invocate de către KNIC în cadrul prezentului motiv nu pot repune în discuție legalitatea acestor criterii de includere. Astfel, aceste argumente se bazează pe circumstanțe proprii ale KNIC, în sensul că au fost formulate prin referire la situația concretă a acestuia și se bazează pe prejudiciul pretins pe care includerea numelui său în listele în discuție l‑ar fi cauzat, și nu pe lipsa de proporționalitate a criteriilor menționate ca atare.

183    În al doilea rând, KNIC își întemeiază argumentul referitor la caracterul disproporționat al măsurilor restrictive care o vizează pe premisa potrivit căreia aceasta nu ar genera venituri pentru Republica Populară Democrată Coreeană. Aceasta deduce de aici că nu poate fi adecvat și necesar să i se înghețe activele pentru a se atinge obiectivul de a împiedica Republica Populară Democrată Coreeană să își dezvolte programele de proliferare nucleară.

184    Or, astfel cum rezultă din examinarea celui de al doilea motiv invocat în cadrul prezentei acțiuni, motivele privind KNIC nu sunt afectate de o eroare de apreciere.

185    Prin urmare, prezentul motiv trebuie înlăturat.

186    În lumina tuturor considerațiilor care precedă, este necesar să se respingă acțiunea KNIC în cauza T‑264/16 în totalitate.

 Cu privire la acțiunea din cauza T‑533/15

 Cu privire la acțiunea reclamanților din cauza T‑533/15 în măsura în care este vizat primul set de acte atacate

–       Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare

187    Prin intermediul primului motiv, reclamanții din cauza T‑533/15 susțin că Consiliul și Comisia nu și‑au îndeplinit obligația de a expune motivele clare, fără echivoc și specifice pentru includerea numelor lor în listele în cauză.

188    Potrivit reclamanților din cauza T‑533/15, primul set de acte atacate nu precizează ce element precis din criteriile de includere care figurează în primul set de acte atacate este invocat cu privire la fiecare dintre ei. Pe de altă parte, domnul Kang Song‑Sam susține că, prin desemnarea unei persoane care nu există, și anume Kang Song‑Nam, primul set de acte atacate ar încălca obligația de motivare.

189    Reclamanții din cauza T‑533/15 contestă constatarea potrivit căreia ei ar fi acționat „în numele KNIC”. Astfel, s‑ar pune întrebarea dacă această expresie vizează o entitate existentă precum KNIC ZD sau KNIC. Or, în această din urmă ipoteză ar fi vorba despre o entitate nedesemnată, ceea ce nu poate fi pertinent având în vedere primele criterii de includere. În schimb, dacă această expresie vizează entitatea inexistentă, și anume „KNIC GmbH”, ar fi vorba despre acțiuni în numele unei entități care nu există. Pe de altă parte, numele domnilor Sin Kyu‑Nam și Pak Chun‑San ar fi incluse în listele respective, în mod incorect, pe baza faptului că aceștia sunt „foști” reprezentanți plenipotențiari autorizați ai KNIC GmbH.

190    Consiliul și Comisia contestă argumentele reclamanților din cauza T‑533/15.

191    Consiliul reiterează faptul că motivarea care privește reclamanții din cauza T‑533/15 evocă faptul că aceștia exercită funcții în cadrul KNIC ZD și acționează în numele KNIC sau în conformitate cu instrucțiunile acesteia. Pe de altă parte, Comisia observă că este suficient ca Consiliul și Comisia să explice funcția prin care, în calitate de reprezentanți ai KNIC ZD, aceste persoane ar fi acționat în numele KNIC sau în conformitate cu instrucțiunile acesteia.

192    Astfel cum s‑a amintit anterior, deși motivarea impusă la articolul 296 TFUE trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanei interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurilor luate, iar instanței competente să își exercite controlul, o astfel de motivare trebuie totuși să fie adaptată naturii actului în cauză și contextului în care actul a fost adoptat. În această privință, nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care caracterul suficient al unei motivări trebuie apreciat nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă și în special în funcție de interesul de a primi explicații pe care îl pot avea destinatarii actului. În consecință, un act cauzator de prejudicii este suficient motivat atunci când intervine într‑un context cunoscut de persoana interesată, care îi permite acesteia să înțeleagă semnificația măsurii luate în privința sa (a se vedea Hotărârea din 28 martie 2017, Rosneft, C‑72/15, EU:C:2017:236, punctul 122 și jurisprudența citată).

193    În speță, este necesar să se constate că considerentele (1)-(12) ale Deciziei 2013/183 amintesc elementele relevante ale mediului politic în care au fost adoptate măsurile restrictive în cauză. În plus, din considerentul (1) al Regulamentului nr. 329/2007 reiese că, din cauza testului nuclear efectuat la 9 octombrie 2006, CSONU a considerat că exista o amenințare clară la adresa păcii și a securității internaționale. Aceste acte, pe care primul set de acte atacate are ca obiect să le modifice și care, prin urmare, se încadrează într‑un context cunoscut de reclamanții în cauza T‑533/15, indică astfel situația generală care a condus la adoptarea lor și obiectivele generale pe care își propun să le atingă.

194    Primul set de motive privind reclamanții din cauza T‑533/15 este expus la punctul 16 de mai sus.

195    În acest context, reclamanții din cauza T‑533/15 reproșează Comisiei că a înlocuit în mod tacit motivele pe care se întemeiază primul set de acte atacate pentru a trata motivele invocate în privința KNIC GmbH, ca și cum ar fi fost invocate în privința sediului KNIC. Aceștia subliniază că sunt obligați să ghicească ce înseamnă motivele invocate de Comisie și de Consiliu în susținerea desemnării lor și de ce se afirmă că aceste motive corespund criteriilor de includere.

196    Desigur, trebuie constatat că primul set de motive este afectat de un anumit grad de imprecizie în măsura în care acestea se referă la entitatea „KNIC GmbH” ca entitatea în cadrul căreia se presupune că reclamanții din cauza T‑533/15 își exercită funcțiile. Or, astfel cum rezultă în mod clar din explicațiile Consiliului și ale Comisiei, menționarea entității „KNIC GmbH” constituie o greșeală în denumirea entității la care Consiliul intenționa să se refere, și anume KNIC ZD, sucursala KNIC care funcționează la Hamburg în Germania. Referirea la „KNIC GmbH” trebuie înțeleasă, așadar, ca vizând KNIC ZD.

197    Cu toate acestea, primul set de motive privind reclamanții din cauza T‑533/15 au permis acestora să înțeleagă că Consiliul, pentru a justifica includerea numelor lor în listele în cauză, s‑a întemeiat pe exercitarea funcțiilor în cadrul KNIC ZD. Astfel, în primul rând, trebuie arătat că părțile sunt de acord cu privire la faptul că entitatea denumită KNIC GmbH nu există. În al doilea rând, trebuie să se sublinieze că mențiunea „KNIC GmbH” a fost însoțită de o referire la Hamburg sau la adresa entității „KNIC GmbH” la Hamburg care corespundea adresei KNIC ZD. În al treilea rând, ținând seama de funcțiile deținute de reclamanții din cauza T‑533/15 în cadrul KNIC sau al sucursalei KNIC în Germania, aceștia nu puteau ignora că KNIC își desfășoară activitatea economică în Germania prin intermediul sucursalei sale, și anume KNIC ZD. În consecință, reclamanții din cauza T‑533/15 au putut înțelege, în pofida erorii de nume, că mențiunea „KNIC GmbH” corespundea KNIC ZD.

198    În ceea ce îi privește pe domnii Kim Il‑Su, Choe Chun‑Sik, Sin Kyu‑Nam, Pak Chun‑San și So Tong Myong, astfel cum rezultă din mărturiile lor și din argumentele prezentate în cadrul celui de al doilea motiv al prezentei acțiuni, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, impreciziile din primul set de acte atacate nu i‑au împiedicat să înțeleagă că fuseseră vizați din cauza exercitării de funcții în cadrul KNIC în Germania și a acțiunilor lor în numele lor sau în conformitate cu instrucțiunile KNIC.

199    În ceea ce privește persoana identificată prin primul set de acte atacate drept „Kang Song‑Nam”, astfel cum arată Comisia, este suficient să se constate că transcrierea din limba coreeană în limba engleză dă naștere adesea la mai multe traduceri posibile și acceptabile. Prin urmare, această eroare nu împiedică în niciun caz înțelegerea de către domnul Kang Song‑Sam a primului set de acte atacate prin care Consiliul îl viza din cauza funcțiilor sale, și anume calitatea sa de reprezentant plenipotențiar autorizat al KNIC ZD, ceea ce este, în plus, confirmat atât de introducerea prezentei acțiuni de către domnul Kang Song‑Sam, cât și de faptul că acesta se prevalează, în cadrul celui de al doilea motiv, de erori vădite de apreciere.

200    Întrucât primul set de motive privind reclamanții din cauza T‑533/15 precizează în privința fiecărui reclamant natura relației pe care acesta o are cu entități desemnate, aceste motive le permit să înțeleagă ceea ce li se reproșează efectiv, astfel încât aceștia sunt în măsură să verifice temeinicia acestei afirmații și să o conteste cu precizie. În consecință, trebuie să se considere că motivarea are un caracter suficient.

