HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua)

4 septembrie 2015(*)

„FEOGA – Secțiunea «Garantare» – FEGA și FEADR – Cheltuieli excluse de la finanțare – Regim de plată unică – Controale‑cheie – Controale secundare – Articolele 51, 53, 73 și 73a din Regulamentul (CE) nr. 796/2004”

În cauza T‑245/13,

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, reprezentat inițial de C. Murrell, de M. Holt și de E. Jenkinson, ulterior de M. Holt, în calitate de agenți, asistați de D. Wyatt, QC, și de V. Wakefield, barrister,

reclamant,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de P. Rossi și de K. Skelly, în calitate de agenți,

pârâtă,

având ca obiect o cerere de anulare în parte a Deciziei de punere în aplicare 2013/123/UE a Comisiei din 26 februarie 2013 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli contractate de statele membre în cadrul secțiunii „Garantare” a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 67, p. 20), în măsura în care această decizie privește o poziție din anexa I, referitoare la o corecție extrapolată de 5,19 % aplicată cheltuielilor efectuate în Irlanda de Nord (Regatul Unit) în cursul exercițiului financiar 2010, în cuantum de 16 513 582,57 euro,

TRIBUNALUL (Camera a doua),

compus din doamna M.‑E. Martins Ribeiro (raportor), președinte, și domnii S. Gervasoni și L. Madise, judecători,

grefier: doamna C. Kristensen, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 3 decembrie 2014,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Cadrul juridic

 Reglementarea Uniunii privind finanțarea politicii agricole comune

 Regulamentul (CE) nr. 1290/2005

1        Reglementarea de bază privind finanțarea politicii agricole comune este reprezentată, în ceea ce privește cheltuielile efectuate de statele membre începând cu 16 octombrie 2006 și în ceea ce privește cheltuielile efectuate de Comisia Comunităților Europene începând cu 1 ianuarie 2007, de Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 14/vol. 1, p. 193).

2        În temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 1290/2005, Fondul european de garantare agricolă (FEGA) finanțează, în contextul gestionării comune între statele membre și Uniunea Europeană, plățile directe către fermieri în cadrul politicii agricole comune, efectuate în conformitate cu dreptul Uniunii.

3        Articolul 31 din Regulamentul nr. 1290/2005, intitulat „Verificarea conformității”, prevede la alineatele (1)-(3):

„(1)      În cazul în care Comisia constată că cheltuielile precizate la articolul 3 alineatul (1) și articolul 4 au fost efectuate cu încălcarea normelor [Uniunii], hotărăște ce sume urmează să fie excluse de la finanțarea [Uniunii] în conformitate cu procedura la care face trimitere articolul 41 alineatul (3).

(2)      Comisia evaluează sumele care vor fi excluse pe baza gravității abaterii constatate. Comisia ține cont de natura și de gravitatea infracțiunii, precum și de prejudiciul financiar cauzat [Uniunii].

(3)      Înaintea luării oricărei decizii de refuzare a finanțării, constatările în urma verificărilor Comisiei și răspunsurile statelor membre fac obiectul unei notificări scrise, iar ulterior cele două părți trebuie să încerce să ajungă la un acord asupra acțiunii ce trebuie luată.

În cazul în care nu s‑a ajuns la niciun acord, statul membru poate să solicite deschiderea unei proceduri în scopul reconcilierii părților în termen de patru luni. Comisiei i se prezintă un raport privind rezultatul procedurii examinat înainte de a decide orice refuz de finanțare.”

 Regulamentul (CE) nr. 885/2006

4        Normele de aplicare a procedurii de verificare a conformității sunt prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 885/2006 al Comisiei din 21 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 în ceea ce privește autorizarea agențiilor de plăți și a altor entități, precum și lichidarea conturilor FEGA și FEADR (JO L 171, p. 90, Ediție specială, 14/vol. 2, p. 88, rectificare în JO 2007, L 291, p. 30). În plus, articolul 16 din același regulament stabilește normele de aplicare a procedurii de conciliere.

 Regulamentele (CE) nr. 1782/2003 și nr. 73/2009

5        În cadrul reformei politicii agricole comune, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 49, p. 177). Acest regulament a stabilit, printre altele, o schemă de ajutor de venit acordat agricultorilor decuplat de producție. Această schemă, desemnată la articolul 1 a doua liniuță din regulamentul menționat drept „regimul de plată unică”, combină un anumit număr de plăți directe plătite agricultorilor în cadrul unor scheme diferite de sprijin existente până la data respectivă.

6        Regimul de plată unică face obiectul titlului III din Regulamentul nr. 1782/2003, care cuprinde, în cinci capitole, articolele 33-71m.

7        Titlul III capitolul 2 din Regulamentul nr. 1782/2003 cuprinde normele privind stabilirea cuantumului de referință. Acest cuantum se calculează, în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) din regulamentul menționat, după cum urmează:

„Cuantumul de referință este media pe trei ani a valorilor totale ale plăților acordate unui agricultor în cadrul regimurilor de ajutor prevăzute în anexa VI, calculată și adaptată conform anexei VII, în decursul fiecărui an calendaristic din perioada de referință prevăzută în articolul 38.”

8        Perioada de referință este definită la articolul 38 din Regulamentul nr. 1782/2003 și cuprinde anii calendaristici 2000, 2001 și 2002.

9        Titlul III capitolul 3 din Regulamentul nr. 1782/2003 privește drepturile la plată. În acest sens, articolul 43 din regulamentul menționat, intitulat „Stabilirea drepturilor la plată”, prevede printre altele:

„(1)      […O]rice agricultor beneficiază de un drept la plata pe hectar, calculat prin împărțirea cuantumului de referință la media pe trei ani a numărului total de hectare care dădeau dreptul, în perioada de referință, la plăți directe a căror listă figurează în anexa VI.

Numărul total de drepturi la plată este egal cu numărul mediu de hectare menționat anterior.

[…]”

10      Articolul 44 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1782/2003 definește, în versiunea sa inițială, noțiunea „hectar eligibil pentru ajutor” în special ca „orice suprafață agricolă a exploatației, ocupată cu terenuri arabile și pășuni permanente, cu excepția suprafețelor ocupate cu culturi permanente și păduri sau destinate unei activități neagricole”.

11      Titlul III capitolul 5 secțiunea 1 din Regulamentul nr. 1782/2003 permitea statelor membre, printre altele, să opteze pentru o punere în aplicare la nivel regional a regimului de plată unică. În acest sens, articolul 58 din regulamentul menționat prevede:

„(1)      Un stat membru poate decide, până la 1 august 2004 cel târziu, punerea în aplicare la nivel regional a regimului de plată unică prevăzut în capitolele 1-4, în condițiile prevăzute în prezenta secțiune.

(2)      Statele membre stabilesc regiunile după criterii obiective.

Statele membre pe teritoriul cărora există cel puțin [a se citi «mai puțin de»] trei milioane de hectare eligibile pentru ajutor pot fi considerate o singură regiune.

(3)      Statul membru împarte între regiuni plafonul prevăzut în articolul 41 după criterii obiective.”

12      Articolul 59 din Regulamentul nr. 1782/2003 stabilește normele privind regionalizarea regimului de plată unică după cum urmează:

„(1)      În circumstanțe justificate în mod corespunzător și conform unor criterii obiective, statul membru poate împărți cuantumul total al plafonului regional stabilit în conformitate cu articolul 58 sau o parte din acest plafon între toți agricultorii ale căror exploatații sunt situate în regiunea în cauză, inclusiv cei care nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute în articolul 33.

(2)      În cazul împărțirii cuantumului total al plafonului regional, agricultorii beneficiază de drepturi a căror valoare unitară se calculează prin împărțirea plafonului regional stabilit în conformitate cu articolul 58 la numărul de hectare eligibile pentru ajutor, în sensul articolului 44 alineatul (2), stabilit la nivel regional.

(3)      În cazul împărțirii parțiale a cuantumului total al plafonului regional, agricultorii beneficiază de drepturi a căror valoare unitară se calculează prin împărțirea părții corespunzătoare din plafonul regional stabilit în conformitate cu articolul 58 la numărul de hectare eligibile pentru ajutor, în sensul articolului 44 alineatul (2), stabilit la nivel regional.

În cazul în care agricultorul poate beneficia, de asemenea, de drepturi calculate din partea rămasă din plafonul regional, valoarea unitară regională a fiecăruia dintre drepturile respectivului agricultor, cu excepția drepturilor de retragere a terenurilor din circuitul agricol, este majorată cu un cuantum corespunzător cuantumului de referință împărțit la numărul de drepturi ale agricultorului stabilit în conformitate cu alineatul (4).

Articolele 48 și 49 se aplică mutatis mutandis.

(4)      Numărul de drepturi pe agricultor trebuie să fie egal cu numărul de hectare pe care îl declară în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) pentru primul an de aplicare a regimului de plată unică, cu excepția cazurilor de forță majoră sau a circumstanțelor excepționale prevăzute în articolul 40 alineatul (4).”

13      Regulamentul nr. 1782/2003 a fost abrogat și înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 (JO L 30, p. 16), în vigoare de la 1 ianuarie 2009.

14      Articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul nr. 73/2009, intitulat „Activarea drepturilor de plată pe hectar eligibil”, prevede:

„(1)      Ajutorul din cadrul schemei de plată unică se acordă agricultorilor la activarea drepturilor de plată pe hectar eligibil. Drepturile de plată activate vor acorda dreptul la plata sumei stabilite în cadrul schemei.”

15      În conformitate cu articolul 36 primul paragraf din Regulamentul nr. 73/2009, intitulat „Modificarea drepturilor de plată”:

„Drepturile la plata pe hectar nu se modifică, exceptând cazul în care prezentul regulament prevede dispoziții contrare.”

 Regulamentele (CE) nr. 796/2004 și nr. 1122/2009

16      Considerentele (29) și (55) ale Regulamentului (CE) nr. 796/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a ecocondiționării, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (JO L 141, p. 18, Ediție specială, 03/vol. 56, p. 210) au următorul cuprins:

„(29) Trebuie asigurat un control eficient al respectării dispozițiilor privind schemele de ajutor gestionate în cadrul sistemului integrat. […]

(55)      Pentru a proteja în mod eficient interesele financiare ale [Uniunii], trebuie adoptate măsuri adecvate de combatere a neregulilor și fraudelor. Trebuie prevăzute dispoziții separate pentru neregulile legate de criteriile de eligibilitate pentru ajutor aplicabile diferitor scheme de ajutor în cauză.”

17      Articolul 2 punctul 22 din Regulamentul nr. 796/2004 definește „suprafața determinată” ca fiind:

„[…] suprafața pentru care sunt îndeplinite toate condițiile de acordare a unui ajutor. În ceea ce privește schema de plată unică, suprafața declarată nu poate fi considerată ca fiind determinată decât în cazul în care este însoțită de un număr corespunzător de drepturi la plată.”

18      Articolul 50 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 796/2004, intitulat „Baza de calcul aplicabilă suprafețelor declarate”, astfel cum a fost modificat, prevede:

„(1)      În cazul cererilor de ajutor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață, cu excepția ajutoarelor pentru cartofii pentru feculă, semințe și tutun prevăzute la titlul IV capitolele 6, 9 și, respectiv, 10c din Regulamentul […] nr. 1782/2003, în cazul în care se stabilește că suprafața stabilită destinată unei grupe de culturi este mai mare decât suprafața declarată în cererea de ajutor, pentru calcularea ajutorului se ia în considerare suprafața declarată.

(2)      În cazul în care există diferențe între drepturile la plată declarate și suprafața declarată, plata unei cereri de ajutor în cadrul schemei de plată unică se calculează luând în considerare baza cea mai mică.

(3)      Fără a aduce atingere reducerilor și excluderilor care trebuie aplicate în conformitate cu articolele 51 și 53, în ceea ce privește cererile de ajutor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață, cu excepția ajutoarelor pentru cartofii pentru feculă și a celor pentru semințe și tutun prevăzute la titlul IV capitolele 6, 9 și, respectiv, 10c din Regulamentul […] nr. 1782/2003, în cazul în care suprafața declarată într‑o cerere unică este mai mare decât suprafața stabilită pentru această grupă de culturi, ajutorul se calculează pe baza suprafeței stabilite pentru această grupă de culturi.

Cu toate acestea, fără a aduce atingere articolului 29 din Regulamentul […] nr. 1782/2003, dacă diferența dintre suprafața totală determinată și suprafața totală declarată pentru plată în cadrul schemelor de ajutor stabilite la titlurile III, IV și IVa din Regulamentul […] nr. 1782/2003 este mai mică sau egală cu 0,1 hectare, suprafața determinată va fi considerată egală cu suprafața declarată. Pentru a face acest calcul, se iau în considerare numai supradeclarările suprafețelor la nivelul grupului de cultură.

Dispoziția la care se face referire la al doilea paragraf nu se aplică în cazul în care diferența reprezintă mai mult de 20 % din suprafața totală declarată pentru plată.”

19      Articolul 50 alineatul (5) din Regulamentul nr. 796/2004 cuprinde norme referitoare la baza de calcul aplicată suprafețelor declarate în ceea ce privește suprafețele declarate pentru prima specială pentru calitate pentru grâul dur, prevăzută la articolul 72 din Regulamentul nr. 1782/2003, și pentru suplimentul și cererea specială pentru grâul dur prevăzute la articolul 105 din regulamentul menționat anterior.

20      Articolul 51 din Regulamentul nr. 796/2004, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 380/2009 al Comisiei din 8 mai 2009 (JO L 116, p. 9), stabilește „[r]educerile și excluderile aplicabile în caz de supradeclarare” după cum urmează:

„(1)      În cazul în care, în privința unei grupe de culturi, suprafața declarată în cadrul uneia dintre schemele de ajutor pe suprafață, cu excepția ajutoarelor pentru cartofii pentru amidon, semințe și tutun prevăzute la titlul IV capitolul 1 secțiunile 2 și 5 din Regulamentul […] nr. 73/2009 și la titlul IV capitolul 10c din Regulamentul […] nr. 1782/2003, este mai mare decât suprafața determinată în conformitate cu articolul 50 alineatele (3) și (5) din prezentul regulament, valoarea ajutorului se calculează pe baza suprafeței determinate, din care se scade dublul diferenței constatate, în cazul în care aceasta depășește 3 % sau două hectare, dar fără a depăși 20 % din suprafața determinată.

În cazul în care diferența constatată depășește 20 % din suprafața determinată, nu se acordă niciun ajutor pe suprafață pentru grupa de culturi în cauză.

În cazul în care diferența este mai mare de 50 %, agricultorul este încă o dată exclus de la ajutor până la nivelul unei sume egale cu suma corespunzătoare diferenței dintre suprafața declarată și suprafața determinată în conformitate cu articolul 50 alineatele (3) și (5) din prezentul regulament. Suma respectivă se reține în conformitate cu articolul 5b din Regulamentul [nr. 885/2006] al Comisiei. Dacă suma nu poate fi recuperată în totalitate în conformitate cu articolul menționat în decursul celor trei ani calendaristici care urmează anului constatării, soldul se anulează.

„(2a)          În cazul în care un agricultor declară o suprafață mai mare decât drepturile la plată, iar suprafața declarată îndeplinește toate celelalte criterii de eligibilitate, reducerile sau excluderile prevăzute la alineatul (1) nu se aplică.

În cazul în care un agricultor declară o suprafață mai mare decât drepturile la plată, iar suprafața declarată nu îndeplinește toate celelalte criterii de eligibilitate, diferența menționată la alineatul (1) este diferența dintre suprafața care îndeplinește toate celelalte criterii de eligibilitate și suma declarată a drepturilor la plată.