201    Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se respingă motivul întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, temeinicia motivelor reținute de Consiliu în primul set de acte atacate în privința reclamanților din cauza T‑533/15 trebuind apreciată în cadrul celui de al doilea motiv.

–       Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere

202    Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanții din cauza T‑533/15 susțin că Consiliul și Comisia au săvârșit o eroare vădită considerând că erau reunite primele criterii de includere în ceea ce îi privește.

203    Aceștia reiterează argumentul lor potrivit căruia KNIC GmbH nu există. Agenția KNIC în Germania ar fi KNIC ZD, care este o sucursală, iar nu o filială a KNIC. Din cauza inexistenței KNIC GmbH, motivele furnizate în primul set de acte atacate nu ar fi aplicabile în privința lor sau nu ar putea fi întemeiate.

204    În esență, reclamanții din cauza T‑533/15 susțin că nu mai reprezintă sau că nu au reprezentat niciodată KNIC ZD sau KNIC.

205    Consiliul arată că reclamanții din cauza T‑533/15 exercită funcții în cadrul KNIC ZD și acționează în numele KNIC sau în conformitate cu instrucțiunile acesteia.Potrivit Comisiei, s‑a stabilit că reclamanții în cauza T‑533/15 acționează în numele KNIC sau în conformitate cu instrucțiunile acesteia sau sunt sub controlul acesteia.

206    În primul rând, trebuie subliniat că verificarea temeiniciei înscrierii reclamanților din cauza T‑533/15 în listele anexate la primul set de acte atacate trebuie efectuată apreciindu‑se dacă situațiile lor respective constituie o justificare suficientă pentru a stabili că reclamanții menționați îndeplinesc criteriile generale stabilite de Consiliu la articolul 15 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din Decizia 2013/183 pentru a delimita cercul persoanelor susceptibile să facă obiectul unor astfel de măsuri. O astfel de apreciere trebuie efectuată prin examinarea elementelor de probă nu în mod izolat, ci în contextul din care fac parte (a se vedea prin analogie Hotărârea din 21 aprilie 2015, Anbouba/Consiliul, C‑605/13 P, EU:C:2015:248, punctul 50 și jurisprudența citată).

207    În general, este necesar să se arate că, în contextul măsurilor restrictive adoptate în scopul de a exercita presiune asupra Republicii Populare Democrate Coreene, criteriile de includere care figurează în reglementarea aplicabilă la momentul adoptării primului set de acte atacate vizau implicarea directă în programele Republicii Populare Democrate Coreene întemeiate pe participarea sau pe sprijinul programelor care vizează proliferarea nucleară [articolul 15 alineatul (1) litera (a) din Decizia 2013/183]; responsabilitatea pentru aceste programe [articolul 15 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Decizia 2013/183]; furnizarea de servicii financiare care ar putea contribui la programele Republicii Populare Democrate Coreene [articolul 15 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din Decizia 2013/183] și furnizarea de arme [articolul 15 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din Decizia 2013/183]. Reglementarea aplicabilă definea de asemenea, la articolul 15 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din Decizia 2013/183, criterii de includere care pot constitui temeiul juridic pentru includerea entităților sau a persoanelor fizice care erau întemeiate pe legături cu o persoană sau cu o entitate care furnizează servicii financiare sau transferul oricăror active sau resurse financiare sau de altă natură care ar putea să contribuie la programele Republicii Populare Democrate Coreene.

208    Reclamanții din cauza T‑533/15 intră în categoria persoanelor care acționează în numele sau în conformitate cu instrucțiunile unor persoane sau entități în sensul articolului 15 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din Decizia 2013/183 și al articolului 6 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 329/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 696/2013.

209    În speță, se impune, așadar, să se examineze validitatea includerii reclamanților din cauza T‑533/15 având în vedere legăturile lor cu entitățile în numele cărora se presupune că acționează.

210    În al doilea rând, trebuie subliniat că, în primul set de motive privind reclamanții din cauza T‑533/15, Consiliul a insistat asupra legăturii dintre reclamanții menționați și KNIC GmbH, precum și asupra legăturii dintre reclamanții menționați și KNIC.

211    În această privință, în primul rând, în ceea ce privește exercitarea de către reclamanții din cauza T‑533/15 a unor diverse funcții în cadrul KNIC GmbH, din cuprinsul punctelor 196 și 197 de mai sus rezultă că eroarea în denumirea entității pe care Consiliul dorea să o vizeze nu i‑a împiedicat să înțeleagă sensul și conținutul primelor motive. Astfel, din argumentele reclamanților din cauza T‑533/15 înaintate în cadrul prezentei acțiuni reiese că referirea la „KNIC GmbH” trebuie să fie și a fost înțeleasă ca vizând KNIC ZD, entitate desemnată.

212    În orice caz, includerea entității denumite „KNIC GmbH”, care trebuie înțeleasă ca vizând activitățile desfășurate de sucursala KNIC în Germania, nu face obiectul prezentei acțiuni.

213    În al doilea rând, în ceea ce privește acțiunile în numele sau în conformitate cu instrucțiunile KNIC, este cert că această din urmă entitate nu este o entitate desemnată prin primul set de acte atacate.

214    Cu toate acestea, trebuie arătat că, în ceea ce privește KNIC, primul set de motive privind reclamanții din cauza T‑533/15 nu se bazează pe exercitarea unor funcții precise, ci pe faptul că „acț[ionează] în numele KNIC sau la comanda acesteia”. Astfel, Consiliul afirmă că primul set de motive se întemeiază pe faptul că reclamanții din cauza T‑533/15 exercită funcții în cadrul KNIC ZD și acționează în numele KNIC sau în conformitate cu instrucțiunile acesteia. Pe de altă parte, Comisia observă că este suficient ca Consiliul și Comisia să explice funcția prin care, în calitate de reprezentanți ai KNIC ZD, aceste persoane ar fi acționat în numele KNIC sau în conformitate cu instrucțiunile acesteia.

215    Or, din registrul german al societăților depus de Consiliu și care figurează în anexa B.4 la memoriul în apărare reiese că KNIC ZD este o sucursală a KNIC, societate de drept nord‑coreean. Astfel cum rezultă din mărturia domnului Paek Ju Hyok, vicepreședinte al KNIC, care figurează în anexa A.10 la cererea introductivă, KNIC ZD reprezintă un birou de reprezentare a KNIC în Germania, al cărui obiectiv este de a stabili un punct de contact pentru societățile de reasigurare.

216    În această privință, în speță, referirea la KNIC în primul set de motive privind reclamanții din cauza T‑533/15 trebuie înțeleasă ca susținând expunerea de motive care stabilește legătura dintre activitățile reclamanților menționați și KNIC în calitatea sa de entitate care controlează activitățile KNIC ZD în Germania. Cu alte cuvinte, astfel cum rezultă din explicațiile furnizate de Consiliu în ședință, KNIC ZD a fost desemnată pentru a viza activitățile desfășurate de KNIC în Germania prin intermediul sucursalei sale. În cele din urmă, acest lucru este confirmat de modul de redactare a celui de al doilea set de acte atacate, care au desemnat nominal KNIC și sucursalele sale.

217    În orice situație, astfel cum a fost confirmat de toate părțile la ședință, având în vedere finalitatea, natura și chiar obiectul măsurilor restrictive în cauză, trebuie să fie posibil să se înscrie numele unei entități sau al unei persoane fizice „acționând în numele […] sau în conformitate cu instrucțiunile” entităților vizate la articolul 15 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2013/183 și la articolul 6 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 329/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 696/2013, fără ca aceste din urmă entități să fi fost desemnate ele însele.

218    Prin urmare, trebuie să se considere că, pentru a justifica faptul că o persoană a fost corect desemnată ca acționând „în numele KNIC sau în conformitate cu instrucțiunile KNIC”, Consiliul era obligat să demonstreze legăturile dintre reclamanții din cauza T‑533/15 și KNIC sau KNIC ZD, în conformitate cu termenii primelor motive care îi vizează pe reclamanții menționați.

219    În al treilea rând, în ceea ce privește probele referitoare la legăturile dintre reclamanții din cauza T‑533/15 și KNIC sau KNIC ZD, trebuie să se constate următoarele.

220    În acest cadru, trebuie să se noteze de la bun început că reclamanții din cauza T‑533/15 înșiși confirmă legăturile lor cu KNIC ZD și cu KNIC subliniind totodată că au rupt aceste legături înainte de adoptarea primului set de acte atacate sau din cauza adoptării lor.

221    În ceea ce îl privește pe domnul Kim Il‑Su, acesta a fost desemnat prin primul set de acte atacate din cauza calității sale de reprezentant plenipotențiar autorizat al KNIC GmbH, desemnată de Uniune, acționând în numele KNIC sau la comanda acesteia.

222    Domnul Kim Il‑Su subliniază că a lucrat pentru KNIC ZD din luna februarie a anului 2009 până în luna iunie a anului 2015. Acesta ar continua să lucreze pentru KNIC, însă nu ar fi un reprezentant al KNIC ZD, plenipotențiar sau în alt mod, astfel cum explică mărturia sa.