[…]”

21      Articolul 51 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 796/2004 a fost introdus prin Regulamentul (CE) nr. 659/2006 al Comisiei din 27 aprilie 2006 de modificare a Regulamentului nr. 796/2004 (JO L 116, p. 20, Ediție specială, 03/vol. 71, p. 217). Considerentul (12) al Regulamentului nr. 659/2006 are următorul cuprins:

„În cazul în care un agricultor a declarat o suprafață mai mare decât numărul de drepturi la plată, articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul […] nr. 796/2004 dispune că numărul de hectare însoțite de drepturi la plată corespunzătoare constituie baza pentru calcularea ajutorului. În cazul în care suprafața declarată îndeplinește toate celelalte condiții de admisibilitate, este inutil să se aplice reducerile sau excluderile prevăzute la articolele 51 și 53 din regulamentul respectiv. Prin urmare, ar trebui să se clarifice aceste dispoziții în acest scop.”

22      Articolul 53 din Regulamentul nr. 796/2004 privește supradeclararea intenționată. Acesta prevede în primul paragraf că, în cazul în care diferențele dintre suprafața declarată și suprafața determinată în conformitate cu articolul 50 alineatele (3) și (5) din același regulament sunt rezultatul unor nereguli comise intenționat și dacă diferența este mai mare de 0,5 % din suprafața determinată sau mai mare de un hectar, agricultorului nu i se acordă ajutorul la care ar fi avut dreptul în temeiul articolului 50 alineatele (3) și (5) din regulamentul menționat pentru anul calendaristic respectiv în cadrul schemei de ajutor în cauză. Mai mult, potrivit articolului 53 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 796/2004, în cazul în care diferența depășește 20 % din suprafața determinată, agricultorului i se refuză din nou ajutorul până la nivelul unei sume egale cu suma corespunzătoare diferenței dintre suprafața declarată și suprafața determinată în conformitate cu articolul 50 alineatele (3) și (5) din regulamentul menționat.

23      Articolul 73 din Regulamentul nr. 796/2004 stabilește normele aplicabile recuperării sumelor necuvenite. Această dispoziție prevede la alineatele (1) și (4):

„(1)      În cazul în care a primit plăți necuvenite, agricultorul în cauză are obligația de a returna sumele respective, majorate cu dobânzile calculate în conformitate cu dispozițiile alineatului (3).

[…]

(4)      Obligația de rambursare prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când, în mod normal, eroarea nu ar fi putut fi depistată de agricultor.

Cu toate acestea, în cazul în care eroarea este legată de date faptice pertinente pentru calculul ajutorului în cauză, primul paragraf se aplică numai în situațiile în care decizia de rambursare nu a fost comunicată în termen de 12 luni după efectuarea plății.”

24      Articolul 73a din Regulamentul nr. 796/2004, intitulat „Recuperarea drepturilor acordate în mod necuvenit”, astfel cum a fost modificat, prevede în special:

„(1)      În cazul în care, după ce agricultorilor li s‑au acordat drepturi la plată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 795/2004, se stabilește că anumite drepturi la plată s‑au acordat în mod necuvenit, agricultorul în cauză cedează drepturile acordate în mod necuvenit rezervei naționale prevăzute la articolul 42 din Regulamentul […] nr. 1782/2003.

[…]

Se consideră că drepturile acordate în mod necuvenit nu au fost atribuite de la început.

(2)      În cazul în care, după ce agricultorilor li s‑au acordat drepturi la plată în conformitate cu Regulamentul […] nr. 795/2004, se stabilește că valoarea drepturilor la plată este prea mare, respectiva valoare se ajustează în consecință […] Valoarea reducerii se alocă rezervei naționale prevăzute la articolul 42 din Regulamentul […] nr. 1782/2003.

Se consideră că drepturile la plată au fost acordate de la început la valoarea care rezultă în urma ajustării.

„(2a)            În cazul în care, în sensul aplicării dispozițiilor de la alineatele (1) și (2), se stabilește faptul că numărul de drepturi acordate unui agricultor în conformitate cu Regulamentul […] nr. 795/2004 este incorect, precum și dacă atribuirea nejustificată nu are niciun efect asupra valorii totale a drepturilor primite de agricultor, statul membru recalculează drepturile de plată și corectează, după caz, tipul drepturilor atribuite agricultorului. Totuși, această dispoziție nu se aplică în cazul în care erorile ar fi putut fi detectate de către agricultori.

[…]

(4)      Sumele vărsate în mod necuvenit se recuperează în conformitate cu articolul 73.”

25      Articolul 73a din Regulamentul nr. 796/2004 a fost introdus prin Regulamentul (CE) nr. 239/2005 al Comisiei din 11 februarie 2005 de modificare și rectificare a Regulamentului nr. 796/2004 (JO L 42, p. 3, Ediție specială, 03/vol. 62, p. 226), al cărui considerent (15) are următorul cuprins:

„Trebuie stabilite norme pentru cazul în care un agricultor primește anumite drepturi necuvenite la plată sau pentru cazul în care valoarea fiecăruia dintre drepturile la plată s‑a stabilit la un nivel incorect după diferitele modele din cadrul programului de plată unică. […]”

26      Articolul 73 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 796/2004 a fost introdus prin Regulamentul (CE) nr. 972/2007 al Comisiei din 20 august 2007 de modificare a Regulamentului nr. 796/2004 (JO L 216, p. 3), intrat în vigoare la 21 august 2007 și aplicabil cererilor de ajutoare depuse pentru anii sau perioadele de prime care încep de la 1 ianuarie 2008, al cărui considerent (19) are următorul cuprins:

„În anumite situații, atribuirea nejustificată a drepturilor nu a afectat valoarea totală, ci doar numărul drepturilor agricultorului. În aceste cazuri, statele membre ar trebui să corecteze atribuirea sau, după caz, tipul drepturilor, fără a reduce valoarea corespunzătoare. Dispoziția nu trebuie să se aplice decât dacă agricultorul nu ar fi putut detecta eroarea.”

27      Regulamentul nr. 796/2004 a fost abrogat și înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum și de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol (JO L 316, p. 65), începând cu 1 ianuarie 2010.

28      Potrivit considerentului (78) al Regulamentului nr. 1122/2009:

„Plata ajutoarelor din cadrul unei scheme de plăți unice necesită un număr egal de drepturi la plată și hectare eligibile. Prin urmare, în scopul aplicării acestei scheme, este necesar să se prevadă că respectiva calculare a plății în cazul în care există discrepanțe între drepturile de plată declarate și suprafața declarată se bazează pe cea mai mică dimensiune. Pentru a evita calculele bazate pe drepturi inexistente, trebuie să se prevadă că numărul drepturilor la plată utilizate la calculare nu depășește numărul de drepturi la plată de care dispun agricultorii.”

29      Articolul 57 din Regulamentul nr. 1122/2009, intitulat „Baza de calcul aplicabilă suprafețelor declarate”, prevede la alineatul (2):

„În ceea ce privește cererea de ajutor din cadrul schemei de plată unică:

–        dacă există diferențe între drepturile la plată declarate și suprafața declarată, baza de calcul a plății este mărimea cea mai mică;

–        dacă numărul drepturilor la plată declarate este mai mare decât numărul drepturilor de plată de care dispune agricultorul, drepturile la plată declarate se reduc la numărul de drepturi la plată de care dispune agricultorul.”

30      Articolul 58 din Regulamentul nr. 1122/2009 prevede „[r]educerile și excluderile aplicabile în caz de supradeclarare”. Acesta corespunde, în esență, cu dispozițiile articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004.

31      Conform articolului 87 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1122/2009, acest regulament se aplică cererilor de ajutor introduse pe parcursul anilor de comercializare sau al perioadelor de referință pentru prime care încep de la 1 ianuarie 2010.

 Documentul nr. VI/5330/97

32      Orientările Comisiei pentru aplicarea corecțiilor financiare au fost definite în Documentul nr. VI/5330/97 al Comisiei din 23 decembrie 1997, intitulat „Orientări privind calculul consecințelor financiare în cadrul pregătirii deciziei de închidere a conturilor FEOGA‑Garantare” (denumit în continuare „Documentul nr. VI/5330/97”).

33      Anexa 2 la Documentul nr. VI/5330/97, referitoare la consecințele financiare ale deficiențelor controalelor efectuate de statele membre asupra închiderii conturilor secțiunii „Garantare” a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), prevede, în partea intitulată „Introducere”, următoarele:

„În cazul în care Comisia constată că o cheltuială specifică privește o cerere care nu respectă normele comunitare, consecințele financiare sunt clare: Comisia trebuie să refuze finanțarea de la bugetul comunitar, cu excepția cazului în care plata necorespunzătoare a fost depistată de organismele naționale de control și a determinat aplicarea măsurilor de corecție și de recuperare adecvate (a se vedea anexa 4). În cazul în care consecințele financiare decurg din analiza cheltuielilor referitoare la un număr mare de dosare, valoarea exclusă de la finanțarea comunitară se calculează, în măsura posibilului, pe baza unei extrapolări a rezultatelor obținute din studiul unui eșantion reprezentativ de dosare. Aceeași metodă de extrapolare trebuie să fie aplicată pentru toate statele membre, inclusiv în ceea ce privește nivelul de fiabilitate și de amploare a inexactităților, stratificarea populației, mărimea eșantionului și evaluarea erorilor ocazionate de eșantionare, ținând seama de consecințele financiare globale.

În cazul în care un stat membru nu respectă normele comunitare prin care se urmărește verificarea eligibilității cererilor, această simplă nerespectare implică faptul că plățile contravin dispozițiilor comunitare aplicabile măsurii în discuție și obligației generale a statelor membre de depistare și de prevenire a neregulilor, prevăzută la articolul 8 din Regulamentul [nr.] 729/70. Acest lucru nu semnifică neapărat că toate cererile aprobate constituie nereguli, însă sporește riscul ca [FEOGA] să suporte cheltuieli nejustificate. Deși este adevărat că, în anumite cazuri flagrante, Comisia ar putea fi abilitată să refuze toate cheltuielile în discuție în cazul în care controalele impuse printr‑un regulament nu sunt efectuate, într‑un anumit număr de cazuri valoarea cheltuielilor care trebuie respinse ar depăși, după toate probabilitățile, pierderea financiară suferită de Comunitate. Trebuie, așadar, să se estimeze pierderea cu ocazia evaluării corecțiilor financiare.

[…]” [traducere neoficială]

34      Anexa 2 la Documentul nr. VI/5330/97 precizează, în partea intitulată „Evaluare pe baza erorilor care figurează în dosarele individuale”, următoarele:

„Pe baza procedurilor deja stabilite în temeiul directivelor interne, calculele referitoare la corecția financiară se efectuează pe baza uneia dintre următoarele tehnici:

(a)      refuzul unei cereri individuale care nu a fost supusă controlului impus;

(b)      refuzul unei sume calculate prin extrapolarea rezultatelor verificărilor efectuate pe un eșantion reprezentativ de dosare la totalitatea dosarelor din care a fost prelevat un eșantion, care însă este limitat la sectorul administrativ în care există riscul rezonabil să survină aceeași deficiență. Se acordă statului membru posibilitatea de a prezenta proba că rezultatele extrapolării nu corespund celor obținute ca urmare a examinării tuturor dosarelor din care a fost prelevat eșantionul.

[…]” [traducere neoficială]

35      Anexa 2 la Documentul nr. VI/5330/97 precizează, în partea intitulată „Evaluare bazată pe riscurile de pierdere financiară: corecții forfetare”, următoarele:

„Dat fiind că recurgerea la auditul sistemelor este larg răspândită, serviciile Comisiei au recurs din ce în ce mai mult la o evaluare a riscului pe care îl prezintă deficiențele sistemelor. În cazul în care nivelul real al cheltuielilor afectate de nereguli și, implicit, al pierderilor financiare suferite de Comunitate nu poate fi determinat, Comisia aplică, începând cu închiderea conturilor pentru exercițiul 1990, corecții forfetare de 2 %, de 5 % sau de 10 % din cheltuielile declarate, în funcție de amploarea riscului de producere a unui prejudiciu. În cazuri excepționale se poate decide aplicarea unor coeficienți de corecție mai mari, de până la 100 %. Prerogativa Comisiei de a aplica corecții de acest tip a fost confirmată de Curtea de Justiție prin soluționarea acțiunilor introduse împotriva unor decizii de închidere anuală a conturilor (de exemplu Hotărârea C‑50/94).

[…]” [traducere neoficială]

36      Anexa 2 la Documentul nr. VI/5330/97 prevede, în partea intitulată „Orientări pentru aplicarea corecțiilor forfetare”, următoarele:

„Pot fi avute în vedere corecții forfetare în cazul în care informațiile furnizate de anchetă nu permit serviciului de control să evalueze pierderea plecând de la o extrapolare a pierderilor determinate prin metode statistice sau prin referire la alte date verificabile, însă îi permit să concluzioneze că statul membru nu și‑a îndeplinit obligația de a verifica în mod adecvat eligibilitatea anumitor cereri aprobate.

[…] Încălcarea devine mai gravă dacă un stat membru omite să își îmbunătățească controalele, deși Comisia i‑a notificat deja îmbunătățirile necesare.

[…]

În cazul în care toate controalele‑cheie sunt efectuate, însă fără a se respecta numărul, frecvența sau rigoarea prevăzute de regulamente, trebuie să se aplice o corecție de 5 %, deoarece se poate concluziona în mod rezonabil că aceste controale nu oferă nivelul așteptat de garanție privind legalitatea cererilor și că riscul de producere a unor pierderi pentru FEOGA era semnificativ.

[…]” [traducere neoficială]

 Reglementarea Uniunii privind protecția intereselor financiare ale Uniunii

37      Al nouălea considerent al Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 166), care instituie un cadru juridic comun tuturor domeniilor ce fac obiectul politicilor Uniunii, are următorul cuprins:

„întrucât măsurile și sancțiunile [Uniunii] prevăzute pentru îndeplinirea obiectivelor politicii agricole comune formează o parte integrantă a sistemelor de ajutoare; întrucât aceste măsuri și sancțiuni își au propria lor finalitate, care nu afectează încadrarea de către autoritățile competente din statele membre, prin prisma dreptului penal, a conduitei agenților economici în cauză; întrucât eficacitatea acestora trebuie asigurată prin efectul imediat al normelor [Uniunii] și prin aplicarea integrală a ansamblului măsurilor [Uniunii], atunci când adoptarea de măsuri preventive nu permite realizarea acestui obiectiv […]”

38      Articolul 1 din Regulamentul nr. 2988/95 prevede:

„(1)      În scopul protejării intereselor financiare ale [Uniunii Europene], se adoptă prin prezenta o reglementare generală privind controalele uniforme, măsurile și sancțiunile administrative privind abaterile de la dreptul [Uniunii].

(2)      Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept [al Uniunii], ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al [Uniunii] sau bugetele gestionate de [aceasta], fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele [Uniunii], fie prin cheltuieli nejustificate.”

39      Potrivit articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2988/95:

„Nicio sancțiune administrativă nu poate fi impusă în absența unor dispoziții în acest sens prevăzute într‑un act [al Uniunii] emis anterior abaterii respective. În cazul modificării ulterioare a dispozițiilor care impun sancțiuni administrative și care sunt incluse în normele [Uniunii], se aplică retroactiv dispozițiile mai favorabile.”

40      Articolul 5 din Regulamentul nr. 2988/95 prevede la alineatul (1) literele (c) și (d) următoarele:

„Abaterile intenționate sau cele săvârșite din neglijență pot să atragă următoarele sancțiuni administrative:

[…]

(c)      retragerea totală sau parțială a unui avantaj acordat prin [norme ale Uniunii], chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv;

(d)      excluderea sau retragerea unui avantaj pentru o perioadă ulterioară săvârșirii abaterii;

[…]”

 Istoricul cauzei

41      Între 9 și 13 noiembrie 2009, serviciile Comisiei au desfășurat o investigație în Regatul Unit cu privire la aplicarea corectă a normelor referitoare la finanțarea cheltuielilor efectuate, în cadrul schemei de plată unică, în Irlanda de Nord (Regatul Unit) în anul 2010, aferente anului de raportare 2009 (investigația AA/2009/24).

42      Prin scrisoarea din 8 ianuarie 2010 (denumită în continuare „prima comunicare din 8 ianuarie 2010”), trimisă în temeiul articolului 11 alineatul (1) din Regulamentul nr. 885/2006, Comisia a informat autoritățile din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord cu privire la rezultatul acestei investigații. Scrisoarea cuprindea o anexă, intitulată „Observații și solicitări de informații”, care conținea concluziile investigației.

43      Din prima comunicare din 8 ianuarie 2010 rezultă în special că Comisia a considerat că autoritățile din Regatul Unit nu respectaseră în totalitate cerințele reglementării Uniunii și că erau necesare măsuri corective pentru a asigura în viitor conformitatea cu aceste cerințe. Comisia a solicitat să fie informată cu privire la măsurile corective adoptate deja, cu privire la cele care urmează să fie adoptate, precum și cu privire la calendarul prevăzut pentru punerea în aplicare a acestora. Pe de altă parte, Comisia a arătat că ar putea să excludă de la finanțarea Uniunii o parte din cheltuielile finanțate prin FEGA (denumit în continuare „Fondul”) și prin Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), conform articolului 31 din Regulamentul nr. 1290/2005. În plus, se preciza că deficiențele semnalate urmau să servească drept bază de calcul al corecțiilor financiare care priveau cheltuieli efectuate până la punerea în aplicare a măsurilor corective adecvate.

44      În observațiile și în recomandările care figurează în anexa la prima comunicare din 8 ianuarie 2010, Comisia a identificat în special, mai întâi, deficiențe ale sistemului de identificare a parcelelor agricole (SIPA) și ale sistemului pentru informații geografice (SIG) (denumite în continuare, împreună, „SIPA‑SIG”), în măsura în care informațiile cuprinse în acestea nu erau suficient de exacte pentru a permite o efectuare concludentă a controalelor administrative și a controalelor la fața locului desfășurate în vederea verificării eligibilității suprafețelor declarate, în continuare, deficiențe în privința controalelor la fața locului și, în sfârșit, deficiențe în privința aplicării de sancțiuni, a corectării retroactive a cererilor neeligibile pentru acordarea ajutorului, a recuperării plăților necuvenite și a aplicării reducerilor pentru neconformitate deliberată. Pe de altă parte, reiese din această anexă că, deși Comisia constată îmbunătățiri în raport cu investigațiile anterioare (investigațiile AA/2006/07 și AA/2008/18), aceasta consideră de asemenea că deficiențele identificate în cadrul investigațiilor menționate încă persistă.

45      Prin scrisoarea din 20 mai 2010, autoritățile din Regatul Unit au fost invitate de Comisie să își comunice observațiile cu privire la aspectele în litigiu în vederea unei reuniuni bilaterale prevăzute pentru 1 iulie 2010.

46      Reuniunea bilaterală între serviciile Comisiei și autoritățile din Regatul Unit a avut loc la Bruxelles (Belgia) la 1 iulie 2010. Procesul‑verbal al acestei reuniuni a fost transmis autorităților menționate la 4 august 2010.

47      Reiese din procesul‑verbal al reuniunii bilaterale din 1 iulie 2010 că, în urma acestei reuniuni, Comisia a menținut în esență concluziile cuprinse în prima comunicare din 8 ianuarie 2010. Astfel, aceasta și‑a confirmat concluziile referitoare la constatarea unor deficiențe privind în special informațiile cuprinse în SIPA‑SIG, controalele la fața locului, precum și aplicarea de sancțiuni, corectarea retroactivă a cererilor neeligibile pentru acordarea ajutorului, recuperarea plăților necuvenite și aplicarea de reduceri pentru neconformitate deliberată. În plus, Comisia a arătat că aceste deficiențe afectau unele controale‑cheie și unele controale secundare în sensul Documentului nr. VI/5330/97 și a atras atenția autorităților din Regatul Unit asupra faptului că aveau posibilitatea să demonstreze că riscul financiar era mai puțin important decât corecțiile forfetare care puteau fi aplicate în conformitate cu documentul menționat. Pe de altă parte, Comisia a precizat că natura recurentă a deficiențelor identificate trebuia să fie luată în considerare, făcând trimitere în acest sens la documentul de lucru al Comisiei AGRI/60637/2006, intitulat „Comunicarea Comisiei – Privind examinarea de către Comisie, în cadrul închiderii conturilor secțiunii «Garantare» a FEOGA, a cazurilor de deficiențe recurente ale sistemelor de control”.

48      În urma reuniunii bilaterale din 1 iulie 2010, autoritățile din Regatul Unit au inițiat o investigație privind evaluarea riscului. Prin scrisoarea din 25 octombrie 2010, autoritățile din Regatul Unit au informat Comisia că nu erau în măsură să finalizeze această investigație la data prevăzută.

49      Prin scrisoarea din 29 martie 2011, autoritățile din Regatul Unit au transmis Comisiei un raport de evaluare a riscului pentru schema de plată unică în Irlanda de Nord aferent anului de raportare 2009 (denumit în continuare „raportul de evaluare a riscului”), întemeiat pe eșantion de 394 de cereri depuse în anul 2009. Reiese din raportul de evaluare a riscului, mai întâi, că în anul 2009 suprafețele neeligibile activate de solicitanți erau echivalente cu 2,72 % din drepturile de plată activate. În continuare, riscul financiar, înțeles drept diferența dintre suma plătită și o plată revizuită cuprinzând, dacă este cazul, sancțiunile aplicabile, era echivalent, în media eșantionului, cu 2,05 % înainte de aplicarea sancțiunilor și cu 5,19 % după aplicarea sancțiunilor. În sfârșit, în ceea ce privește sancțiunile, reiese din acest raport că plățile și sancțiunile au fost calculate pe baza dispozițiilor relevante din Regulamentul nr. 796/2004, astfel cum au fost interpretate de Comisie. În anexa 1 la acest raport, la care Comisia face trimitere în mod explicit, autoritățile din Regatul Unit au arătat totuși că, potrivit propriei interpretări a acelorași dispoziții, riscul la care este expus Fondul ar fi de numai 0,59 % înainte de aplicarea sancțiunilor și de numai 0,86 % după aplicarea sancțiunilor.

50      Prin scrisoarea din 3 februarie 2012, Comisia a adresat autorităților din Regatul Unit o comunicare oficială în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul nr. 885/2006, în care și‑a menținut poziția privind deficiențele menționate mai sus care afectează cheltuielile efectuate în anul 2010 aferente anului de raportare 2009. În ceea ce privește consecințele financiare, pe de o parte, Comisia a acceptat evaluarea riscului propusă de autoritățile din Regatul Unit, apreciind că cuantumul pierderilor financiare putea fi determinat în mod rezonabil pe baza evaluării menționate. Prin urmare, pe baza documentului nr. VI/5330/97, Comisia a reținut, în temeiul celor trei tipuri de deficiențe identificate, o corecție punctuală de 5,19 % aplicabilă cheltuielilor efectuate în Irlanda de Nord în cadrul schemei de plată unică pentru anul de raportare 2009. Pe de altă parte, în ceea ce privește cheltuielile referitoare la dezvoltarea rurală, Comisia, în lipsa unei evaluări propuse de autoritățile din Regatul Unit, a aplicat o corecție forfetară de 5 % ca urmare a deficiențelor unui control‑cheie.

51      Prin urmare, Comisia a propus excluderea de la finanțarea Uniunii a sumei de 17 687 303,16 euro pentru cheltuielile efectuate în anul 2010, din care 16 513 582,57 euro cu titlu de cheltuieli aferente schemei de plată unică și 1 173 720,59 euro cu titlu de cheltuieli aferente dezvoltării rurale.

52      Autoritățile din Regatul Unit nu au depus o cerere de conciliere la organismul de conciliere în temeiul articolului 16 din Regulamentul nr. 885/2006.

53      La 15 octombrie 2012, Comisia a comunicat Regatului Unit un raport de sinteză privind rezultatele investigației AA/2009/24.

54      În aceste condiții, la 26 februarie 2013, Comisia a adoptat Decizia de punere în aplicare 2013/123/UE de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli contractate de statele membre în cadrul secțiunii „Garantare” a FEOGA, în cadrul FEGA și în cadrul FEADR (JO L 67, p. 20, denumită în continuare „decizia atacată”), printre care cele efectuate de Regatul Unit în Irlanda de Nord în anul 2010 și care sunt în discuție în prezenta cauză.

 Procedura și concluziile părților

55      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 2 mai 2013, Regatul Unit a introdus prezenta acțiune.

56      Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 19 iulie 2013, Regatul Unit a solicitat ca prezenta cauză să fie conexată cu cauza T‑503/12, Regatul Unit/Comisia, pentru buna desfășurare a fazei orale a procedurii și în scopul pronunțării hotărârii. Comisia și‑a prezentat observațiile cu privire la această cerere prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 29 iulie 2013.

57      Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a doua, căreia, în consecință, i‑a fost atribuită prezenta cauză.

58      Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a doua) a decis deschiderea procedurii orale și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991, a adresat o întrebare scrisă Comisiei. Aceasta a răspuns la întrebarea menționată în termenul acordat.

59      Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 3 decembrie 2014.

60      Regatul Unit solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate, în măsura în care aceasta privește o poziție din anexa I, referitoare la o corecție extrapolată de 5,19 % aplicată cheltuielilor efectuate în Irlanda de Nord în cursul exercițiului financiar 2010 (în cuantum de 16 513 582,57 euro);

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

61      Comisia solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii ca nefondată;

–        obligarea Regatului Unit la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

62      În susținerea acțiunii sale în anulare, Regatul Unit invocă două motive, care sunt întemeiate, în esență, primul, pe erori de drept și de fapt privind stabilirea întinderii pierderilor reale pentru Fond și al doilea, pe erori de drept și de fapt care afectează concluzia Comisiei privind deficiențele controalelor secundare și în special metodele de calcul al plăților necuvenite și al sancțiunilor aplicabile în caz de supradeclarare.

63      Astfel cum reiese din înscrisurile părților și din dezbaterile din cadrul ședinței, prin intermediul celor două motive invocate în susținerea prezentei acțiuni, Regatul Unit contestă, în esență, pe de o parte, baza de calcul, și anume totalitatea cheltuielilor, la care Comisia a aplicat corecția financiară de 5,19 % (primul motiv) și, pe de altă parte, în special metoda de calcul al plăților necuvenite și al sancțiunilor aplicabile utilizată în vederea evaluării riscului și care face obiectul constatării de către Comisie a unor deficiențe privind controalele secundare (al doilea motiv).

 Considerații introductive

64      În primul rând, trebuie amintit mai întâi, cu titlu introductiv, că Fondul finanțează doar intervențiile efectuate în conformitate cu dispozițiile dreptului Uniunii în cadrul organizării comune a piețelor agricole (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 ianuarie 2003, Grecia/Comisia, C‑157/00, Rec., EU:C:2003:5, punctul 15 și jurisprudența citată, Hotărârea din 24 februarie 2005, Grecia/Comisia, C‑300/02, Rec., EU:C:2005:103, punctul 32 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 4 septembrie 2009, Austria/Comisia, T‑368/05, EU:T:2009:305, punctul 70).

65      Apoi, potrivit unei jurisprudențe constante, Comisiei îi revine sarcina de a dovedi existența unei încălcări a normelor privind organizarea comună a piețelor agricole. În consecință, Comisia este obligată să își justifice decizia de constatare a lipsei sau a deficiențelor controalelor efectuate de statul membru în cauză. Totuși, Comisia nu trebuie să demonstreze în mod exhaustiv insuficiența controalelor efectuate de administrațiile naționale sau incorectitudinea cifrelor transmise de acestea, ci să prezinte un element de probă cu privire la îndoiala serioasă și rezonabilă pe care o are față de aceste controale sau față de aceste cifre. Statul membru în cauză, în ceea ce îl privește, nu poate infirma constatările Comisiei fără a susține propriile afirmații prin elemente care stabilesc existența unui sistem fiabil și operațional de control. În cazul în care nu reușește să demonstreze inexactitatea constatărilor Comisiei, acestea constituie elemente care ar putea provoca îndoieli serioase cu privire la punerea în aplicare a unui sistem adecvat și eficient de măsuri de supraveghere și de control. Această ușurare a sarcinii probei în favoarea Comisiei se explică prin faptul că statul membru este acela care se află în poziția cea mai potrivită pentru a obține și a verifica datele necesare închiderii conturilor Fondului și care trebuie, prin urmare, să dovedească într‑un mod cât mai detaliat și mai complet corectitudinea controalelor sale sau a cifrelor sale și, dacă este cazul, inexactitatea afirmațiilor Comisiei. (a se vedea în acest sens Hotărârea Grecia/Comisia, punctul 64 de mai sus, EU:C:2005:103, punctele 33-36 și jurisprudența citată, Hotărârea din 6 martie 2001, Țările de Jos/Comisia, C‑278/98, Rec., EU:C:2001:124, punctele 39-41 și jurisprudența citată, și Hotărârea Austria/Comisia, punctul 64 de mai sus, EU:T:2009:305, punctul 71 și jurisprudența citată).

66      În continuare, potrivit jurisprudenței, deși Comisia este cea care trebuie să dovedească existența unei încălcări a normelor Uniunii, după stabilirea acestei încălcări, statul membru este cel care trebuie să demonstreze, dacă este cazul, că a fost săvârșită o eroare de către Comisie cu privire la consecințele financiare ale acestei încălcări (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 aprilie 2008, Belgia/Comisia, C‑418/06 P, Rep., EU:C:2008:247, punctul 135, și Hotărârea Austria/Comisia, punctul 64 de mai sus, EU:T:2009:305, punctul 181).

67      Astfel, gestiunea finanțării Fondului se bazează în principal pe administrațiile naționale însărcinate cu supravegherea respectării stricte a normelor Uniunii și este întemeiată pe încrederea dintre autoritățile naționale și autoritățile Uniunii. Doar statul membru este în măsură să cunoască și să determine cu precizie datele necesare elaborării conturilor Fondului, întrucât Comisia nu beneficiază de proximitatea necesară pentru a obține de la agenții economici informațiile de care are nevoie (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 octombrie 2004, Spania/Comisia, C‑153/01, Rec., EU:C:2004:589, punctul 133 și jurisprudența citată, și Hotărârea Austria/Comisia, punctul 64 de mai sus, EU:T:2009:305, punctul 182 și jurisprudența citată).

68      În al doilea rând, trebuie, având în vedere argumentele susținute de părți în cadrul celor două motive invocate de Regatul Unit, să se precizeze modul de acordare a drepturilor la plată aplicat în anul 2005 de Regatul Unit în vederea punerii în aplicare a regimului de plată unică instituit prin Regulamentul nr. 1782/2003.

69      În această privință, reiese din elementele dosarului că Regatul Unit a optat pentru o punere în aplicare la nivel regional a regimului de plată unică, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în titlul III capitolul 5 din Regulamentul nr. 1782/2003.

70      Drepturile la plată au fost stabilite, în Irlanda de Nord, pe baza modelului numit „hibrid static”. În acest model, fiecare drept la plată este compus dintr‑un element „istoric” (denumit în continuare „elementul istoric”) și dintr‑un element „forfetar” legat de suprafață (denumit în continuare „elementul forfetar”), suma valorilor acestor elemente fiind echivalentă cu valoarea unitară a dreptului la plată. Pe de o parte, în vederea stabilirii valorii elementului istoric, un cuantum de referință stabilit pe baza plăților către agricultori în perioada de referință (anii 2000-2002) este împărțit la numărul de hectare eligibile declarate de agricultori, acest număr constituind astfel numărul de drepturi la plată acordate. În consecință, deși suma elementelor istorice constituie un cuantum fix stabilit pe baza plăților efectuate în perioada de referință, valoarea unitară a fiecărui element istoric al acestor drepturi la plată depinde de numărul de drepturi acordate în anul 2005 și, astfel, de numărul de hectare eligibile declarate în anul respectiv. Pe de altă parte, elementul forfetar are o valoare invariabilă, în speță de 78,33 euro.