223    Din extrasul de la registrul comerțului referitor la KNIC ZD din data de 30 iunie 2015 care figurează în anexa B.4 la memoriul în apărare al Consiliului rezultă că domnul Kim Il‑Su era persoana abilitată să reprezinte KNIC ZD. Acesta a fost numit, ca succesor al domnului Pak Chun‑San, reprezentant al KNIC ZD printr‑un certificat al KNIC adresat Amtsgericht Hamburg (Tribunalul Districtual din Hamburg) din data de 28 iulie 2009, atașat în anexa B.7 la memoriul în apărare al Comisiei. În plus, în mărturia sa, atașată în anexa A.4 la cererea introductivă, acesta nu contestă că ar fi preluat în anul 2009 funcția de reprezentant al KNIC ZD asigurată anterior de domnul Pak Chun‑San, ci, dimpotrivă, confirmă acest fapt.

224    În ceea ce privește mărturia domnului Kim Il‑Su, trebuie amintit că, conform unei jurisprudențe constante, activitatea Curții și a Tribunalului este guvernată de principiul liberei aprecieri a probelor, iar singurul criteriu de apreciere a valorii probelor prezentate constă în credibilitatea acestora. În plus, pentru a aprecia valoarea probantă a unui document, trebuie să se verifice verosimilitatea informațiilor conținute de acesta și să se țină seama printre altele de originea documentului, de împrejurările întocmirii acestuia, de destinatarul său și să se ridice problema dacă pare logic și fiabil având în vedere cuprinsul său (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 septembrie 2012, Shell Petroleum și alții/Comisia, T‑343/06, EU:T:2012:478, punctul 161 și jurisprudența citată).

225    Or, este necesar să se observe că mărturia domnului Kim Il‑Su a fost făcută în mod special pentru prezenta acțiune și că, provenind de la o persoană care face obiectul măsurilor restrictive în cauză, această mărturie nu dispune decât de o valoare probantă redusă. Consiliul și Comisia puteau, așadar, să se întemeieze în mod valabil pe extrasul din registrul comerțului referitor la KNIC ZD din data de 30 iunie 2015 și pe certificatul KNIC adresat Amtsgericht Hamburg (Tribunalul Districtual din Hamburg), care erau documente publice disponibile la momentul adoptării primului set de acte atacate, și să le utilizeze ca probă a exercitării funcțiilor de către domnul Kim Il‑Su.

226    În sfârșit, afirmația domnului Kim Il‑Su potrivit căreia acesta ar fi încetat să exercite funcția menționată în luna ianuarie a anului 2015 este contrazisă de extrasul din registrul comerțului din data de 16 martie 2016 prezentat de Comisie în anexa F.1 la observațiile acesteia cu privire la memoriul în adaptare, din care reiese că domnul Kim Il‑Su figura în acest extras ca persoană abilitată să reprezinte KNIC ZD.

227    Așadar, motivele pentru includerea sa în listă nu sunt afectate de o eroare de apreciere.

228    În ceea ce privește situația domnului Kang Song‑Sam, acesta a fost desemnat prin primul set de acte atacate din cauza calității sale de reprezentant plenipotențiar autorizat al KNIC GmbH, entitate desemnată de Uniune, acționând în numele KNIC sau la comanda acesteia.

229    Domnul Kang Song‑Sam afirmă că continuă să acționeze în calitate de reprezentant al KNIC ZD, iar nu al KNIC GmbH, care nu mai există. Statutul său de reprezentant al societății nu ar fi suficient în sine pentru a justifica includerea sa în lista în cauză.

230    Or, trebuie să se constate că, prin aceste argumente, precum și prin mărturia sa, atașată în anexa A.5 la cererea introductivă, domnul Kang Song‑Sam nu contestă și nu repune în discuție afirmațiile Consiliului și ale Comisiei potrivit cărora era reprezentantul KNIC în cadrul sucursalei din Hamburg la momentul adoptării primului set de acte atacate. Astfel, din mărturia menționată rezultă că acesta a ocupat acest post din luna decembrie a anului 2013 și că i‑a succedat domnului Sin Kyu‑Nam. Din mărturia sa care figurează în anexa E.7 la memoriul în adaptarea concluziilor rezultă de asemenea că el ocupa postul menționat la KNIC ZD din Hamburg până în luna septembrie a anului 2015. Motivele includerii sale nu sunt, așadar, afectate de o eroare de apreciere.

231    În ceea ce îl privește pe domnul Choe Chun‑Sik, acesta a fost desemnat prin primul set de acte atacate din cauza calității sale de reprezentant plenipotențiar autorizat al KNIC GmbH, entitate desemnată de Uniune, acționând în numele KNIC sau la comanda acesteia.

232    Domnul Choe Chun‑Sik arată că, în luna ianuarie a anului 2015, KNIC i‑a cerut să devină reprezentantul său principal la sucursala din Hamburg, pentru înlocuirea reprezentantului anterior, domnul Kim Il‑Su. Cu toate acestea, el arată că, după cum se explică în mărturia sa, atașată în anexa A.6 la cererea introductivă, el nu a acționat niciodată în această calitate din cauza refuzului acordării unei vizei de către autoritățile germane.

233    În această privință, trebuie constatat că domnul Choe Chun‑Sik nu contestă că ar fi fost ales de KNIC pentru a deveni reprezentantul său la KNIC ZD în Germania. Imposibilitatea de a prelua efectiv funcția la Hamburg din cauza refuzului acordării vizei nu înseamnă că nu este legat de activitățile KNIC ZD sau ale KNIC și, în consecință, nu afectează deloc calitatea sa de persoană care acționează în numele KNIC și al conducerii acesteia în contextul generării de valute de către KNIC.

234    Astfel, pe de o parte, după cum arată domnul Choe Chun‑Sik însuși, el ocupă postul de director în Departamentul de reasigurări al KNIC în Phenian, care este o activitate desfășurată de KNIC în Europa în urma căreia aceasta încasează valute.

235    Pe de altă parte, astfel cum s‑a subliniat la punctul 215 de mai sus, din mărturia domnului Paek Ju Hyok, vicepreședinte al KNIC, care figurează în anexa A.10 la cererea introductivă, rezultă că KNIC ZD constituia un birou de reprezentare al KNIC în Germania, obiectivul său fiind de a stabili un punct de contact pentru societățile de reasigurare.

236    În plus, pe de o parte, din cuprinsul punctului 216 de mai sus reiese că KNIC este entitatea care conduce și controlează activitățile KNIC ZD în Germania și, pe de altă parte, din dosarul prezentat Tribunalului și în special din mărturia domnului Kim Il‑Su care figurează în anexa A.4 la cererea introductivă reiese că sucursala KNIC în Germania era un punct de contact între KNIC, societățile de reasigurare și brokerii europeni, că aceasta nu putea semna contracte, nu putea emite sau primi plăți și că nu avea cont bancar. În consecință, persoanele care ocupau funcții de conducere în cadrul Departamentului de reasigurări al KNIC pot fi considerate ca fiind implicate în generarea de valute prevăzută în motivele în litigiu cu privire la KNIC ZD și la KNIC.

237    Motivele includerii domnului Choe Chun‑Sik în ceea ce privește acțiunile „în numele KNIC sau în conformitate cu instrucțiunile KNIC” nu sunt, așadar, afectate de o eroare de apreciere.

238    În ceea ce îl privește pe domnul Sin Kyu‑am, acesta a fost desemnat prin primul set de acte atacate din cauza calității sale de șef de serviciu la sediul KNIC din Phenian și de fost mandatar plenipotențiar al KNIC GmbH la Hamburg. Acesta a acționat în numele KNIC sau în conformitate cu instrucțiunile acesteia.

239    Domnul Sin Kyu‑Nam arată că, după cum se explică în mărturia sa, atașată în anexa A.7 la cererea introductivă, el a ocupat funcția de reprezentant la sucursala KNIC din Hamburg din luna iunie a anului 2008 până în luna noiembrie a anului 2013. Acesta ar continua să lucreze în cadrul KNIC, însă nu ar fi un reprezentant al KNIC ZD. De asemenea, el nu ar fi „[ș]ef de departament la sediul central al KNIC din Phenian”, întrucât șeful de departament ar fi directorul general, în timp ce reclamantul nu ar fi decât director în cadrul departamentului menționat.

240    În această privință, trebuie să se constate că domnul Sin Kyu‑Nam nu contestă că a ocupat funcția de reprezentant la sucursala KNIC din Hamburg din luna iunie a anului 2008 până în luna noiembrie a anului 2013.

241    În plus, trebuie subliniat că faptul că a încetat să exercite funcția de reprezentant al KNIC la Hamburg nu însemnă că acesta nu este legat de activitățile KNIC ZD sau ale KNIC.

242    În primul rând, astfel cum rezultă din anexa 5 la scrisoarea din 21 iulie 2016 prezentată Tribunalului, domnul Sin Kyu‑Nam recunoaște și confirmă nu doar că a exercitat funcții în cadrul KNIC ZD, dar și că ulterior a exercitat funcția de director în cadrul Departamentului de reasigurări al KNIC. Veridicitatea motivelor pe care se întemeiază includerea numelui său în listele în cauză nu poate fi pusă în discuție.

243    În al doilea rând, domnul Sin Kyu‑Nam arată că ocupă funcția de director în Departamentul de reasigurări al KNIC, reasigurarea fiind o activitate desfășurată de KNIC în Europa.

244    În al treilea rând, astfel cum reiese de la punctele 235 și 236 de mai sus, persoanele care ocupă posturi în cadrul KNIC pot fi considerate ca fiind implicate în generarea de valute prevăzută în motivele în litigiu cu privire la KNIC ZD și la KNIC.