71      În lumina acestor indicații și precizări trebuie să fie examinată, cu titlu principal, temeinicia prezentei acțiuni, începând cu examinarea celui de al doilea motiv invocat de Regatul Unit.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe erori de drept și de fapt privind deficiențele controalelor secundare și în special metodele de calcul al plăților necuvenite și al sancțiunilor aplicabile în caz de supradeclarare

72      Prin intermediul celui de al doilea motiv de anulare, întemeiat pe erori de drept și de fapt privind constatarea unor deficiențe ale controalelor secundare, Regatul Unit pune în discuție în special metoda de calcul al plăților necuvenite și al sancțiunilor aplicabile în caz de supradeclarare a suprafeței, metodă urmată de Comisie și utilizată în raportul de evaluare a riscului. Acest motiv este divizat în cinci critici, care se referă, prima, la reevaluarea retroactivă a valorii drepturilor la plată, a doua, la luarea în considerare, în cadrul noului calcul al drepturilor la plată, a diferențelor de suprafețe care afectează primele pentru animale, a treia, la recuperarea sumelor necuvenite, a patra, la reducerile și excluderile aplicabile în caz de supradeclarare a suprafeței și a cincea, la supradeclararea intenționată

73      Dat fiind că, spre deosebire de a doua și de a cincea critică, prima, a treia și a patra critică se referă în mod specific la metoda de calcul al plăților excedentare și al sancțiunilor în temeiul căreia riscul financiar la care este expus Fondul a fost evaluat în speță în raportul de evaluare a riscului, trebuie examinate mai întâi aceste trei critici, înainte de a analiza a doua și a cincea critică.

 Cu privire la prima, la a treia și la a patra critică, referitoare la metoda de evaluare a riscului financiar la care este expus Fondul

74      Prin intermediul primei, al celei de a treia și al celei de a patra critici invocate în susținerea prezentului motiv, Regatul Unit contestă în același timp unele constatări de deficiențe, efectuate de Comisie, care afectează anumite controale secundare și metoda de calcul preconizată de aceasta din urmă și utilizată în raportul de evaluare a riscului, unele plăți excedentare care trebuie recuperate și unele reduceri și excluderi aplicabile în caz de supradeclarare.

75      Aceste trei critici se referă la interpretarea mai multor dispoziții din Regulamentul nr. 796/2004 într‑o situație în care au fost efectuate plăți pe baza unor drepturi la plată acordate în mod necuvenit, însoțite de hectare neeligibile. Mai exact, situația în discuție în cadrul acestor critici privește faptul că, la acordarea inițială a drepturilor la plată în cadrul schemei de plată unică, au fost săvârșite erori cu privire la suprafața eligibilă. Astfel, anumitor agricultori li s‑a acordat un număr prea mare de drepturi la plată. Cu privire la metoda de acordare a drepturilor la plată aleasă de Regatul Unit (a se vedea punctul 70 de mai sus), pe de o parte, această acordare necuvenită a avut ca efect o subevaluare a valorii unitare a fiecărui drept la plată al agricultorilor interesați și, mai exact, a elementului lor istoric. Pe de altă parte, acordarea menționată a avut ca efect o supraevaluare a valorii totale a sumei acestor drepturi la plată ca urmare a elementului forfetar. Erorile privind suprafețele eligibile au fost perpetuate în anii următori, până la descoperirea lor în cadrul controalelor, astfel încât unele plăți au fost acordate pe baza unor hectare neeligibile.

76      În aceste condiții Regatul Unit susține, în esență, că, într‑o astfel de situație, valoarea unitară a drepturilor la plată trebuie majorată retroactiv, concomitent cu reducerea numărului acestora, în temeiul articolului 73a din Regulamentul nr. 796/2004 (prima critică) anterior aplicării dispozițiilor articolului 73 din același regulament, privind recuperarea sumelor necuvenite (a treia critică), și aplicării dispozițiilor articolului articolul 51 din regulamentul menționat, referitor la reducerile și excluderile aplicabile în caz de supradeclarare (a patra critică).

–       Cu privire la prima critică, referitoare la reevaluarea retroactivă a valorii drepturilor la plată

77      Regatul Unit susține că, spre deosebire de aprecierile Comisiei din cadrul procedurii de lichidare a conturilor, articolul 73a alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 796/2004 impune, fără a se ține seama de cunoștința agricultorului, ajustarea valorii drepturilor la plată în cazul acordării inițiale a unui număr prea mare de drepturi la plată. Cunoștința agricultorului nu ar avea un efect decât în contextul alineatului (2a) al acestei dispoziții, care ar fi însă inaplicabil în speță. În plus, arătând că Comisia ajustează ea însăși în mod sistematic, în temeiul articolului 73a alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 796/2004, valoarea drepturilor la plată pentru viitor, Regatul Unit constată că articolul 73a din regulamentul menționat nu operează nicio distincție între reevaluarea retroactivă și reevaluarea anticipativă și că un nou calcul anticipativ sistematic este chiar contrar acestor dispoziții. Drept răspuns la argumentele Comisiei, Regatul Unit susține că trimiterea de la articolul 73a alineatul (4) din Regulamentul nr. 796/2004 la articolul 73 din același regulament nu pune în discuție interpretarea proprie a articolului 73a din regulamentul menționat.

78      Comisia contestă temeinicia acestei argumentări.

79      În cadrul prezentei critici, părțile au opinii divergente, în esență, cu privire la problema dacă, în cazul acordării, ca urmare a unor erori privind suprafața eligibilă săvârșite în anul 2005 și perpetuate ulterior, a unui număr prea mare de drepturi la plată, care a avut ca efect o subevaluare a valorii unitare a acestora și o supraevaluare a valorii lor totale, articolul 73a din Regulamentul nr. 796/2004 impune, anterior aplicării dispozițiilor privind recuperarea sumelor necuvenite și sancțiunile aplicabile în cazul supradeclarării în discuție în cadrul celei de a treia și al celei de a patra critici din prezentul motiv, să se efectueze reevaluarea retroactivă a valorii unitare a drepturilor la plată.

80      În această privință, trebuie amintit că articolul 36 din Regulamentul nr. 73/2009 prevede că drepturile la plata pe hectar nu se modifică, exceptând cazul în care acest regulament prevede dispoziții contrare (Hotărârea din 5 iunie 2014, Vonk Noordegraaf, C‑105/13, Rep., EU:C:2014:1126, punctul 37).

81      Astfel, în măsura în care, conform articolului 34 alineatul (1) din Regulamentul nr. 73/2009, orice drept la plată activat conferă dreptul de plată a cuantumului pe care îl stabilește, o modificare a acestui cuantum ar avea drept consecință o diminuare sau o majorare a cuantumului ajutorului plătit agricultorului în cauză. Or, după cum reiese din considerentul (29) al Regulamentului nr. 1782/2003, unul dintre obiectivele schemei de plată unică este de a permite fiecărui agricultor să beneficieze în continuare de un nivel de ajutor echivalent sumelor care i‑au fost acordate în perioada de referință (Hotărârea Vonk Noordegraaf, punctul 80 de mai sus, EU:C:2014:1126, punctul 38).

82      Trebuie constatat totuși că nicio dispoziție a Regulamentului nr. 73/2009 nu prevede în mod expres posibilitatea de a modifica drepturile la plată ale unui agricultor care ar fi primit un număr prea mare de drepturi la plată în cadrul acordării inițiale (a se vedea în acest sens Hotărârea Vonk Noordegraaf, punctul 80 de mai sus, EU:C:2014:1126, punctul 40).

83      În schimb, articolul 73a din Regulamentul nr. 796/2004 prevede norme privind recuperarea drepturilor acordate în mod necuvenit din care reiese că, în împrejurările la care se referă acestea, drepturile la plată pot să facă obiectul unui nou calcul. Această dispoziție își are originea, astfel cum reiese din considerentul (15) al Regulamentului nr. 239/2005, prin care dispoziția respectivă a fost introdusă în Regulamentul nr. 796/2004, în voința de a stabili norme pentru cazul în care un agricultor ar primi anumite drepturi necuvenite la plată sau pentru cazul în care valoarea fiecăruia dintre drepturile la plată ar fi fost stabilită la un nivel incorect.

84      Întrucât Regatul Unit își întemeiază pe articolul 73a alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 coroborat, după caz, cu alineatul (2) al aceleiași dispoziții afirmația potrivit căreia trebuie, în caz de acordare necuvenită a anumitor drepturi la plată, să se procedeze la reducerea și la reevaluarea retroactivă a acestora, este necesară interpretarea articolului 73a din regulamentul menționat.

85      În acest scop, trebuie amintit că, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte (Hotărârea din 17 noiembrie 1983, Merck, 292/82, Rec., EU:C:1983:335, punctul 12).

86      În primul rând, trebuie amintite dispozițiile relevante ale articolului 73a din Regulamentul nr. 796/2004. În această privință, mai întâi, articolul 73a din Regulamentul nr. 796/2004 prevede la alineatul (1) că, în cazul în care anumite drepturi la plată s‑au acordat în mod necuvenit, agricultorul le cedează rezervei naționale și că se consideră că aceste drepturi nu au fost atribuite de la început. În continuare, reiese din articolul 73a alineatul (2) din Regulamentul nr. 796/2004 că, în cazul în care valoarea drepturilor la plată este prea mare, respectiva valoare se ajustează în consecință, considerându‑se că drepturile au fost acordate de la început la valoarea care rezultă în urma ajustării. În sfârșit, articolul 73a alineatul (2a) din Regulamentul nr. 796/2004, introdus prin Regulamentul nr. 972/2007, prevede că, în cazul în care, în sensul aplicării dispozițiilor de la alineatele (1) și (2) ale aceluiași articol, se stabilește faptul că unui agricultor i s‑au acordat anumite drepturi de plată în mod necuvenit, însă o astfel de alocare nu are niciun efect asupra valorii totale a drepturilor care i‑au fost acordate, acestea din urmă trebuie să facă obiectul unui nou calcul, sub rezerva faptului că erorile nu au putut fi detectate în mod rezonabil de agricultor (a se vedea în acest sens Hotărârea Vonk Noordegraaf, punctul 80 de mai sus, EU:C:2014:1126, punctul 41). Pe de altă parte, conform articolului 73a alineatul (4) din Regulamentul nr. 796/2004, sumele vărsate în mod necuvenit se recuperează în conformitate cu articolul 73 din același regulament, care se referă la recuperarea sumelor necuvenite.

87      În al doilea rând, trebuie arătat că, în speță, părțile sunt de acord cu privire la inaplicabilitatea dispozițiilor articolului 73a alineatul (2a) din Regulamentul nr. 796/2004, din moment ce acordarea necuvenită, deși a determinat o subevaluare a valorii unitare a drepturilor la plată, a afectat de asemenea, ca urmare a elementului forfetar, valoarea totală a drepturilor la plată.

88      În al treilea rând, în ceea ce privește interpretarea articolului 73a alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004, trebuie arătat că redactarea acestei dispoziții nu prevede și nici nu exclude în mod explicit reevaluarea retroactivă a valorii unitare a drepturilor la plată ca urmare a recuperării drepturilor acordate în mod necuvenit.

89      Părțile subliniază totuși că precizarea, care figurează la articolul 73a alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 796/2004, potrivit căreia se consideră că drepturile acordate în mod necuvenit nu au fost atribuite de la început ar putea fi înțeleasă în sensul că, în cazul în care o acordare în mod necuvenit a drepturilor la plată a afectat valoarea unitară a drepturilor acordate, trebuie să se efectueze o reevaluare a valorii unitare a drepturilor rămase.

90      Această interpretare a articolului 73a alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 nu rezistă însă la o analiză contextuală a respectivei dispoziții.

91      Astfel, trebuie arătat că o asemenea interpretare a articolului 73a alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 ar priva de sens, cel puțin parțial, adăugarea alineatului (2a) la această dispoziție prin Regulamentul nr. 972/2007. În cadrul articolului 73a alineatul (2a) din regulamentul menționat, în scopul aplicării alineatelor (1) și (2) ale aceluiași articol, reevaluarea valorii unitare a drepturilor la plată, în caz de acordare în mod necuvenit, este limitată la ipoteza, diferită, aspect agreat și de părți, de cea în discuție în prezenta cauză, în care acordarea în mod necuvenit menționată nu a avut niciun efect asupra valorii totale a drepturilor la plată, în măsura în care agricultorul putea în mod rezonabil să detecteze erorile săvârșite. Or, dacă articolul 73a alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 ar trebui interpretat în sensul că prevede el însuși obligația de a efectua o reevaluare retroactivă a valorii unitare a drepturilor la plată – fără a se lua în considerare efectul unei asemenea reevaluări asupra valorii totale a drepturilor la plată și aceasta, dacă este cazul, chiar atunci când agricultorul putea în mod rezonabil să detecteze erorile săvârșite –, această precizare care figurează la articolul 73a alineatul (2a) din Regulamentul nr. 796/2004 ar fi lipsită de orice utilitate și de orice relevanță.

92      Pe de altă parte, această interpretare este confirmată având în vedere motivele care au justificat introducerea prin Regulamentul nr. 972/2007 a alineatului (2a) la articolul 73a din Regulamentul nr. 796/2004. Astfel, așa cum reiese din considerentul (19) al Regulamentului nr. 972/2007, numai în cazurile în care atribuirea nejustificată a drepturilor nu a afectat valoarea totală a drepturilor la plată, ci doar numărul drepturilor agricultorului, statele membre corectează, atunci când agricultorul nu putea în mod rezonabil să detecteze erorile, atribuirea sau, după caz, tipul drepturilor, fără a reduce valoarea corespunzătoare, în conformitate cu această din urmă dispoziție.

93      În aceste condiții, este necesar să se considere că precizarea de la articolul 73a alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 796/2004, potrivit căreia „[s]e consideră că drepturile acordate în mod necuvenit nu au fost atribuite de la început”, nu poate fi interpretată în sensul că impune să se efectueze reevaluarea retroactivă a valorii unitare a drepturilor la plată. Dimpotrivă, este necesar să se interpreteze această precizare în coroborare cu articolul 73a alineatul (4) din regulamentul menționat, potrivit căruia „[s]umele vărsate în mod necuvenit se recuperează în conformitate cu articolul 73 [din același regulament]”. Rezultă că precizarea sus‑menționată care figurează la articolul 73a alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 796/2004 trebuie interpretată în sensul că are drept unic obiect să indice că ajutoarele acordate, dacă este cazul, pe baza unor drepturi atribuite în mod necuvenit sunt ele însele necuvenite, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile articolului 73 din Regulamentul nr. 796/2004, acestea trebuie restituite.

94      În plus, este necesar să se considere că această interpretare nu este contrară obiectivului schemei de plată unică. Astfel cum s‑a amintit la punctul 81 de mai sus, reiese, potrivit jurisprudenței, din considerentul (29) al Regulamentului nr. 1782/2003 că unul dintre obiectivele schemei de plată unică este de a permite fiecărui agricultor să beneficieze în continuare de un nivel de ajutor echivalent sumelor care i‑au fost acordate în perioada de referință (Hotărârea Vonk Noordegraaf, punctul 80 de mai sus, EU:C:2014:1126, punctul 38). După cum reiese din utilizarea adjectivului „echivalent”, această schemă nu garantează o identitate strictă a nivelului de ajutor.

95      În al patrulea rând, în ceea ce privește argumentele Regatului Unit întemeiate pe articolul 73a alineatul (2) din Regulamentul nr. 796/2004, trebuie arătat că această dispoziție prevede reevaluarea drepturilor la ajutor numai în sensul diminuării lor. În schimb, nu reiese în niciun fel din modul de redactare a dispoziției respective că permite o reevaluare în sensul majorării atunci când, ca urmare a unei acordări inițiale a unui număr prea mare de drepturi la plată, valoarea acestora din urmă a fost evaluată la un nivel prea redus.

96      Pe de altă parte, este necesar să se considere că, contrar celor susținute de Regatul Unit în ședință, articolul 73a alineatul (2) din Regulamentul nr. 796/2004 nu poate fi interpretat în sensul că impune o reevaluare retroactivă în sensul majorării valorii unitare a drepturilor la plată atunci când, în caz de acordare necuvenită a anumitor drepturi la plată și de subevaluare a valorii unitare a drepturilor acordate, valoarea totală a drepturilor acordate unui agricultor a fost supraevaluată. Astfel, pe lângă faptul că, interpretată în contextul articolului 73a alineatul (2a) din Regulamentul nr. 796/2004, utilizarea, la alineatul (2) al acestei dispoziții, a termenului „valoare” trebuie înțeleasă, în lipsa precizării că este vorba despre valoarea totală, drept valoarea unitară a drepturilor la plată individuale, interpretarea sugerată de Regatul Unit trebuie în orice caz să fie înlăturată pentru motive analoge celor care figurează la punctele 91 și 92 de mai sus.

97      Rezultă că, contrar susținerilor Regatului Unit, o coroborare a alineatelor (1) și (2) ale articolului 73a din Regulamentul nr. 796/2004 nu permite să se considere că, în cazul acordării inițiale a unui număr prea mare de drepturi la plată care au determinat o subevaluare a valorii unitare a drepturilor la plată afectând în același timp valoarea totală a drepturilor respective trebuie, la detectarea erorii, să se efectueze o reevaluare retroactivă a valorii unitare a drepturilor la plată după reducerea numărului acestora.

98      Pe de altă parte, în măsura în care Regatul Unit subliniază, în replica sa, că Comisia ar fi recunoscut caracterul eronat al analizei sale, întrucât aceasta ar fi admis că articolul 73a alineatul (2a) din Regulamentul nr. 796/2004, care face doar trimitere la cunoștința agricultorului, era inaplicabil, este suficient să se observe că nu reiese în niciun fel din înscrisurile din dosar că Comisia a intenționat să își întemeieze critica bazată pe reevaluarea sistematică a drepturilor la plată pe articolul 73a alineatul (2a) din Regulamentul nr. 796/2004.

99      Prin urmare, fără a fi necesar să se examineze argumentele Comisiei întemeiate pe articolul 73 alineatul (4) din Regulamentul nr. 796/2004 și referitoare la recuperarea plăților necuvenite, aspect care privește a treia critică din cadrul prezentului motiv, trebuie să se concluzioneze că prezenta critică trebuie înlăturată.

–       Cu privire la a treia critică, referitoare la recuperarea sumelor necuvenite

100    Regatul Unit contestă considerațiile Comisiei privind recuperarea sumelor necuvenite în temeiul articolului 73 din Regulamentul nr. 796/2004. Acesta apreciază în esență că, în caz de acordare inițială a unui număr prea mare de drepturi la plată, trebuie recalculate drepturile la plată, în conformitate cu articolul 73a din același regulament, înainte de a stabili sumele încasate în mod necuvenit care trebuie să fie recuperate. Ar rezulta că, într‑un astfel de caz, sumele referitoare la elementul istoric al ajutorului nu ar trebui restituite. Abordarea Comisiei, care ar stabili sumele ce trebuie recuperate pe baza valorii inițiale a drepturilor la plată inexistente, ar fi incompatibilă cu articolele 73 și 73a din Regulamentul nr. 796/2004 în măsura în care Comisia, pe de o parte, nu ar efectua ajustarea retroactivă a valorii drepturilor și, pe de altă parte, ar obliga agricultorii să ramburseze sume superioare pierderii reale a Fondului și plăților necuvenite. Astfel, abordarea Comisiei ar conduce la o sancționare a agricultorilor.

101    Comisia contestă temeinicia acestei argumentări.

102    În primul rând, trebuie amintit că, potrivit articolului 34 alineatul (1) din Regulamentul nr. 73/2009:

„Ajutorul din cadrul schemei de plată unică se acordă agricultorilor la activarea drepturilor de plată pe hectar eligibil. Drepturile de plată activate vor acorda dreptul la plata sumei stabilite în cadrul schemei.”

103    În al doilea rând, trebuie arătat că, potrivit articolului 73 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004, în cazul în care a primit plăți necuvenite, agricultorul în cauză are obligația de a returna sumele respective, majorate cu dobânzile calculate în conformitate cu alineatul (3) al acestei dispoziții.

104    În temeiul articolului 73 alineatul (4) primul paragraf din Regulamentul nr. 796/2004, obligația de rambursare prevăzută la articolul 73 alineatul (1) din regulamentul menționat nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când, în mod normal, eroarea nu ar fi putut fi depistată de agricultor. În plus, reiese din articolul 73 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 796/2004 că, cu toate acestea, în cazul în care eroarea este legată de date faptice pertinente pentru calculul ajutorului în cauză, primul paragraf al acestei dispoziții se aplică numai în situațiile în care decizia de rambursare nu a fost comunicată în termen de 12 luni după efectuarea plății.

105    În al treilea rând, reiese din jurisprudență că, atunci când legiuitorul Uniunii stabilește condiții de eligibilitate pentru acordarea unui ajutor, excluderea determinată de nerespectarea uneia dintre aceste condiții nu reprezintă o sancțiune, ci simpla consecință a neîndeplinirii respectivelor condiții prevăzute de lege (Hotărârea din 24 mai 2007, Maatschap Schonewille‑Prins, C‑45/05, Rep., EU:C:2007:296, punctul 47, și Hotărârea din 24 mai 2012, Hehenberger, C‑188/11, Rep., EU:C:2012:312, punctul 37).

106    În speță, trebuie să se arate că argumentația Regatului Unit este întemeiată pe premisa că, în caz de atribuire necuvenită a drepturilor la plată care a afectat în același timp valoarea unitară și valoarea totală a drepturilor, trebuie, conform articolului 73a din Regulamentul nr. 796/2004, să se efectueze reevaluarea retroactivă a valorii unitare a drepturilor la plată după reducerea numărului acestora, înainte chiar de a aplica dispozițiile articolului 73 din același regulament referitoare la recuperarea sumelor necuvenite.

107    Or, această premisă nu poate fi reținută.

108    Astfel, având în vedere considerațiile care figurează la punctul 97 de mai sus, o asemenea reevaluare nu se poate întemeia, contrar a ceea ce rezultă din argumentele Regatului Unit, pe dispozițiile articolului 73a din Regulamentul nr. 796/2004, atunci când, în cazul unor erori privind suprafața eligibilă datând din anul acordării drepturilor la plată, valoarea totală a acestora a fost afectată de erorile menționate.

109    În consecință, argumentația Regatului Unit întemeiată pe faptul că trebuie să se efectueze reevaluarea retroactivă a drepturilor la plată anterior aplicării articolului 73 din Regulamentul nr. 796/2004 nu poate fi reținută.

110    Această concluzie nu este repusă în discuție de celelalte argumente ale Regatului Unit, întemeiate pe faptul că aplicarea articolului 73 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 fără să se efectueze o reevaluare prealabilă a drepturilor la plată determină recuperări de sume mai mari decât riscul real la care este expus Fondul și constituie astfel o sancțiune pentru agricultor.

111    În această privință, pe de o parte, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul nr. 73/2009, ajutorul se acordă pentru drepturile de plată activate, adică pentru drepturile la plată însoțite de un număr corespunzător de hectare eligibile. Prin urmare, o eroare privind suprafața eligibilă afectează în orice caz, astfel cum subliniază în mod întemeiat Comisia, cuantumul ajutorului plătit în integralitatea sa.

112    Pe de altă parte, reiese din considerațiile de la punctul 93 de mai sus că un ajutor acordat pe baza drepturilor la plată acordate în mod necuvenit constituie, având în vedere dispozițiile articolului 73a alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 796/2004 coroborate cu cele ale articolului 73a alineatul (4) din același regulament, un ajutor necuvenit care trebuie să fie recuperat conform articolului 73 din regulamentul menționat.

113    Or, mai întâi, abordarea Regatului Unit constând în efectuarea reevaluării retroactive a valorii unitare a fiecărui drept la plată, anterior aplicării dispozițiilor articolului 73 din Regulamentul nr. 796/2004, și în recalcularea, pe baza unui număr corect de drepturi la plată astfel reevaluate, a cuantumului total al ajutorului care ar fi trebuit plătit agricultorului în lipsa erorii săvârșite în anul 2005 împiedică, astfel cum arată în mod întemeiat Comisia în răspunsul atât la prima, cât și la a treia critică din cadrul prezentului motiv, recuperarea corectă și efectivă a ajutoarelor necuvenite.

114    Astfel, în loc să considere drept necuvenit ajutorul acordat pe baza unui drept la plată atribuit în mod necuvenit și însoțit de o suprafață care nu este eligibilă în integralitatea sa, abordarea Regatului Unit are ca efect reducerea părții necuvenite la diferența dintre plata acordată și o plată revizuită pe baza drepturilor la plată reevaluate în sensul majorării lor și a numărului de hectare determinate drept eligibile, corespunzând cuantumului elementului forfetar al dreptului la plată acordat în mod necuvenit.

115    Or, este necesar să se considere că, în lipsa oricărei dispoziții care să prevadă, în cazul acordării necuvenite a anumitor drepturi la plată care au afectat valoarea totală a drepturilor la plată, reevaluarea retroactivă a valorii lor unitare în sensul majorării acestora, o astfel de interpretare este incompatibilă cu cerința unei interpretări stricte a condițiilor de suportare a cheltuielilor pe care Curtea a statuat‑o în contextul Regulamentului (CEE) nr. 729/70 al Consiliului din 21 aprilie 1970 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 94, p. 13), înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 160, p. 103), care a fost, la rândul său, înlocuit de Regulamentul nr. 1290/2005 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 noiembrie 2014, Țările de Jos/Comisia, C‑610/13 P, EU:C:2014:2349, punctul 41 și jurisprudența citată).

116    În continuare, în măsura în care, în replică, Regatul Unit subliniază că o abordare în temeiul căreia suma plătită în plus ar fi evaluată pe baza drepturilor la plată acordate inițial împiedică recuperarea corectă a sumei plătite nejustificat întrucât, după caz, aceasta are ca efect faptul că sumele plătite în plus nu ar fi recuperate niciodată sau are ca rezultat recuperări excesive, pe de o parte, în ceea ce privește recuperările excesive, este necesar să se arate că, având în vedere considerațiile prezentate la punctele 113 și 114 de mai sus, această argumentație nu poate decât să fie respinsă.

117    Pe de altă parte, în ceea ce privește argumentul întemeiat pe faptul că abordarea menționată, care ar fi cea a Comisiei, ar putea avea ca efect împiedicarea recuperării sumei plătite în plus ca urmare a unui calcul al ajutorului pe baza unor drepturi la plată inexistente, este necesar să se arate că acest argument, care a fost invocat în cererea introductivă numai în contextul celei de a patra critici și a fost prezentat cu privire la dispozițiile articolului 51 din Regulamentul nr. 796/2004, este invocat, în contextul stabilirii sumei plătite în plus, pentru prima dată în replică și că în aceasta este susținut numai prin trimitere la explicațiile care figurează în cererea introductivă, referitoare la a patra critică. În orice caz, este necesar să se arate că, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 93 de mai sus, un ajutor acordat pe baza unui drept la plată atribuit în mod necuvenit este el însuși necuvenit. Deși Regatul Unit afirmă că abordarea Comisiei ar avea efectul, în anumite împrejurări, de a nu se considera drept necuvenită o astfel de plată din moment ce aceasta ar calcula suma plătită în plus pe baza drepturilor la plată astfel cum au fost declarate, trebuie totuși să se observe că, în înscrisurile sale, Comisia arată în mod explicit, în răspunsul la primul motiv invocat de Regatul Unit, că un agricultor nu poate să obțină o plată pe baza unui drept la plată acordat în mod necuvenit. În plus, nu reiese din elementele din dosar că, în cadrul raportului de evaluare a riscului, Regatul Unit ar fi fost obligat să excludă din calculul sumelor plătite în plus anumite sume acordate pe baza unor drepturi la plată acordate în mod necuvenit.

118    În sfârșit, este necesar să se precizeze că, având în vedere jurisprudența citată la punctul 105 de mai sus, recuperarea nu constituie, contrar susținerilor Regatului Unit, o sancțiune, ci simpla consecință a nerespectării condițiilor de eligibilitate.

119    Pe de altă parte, trebuie adăugat că, în orice caz, articolul 73 alineatul (4) primul paragraf din Regulamentul nr. 796/2004 prevede că obligația de rambursare impusă la alineatul (1) al acestei dispoziții nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când, în mod normal, eroarea nu ar fi putut fi depistată de agricultor. Rezultă că agricultorul de bună‑credință este protejat de recuperarea ajutorului necuvenit atunci când eroarea care a afectat suprafața eligibilă sau acordarea drepturilor la plată este imputabilă autorităților și când el nu putea în mod normal să o depisteze.

120    Rezultă că prezenta critică trebuie respinsă.

–       Cu privire la a patra critică, referitoare la reducerile și excluderile aplicabile în caz de supradeclarare a suprafeței

121    Regatul Unit contestă considerația potrivit căreia ar fi aplicat în mod eronat dispozițiile articolului 51 din Regulamentul nr. 796/2004. În primul rând, acesta apreciază că, în cazul în care au fost săvârșite erori la acordarea inițială a drepturilor, sancțiunile vizate la articolul menționat nu pot fi aplicate decât după ce a fost recalculată valoarea drepturilor la plată în conformitate cu articolul 73a din același regulament. În al doilea rând, deși admite că trebuie să se poată aplica sancțiuni pentru toți anii de raportare atunci când agricultorul declară o suprafață care nu este eligibilă pentru a activa un drept la plată de care dispune în mod real, Regatul Unit subliniază totuși că Comisia a apreciat în mod eronat că, în cazul unor erori săvârșite la acordarea inițială a drepturilor la plată și perpetuate în anii de raportare următori, ar trebui aplicate sancțiuni nu numai pentru anul 2005, ci și pentru anii ulteriori, chiar și atunci când agricultorul declară în mod corect hectarele eligibile pentru a activa drepturile la plată de care dispune în mod efectiv. Dispozițiile articolului 51 din Regulamentul nr. 796/2004 ar opera astfel o distincție între supradeclarări de suprafață care determină activarea de drepturi la plată la dispoziția efectivă a unui agricultor și supradeclarări care induc o eroare săvârșită la acordarea inițială a drepturilor la plată. Astfel, ar rezulta atât din economia articolului 51 alineatele (1) și (2a) din Regulamentul nr. 796/2004, confirmată de articolul 57 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1122/2009, cât și, cu titlu subsidiar, din principiul aplicării retroactive a sancțiunii mai favorabile, în speță articolul menționat 57 alineatul (2) al doilea paragraf din acest ultim regulament, că nicio sancțiune nu este datorată pentru anii ulteriori.

122    Comisia contestă temeinicia argumentelor Regatului Unit.

123    Într‑o primă etapă, este necesar să se arate că argumentația invocată de Regatul Unit în susținerea prezentei critici este întemeiată pe premisa potrivit căreia, anterior aplicării reducerilor și excluderilor în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul nr. 796/2004, este necesar să se aplice articolul 73a din același regulament, astfel cum este interpretat de Regatul Unit.

124    În această privință, este suficient să se amintească faptul că, așa cum reiese de la punctele 97 și 108 de mai sus, această premisă este eronată.

125    Astfel, s‑a arătat deja, la punctele 97 și 108 de mai sus, că articolul 73a din Regulamentul nr. 796/2004 nu poate fi interpretat în sensul că ar prevedea, în împrejurări precum cele în discuție în prezenta cauză, o reevaluare retroactivă a valorii drepturilor la plată.

126    Rezultă de asemenea că, în măsura în care articolul 73a din Regulamentul nr. 796/2004 nu permite, în împrejurări precum cele din prezenta cauză, noul calcul retroactiv al drepturilor la plată, Regatul Unit nu poate reproșa Comisiei că tratează în mod diferit suprafața declarată și drepturile la plată declarate în măsura în care aceasta o ajustează pe prima, însă nu le ajustează pe cele din urmă.