245    Având în vedere tot ceea ce precedă, motivele includerii domnului Sin Kyu‑Nam nu sunt, așadar, afectate de o eroare de apreciere.

246    În ceea ce îl privește pe domnul Pak Chun‑San, acesta a fost desemnat prin primul set de acte atacate din cauza calității sale de șef de departament la sediul central al KNIC din Phenian și de fost reprezentant plenipotențiar autorizat al KNIC GmbH, acționând în numele KNIC sau la comanda acesteia.

247    Domnul Pak Chun‑San afirmă că a lucrat la KNIC ZD din luna septembrie a anului 2005 până în luna ianuarie a anului 2009. El ar continua să lucreze la KNIC, însă nu ar fi un reprezentant al KNIC ZD. În plus, el nu ar fi „[ș]ef de departament la sediul central al KNIC din Phenian”, întrucât șeful departamentului ar fi directorul general, în timp ce reclamantul nu ar fi decât director în cadrul departamentului menționat.

248    În această privință, este necesar să se arate că din delegarea de putere din 8 august 2006, care figurează în anexa B.6 la memoriul în apărare al Comisiei, rezultă că domnul Pak Chun‑San a fost numit reprezentant șef acreditat al KNIC la Hamburg. Din documentele care figurează în anexa B.8 la memoriul în apărare al Comisiei rezultă de asemenea că domnul Pak Chun‑San a primit delegarea de competențe de reprezentare din partea KNIC ZD și că semnătura sa a fost certificată conformă printr‑un act notarial din 11 iulie 2008 la Hamburg. În plus, în mărturia sa din 10 septembrie 2015, atașată în anexa A.8 la cererea introductivă, acesta nu contestă că a fost reprezentantul principal al KNIC ZD și al KNIC înseși în Germania din luna septembrie a anului 2005 până în luna ianuarie a anului 2009. În această mărturie, care datează din anul 2015, el afirmă de asemenea că, după întoarcerea sa din Germania, unde acționa în calitate de reprezentant al „KNIC Germania”, el a ocupat un post de conducere important în cadrul KNIC la Phenian. Într‑o depoziție ulterioară, el afirmă că s‑a pensionat în mod anticipat în luna decembrie a anului 2015, fără a‑și susține totuși afirmațiile prin vreo probă documentară.

249    În sfârșit, faptul că a încetat să exercite funcția de reprezentant al KNIC la Hamburg nu înseamnă că acesta nu este legat de activitățile KNIC ZD sau ale KNIC.

250    În primul rând, astfel cum rezultă din anexa A.8 la cererea introductivă, domnul Pak Chun‑San recunoaște și confirmă nu numai că a exercitat funcții în cadrul KNIC ZD, dar și că ulterior a ocupat un post de conducere important în cadrul KNIC la Phenian. Veridicitatea motivelor pe care se întemeiază includerea numelui său în listele în cauză nu poate fi pusă în discuție.

251    În al doilea rând, domnul Pak Chun‑San arată în anexa 4 la scrisoarea din 21 iulie 2016 prezentată Tribunalului că a ocupat funcții în cadrul Departamentului de reasigurări al KNIC, reasigurarea fiind o activitate desfășurată de KNIC în Europa.

252    În al treilea rând, astfel cum reiese de la punctele 235 și 236 de mai sus, persoanele care ocupă posturi în cadrul KNIC pot fi considerate ca fiind implicate în generarea de valute prevăzută în motivele în litigiu cu privire la KNIC ZD și la KNIC.

253    Motivele includerii domnului Pak Chun‑San nu sunt, așadar, afectate de o eroare de apreciere.

254    În sfârșit, în ceea ce îl privește pe domnul So Tong Myong, acesta a fost desemnat prin primul set de acte atacate din cauza calității sale de director executiv al KNIC GmbH, acționând în numele KNIC sau la comanda acesteia.

255    Domnul So Tong Myong invocă faptul că a părăsit KNIC în anul 2014 și nu mai are nici cel mai mic raport cu această societate. El nu ar fi acționat niciodată ca director executiv al KNIC ZD. Afirmația potrivit căreia el ar fi „[d]irector executiv al KNIC [ZD] Hamburg, acționând în numele KNIC sau la comanda acesteia”, ar fi inexactă.

256    În această privință, se poate afirma, pe baza documentelor prezentate Tribunalului, că, între 1 octombrie 2007 și luna mai a anului 2012, domnul So Tong Myong era menționat în mai multe documente în calitate de președinte‑director al KNIC. Acest fapt, necontestat de persoana interesată, este, în plus, coroborat de mărturia acestuia, atașată în anexa A.9 la cererea introductivă, în care acesta precizează că mandatul său de președinte al KNIC a durat din 2007 până în luna octombrie a anului 2014.

257    În cele din urmă, afirmația domnului So Tong Myong potrivit căreia acesta ar fi părăsit KNIC în anul 2014 este contrazisă de extrasul din registrul comerțului al Amtsgericht Hamburg (Tribunalul Districtual din Hamburg) din data de 16 martie 2016 prezentat de Comisie, din care reiese că persoana interesată era în continuare președinte în exercițiu al KNIC la această dată. Contestațiile privind valoarea probantă a extrasului din registru nu ar putea avea succes în măsura în care domnul So Tong Myong nu a prezentat niciun element de probă, cu excepția propriei mărturii.

258    Or, astfel cum s‑a amintit anterior, conform unei jurisprudențe constante, activitatea Curții și a Tribunalului este guvernată de principiul liberei aprecieri a probelor și singurul criteriu de apreciere a valorii probelor prezentate constă în credibilitatea acestora. În plus, pentru a aprecia valoarea probantă a unui document, trebuie să se verifice verosimilitatea informațiilor conținute de acesta și să se țină seama printre altele de originea documentului, de împrejurările întocmirii acestuia, de destinatarul său și să se ridice problema dacă pare logic și fiabil având în vedere cuprinsul său (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 septembrie 2012, Shell Petroleum și alții/Comisia, T‑343/06, EU:T:2012:478, punctul 161 și jurisprudența citată).

259    Este necesar să se observe că mărturia domnului So Tong Myong a fost făcută în mod special pentru prezenta acțiune și că, provenind de la o persoană care face obiectul măsurilor restrictive în cauză, această mărturie nu dispune decât de o valoare probantă redusă.

260    Aceasta este situația atunci când o mărturie este contrazisă de un document public, prezentat de Comisie, precum extrasul din registrul comerțului din Hamburg.

261    Motivele includerii domnului So Tong Myong nu sunt, așadar, afectate de o eroare de apreciere.

262    În aceste împrejurări, trebuie să se considere că legăturile, exercitarea funcțiilor și acțiunile în cauză, astfel cum rezultă din primul set de motive privind reclamanții din cauza T‑533/15, au fost demonstrate corespunzător cerințelor legale și nu au fost contrazise în mod detaliat de reclamanții menționați.

263    Prezentul motiv trebuie, așadar, să fie respins.

–       Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea protecției datelor

264    Prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamanții din cauza T‑533/15 se prevalează în esență de încălcarea articolelor 4, 10, 14 și 16 din Regulamentul nr. 45/2001.

265    În această privință, trebuie subliniat că, deși se limitează la o enumerare a dispozițiilor Regulamentului nr. 45/2001, precum și a fragmentelor dintr‑un aviz emis de Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, reclamanții din cauza T‑533/15 pretind în esență că Consiliul și Comisia au publicat date inexacte. Prin aceasta Consiliul și Comisia ar fi lăsat să se înțeleagă că reclamanții din cauza T‑533/15 au participat la activități ilicite legate de dezvoltarea ilegală de arme de distrugere în masă.

266    În această privință, este suficient să se constate că, având în vedere examinarea celui de al doilea motiv al prezentei acțiuni, primul set de motive privind reclamanții din cauza T‑533/15 nu este afectat de o eroare de apreciere și că, în consecință, Consiliul și Comisia nu au publicat date inexacte și care lasă să se înțeleagă participarea reclamanților la activități ilicite.

267    Prin urmare, prezentul motiv nu poate fi primit.

268    În orice caz, acest motiv este inoperant.

269    Astfel, presupunând că Consiliul și Comisia au prelucrat date cu caracter personal referitoare la reclamanții din cauza T‑533/15 într‑un mod neconform cu Regulamentul nr. 45/2001, o asemenea împrejurare nu poate conduce la anularea primului set de acte atacate. În schimb, dacă reclamanții din cauza T‑533/15 ar fi în măsură să dovedească existența unei astfel de prelucrări, ei s‑ar putea prevala de încălcarea regulamentului menționat în cadrul unei acțiuni în despăgubire (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 noiembrie 2016, Rotenberg/Consiliul, T‑720/14, EU:T:2016:689, punctul 140, și Hotărârea din 22 noiembrie 2017, HD/Parlamentul, T‑652/16 P, nepublicată, EU:T:2017:828, punctele 33 și 34).

270    În aceste condiții, prezentul motiv trebuie înlăturat ca neîntemeiat.

–       Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea disproporționată a drepturilor fundamentale

271    Prin intermediul celui de al patrulea motiv, reclamanții din cauza T‑533/15 invocă o limitare disproporționată a dreptului de proprietate și a libertății de a desfășura o activitate comercială în sensul articolului 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și a dreptului la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului și a reputației în sensul articolului 8 din CEDO.