127    Într‑o a doua etapă, pe de o parte, Regatul Unit consideră că, în ceea ce privește anul de raportare 2005, în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004, trebuie să se aplice o sancțiune pentru supradeclarare, cu precizarea că această sancțiune trebuie să fie calculată pe baza drepturilor la plată, astfel cum au fost corectate retroactiv. Pe de altă parte, în ceea ce privește anii de raportare ulteriori în care a fost perpetuată aceeași eroare, Regatul Unit apreciază că aplicarea coroborată a alineatelor (1) și (2a) ale articolului 51 din Regulamentul nr. 796/2004 are ca efect excluderea oricărei sancțiuni pentru anii respectivi. Această considerație este întemeiată pe economia dispozițiilor menționate, în sensul că, potrivit Regatului Unit, atunci când agricultorul declară o suprafață eligibilă suficientă pentru a activa drepturile la plată de care dispune în mod real (și anume, dacă este cazul, după reducerea numărului acestora și după reevaluarea valorii lor), nu este util, în conformitate cu articolul 51 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 796/2004, să fie sancționat.

128    În vederea examinării temeiniciei acestor argumente trebuie să se verifice, pe de o parte, dacă articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 impune, în pofida redactării articolului 73a din același regulament, să se efectueze reevaluarea retroactivă a valorii drepturilor la plată și, pe de altă parte, dacă reiese din articolul 51 alineatul (2a) din regulamentul menționat că, astfel cum afirmă Regatul Unit, nu trebuie aplicată nicio sancțiune în măsura în care agricultorul declară o suprafață suficientă pentru a activa numărul de drepturi la plată de care dispune în mod real.

129    Mai întâi trebuie arătat, cu titlu introductiv, că obiectivele Regulamentului nr. 796/2004 și în special ale articolului 51 sunt, conform considerentelor (29) și (55) ale regulamentului menționat, să se asigure un control eficient al respectării dispozițiilor privind schemele de ajutor gestionate în cadrul sistemului integrat și, respectiv, pentru a proteja în mod eficient interesele financiare ale Uniunii, să se adopte măsuri adecvate de combatere a neregulilor și fraudelor (a se vedea prin analogie Hotărârea din 28 noiembrie 2002, Agrargenossenschaft Pretzsch, C‑417/00, Rec., EU:C:2002:715, punctul 33).

130    În continuare, articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 prevede, pentru cazul în care suprafața declarată în cererea de ajutor este mai mare decât suprafața determinată în urma unui control, sancțiuni progresive în funcție de gravitatea neregularității săvârșite (a se vedea prin analogie Hotărârea Agrargenossenschaft Pretzsch, punctul 129 de mai sus, EU:C:2002:715, punctul 35). În primul rând, atunci când diferența dintre suprafața declarată și cea determinată în conformitate cu articolul 50 alineatele (3) și (5) din același regulament depășește 3 % sau două hectare, dar fără a depăși 20 % din suprafața determinată, valoarea ajutorului se calculează pe baza suprafeței determinate, din care se scade dublul diferenței constatate. În al doilea rând, atunci când diferența menționată depășește 20 % din suprafața determinată, nu se acordă niciun ajutor. În al treilea rând, atunci când această diferență este mai mare de 50 %, agricultorul este încă o dată exclus de la ajutor până la nivelul unei sume egale cu suma corespunzătoare diferenței dintre suprafața declarată și suprafața determinată în conformitate cu articolul 50 alineatele (3) și (5) din Regulamentul nr. 796/2004.

131    În schimb, pe de o parte, articolul 51 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 796/2004 prevede la primul paragraf că aceste reduceri și excluderi nu se aplică în cazul în care un agricultor declară o suprafață mai mare decât drepturile la plată, iar suprafața declarată îndeplinește toate celelalte criterii de eligibilitate. Pe de altă parte, în conformitate cu al doilea paragraf al acestei dispoziții, în cazul în care un agricultor declară o suprafață mai mare decât drepturile la plată, iar suprafața declarată nu îndeplinește toate celelalte criterii de eligibilitate, diferența menționată la articolul 51 alineatul (1) din același regulament este diferența dintre suprafața care îndeplinește toate celelalte criterii de eligibilitate și suma a drepturilor la plată declarate.

132    În sfârșit, trebuie adăugat că reiese din jurisprudență că, în cazul în care autoritatea competentă descoperă că un solicitant de ajutor a prezentat o declarație eronată, fără intenție, care a determinat o supraevaluare a suprafeței eligibile pentru ajutor și dacă aceeași eroare a fost săvârșită în anii precedenți anului în cursul căruia a fost divulgată o astfel de eroare, ceea ce a determinat pentru fiecare dintre acești ani o supraevaluare a suprafeței eligibile pentru ajutor, autoritatea respectivă este obligată, sub rezerva respectării termenelor de prescripție prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2988/95, să diminueze suprafața efectiv stabilită în vederea calculării ajutorului acordat pentru ansamblul anilor vizați (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 noiembrie 2002, Strawson și Gagg & Sons, C‑304/00, Rec., EU:C:2002:695, punctul 64, și Hotărârea din 25 iulie 2006, Belgia/Comisia, T‑221/04, EU:T:2006:223, punctul 88).

133    Acestea sunt considerațiile în lumina cărora trebuie analizate succesiv cele două probleme ridicate la punctul 128 de mai sus.

134    În primul rând, în ceea ce privește problema dacă reducerile și excluderile prevăzute la articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 trebuie să fie stabilite pe baza unei valori unitare recalculate a drepturilor la plată, este necesar să se arate că, contrar susținerilor Regatului Unit, nu reiese nici din modul de redactare a acestui articol, care ar fi, potrivit statului membru menționat, „exprimat […] în termeni de drepturi”, nici din interpretarea sa în lumina definiției noțiunii „suprafață determinată” de la articolul 2 punctul 22 din acest regulament că sancțiunea prevăzută la articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 trebuie determinată pe baza drepturilor la plată recalculate retroactiv.

135    Astfel, reiese din modul de redactare a articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 că reducerile și excluderile care sunt prevăzute în acesta se aplică din moment ce suprafața declarată de agricultor este mai mare decât suprafața determinată în conformitate în special cu articolul 50 alineatul (3) din același regulament și dacă diferența dintre cele două suprafețe depășește marjele indicate prin această dispoziție.

136    Or, deși reiese din dispoziția respectivă că o supradeclarare este sancționată prin reducerea, în condițiile enunțate în aceasta, a suprafeței determinate pe baza căreia este calculată valoarea ajutorului, trebuie totuși să se constate că, având în vedere înșiși termenii acestei dispoziții, aplicarea sa nu este subordonată în niciun fel unei reevaluări prealabile a valorii unitare a drepturilor la plată în caz de acordare necuvenită a unor astfel de drepturi.

137    În plus, în măsura în care Regatul Unit se referă la articolul 2 punctul 22 din Regulamentul nr. 796/2004, este necesar să se observe că, în sensul acestei dispoziții, o suprafață este determinată numai dacă este în conformitate cu toate condițiile de acordare a unui ajutor, cu precizarea că, în ceea ce privește schema de plată unică, suprafața declarată nu poate fi considerată ca fiind determinată decât în cazul în care este însoțită de un număr corespunzător de drepturi la plată.

138    Or, presupunând chiar, așa cum arată Regatul Unit, că articolul 2 punctul 22 din Regulamentul nr. 796/2004 definește astfel suprafața determinată în raport cu suprafața însoțită de un număr de drepturi la plată de care agricultorul dispune în mod real și că această definiție este relevantă în contextul articolului 51 din regulamentul menționat, această definiție nu este de natură să impună calculul sancțiunii aplicabile în temeiul articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 pe baza unei valori recalculate a drepturilor la plată. Astfel, articolul 2 punctul 22 din regulamentul menționat nu conține nicio indicație cu privire la valoarea drepturilor la plată de care ar trebui, dacă este cazul, să se țină cont.

139    Această interpretare a articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 se impune cu atât mai mult, pe de o parte, având în vedere dispozițiile articolului 50 din același regulament și în special dispozițiile alineatului (2) al acestuia. Reiese din articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul nr. 796/2004, care definește baza de calcul al ajutorului, că, în cazul în care există diferențe între drepturile la plată declarate și suprafața declarată, ajutorul se calculează luând în considerare baza cea mai mică. Cu alte cuvinte, reiese din această dispoziție că, în lipsa oricărei indicații contrare, calculul ajutorului se efectuează pe baza drepturilor la plată declarate de agricultor, fără să fie necesar să se ia în considerare o eventuală reevaluare în sensul majorării valorii unitare a acestora.

140    Pe de altă parte, această interpretare a dispozițiilor articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 este coerentă cu interpretarea articolului 73a din același regulament, efectuată în cadrul primei critici invocate în susținerea prezentului motiv, în sensul că, astfel cum s‑a amintit la punctul 125 de mai sus, acesta din urmă nu prevede, în împrejurări precum cele în discuție în prezenta cauză, nicio reevaluare retroactivă a valorii drepturilor la plată.

141    Prin urmare, argumentele Regatului Unit întemeiate pe articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004, interpretat în lumina articolul 2 punctul 22 din regulamentul menționat, nu sunt de natură să stabilească faptul că reducerile și excluderile trebuie determinate pe baza drepturilor la plată reevaluate retroactiv.

142    În al doilea rând, în ceea ce privește aspectul dacă, în cazul perpetuării unei erori privind suprafața eligibilă, precum cea săvârșită inițial în anul 2005, articolul 51 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 796/2004 exclude aplicarea unei reduceri sau a unei excluderi în temeiul alineatului (1) din această dispoziție în măsura în care agricultorul declară o suprafață suficientă pentru a activa numărul de drepturi la plată de care dispune în mod real, este necesar să se amintească faptul că reiese din articolul 51 alineatul (2a) din regulamentul menționat că, în cazul în care un agricultor declară o suprafață mai mare decât drepturile la plată, iar suprafața declarată îndeplinește toate celelalte criterii de eligibilitate, reducerile și excluderile prevăzute la alineatul (1) al acestei dispoziții nu se aplică, cu precizarea că, dacă, într‑un asemenea caz, suprafața declarată nu îndeplinește toate celelalte criterii de eligibilitate, diferența menționată la alineatul (1) al aceluiași articol 51 este diferența dintre suprafața care îndeplinește toate celelalte criterii de eligibilitate și suma drepturilor la plată declarate.

143    Primo, reiese astfel din coroborarea celor două paragrafe ale articolului 51 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 796/2004 că, pe lângă faptul că termenii acestei dispoziții nu prevăd nicio rezervă cu privire la ipoteza repetării unei supradeclarări care a determinat inițial acordarea unui număr prea mare de drepturi la plată și nu instituie nicio distincție între o supradeclarare făcută la momentul acordării inițiale a drepturilor și reiterată ulterior și o supradeclarare făcută după acordarea menționată, această dispoziție se aplică, astfel cum subliniază pe de altă parte Comisia, atunci când suprafața declarată de agricultor depășește numărul de drepturi la plată declarate de acesta fără a lua în considerare numărul de drepturi pe care le deține efectiv. Astfel, deși, în mod cert, primul paragraf al dispoziției respective nu definește drepturile la plată menționate în cadrul acesteia ca fiind cele declarate, această calificare este totuși efectuată în mod explicit potrivit termenilor celui de al doilea paragraf al aceleiași dispoziții.

144    Prin urmare, în conformitate cu articolul 51 alineatul (2a) primul paragraf din Regulamentul nr. 796/2004, numai în ipoteza în care suprafața declarată este mai mare decât numărul de drepturi la plată declarate și în care suprafața menționată îndeplinește toate celelalte criterii de eligibilitate, reducerile și excluderile instituite la alineatul (1) al acestei dispoziții nu se aplică.

145    În schimb, contrar argumentelor Regatului Unit, comparația dintre suprafața declarată și drepturile la plată declarate se efectuează, în cadrul articolului 51 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 796/2004, fără a lua în considerare numărul de drepturi la plată de care agricultorul dispune în mod real, dacă este cazul după recuperarea drepturilor acordate necuvenit în temeiul articolului 73a din Regulamentul nr. 796/2004.

146    Secundo, trebuie adăugat că această interpretare literală a articolului 51 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 796/2004 este confirmată de asemenea de o interpretare contextuală și teleologică a acestei dispoziții.

147    În această privință, pe de o parte, trebuie amintit că articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul nr. 796/2004 prevede că, în cazul în care există diferențe între drepturile la plată declarate și suprafața declarată, calculul ajutorului în cadrul schemei de plată unică se efectuează luând în considerare baza cea mai mică. Această dispoziție definește astfel baza de calcul al cuantumului ajutorului.

148    Pe de altă parte, astfel cum s‑a arătat deja la punctul 129 de mai sus, articolul 51 din Regulamentul nr. 796/2004 se înscrie, în esență, în obiectivul protejării în mod eficient a intereselor financiare ale Uniunii, prin intermediul combaterii neregulilor și fraudelor. În acest scop, în cazul în care suprafața declarată este mai mare decât suprafața determinată, articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 prevede sancțiuni progresive (a se vedea punctul 130 de mai sus).

149    În schimb, astfel cum reiese din considerentul (12) al Regulamentului nr. 659/2006, prin care a fost introdus alineatul (2a) la articolul 51 din Regulamentul nr. 796/2004, asemenea sancțiuni sunt considerate inutile în cazul în care, atunci când agricultorul declară o suprafață mai mare decât drepturile la plată, suprafața declarată îndeplinește toate celelalte condiții de admisibilitate. Astfel, într‑un asemenea caz, după cum precizează același considerent, articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul nr. 796/2004 prevede că numărul de hectare însoțite de drepturi la plată corespunzătoare constituie baza pentru calcularea ajutorului.

150    Astfel, pe de o parte, legătura efectuată, în considerentul (12) al Regulamentului nr. 659/2006, între articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul nr. 796/2004, dispoziție întemeiată în mod explicit pe o comparație între suprafața declarată și drepturile la plată declarate, și articolul 51 alineatul (2a) din acest din urmă regulament confirmă concluzia potrivit căreia comparația care trebuie efectuată în temeiul acestei din urmă dispoziții trebuie să se facă între, pe de o parte, suprafața declarată și, pe de altă parte, drepturile la plată declarate, iar nu drepturile la plată deținute în mod efectiv de agricultor, dacă este cazul după recuperarea drepturilor acordate în mod necuvenit în temeiul articolului 73a din Regulamentul nr. 796/2004.

151    Pe de altă parte, având în vedere economia generală a articolului 51 din Regulamentul nr. 796/2004, care vizează combaterea neregulilor și a fraudelor, introducerea alineatului (2a) în această dispoziție se întemeiază pe considerația potrivit căreia, în cazul în care există diferențe între suprafața declarată și drepturile la plată declarate, nu există, în principiu, niciun risc de neregulă sau de fraudă cu condiția ca suprafața declarată să îndeplinească toate celelalte criterii de admisibilitate. Astfel, în cazul unei asemenea diferențe între suprafața declarată și numărul de drepturi declarate, cuantumul ajutorului este determinat, în orice caz, în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din regulamentul menționat, pe baza cea mai mică, așa încât este exclus, în orice situație, ca un ajutor să fie plătit pe baza unei suprafețe care nu este determinată. În consecință, în principiu, nu există, într‑un astfel de caz, niciun risc de plată acordată în mod necuvenit pe baza unei suprafețe care nu este determinată.

152    Tertio, este necesar să se arate că este adevărat că, astfel cum a arătat Regatul Unit, această interpretare a articolului 51 din Regulamentul nr. 796/2004, în special a alineatului (2a), nu exclude ca, în mod excepțional, o sancțiune să fie calculată pe baza unor drepturi la plată inexistente atunci când agricultorul declară un număr de drepturi mai mare decât numărul de drepturi la plată de care dispune în mod real.

153    Trebuie să se considere însă că, fără a fi necesar să se determine dacă, astfel cum susține Regatul Unit, trimiterea la suprafața determinată de la articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 trebuie interpretată drept o trimitere la suprafața eligibilă însoțită de un număr corespunzător de drepturi la plată declarate sau de drepturi la plată declarate de care agricultorul dispune în mod real, împrejurarea menționată la punctul 152 de mai sus nu este, contrar celor susținute de Regatul Unit în ședință, de natură să atragă nelegalitatea deciziei atacate.