272    În opinia reclamanților din cauza T‑533/15, includerea numelui lor în listele în cauză nu are niciun scop util, chiar dacă includerea KNIC ZD înseși era adecvată. Ei nu ar incita și nici nu ar ajuta KNIC ZD să genereze venituri. Cu excepția domnului Kang Song‑Sam, reclamanții menționați nu ar reprezenta KNIC ZD. În aceste condiții, ar fi vorba în mod vădit de o restricționare disproporționată a libertății lor.

273    Consiliul și Comisia contestă argumentele menționate.

274    În primul rând, în ipoteza în care, prin această argumentație foarte generală, reclamanții din cauza T‑533/15 ar contesta proporționalitatea criteriilor de includere susținând că includerea numelui lor în listele în cauză și prejudiciul cauzat prin primul set de acte atacate ar fi disproporționate în raport cu obiectivele acestor acte, este suficient să se constate că reclamanții din cauza T‑533/15 nu au invocat nicio excepție de nelegalitate, în sensul articolului 277 TFUE, cu privire la criteriile de includere.

275    Or, reclamanții din cauza T‑533/15 nu pot contesta proporționalitatea criteriilor de includere fără a invoca nelegalitatea lor prin intermediul unei excepții de nelegalitate în sensul articolului 277 TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 februarie 2013, Melli Bank/Consiliul, T‑492/10, EU:T:2013:80, punctele 58 și 59, și Hotărârea din 20 martie 2013, Bank Saderat/Consiliul, T‑495/10, nepublicată, EU:T:2013:142, punctele 53-59).

276    În plus și în orice caz, trebuie subliniat că argumentele invocate de reclamanții din cauza T‑533/15 în cadrul prezentului motiv nu pot repune în discuție legalitatea criteriilor de includere. Astfel, aceste argumente sunt întemeiate pe împrejurări proprii reclamanților menționați, întrucât au fost formulate prin referire la situația lor concretă și se întemeiază pe pretinsul prejudiciu pe care includerea numelui lor în listele în cauză l‑ar fi cauzat, iar nu pe lipsa proporționalității criteriilor menționate ca atare.

277    În al doilea rând, reclamanții din cauza T‑533/15 își întemeiază argumentația pe faptul că KNIC ZD nu generează niciun venit pentru Republica Populară Democrată Coreeană și că ei nu ar incita și nici nu ar ajuta KNIC ZD să genereze venituri. În această privință, trebuie arătat că din analiza celui de al doilea motiv din cadrul prezentei acțiuni rezultă că primul set de motive privind reclamanții din cauza T‑533/15 decurge din faptul că aceștia acționau în numele și în conformitate cu instrucțiunile KNIC și, în consecință, nu este afectat de o eroare de apreciere.

278    Prin urmare, prezentul motiv trebuie respins ca neîntemeiat.

 Cu privire la acțiunea reclamanților din cauza T‑533/15 în ceea ce privește al doilea set de acte atacate și Decizia 2016/849

279    Prin înscrisurile depuse la grefa Tribunalului la 27 mai și la 3 iunie 2016, reclamanții din cauza T‑533/15 au adaptat cererea introductivă astfel încât aceasta să vizeze și anularea celui de al doilea set de acte atacate și a Deciziei 2016/849, în măsura în care acestea îi privesc.

280    Atunci când au adaptat cererea introductivă astfel încât să vizeze al doilea set de acte atacate, reclamanții din cauza T‑533/15 au menținut cele patru motive invocate împotriva primului set de acte atacate, aducând totodată câteva argumente suplimentare legate în special de faptul că Consiliul, în al doilea set de acte atacate, modificase parțial motivele pe care se întemeia includerea numelui lor în listele în cauză. Atunci când au adaptat cererea introductivă astfel încât să vizeze și Decizia 2016/849, reclamanții din cauza T‑533/15 au menținut cele patru motive pe care le invocaseră anterior, fără însă să aducă vreun argument suplimentar.

281    Trebuie să se observe că, prin al doilea set de acte atacate, mențiunile și motivele cu privire la reclamanții din cauza T‑533/15 au fost puțin modificate fără ca criteriile de includere aplicabile să fi fost schimbate. În ceea ce privește Decizia 2016/849, referitor la criteriile de includere a persoanelor fizice, trebuie să se observe că acestea au fost puțin modificate, fără ca aceste modificări de redactare să poată totuși să afecteze fondul analizei. Pe de altă parte, motivele de includere reținute în Decizia 2016/849 cu privire la reclamanții din cauza T‑533/15 sunt în esență identice cu cele reținute în al doilea set de acte atacate.

282    În acest context, Tribunalul consideră că, ținând seama de diferențele minore dintre motivele în litigiu, trebuie analizată împreună acțiunea în măsura în care este îndreptată împotriva celui de al doilea set de acte atacate și a Deciziei 2016/849.

–       Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare

283    Având în vedere modificările aduse motivelor privind reclamanții din cauza T‑533/15, aceștia din urmă susțin că eliminarea numelui KNIC GmbH din listele în cauză și modificarea motivelor care justifică includerea numelor lor în al doilea set de acte atacate constituie o recunoaștere tacită de către Consiliu și Comisie a faptului că desemnarea KNIC GmbH era eronată și că motivele indicate pentru a justifica desemnarea persoanelor vizate în primul set de acte atacate nu erau adecvate. În opinia reclamanților din cauza T‑533/15, în pofida modificării motivelor, acestea din urmă rămân vagi.

284    În opinia reclamanților din cauza T‑533/15, al doilea set de acte atacate nu conține nicio informație de natură să le permită să înțeleagă în ce temei se pretinde că aceștia pot influența acțiunile KNIC generând venituri valutare substanțiale care pot contribui la programele de arme ale Republicii Populare Democrate Coreene.

285    Consiliul și Comisia contestă aceste argumente.

286    În speță, trebuie să se constate că al doilea și al treilea motiv cu privire la reclamanții din cauza T‑533/15 și care figurează în al doilea set de acte atacate și în Decizia 2016/846 îndeplinesc pe deplin obligația de motivare, astfel cum este aceasta interpretată în jurisprudența amintită anterior.

287    Al doilea și al treilea set de motive privind reclamanții din cauza T‑533/15, deși îndeplinesc criteriile de includere și criteriile de includere modificate, identifică în mod clar și inteligibil funcțiile persoanelor menționate în cadrul KNIC ZD sau al KNIC, precum și acțiunile care le sunt reproșate în cadrul KNIC.

288    Pe de altă parte, nici al doilea, nici al treilea motiv privind reclamanții din cauza T‑533/15 nu conțin o referire eronată la KNIC GmbH. Prin urmare, argumentele reclamanților din cauza T‑533/15 care se referă atât la includerea KNIC GmbH, cât și la problematica naturii motivelor privind KNIC sunt inoperante. În sfârșit, numele domnului Kang Song‑Sam este scris corect, în mod contrar față de ceea ce susține acesta.

289    În aceste împrejurări, este necesar să se constate că lectura motivelor care figurează în al doilea set de acte atacate și în Decizia 2016/849 a permis reclamanților din cauza T‑533/15 să înțeleagă că numele lor au fost menținute în listele în cauză din cauza funcțiilor lor în cadrul KNIC, ceea ce este confirmat de faptul că, în cadrul celui de al doilea motiv, aceștia contestă tocmai temeinicia raționamentului urmat de Consiliu în această privință. Pe de altă parte, având în vedere că motivele alegerii Consiliului au fost clar indicate în al doilea set de acte atacate și în Decizia 2016/849, Tribunalul este în măsură să aprecieze temeinicia acestora.

290    Prin urmare, prezentul motiv trebuie respins.

–       Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere

291    Reclamanții din cauza T‑533/15 susțin că motivele furnizate în al doilea set de acte atacate nu sunt suficiente pentru includerea numelui lor în listele în cauză. În special, domnul So Tong Myong ar fi părăsit KNIC în anul 2014 și nu ar mai avea nici cel mai mic raport cu această societate. Afirmația potrivit căreia acesta este „președinte” al KNIC ar fi eronată. Dacă intenția ar fi să fie desemnat pe baza unui rol anterior, ar reveni Consiliului sarcina de a explica de ce această desemnare ar fi încă adecvată și justificată.

292    Pe de altă parte, în opinia reclamanților din cauza T‑533/15, motivele invocate în privința lor se limitează, mai puțin în ceea ce îl privește pe domnul So Tong Myong, la constatarea că aceste persoane lucrează pentru KNIC. Or, acest lucru nu ar fi suficient în raport cu articolul 13 alineatul (1) litera (b) sau cu articolul 15 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2013/183. Ar fi revenit Consiliului sarcina de a demonstra prin intermediul unor probe clare și precise că fiecare dintre aceste persoane era în situația de a influența KNIC în desfășurarea activităților sale, ceea ce ar fi motivat includerea numelui lor în listele în cauză.

293    Drept răspuns la argumentele potrivit cărora domnii So Tong Myong și Pak Chun‑San s‑ar fi pensionat și nu ar mai exercita nicio funcție în cadrul KNIC, primul chiar înainte de adoptarea primului set de acte atacate, iar al doilea în urma acestor acte, Consiliul observă că aceste argumente sunt contrazise de informațiile pe care le deținea în legătură cu reclamanții din cauza T‑533/15 și care le‑au fost comunicate (a se vedea anexele B.1, B.2, B.3 și B.4 la memoriul în apărare). În plus, potrivit Consiliului, simplul fapt că aceste persoane pretind că s‑au pensionat nu înseamnă că situația este chiar aceasta. În sfârșit, chiar dacă acestea s‑au pensionat în mod oficial, aceasta nu ar însemna că acestea nu mai pot acționa în numele KNIC, al cărei sediu este în Coreea de Nord.

294    În ceea ce îi privește pe domnii Kim Il‑Su, Kang Song‑Sam, Choe Chun‑Sik și Sin Kyu‑Nam, Consiliul subliniază că, potrivit informațiilor aflate la originea includerii și care figurează în anexele B.1, B.2, B.3 și B.4 la memoriul în apărare, numele acestor persoane nu a fost inclus în listă pentru simplul motiv că acestea erau angajate ale KNIC, ci pentru că acționau în numele acestei entități sau în conformitate cu instrucțiunile acesteia.

295    Potrivit Comisiei, faptul că anumiți indivizi, cu privire la care s‑a demonstrat că au ocupat posturi importante în cadrul unicei societăți de asigurări din Coreea de Nord, afirmă că s‑au pensionat, anticipat sau nu, în urma sancțiunilor impuse, fără a aduce cea mai mică dovadă cu privire la aceasta, nu este suficient pentru a contrazice ipoteza potrivit căreia acești indivizi acționează în numele KNIC sau în conformitate cu instrucțiunile acesteia. Comisia contestă veridicitatea afirmațiilor referitoare la pensionarea domnului So Tong Myong și la încetarea funcțiilor de către domnul Pak Chun‑San.

296    În concluzie, potrivit Comisiei, reclamanții din cauza T‑533/15 sprijină prin propriile lor mărturii motivele includerii lor.

297    În primul rând, în ceea ce privește contestațiile privind insuficiența probelor cu privire la exercitarea funcțiilor în cadrul KNIC, trebuie constatat că informațiile pertinente prezentate de Consiliu constituie dovezile caracterului susținut al celui de al doilea și al celui de al treilea set de motive privind reclamanții din cauza T‑533/15. În special, anexa B.3 conține descrierea detaliată a funcțiilor exercitate de reclamanții din cauza T‑533/15 în cadrul KNIC. Comisia a prezentat de asemenea Tribunalului certificate oficiale, inclusiv scrisori de numire. Aceste din urmă documente se referă în majoritate la perioada anterioară adoptării celui de al doilea set de acte atacate.

298    Astfel, în ceea ce îl privește pe domnul Kim Il‑Su, acesta este identificat prin cel de al doilea și prin cel de al treilea set de motive privind reclamanții din cauza T‑533/15 drept director în cadrul Departamentului de reasigurări al KNIC, având biroul la sediul de la Phenian și fost reprezentant‑șef autorizat al KNIC la Hamburg, acționând în numele KNIC sau la ordinele acesteia.

299    În această privință, trebuie amintit că din aprecierea legalității primului set de acte atacate rezultă că motivele includerii numelui domnului Kim Il‑Su în acestea din urmă, și anume calitatea sa de reprezentant plenipotențiar autorizat al KNIC la Hamburg, desemnată de Uniune, acționând în numele KNIC sau la comanda acesteia, nu erau afectate de eroare. În plus, în mărturia sa, atașată în anexa A.4 la cererea introductivă și care figurează în anexa 9 la scrisoarea din 21 iulie 2016, acesta nu contestă că ar fi preluat în anul 2009 funcția de reprezentant asigurată anterior de domnul Pak Chun‑San și că ar fi exercitat‑o din luna ianuarie a anului 2009 până în luna ianuarie a anului 2015, ci, dimpotrivă, confirmă acest fapt. În sfârșit, acest fapt este confirmat de asemenea de extrasul din registrul comerțului din data de 16 martie 2016 prezentat de Comisie în anexa F.1 la observațiile sale cu privire la memoriul în adaptare, din care reiese că domnul Kim Il‑Su figura în acest registru ca fiind persoana abilitată să reprezinte KNIC ZD. Contestațiile referitoare la extrasul menționat nu ar putea fi primite, în măsura în care ele rezultă și se bazează numai pe mărturia domnului Kim Il‑Su.

300    Pe de altă parte, domnul Kim Il‑Su, în mărturia sa care figurează în anexa 8 la scrisoarea din 21 iulie 2016, confirmă că a exercitat funcția de manager în cadrul Departamentului de reasigurări al KNIC după întoarcerea sa din Germania.

301    În sfârșit, faptul că domnul Kim Il‑Su a încetat să exercite funcția de reprezentant al KNIC la Hamburg nu ar însemna că acesta nu este legat de activitățile KNIC ZD.

302    Astfel, pe de o parte, din cuprinsul punctelor precedente reiese că domnul Kim Il‑Su nu doar că a exercitat funcții în cadrul KNIC ZD, dar a și ocupat ulterior un post de conducere important în cadrul Departamentului de reasigurări al KNIC la Phenian, reasigurarea fiind o activitate desfășurată de KNIC în Europa. Veridicitatea motivelor pe care se întemeiază includerea numelui său în listele în cauză nu poate fi pusă în discuție.

303    Pe de altă parte, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 235 și 236 de mai sus, persoanele care ocupă posturi în cadrul KNIC pot fi considerate ca fiind implicate în generarea de valute prevăzută în motivele în litigiu cu privire la KNIC ZD și la KNIC.

304    Motivele includerii numelui domnului Kim Il‑Su în listele în litigiu nu sunt, așadar, afectate de o eroare de apreciere.

305    În ceea ce privește situația domnului Kang Song‑Sam, acesta a fost identificat în al doilea set de acte atacate în calitate de fost reprezentant autorizat al KNIC la Hamburg, continuând să acționeze în numele KNIC sau la ordinele acesteia.

306    În această privință, trebuie amintit că din aprecierea legalității primului set de acte atacate rezultă că motivele includerii numelui domnului Kang Song‑Sam în acestea din urmă, și anume calitatea sa de reprezentant plenipotențiar autorizat al KNIC la Hamburg, entitate desemnată de Uniune, acționând în numele KNIC sau la comanda acesteia, nu sunt afectate de eroare. Prin urmare, includerea numelui său în listele în cauză pentru motivul că este fost reprezentant autorizat al KNIC la Hamburg nu poate fi repusă în discuție.

307    În plus, elementele care figurează în mărturiile prezentate de domnul Kang Song‑Sam în scopul procedurii jurisdicționale nu contrazic temeinicia acestor motive. Astfel, acesta arată în mărturia sa, atașată în anexa A.5 la cererea introductivă, că este „în prezent angajat, în calitate de reprezentant al [KNIC], la sucursala din Hamburg, Germania”. El ar ocupa acest post din luna decembrie a anului 2013 și i‑ar fi succedat domnului Sin Kyu‑Nam. Pe de altă parte, în mărturia sa care figurează în anexa 7 la scrisoarea din 21 iulie 2016 prezentată Tribunalului, domnul Kang Song‑Sam afirmă că ocupă postul de manager în cadrul Departamentului de reasigurări. Motivele includerii sale nu sunt, așadar, afectate de o eroare de apreciere.

308    În ceea ce privește îl privește pe domnul Choe Chun‑Sik, acesta a fost identificat în calitate de director în cadrul Departamentului de reasigurări al KNIC, cu biroul la sediul de la Phenian, acționând în numele KNIC sau la ordinele acesteia.

309    În această privință, este necesar să se arate că, în adaptările succesive ale cererii introductive din 27 mai și din 3 iunie 2016, domnul Choe Chun‑Sik invocă faptul că nu este și nu a fost niciodată un reprezentant al KNIC ZD, că el trebuia să înceapă să lucreze pentru această societate în luna februarie a anului 2015, însă cererea sa de viză a fost refuzată și că afirmația potrivit căreia el ar fi reprezentant plenipotențiar autorizat al KNIC ZD, entitate desemnată de Uniune, acționând în numele KNIC sau la comanda acesteia, este inexactă. Or, aceste argumente nu pot repune în discuție motivul includerii numelui domnului Choe Chun‑Sik în listele în litigiu, și anume faptul că acesta este director în cadrul Departamentului de reasigurări al KNIC, cu biroul la sediul din Phenian, acționând în numele KNIC sau la ordinele acesteia.

310    În plus, domnul Choe Chun‑Sik confirmă el însuși că a avut legături cu KNIC. Astfel, el recunoaște în mărturia sa, atașată în anexa A.6 la cererea introductivă, că, în luna ianuarie a anului 2015, KNIC i‑a solicitat să devină reprezentantul său principal la sucursala din Hamburg, în locul reprezentantului precedent, domnul Kim Il‑Su. Din ansamblul mărturiilor domnului Choe Chun‑Sik rezultă că acesta este director în cadrul Departamentului de reasigurări al KNIC la Phenian. Motivele includerii sale nu sunt, așadar, afectate de o eroare de apreciere.

311    În ceea ce îl privește pe domnul Sin Kyu‑Nam, acesta a fost identificat în calitate de director în cadrul Departamentului de reasigurări al KNIC, având biroul la sediul de la Phenian, și fost reprezentant autorizat al KNIC la Hamburg, acționând în numele KNIC sau la ordinele acesteia.