154    Astfel, pe lângă faptul că Regatul Unit nu a contestat legalitatea articolului 51 din Regulamentul nr. 796/2004, este necesar să se considere că această împrejurare, deși regretabilă, nu este de natură să răstoarne interpretarea formulată mai sus a dispozițiilor articolului 51 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 796/2004 și care se impune având în vedere analiza lor literală, contextuală și teleologică.

155    În această privință, trebuie adăugat de altfel că Regulamentul nr. 1122/2009, care a abrogat și a înlocuit Regulamentul nr. 796/2004 începând de la 1 ianuarie 2010, prevede în prezent în mod explicit la articolul 57 alineatul (2) a doua liniuță, intitulat „Baza de calcul aplicabilă suprafețelor declarate”, că „dacă numărul drepturilor la plată declarate este mai mare decât numărul drepturilor de plată de care dispune agricultorul, drepturile la plată declarate se reduc la numărul de drepturi la plată de care dispune agricultorul”.

156    Această nouă dispoziție este întemeiată, astfel cum reiese din considerentul (78) al Regulamentului nr. 1122/2009, pe considerația potrivit căreia:

„Plata ajutoarelor din cadrul unei scheme de plăți unice necesită un număr egal de drepturi la plată și hectare eligibile. Prin urmare, în scopul aplicării acestei scheme, este necesar să se prevadă că respectiva calculare a plății în cazul în care există discrepanțe între drepturile de plată declarate și suprafața declarată se bazează pe cea mai mică dimensiune. Pentru a evita calculele bazate pe drepturi inexistente, trebuie să se prevadă că numărul drepturilor la plată utilizate la calculare nu depășește numărul de drepturi la plată de care dispun agricultorii.”

157    Or, contrar argumentației Regatului Unit întemeiate pe faptul că propria interpretare a articolului 51 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 796/2004 ar fi confirmată de articolul 57 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1122/2009, este necesar să se arate că adoptarea acestui din urmă regulament și modificările pe care le implică nu pot să altereze interpretarea articolului 51 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 796/2004 astfel cum a fost reținută mai sus și să justifice o interpretare a acestei din urmă dispoziții care ar fi contrară nu numai redactării sale, ci și motivelor care au inspirat introducerea sa în regulamentul menționat (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 16 septembrie 2013, Țările de Jos/Comisia, T‑343/11, EU:T:2013:468, punctul 91).

158    Astfel, pe lângă faptul că, din perspectiva titlului său, articolul 57 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1122/2009 are un obiect diferit de cel al articolului 51 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 796/2004, întrucât acesta din urmă privește reducerile și excluderile aplicabile în caz de supradeclarare, trebuie, fără a fi necesar să se interpreteze articolul 57 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1122/2009, să se arate că acest din urmă regulament nu era aplicabil la momentul controalelor în cadrul cărora au fost descoperite erorile datorate supradeclarărilor, regulamentul menționat fiind aplicabil, în conformitate cu articolul 87 al doilea paragraf, numai cererilor introduse pe parcursul anilor de comercializare sau al perioadelor de referință pentru prime care încep de la 1 ianuarie 2010.

159    În al treilea rând, în măsura în care Regatul Unit înțelege să își susțină afirmațiile privind interpretarea dispozițiilor articolului 51 din Regulamentul nr. 796/2004 prin prezentarea de exemple de calcul al sancțiunilor în temeiul dispozițiilor menționate, trebuie adăugat că astfel de exemple, formulate cu titlu pur exemplificativ, nu sunt de natură să dovedească faptul că în mod greșit Comisia a reproșat Regatului Unit că a calculat eronat sancțiunile în temeiul dispozițiilor menționate anterior și că metoda de calcul utilizată, în ceea ce privește sancțiunile aplicabile în caz de supradeclarare, pentru evaluarea riscului financiar la care este expus Fondul este eronată.

160    Într‑o a treia și ultimă etapă, Regatul Unit invocă, în subsidiar, principiul aplicării retroactive a sancțiunii mai ușoare. În această privință, Regatul Unit apreciază în esență că articolul 57 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1122/2009 constituie o normă nouă referitoare la aplicarea reducerilor și excluderilor și că, întrucât această normă este mai favorabilă decât cea care rezultă din articolul 51 din Regulamentul nr. 796/2004 astfel cum este interpretată de Comisie, ea trebuie să se aplice retroactiv. Această normă nouă ar avea ca efect înlăturarea reducerilor și excluderilor aplicabile în caz de supradeclarare atunci când agricultorul declară o suprafață eligibilă cel puțin egală cu numărul de drepturi la plată declarate, întrucât acest număr nu poate depăși numărul de drepturi la plată de care dispune.

161    În această privință, astfel cum s‑a arătat deja la punctul 158 de mai sus, trebuie amintit că, în temeiul articolului 87 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1122/2009, acesta este aplicabil numai cererilor introduse pe parcursul anilor de comercializare sau al perioadelor de referință pentru prime care încep de la 1 ianuarie 2010, astfel încât Regulamentul nr. 796/2004 era, în principiu, aplicabil cererilor de ajutor introduse pentru anul 2009. Totuși, trebuie amintit de asemenea că, potrivit articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2988/95, în cazul modificării ulterioare a dispozițiilor care impun sancțiuni administrative și care sunt incluse în normele Uniunii, se aplică retroactiv dispozițiile mai favorabile.

162    Potrivit jurisprudenței, reducerile și excluderile ajutoarelor, precum cele prevăzute la articolul 51 din Regulamentul nr. 796/2004, constituie o sancțiune administrativă în sensul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2988/95 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 iulie 1997, National Farmers’ Union și alții, C‑354/95, Rec., EU:C:1997:379, punctele 40 și 41, Hotărârea Strawson și Gagg & Sons, punctul 132 de mai sus, EU:C:2002:695, punctul 46, și Hotărârea din 4 mai 2006, Haug, C‑286/05, Rec., EU:C:2006:296, punctul 21).

163    În schimb, reiese de asemenea din jurisprudență că dispozițiile referitoare la stabilirea unei baze de calcul nu constituie o sancțiune administrativă (a se vedea în acest sens Hotărârea Haug, punctul 162 de mai sus, EU:C:2006:296, punctul 24).

164    Or, aceasta este tocmai situația articolului 57 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1122/2009, invocat de Regatul Unit.

165    Astfel, articolul 57 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1122/2009, potrivit căruia „dacă numărul drepturilor la plată declarate este mai mare decât numărul drepturilor de plată de care dispune agricultorul, drepturile la plată declarate se reduc la numărul de drepturi la plată de care dispune agricultorul”, se intră, astfel cum reiese din titlul său și cum a arătat Comisia în ședință, în definiția bazei de calcul aplicabile suprafețelor declarate.

166    În plus, articolul 57 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1122/2009 nu modifică nicidecum normele privind reducerile și excluderile, astfel cum rezultă acestea din articolul 58 din Regulamentul nr. 1122/2009. Acest din urmă articol reia, pe de altă parte, normele care figurează la articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004, precizându‑se totodată că dispozițiile articolului 51 alineatul (2a) din Regulamentul nr. 796/2004, care au constituit o excepție de la reducerile și excluderile de la articolul 51 alineatul (1) din același regulament, nu sunt reluate la articolul 58 din Regulamentul nr. 1122/2009.

167    În consecință, argumentele Regatului Unit privind aplicarea retroactivă a unei sancțiuni mai ușoare nu pot fi admise.

168    Prin urmare, a patra critică trebuie respinsă în totalitate.

 Cu privire la a doua critică, referitoare la luarea în considerare, în cadrul noului calcul al drepturilor la plată, a diferențelor de suprafețe care afectează primele pentru animale

169    Regatul Unit susține, în esență, că Comisia a considerat în mod eronat că elementul istoric putea fi afectat de erori săvârșite cu privire la determinarea suprafețelor referitoare la primele pentru animale. Astfel, ar rezulta din Decizia 2010/399/UE a Comisiei din 15 iulie 2010 de excludere de la finanțarea din fondurile Uniunii Europene a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii „Garantare” a FEOGA, în cadrul FEGA și în cadrul FEADR (JO L 184, p. 6) că, în ceea ce privește anul de raportare 2004, Comisia a aplicat numai o corecție forfetară de 2 % la cheltuielile efectuate în cadrul schemei primei pentru extensificare. Or, același risc, extrem de scăzut, ar apărea, având în vedere marea similaritate a schemelor și a condițiilor asociate, în perioada de referință.

170    Comisia contestă temeinicia acestei argumentări.

171    În speță, reiese din elementele dosarului că, în cadrul procedurii de lichidare a conturilor, Comisia a apreciat că noul calcul al drepturilor la plată, astfel cum a fost efectuat de Regatul Unit, lua în considerare numai elementul forfetar, în condițiile în care nu fusese realizat niciun control pentru a determina dacă diferențele de suprafețe afectau de asemenea primele pentru animale plătite în perioada de referință, cuprinsă între 2000 și 2002, și, prin urmare, elementul istoric al drepturilor la plată.

172    Or, chiar presupunând că, astfel cum afirmă Regatul Unit, riscul datorat lipsei verificării incidenței unor erori privind determinarea suprafețelor referitoare la primele pentru animale ar fi fost foarte scăzut, trebuie totuși să se constate că Regatul Unit nu a repus în discuție în niciun fel constatarea propriu‑zisă potrivit căreia acesta nu a efectuat o astfel de verificare. Așadar, Regatul Unit nu contestă existența unor diferențe de suprafețe care ar fi afectat primele pentru animale. În plus, acest stat membru a confirmat în ședință, ca răspuns la o întrebare adresată de Tribunal, că nu a efectuat verificări ale incidenței eventuale a unor asemenea diferențe asupra elementului istoric al drepturilor la plată, aspect care a fost consemnat în procesul‑verbal al ședinței.

173    În consecință, având în vedere jurisprudența citată la punctul 65 de mai sus, potrivit căreia, deși îi revine Comisiei sarcina să prezinte un element de probă cu privire la îndoiala serioasă și rezonabilă pe care o are față de controalele efectuate de administrațiile naționale sau față de cifrele transmise de acestea, statului membru în cauză îi revine sarcina să demonstreze inexactitatea constatărilor Comisiei, Regatul Unit nu a reușit să infirme aceste constatări ale Comisiei, astfel cum sunt rezumate în esență la punctul 171 de mai sus.

174    Pe de altă parte, în măsura în care Regatul Unit arată că riscul implicat de lipsa unor verificări în ceea ce privește primele pentru animale ar fi extrem de scăzut, trebuie arătat că coeficientul de corecție financiară aplicat în speță a fost justificat de un ansamblu de deficiențe identificate de Comisie în cadrul controalelor‑cheie și secundare și reiese dintr‑o evaluare a riscului efectuată de Regatul Unit însuși. Or, pe lângă faptul că acesta din urmă a omis să explice în ce mod coeficientul de 5,19 % era, după caz, afectat de luarea în considerare a lipsei verificărilor menționate, este suficient să se observe că, chiar dacă ar fi creat un risc neglijabil pentru Fond, această considerație nu ar fi de natură să repună în discuție aplicarea în speță a coeficientului de corecție punctuală de 5,19 %.

175    Prin urmare, prezenta critică trebuie respinsă.

 Cu privire la a cincea critică, referitoare la supradeclararea intenționată

176    Regatul Unit contestă constatarea unor deficiențe care afectează controalele secundare referitoare la supradeclararea intenționată vizată la articolul 53 din Regulamentul nr. 796/2004. Acesta arată, în esență, că supradeclararea intenționată constituie o fraudă care poate să facă obiectul unor sancțiuni penale și, în dreptul din Irlanda de Nord, al unei infracțiuni. Prin urmare, deși este adevărat că articolul 53 din Regulamentul nr. 796/2004 instituie o sancțiune de natură administrativă, iar nu penală, este la fel de adevărat că Departamentul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din Irlanda de Nord (Northern Ireland Department of Agriculture and Rural Development, DARD) poate să concluzioneze că un agricultor a prezentat o cerere frauduloasă numai atunci când acest fapt a fost stabilit printr‑o procedură penală obișnuită. Comisia nu poate reproșa Regatului Unit nici faptul că DARD nu a transmis Serviciului Central de Investigații (Central Investigation Service, CIS) cazurile care, potrivit Comisiei, ar fi trebuit transmise, iar aceasta cu atât mai mult cu cât nu ar exista nicio obligație de trimitere de acest fel atunci când, în orice caz, elementele de probă sunt insuficiente. Regatul Unit adaugă, pe de altă parte, că cererile frauduloase sunt extrem de rare, astfel încât proporția cheltuielilor expuse riscului din cauza supradeclarării intenționate în Irlanda de Nord este probabil extrem de redusă.

177    Comisia contestă temeinicia argumentelor Regatului Unit.

178    În primul rând, trebuie arătat că, în ședință, în răspuns la o întrebare adresată de Tribunal, Regatul Unit s‑a desistat, ca urmare a Hotărârii din 27 februarie 2013, Polonia/Comisia (T‑241/10, EU:T:2013:96), de argumentația sa întemeiată, în esență, pe faptul că Comisia i‑ar fi reproșat în mod eronat că a condiționat sancționarea supradeclarării intenționate în temeiul articolului 53 din Regulamentul nr. 796/2004 de desfășurarea prealabilă a unei proceduri penale, aspect care a fost consemnat în procesul‑verbal al ședinței.

179    În al doilea rând, în măsura în care Regatul Unit nu s‑a desistat în mod explicit de argumentația întemeiată pe faptul că Comisia nu putea să îi reproșeze că DARD nu a transmis anumite cazuri la CIS, trebuie, fără a fi necesar să se analizeze caracterul operant al acestei argumentații, să se arate că simplul fapt, necontestat – după cum reiese din cuprinsul punctului 178 de mai sus –, că Regatul Unit a condiționat aplicarea unor sancțiuni administrative de desfășurarea prealabilă a unei proceduri penale este suficient pentru a concluziona cu privire la existența unor deficiențe care afectează sistemul de aplicare în Regatul Unit a sancțiunilor administrative instituite prin articolul 53 din Regulamentul nr. 796/2004. Prin urmare, nu este necesar să se examineze dacă, în plus, acest sistem era afectat de deficiențe, în măsura în care anumite cazuri de supradeclarare care ar fi trebuit, potrivit Comisiei, să fie transferate la CIS nu i‑au fost totuși înaintate.

180    În orice caz, trebuie să se observe că Regatul Unit nu a dovedit caracterul eronat al concluziei Comisiei privind netransmiterea cazurilor la CIS. Astfel, Regatul Unit s‑a limitat la afirmații generale potrivit cărora trimiterea la o autoritate de urmărire nu este obligatorie atunci când este evident că elementele de probă nu sunt suficiente pentru a permite să se concluzioneze cu privire la existența unei neconformități deliberate. Or, o astfel de afirmație este, având în vedere jurisprudența citată la punctul 65 de mai sus, insuficientă pentru a invalida îndoielile serioase și rezonabile ale Comisiei.

181    În al treilea rând, în ceea ce privește argumentul Regatului Unit întemeiat pe faptul că riscul financiar la care este expus Fondul din cauza supradeclarării intenționate în Irlanda de Nord ar fi, în orice caz, „probabil extrem de redus”, trebuie, fără a fi necesar să se verifice dacă acest argument este operant chiar dacă, potrivit informațiilor furnizate de Regatul Unit în ședință, evaluarea riscului efectuată de acesta nu ia în considerare supradeclarările intenționate, să se observe că un astfel de argument este insuficient pentru a pune în discuție constatarea de către Comisie a unei deficiențe în aplicarea sancțiunilor administrative prevăzute la articolul 53 din Regulamentul nr. 796/2004.

182    În plus, chiar presupunând că Regatul Unit intenționează să conteste prin acest argument coeficientul de corecție financiară aplicat de Comisie, trebuie arătat că, astfel cum s‑a precizat deja la punctul 174 de mai sus, acest coeficient a fost justificat de un ansamblu de deficiențe identificate de Comisie în cadrul controalelor‑cheie și secundare și reiese dintr‑o evaluare a riscului efectuată de Regatul Unit. În consecință, chiar dacă deficiențele care afectează procedura de sancționare administrativă în temeiul articolului 53 din Regulamentul nr. 796/2004 ar fi creat un risc neglijabil pentru Fond, această considerație nu ar fi de natură să repună în discuție aplicarea în speță a coeficientului de corecție punctuală de 5,19 %.

183    În orice caz, este necesar să se arate că, contrar jurisprudenței citate la punctul 66 de mai sus, potrivit căreia statul membru este cel care trebuie să demonstreze că a fost săvârșită o eroare de către Comisie cu privire la consecințele financiare ale unei neregularități pe care aceasta a constatat‑o, Regatul Unit s‑a limitat să prezinte afirmații ipotetice și vagi care, deși se întemeiază pe Raportul anual 2009 al Comisiei privind protecția intereselor financiare ale Uniunii și lupta împotriva fraudei, nu sunt, cu toate acestea, susținute de elemente detaliate care să permită să se demonstreze că, în speță, coeficientul de corecție aplicat de Comisie era eronat.

184    Având în vedere considerațiile care precedă, a cincea critică din cadrul celui de al doilea motiv trebuie respinsă.

185    Rezultă că al doilea motiv trebuie respins în totalitate.

 Cu privire la primul motiv, întemeiat pe erori de drept și de fapt privind stabilirea întinderii pierderilor reale pentru Fond

186    În cadrul primului motiv de anulare, Regatul Unit reproșează Comisiei că, întrucât a aplicat corecția forfetară de 5,19 % ansamblului cheltuielilor efectuate aferente anului de raportare 2009 în Irlanda de Nord, a săvârșit erori de drept și de fapt privind întinderea riscului de pierderi pentru Fond. Comisia ar fi omis să ia în considerare faptul că, pe de o parte, aproximativ 80 % din erorile săvârșite aferente anului de raportare 2009 cu privire la suprafețele eligibile pentru sprijin rezultau din supradeclararea acestor suprafețe în anul 2005, la acordarea inițială a drepturilor la plată, și că, pe de altă parte, valoarea unitară a drepturilor la plată, stabilită în 2005 pe baza modelului hibrid static, este compusă dintr‑un element istoric, rezultat din împărțirea sumei de referință la numărul total de drepturi la plată, și un element forfetar, echivalent cu 78,33 euro per drept la plată. Or, în ceea ce privește 80 % din cheltuieli, Fondul ar fi expus la un risc numai pentru cheltuielile care privesc elementul forfetar, de aproximativ 22 % din totalitatea cheltuielilor efectuate. Ar rezulta că, aplicând o corecție punctuală de 5,19 % părții de cheltuieli expuse la risc, corecția financiară nu ar fi putut fi mai mare de 1,95 %.

187    Comisia contestă temeinicia argumentelor Regatului Unit.

188    Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, în ceea ce privește corecțiile financiare, Documentul nr. VI/5330/97 prevede în anexa 2 că sunt aplicate corecții financiare atunci când Comisia constată că o cheltuială a fost efectuată fără respectarea normelor Uniunii. Acest document prevede de asemenea că Comisia trebuie să refuze finanțarea din bugetul Uniunii, cu excepția cazului în care plata necorespunzătoare a fost deja depistată de organismele naționale de control și a determinat luarea unor măsuri de corecție și de recuperare adecvate. În cazul în care cheltuielile afectate de nereguli și, implicit, pierderile financiare suferite de Uniune pot fi determinate, Documentul nr. VI/5330/97 prevede că se respinge în special suma calculată prin extrapolarea rezultatelor verificărilor efectuate pe un eșantion reprezentativ de dosare la totalitatea dosarelor din care a fost prelevat un eșantion, care însă este limitat la sectorul administrativ în care aceeași deficiență riscă în mod rezonabil să se producă din nou (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 iunie 2013, Portugalia/Comisia, T‑2/11, Rep., EU:T:2013:307, punctul 120). În schimb, în cazul în care nivelul real al cheltuielilor afectate de nereguli nu poate fi determinat, se aplică corecții financiare forfetare (Hotărârea din 18 septembrie 2003, Regatul Unit/Comisia, C‑346/00, Rec., EU:C:2003:474, punctul 53, și Hotărârea din 24 aprilie 2008, Belgia/Comisia, C‑418/06 P, Rep., EU:C:2008:247, punctul 136; a se vedea de asemenea Hotărârea Portugalia/Comisia, citată anterior, EU:T:2013:307, punctul 121 și jurisprudența citată).

189    În acest sens, trebuie adăugat că, deși Documentul nr. VI/5330/97 a fost adoptat de Comisie în contextul FEOGA și cuprinde, astfel cum rezultă din titlu, orientări privind calculul consecințelor financiare în cadrul pregătirii deciziei de închidere a conturilor FEOGA, secțiunea „Garantare”, nimic nu interzice Comisiei să aplice acest document și în exercitarea competențelor pe care articolul 31 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1290/2005 i le atribuie în vederea închiderii conturilor Fondului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 mai 2013, Bulgaria/Comisia, T‑335/11, EU:T:2013:262, punctul 86), aspect pe care, pe de altă parte, Regatul Unit nu îl contestă.

190    Acestea sunt considerațiile în lumina cărora trebuie analizată, cu titlu principal, temeinicia prezentului motiv.

191    În speță, reiese din elementele dosarului că Comisia a aplicat o corecție punctuală de 5,19 % ansamblului cheltuielilor efectuate în cadrul schemei de plată unică, pentru anul de raportare 2009, în Irlanda de Nord. Coeficientul de corecție aplicat astfel a rezultat dintr‑o evaluare a riscului realizată de autoritățile din Regatul Unit și acceptată de Comisie în măsura în care evaluarea respectivă permitea, potrivit Comisiei, să se determine în mod rezonabil cuantumul pierderilor financiare suferite de Uniune. În vederea acestei evaluări efectuate de autoritățile din Regatul Unit, riscul financiar a fost definit ca diferența dintre suma plătită și o plată revizuită cuprinzând, dacă este cazul, sancțiunile aplicabile, cu precizarea că plățile necuvenite și sancțiunile aplicabile au fost determinate de Regatul Unit prin aplicarea metodei preconizate de Comisie. Evaluarea riscului a fost întemeiată pe o extrapolare făcută pe baza unui eșantion de 394 de cereri introduse în anul 2009 în cadrul schemei de plată unică.

192    Reiese astfel din elementele dosarului că evaluarea riscului financiar efectuată de autoritățile din Regatul Unit a constat în a determina, pe baza unui eșantion și prin extrapolare, pierderile financiare suferite în mod real de Uniune. Aceste pierderi financiare și, prin urmare, riscul financiar corespund, după cum reiese atât din raportul de evaluare a riscului, cât și din înscrisurile Regatului Unit, sumei plăților necuvenite și sancțiunilor, determinate pe baza metodei preconizate de Comisie. Riscul financiar evaluat astfel a fost exprimat, în raportul de evaluare a riscului, ca procent din totalul plăților vizate. Rezultă, așadar, fără echivoc din raportul de evaluare a riscului că riscul financiar este echivalent cu 5,19 % din totalul cheltuielilor efectuate în Irlanda de Nord în cadrul schemei de plată unică pentru anul de raportare 2009, ceea ce Regatul Unit a confirmat de altfel în ședință, ca răspuns la o întrebare adresată de Tribunal.

193    În consecință, întrucât Comisia a putut să determine, pe baza unei evaluări a riscului propuse de autoritățile din Regatul Unit și acceptate de aceasta, cheltuielile afectate de nereguli și, prin urmare, cuantumul pierderilor financiare suferite de Uniune, în mod întemeiat Comisia a concluzionat, în conformitate cu orientările cuprinse în Documentul nr. VI/5330/97, astfel cum au fost amintite în special la punctul 188 de mai sus, în sensul respingerii sumei corespunzătoare cuantumului pierderilor.

194    Rezultă de asemenea că, în măsura în care cuantumul pierderilor astfel evaluate a fost, după cum s‑a arătat la punctul 192 de mai sus, exprimat ca procent din totalul cheltuielilor efectuate în cadrul schemei de plată unică în Irlanda de Nord aferentă anului de raportare 2009, în mod întemeiat Comisia a aplicat corecția punctuală de 5,19 % la totalitatea cheltuielilor menționate.

195    Această concluzie nu este repusă în discuție prin argumentele invocate de Regatul Unit în cadrul prezentului motiv și întemeiate, în esență, pe faptul că corecția punctuală de 5,19 % ar trebui să se aplice numai la partea din cheltuieli efectuată în cadrul anului de raportare 2009 în Irlanda de Nord care ar fi, potrivit acestui stat membru, afectată de nereguli, astfel încât riscul financiar real ar fi de 1,95 %. Regatul Unit susține în această privință că 80 % din erorile săvârșite în anul 2009 rezultau din erori săvârșite la acordarea și la calculul inițial al drepturilor la plată referitoare la suprafețele eligibile. Prin urmare, în esență, în ceea ce privește 80 % din cheltuielile efectuate în Irlanda de Nord în perioada vizată, ar trebui, ca urmare a modului de calcul al acestor drepturi la plată compuse dintr‑un element istoric și un element forfetar (a se vedea punctul 70 de mai sus), să se ia în considerare faptul că numai acest din urmă element este afectat de risc pentru Fond, iar nu plata în totalitatea sa. Or, elementul forfetar ar reprezenta numai 22 % din ansamblul plăților efectuate în Irlanda de Nord.

196    În această privință, trebuie amintit că, în speță, corecția financiară a fost determinată pe baza unei evaluări a riscului prezentate, în cadrul procedurii de închidere a conturilor, de însuși Regatul Unit.

197    Mai întâi, trebuie să se observe că, în vederea acestei evaluări a riscului, Regatul Unit a definit riscul financiar ca diferența dintre suma plătită și o plată revizuită cuprinzând, dacă este cazul, sancțiunile aplicabile, cu precizarea că plățile necuvenite și sancțiunile aplicabile au fost determinate de Regatul Unit prin aplicarea metodei preconizate de Comisie.

198    Or, în speță, pe lângă faptul că argumentele invocate de Regatul Unit în contextul celui de al doilea motiv pentru a contesta această metodă de calcul au fost înlăturate mai sus, trebuie să se constate că acest stat membru nu contestă nicidecum faptul că riscul financiar la care este expus Fondul este constituit din suma plăților necuvenite și sancțiunilor.

199    În continuare, Regatul Unit însuși este cel care, în vederea evaluării riscului financiar propuse Comisiei, a utilizat drept bază de calcul totalitatea cheltuielilor efectuate în cadrul anului de raportare 2009 în Irlanda de Nord, astfel cum a confirmat în ședință (a se vedea punctul 192 de mai sus). În plus, nu reiese din înscrisurile din dosar că, atunci când a prezentat evaluarea riscului, în cadrul procedurii de închidere a conturilor, Regatul Unit ar fi emis cea mai mică rezervă cu privire la această bază de calcul.

200    Or, întrucât susține, în prezenta instanță, că corecția financiară de 5,19 %, determinată în raportul de evaluare a riscului prin raportare la totalitatea cheltuielilor menționate, trebuie aplicată numai la partea, mai redusă, a plăților care ar fi, potrivit acestui stat membru, afectate în mod real de risc, în realitate Regatul Unit pune în discuție în mod incident baza propriei evaluări a riscului financiar.

201    În sfârșit, argumentarea Regatului Unit este de natură să repună în discuție calculele care au condus, în raportul de evaluare a riscului, la coeficientul de 5,19 %. Astfel, în măsura în care acest coeficient reflectă partea din totalitatea cheltuielilor corespunzătoare sumei plăților necuvenite și sancțiunilor aplicabile (prin urmare a riscului financiar exprimat în cifre), acest coeficient își pierde sensul atunci când este aplicat la o altă bază de calcul. Astfel, înlocuirea, în vederea stabilirii riscului financiar, cu o bază de calcul redusă (partea din plăți care ar fi, potrivit Regatului Unit, afectată în mod real de risc) a bazei de calcul inițial reținute (totalitatea plăților) și care a dat sens coeficientului de corecție financiară aplicată rupe raportul dintre baza de calcul inițială și coeficientul determinat.

202    Rezultă că, întrucât susține că corecția financiară de 5,19 %, determinată pe baza totalității cheltuielilor efectuate în anul 2010 în Irlanda de Nord, trebuie să fie aplicată numai unei părți din aceste cheltuieli, Regatul Unit pune în discuție în mod fundamental baza evaluării efectuate în cadrul procedurii de închidere a conturilor. În plus, urmărind aplicarea unei corecții financiare corespunzătoare riscului real la care este expus Fondul și exprimată ca procent din totalitatea cheltuielilor menționate numai pentru o parte din aceste cheltuieli, tocmai exactitatea însăși a analizei riscului și a coeficientului de 5,19 % este pusă în discuție de Regatul Unit, deși a efectuat el însuși această analiză și a stabilit acest coeficient pe baza unei definiții a riscului pe care acest stat membru nu o contestă.

203    Pe de altă parte, în măsura în care, ca răspuns la o întrebare adresată de Tribunal în ședință, Regatul Unit a arătat că coeficientul de 1,95 % invocat în cadrul prezentului motiv se explica prin metoda de calcul al plăților necuvenite și al sancțiunilor în discuție în cadrul celui de al doilea motiv, este suficient să se amintească faptul că argumentele prezentate de acest stat membru referitoare la metoda menționată au fost înlăturate în analiza celui de al doilea motiv de mai sus.

204    Prin urmare, această argumentație a Regatului Unit, căruia îi revine, în conformitate cu cerințele amintite la punctul 66 de mai sus, sarcina să demonstreze că Comisia a săvârșit o eroare referitoare la consecințele financiare care trebuie suportate ca urmare a încălcării normelor Uniunii privind organizarea comună a piețelor agricole, nu poate permite să se stabilească faptul că Comisia a săvârșit o eroare cu privire la consecințele financiare care trebuie suportate ca urmare a neregulilor pe care le‑a constatat.

205    În consecință, este necesar să se concluzioneze că Comisia nu a săvârșit nicio eroare prin aplicarea corecției punctuale de 5,19 % totalității cheltuielilor efectuate, în cadrul schemei de plată unică, în Irlanda de Nord pentru anul de raportare 2009.

206    Așadar, primul motiv trebuie respins.

207    În lumina ansamblului considerațiilor care precedă, prezenta acțiune trebuie respinsă în întregime.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

208    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Regatul Unit a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Comisiei.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a doua)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

Martins Ribeiro Gervasoni Madise

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 4 septembrie 2015.

Semnături

Cuprins

Cadrul juridic

Reglementarea Uniunii privind finanțarea politicii agricole comune

Regulamentul (CE) nr. 1290/2005

Regulamentul (CE) nr. 885/2006

Regulamentele (CE) nr. 1782/2003 și nr. 73/2009

Regulamentele (CE) nr. 796/2004 și nr. 1122/2009

Documentul nr. VI/5330/97

Reglementarea Uniunii privind protecția intereselor financiare ale Uniunii

Istoricul cauzei

Procedura și concluziile părților

În drept

Considerații introductive

Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe erori de drept și de fapt privind deficiențele controalelor secundare și în special metodele de calcul al plăților necuvenite și al sancțiunilor aplicabile în caz de supradeclarare

Cu privire la prima, la a treia și la a patra critică, referitoare la metoda de evaluare a riscului financiar la care este expus Fondul

– Cu privire la prima critică, referitoare la reevaluarea retroactivă a valorii drepturilor la plată

– Cu privire la a treia critică, referitoare la recuperarea sumelor necuvenite

– Cu privire la a patra critică, referitoare la reducerile și excluderile aplicabile în caz de supradeclarare a suprafeței

Cu privire la a doua critică, referitoare la luarea în considerare, în cadrul noului calcul al drepturilor la plată, a diferențelor de suprafețe care afectează primele pentru animale

Cu privire la a cincea critică, referitoare la supradeclararea intenționată

Cu privire la primul motiv, întemeiat pe erori de drept și de fapt privind stabilirea întinderii pierderilor reale pentru Fond

Cu privire la cheltuielile de judecată

* Limba de procedură: engleza.