312    În această privință, trebuie amintit că din aprecierea legalității primului set de acte atacate rezultă că motivele includerii numelui domnului Sin Kyu‑Nam în aceste acte, și anume calitatea sa de șef de departament la sediul central al KNIC din Phenian și de fost reprezentant plenipotențiar autorizat al KNIC la Hamburg și faptul că a acționat în numele KNIC sau la comanda acesteia, nu erau afectate de eroare. Prin urmare, includerea numelui său în listele în cauză pentru motivul că este fostul reprezentant autorizat al KNIC la Hamburg, acționând în numele KNIC sau la comanda acesteia, nu poate fi repusă în discuție.

313    Astfel cum reiese din memoriul în adaptarea concluziilor din 27 mai 2016, domnul Sin Kyu‑Nam nu contestă că a lucrat la KNIC ZD din luna iunie a anului 2008 până în luna noiembrie a anului 2013, lucrând ulterior la sediul KNIC din Phenian.

314    În plus, trebuie să se constate că aceste fapte sunt confirmate de domnul Sin Kyu‑Nam. Astfel, acesta declară în mărturia sa, atașată în anexa A.7 la cererea introductivă, că a ocupat funcția de reprezentant la sucursala KNIC la Hamburg din luna iunie a anului 2008 până în luna noiembrie a anului 2013. În plus, astfel cum rezultă din anexa 5 la scrisoarea din 21 iulie 2016 prezentată Tribunalului, domnul Sin Kyu‑Nam recunoaște și confirmă nu numai că a exercitat aceste funcții în cadrul KNIC ZD, dar și că, ulterior, a exercitat funcția de director al Departamentului de reasigurări al KNIC. Motivele includerii sale nu sunt, așadar, afectate de o eroare de apreciere.

315    În ceea ce îl privește pe domnul Pak Chun‑San, acesta a fost identificat în calitate de director în cadrul Departamentului de reasigurări al KNIC, având biroul la sediul de la Phenian cel puțin până în luna decembrie a anului 2015, și fost reprezentant‑șef autorizat al KNIC la Hamburg, continuând să acționeze în numele KNIC sau la ordinele acesteia.

316    În această privință, în primul rând, trebuie amintit că din aprecierea legalității primului set de acte atacate care figurează la punctele 248-252 de mai sus rezultă că motivele includerii numelui domnului Pak Chun‑San în acestea din urmă, și anume calitatea sa șef de departament la sediul central al KNIC din Phenian și de fost reprezentant plenipotențiar autorizat al KNIC la Hamburg, entitate desemnată de Uniune, acționând în numele KNIC sau la comanda acesteia, nu erau afectate de o eroare.

317    În al doilea rând, trebuie subliniat că, având în vedere că domnul Pak Chun‑San se limitează să invoce că nu este „[ș]ef de departament la sediul central al KNIC din Phenian”, el nu contestă faptul că a lucrat la sediul din Phenian cel puțin până în luna decembrie a anului 2015.

318    În al treilea rând, trebuie subliniat că afirmația domnului Pak Chun‑San potrivit căreia acesta și‑ar fi părăsit funcțiile înainte de adoptarea celui de al doilea set de acte atacate și a Deciziei 2016/849 nu este întemeiată pe nicio probă documentară, în condițiile în care reclamantul este cel mai în măsură să aducă elemente care să repună în discuție motivele includerii sale.

319    Or, în speță, nu se poate considera că s‑a stabilit că domnul Pak Chun‑San nu mai lucrează la KNIC numai în temeiul mărturiilor făcute în mod special pentru prezenta acțiune și care provin de la persoana care face obiectul măsurilor restrictive în cauză.

320    În plus, timp de mai mulți ani, domnul Pak Chun‑San a întreținut legături importante cu KNIC. Astfel, reiese din dosar că KNIC a făcut în mod regulat apel la domnul Pak Chun‑San pentru a ocupa posturi‑cheie și că acesta din urmă a făcut o lungă carieră în aceste posturi, în cursul căreia a cumulat mai multe funcții importante în calitate de director în cadrul Departamentului de reasigurări al KNIC și de fost reprezentant‑șef autorizat al KNIC la Hamburg.

321    Ținând seama de aceste elemente, nu se poate considera că s‑a stabilit, în lipsa oricărui element de probă, că acesta nu mai întreține legături cu KNIC.

322    Motivele includerii sale nu sunt, așadar, afectate de o eroare de apreciere.

323    În ceea ce îl privește pe domnul So Tong Myong, acesta a fost identificat în calitate de președinte al KNIC, acționând în numele KNIC sau la ordinele acesteia.

324    În această privință, din documentele prezentate Tribunalului reiese că, între 1 octombrie 2007 și luna mai a anului 2012, domnul So Tong Myong era menționat în calitate de președinte‑director al KNIC. Acest fapt a fost susținut de mărturia acestuia, atașată în anexa A.9 la cererea introductivă, în care el precizează că mandatul său de președinte al KNIC a durat din 2007 până în luna octombrie a anului 2014.

325    În ceea ce privește argumentele expuse de domnul So Tong Myong, care afirmă că s‑a pensionat în luna octombrie 2014, trebuie să se observe că Comisia prezintă un extras din registrul comerțului de la Amtsgericht Hamburg (Tribunalul Districtual din Hamburg) din data de 16 martie 2016, din care reiese că acesta era în continuare președinte în exercițiu al KNIC la această dată.

326    În mod cert, în anexa 2 la scrisoarea din 21 iulie 2016 prezentată Tribunalului, domnul So Tong Myong subliniază că această informație nu a fost corectă decât între 2010 și 2014, anul în care el s‑a pensionat.

327    Cu toate acestea, astfel cum s‑a amintit anterior, activitatea Curții și a Tribunalului este guvernată de principiul liberei aprecieri a probelor, iar singurul criteriu de apreciere a valorii probelor prezentate constă în credibilitatea acestora. În plus, pentru a aprecia valoarea probantă a unui document, trebuie să se verifice verosimilitatea informațiilor conținute de acesta și să se țină seama printre altele de originea documentului, de împrejurările întocmirii acestuia, de destinatarul său și să se ridice problema dacă pare logic și fiabil având în vedere cuprinsul său (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 septembrie 2012, Shell Petroleum și alții/Comisia, T‑343/06, EU:T:2012:478, punctul 161 și jurisprudența citată).

328    Este necesar să se observe că mărturia domnului So Tong Myong a fost făcută în mod special pentru prezenta acțiune și că, provenind de la o persoană care face obiectul măsurilor restrictive în cauză, această mărturie nu dispune decât de o valoare probantă redusă, spre deosebire de un document public precum un extras din registrul comerțului.

329    Ținând seama atât de lipsa unei probe documentare furnizate de domnul So Tong Myong, cât și de funcția de președinte al KNIC a acestuia din urmă, nu se poate considera că s‑a stabilit că acesta nu mai întreține o legătură cu KNIC și că nu acționează în numele și în contul KNIC sau în conformitate cu instrucțiunile acesteia.

330    Motivele includerii sale nu sunt, așadar, afectate de o eroare de apreciere.

331    În lumina a ceea ce precedă, Consiliul și Comisia au putut în mod valabil să considere, la momentul adoptării celui de al doilea set de acte atacate și a Deciziei 2016/849, că reclamanții din cauza T‑533/15 acționau întotdeauna în numele KNIC sau în conformitate cu instrucțiunile acesteia.

332    În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamanților din cauza T‑533/15 referitor la lipsa de probe privind capacitatea lor de a influența activitățile KNIC, este suficient să se observe că aceștia se încadrează într‑un criteriu de includere care privește „persoane sau entități acționând în numele lor sau în conformitate cu instrucțiunile lor” în sensul articolului 15 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din Decizia 2013/183, precum și „persoanele sau entitățile care acționează în numele acestora sau în conformitate cu instrucțiunile lor”, în sensul articolului 27 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2016/849.

333    Având în vedere criteriile de includere și criteriile de includere modificate, a căror legalitate nu a fost repusă în discuție de reclamanții din cauza T‑533/15, aceștia din urmă se încadrează în categoria persoanelor care acționează în numele sau în conformitate cu instrucțiunile entității desemnate care ar putea fi implicată în generarea de bani care ar putea contribui la activitățile Republicii Populare Democrate Coreene legate de proliferarea nucleară.

334    În aceste condiții, acest criteriu nu impune neapărat ca reclamanții din cauza T‑533/15 să fie persoanele care decid cu privire la transferul activelor financiare care ar putea contribui la activitățile Republicii Populare Democrate Coreene legate de proliferarea nucleară, nici ca aceștia să fie în măsură să influențeze un astfel de transfer. În schimb, aceștia trebuia să aibă o legătură cu activitatea vizată în motivele în litigiu interpretate în lumina criteriilor în cauză, și anume faptul de a genera venituri valutare care ar putea contribui la programele nucleare ale Republicii Populare Democrate Coreene.

335    Astfel, Tribunalul a statuat deja că o persoană care exercită funcțiile care îi conferă o competență de conducere asupra unei entități vizate de măsuri restrictive poate, ca regulă generală, să fie ea însăși considerată ca fiind implicată în activitățile care au justificat adoptarea măsurilor restrictive vizând entitatea în discuție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2013, Nabipour și alții/Consiliul, T‑58/12, nepublicată, EU:T:2013:640, punctul 110, și Hotărârea din 5 noiembrie 2014, Mayaleh/Consiliul, T‑307/12 și T‑408/13, EU:T:2014:926, punctul 143).

336    În ceea ce privește argumentul reclamanților din cauza T‑533/15 întemeiat pe Hotărârea din 12 decembrie 2013, Nabipour și alții/Consiliul (T‑58/12, nepublicată, EU:T:2013:640), trebuie să se observe că, în mod contrar față de cadrul juridic aplicabil în prezenta cauză, în Hotărârea din 12 decembrie 2013, Nabipour și alții/Consiliul (T‑58/12, nepublicată, EU:T:2013:640), includerea numelui reclamantului în liste era întemeiată pe criterii distincte de cele în discuție în speță. Dacă, în această hotărâre, s‑a impus ca persoanele fizice vizate de măsurile restrictive să aibă o legătură cu activitățile de proliferare nucleară, în speță, trebuie să se impună numai ca persoanele fizice vizate de măsurile restrictive să întrețină o legătură cu activitatea de furnizare de servicii financiare sau de transfer de fonduri, de active sau de resurse economice care ar putea să contribuie la programele nucleare ale Republicii Populare Democrate Coreene, fără a fi nevoie ca aceste persoane să fie în mod special legate de activitățile de proliferare nucleară.

337    Astfel, în speță, nici criteriile, nici motivele în litigiu care au stat la baza includerii numelui reclamanților din cauza T‑533/15 în listele în litigiu nu impun să fie demonstrată o legătură între persoana în cauză și entitatea activă în domeniul proliferării nucleare, însă impun să fie demonstrată o legătură între persoana în cauză și entitatea care furnizează sau asigură transferul de active financiare care ar putea contribui la programele Republicii Populare Democrate Coreene legate de activitățile de proliferare nucleară.

338    În speță, toți reclamanții din cauza T‑533/15, astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 298-331 de mai sus, au exercitat funcții de conducere în cadrul KNIC. Domnul Kim Il‑Su este director în cadrul Departamentului de reasigurări al KNIC și fostul reprezentant‑șef autorizat al KNIC la Hamburg. Domnul Kang Song‑Sam este fostul reprezentant autorizat al KNIC la Hamburg și ocupă postul de manager în cadrul Departamentului de reasigurări al KNIC. Domnul Choe Chun‑Sik este director în cadrul Departamentului de reasigurări al KNIC. Domnul Sin Kyu‑Nam este director în cadrul Departamentului de reasigurări al KNIC și fostul reprezentant autorizat al KNIC la Hamburg. Domnul Pak Chun‑San era director în cadrul Departamentului de reasigurări al KNIC și fostul reprezentant‑șef al KNIC la Hamburg. Domnul So Tong Myong era președintele KNIC. Prin urmare, trebuie să se considere că rolurile lor respective în activitatea de reasigurare a KNIC, în calitate de membri ai conducerii în cadrul Departamentului de reasigurări al KNIC, director al acelui departament sau președinte al KNIC, sunt suficiente, pe de o parte, pentru a considera că au o legătură cu activitatea KNIC de generare de valute acționând în numele KNIC sau în conformitate cu instrucțiunile acesteia și, pe de altă parte, pentru a nu fi necesar să se bazeze, dincolo de verificarea exactității celui de al doilea și a celui de al treilea set de motive privind reclamanții din cauza T‑533/15, pe indiciile care privesc acțiunile lor individuale pentru a demonstra că au fost desemnați în conformitate cu criteriile de includere reținute.

339    În aceste condiții, prezentul motiv trebuie respins în totalitate.

–       Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea protecției datelor

340    Prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamanții din cauza T‑533/15 susțin în esență încălcarea articolelor 4, 10, 14 și 16 din Regulamentul nr. 45/2001.

341    În această privință, trebuie subliniat că, deși se limitează la o enumerare a dispozițiilor Regulamentului nr. 45/2001, precum și a fragmentelor dintr‑un aviz emis de Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, reclamanții din cauza T‑533/15 pretind în esență că Consiliul și Comisia au publicat date inexacte. Prin aceasta Consiliul și Comisia ar fi lăsat să se înțeleagă că reclamanții din cauza T‑533/15 au participat la activități ilicite legate de dezvoltarea ilegală de arme de distrugere în masă.

342    În această privință, este suficient să se constate că, având în vedere examinarea celui de al doilea motiv al prezentei acțiuni, al doilea și al treilea set de motive privind reclamanții din cauza T‑533/15 nu sunt afectate de o eroare de apreciere și că, în consecință, Consiliul și Comisia nu au publicat date inexacte și care lasă să se înțeleagă participarea reclamanților la activități ilicite.

343    Prin urmare, prezentul motiv nu poate fi primit.

344    În orice caz, acest motiv este inoperant.

345    Astfel, presupunând că Consiliul și Comisia au prelucrat date cu caracter personal referitoare la reclamanți într‑un mod neconform cu Regulamentul nr. 45/2001, o asemenea împrejurare nu poate conduce la anularea celui de al doilea set de acte atacate și a Deciziei 2016/849. În schimb, dacă reclamanții ar fi în măsură să dovedească existența unei astfel de prelucrări, ei s‑ar putea prevala de încălcarea regulamentului menționat în cadrul unei acțiuni în despăgubire (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 noiembrie 2016, Rotenberg/Consiliul, T‑720/14, EU:T:2016:689, punctul 140, și Hotărârea din 22 noiembrie 2017, HD/Parlamentul, T‑652/16 P, nepublicată, EU:T:2017:828, punctele 33 și 34).

–       Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea disproporționată a drepturilor fundamentale

346    Reluând totodată argumentele prezentate împotriva primului set de acte atacate, reclamanții din cauza T‑533/15 adaugă că prejudiciul cauzat prin al doilea set de acte atacate este total disproporționat.

347    Astfel, reclamanții din cauza T‑533/15 nu ar incita și nici nu ar ajuta KNIC ZD să genereze venituri, întrucât aceasta nu generează niciun venit, nici în prezent sau când era în activitate. De altfel, doi dintre ei, domnii Pak Chun‑San și So Tong Myong, ar fi pensionați și nu ar lucra pentru KNIC, în timp ce ceilalți patru reclamanți nu ar genera venituri în cadrul diverselor lor funcții în cadrul KNIC. Includerea numelui lor în listele în litigiu nu ar avea niciun scop util, chiar dacă includerea KNIC ZD înseși în listă era adecvată. În aceste condiții, ar fi vorba în mod vădit de o restricționare disproporționată a libertății lor.

348    Consiliul și Comisia contestă aceste argumente.

349    Întrucât prezentul motiv este întemeiat pe argumente aproape identice cu cele expuse de reclamanții din cauza T‑533/15 în cadrul celui de al patrulea motiv invocat împotriva primului set de acte atacate, având în vedere argumentele care figurează la punctele 274-277 de mai sus, acesta trebuie respins.

350    Având în vedere toate cele ce precedă, acțiunea în cauza T‑533/15 trebuie respinsă în măsura în care privește anularea celui de al doilea set de acte atacate și a Deciziei 2016/849.

351    Prin urmare, în cauza T‑533/15, acțiunea trebuie respinsă în totalitate.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

352    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

353    Întrucât reclamanții din cauza T‑533/15 au căzut în pretenții în cauza menționată, se impune obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Consiliului și ale Comisiei.

354    În cauza T‑264/16, întrucât KNIC a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Consiliului și ale Comisiei.

355    Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, statele membre care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Trebuie să se decidă că Regatul Unit suportă propriile cheltuieli de judecată în cauza T‑533/15.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a treia)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunile.

2)      În cauza T‑533/15, îi obligă pe domnul Kim Il‑Su și pe ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cheltuielilor efectuate de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

3)      În cauza T‑264/16, obligă Korea National Insurance Corporation la plata cheltuielilor de judecată.

4)      În cauza T‑533/15, Regatul Unit suportă propriile cheltuieli de judecată.

Frimodt Nielsen Kreuschitz Półtorak

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 14 martie 2018.

Semnături

Cuprins

Istoricul cauzei

Măsuri restrictive adoptate împotriva Republicii Populare Democrate Coreene

Măsuri restrictive adoptate împotriva reclamanților

Procedura și concluziile părților

În drept

Cu privire la consecințele procedurale ale abrogării și ale înlocuirii Deciziei 2013/183

Cu privire la ordinea examinării cauzelor T 533/15 și T264/16

Cu privire la acțiunea în cauza T 264/16

Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare

Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere

Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor protecției datelor

Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe limitarea disproporționată a drepturilor fundamentale

Cu privire la acțiunea din cauza T 533/15

Cu privire la acțiunea reclamanților din cauza T 533/15 în măsura în care este vizat primul set de acte atacate

– Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare

– Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere

– Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea protecției datelor

– Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea disproporționată a drepturilor fundamentale

Cu privire la acțiunea reclamanților din cauza T 533/15 în ceea ce privește al doilea set de acte atacate și Decizia 2016/849

– Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare

– Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere

– Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea protecției datelor

– Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea disproporționată a drepturilor fundamentale

Cu privire la cheltuielile de judecată

*      Limba de procedură: engleza.

1      Lista celorlalți reclamanți este anexată doar la versiunea notificată părților.