Cauzele conexate T‑479/11 RENV și T‑157/12 RENV
Republica Franceză și IFP Énergies nouvelles
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 5 octombrie 2020
„Ajutoare de stat – Cercetare petrolieră – Schemă de ajutor pusă în aplicare de Franța – Garanție implicită și nelimitată a statului conferită IFPEN prin acordarea statutului de IPIC – Avantaj – Prezumția existenței unui avantaj – Proporționalitate”
1. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Acordarea unui avantaj beneficiarilor – Garanție de stat în favoarea unei întreprinderi care nu este supusă procedurilor de drept comun în materie de reorganizare și de lichidare – Proba existenței unui avantaj care revine Comisiei – Apreciere în raport cu toate elementele relevante – Prezumția unui avantaj în relațiile dintre întreprinderea beneficiară a garanției respective și furnizorii și clienții săi – Condiții – Verificare prealabilă a existenței unor condiții de piață care justifică ipoteza de avantaj analog celui care se regăsește în relațiile întreprinderii beneficiare cu instituțiile bancare și financiare – Lipsă
(a se vedea punctele 74, 75, 82, 83, 87-92 și 94-104)
2. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Acordarea unui avantaj beneficiarilor – Garanție de stat în favoarea unei întreprinderi care nu este supusă procedurilor de drept comun în materie de reorganizare și de lichidare – Dovada existenței unui avantaj printr‑o prezumție de îmbunătățire a poziției financiare a acestei întreprinderi – Răsturnarea prezumției respective – Condiții – Dovada lipsei unui avantaj economic real în trecut și în viitor
[art. 107 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 77, 124-132 și 140-151)
3. Ajutoare acordate de state – Decizie a Comisiei – Aprecierea legalității în funcție de informațiile disponibile la momentul adoptării deciziei
[art. 107 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 132 și 133)
4. Ajutoare acordate de state – Procedură administrativă – Obligațiile Comisiei – Examinare cu diligență și cu imparțialitate – Luare în considerare a elementelor celor mai complete și fiabile posibil – Întinderea obligației
[art. 107 și art.108 alin. (2) TFUE]
(a se vedea punctele 134-143)
5. Ajutoare acordate de state – Interdicție – Derogări – Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă în anumite condiții – Încălcarea principiului proporționalității
[art. 107 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 202-207)
Rezumat
Institutul Francez al Petrolului, în prezent numit IFP Énergies nouvelles (denumit în continuare „IFPEN”), este o instituție publică franceză responsabilă cu misiuni de cercetare și de dezvoltare, de formare, precum și de informare și de documentare. Până în anul 2006, IFPEN era constituit sub forma unei persoane juridice de drept privat, plasată sub controlul economic și financiar al guvernului francez. În 2006, IFPEN a fost transformat într‑o persoană juridică de drept public, și anume în instituție publică industrială și comercială (IPIC).
În anul 2011(1), Comisia Europeană a considerat că acordarea acestui statut avusese ca efect să confere IFPEN o garanție publică nelimitată cu privire la toate activitățile sale. Ea a dedus din aceasta că acoperirea, prin această garanție, a activităților economice ale IFPEN (precum cele de transfer tehnologic și de cercetare contractuală) constituia un ajutor de stat. Comisia a considerat astfel că IFPEN obținea un avantaj economic din garanția implicită și nelimitată a statului, nu numai în cadrul relațiilor sale cu instituțiile bancare și financiare, ci și în relațiile sale cu furnizorii și cu clienții săi. În opinia acesteia, avantajul respectiv era selectiv, întrucât concurenții IFPEN, supuși procedurilor de insolvență de drept comun, nu beneficiau de o garanție de stat comparabilă. Cu toate acestea, Comisia a concluzionat că, sub rezerva respectării anumitor condiții, ajutorul de stat astfel acordat putea fi considerat compatibil cu piața internă.
Republica Franceză și IFPEN au sesizat Tribunalul Uniunii Europene pentru a obține anularea deciziei atacate. Prin hotărârea inițială din 26 mai 2016(2), Tribunalul admisese în parte acțiunile și anulase decizia atacată în măsura în care califica drept ajutor de stat garanția care decurge din statutul de IPIC al IFPEN. În hotărârea sa inițială, Tribunalul estimase că, pentru a demonstra existența unui avantaj economic în favoarea IFPEN în cadrul relațiilor sale cu furnizorii și clienții săi, Comisia nu se putea prevala de prezumția de avantaj economic conferit unei IPIC de garanția implicită și nelimitată asociată statutului său, stabilită de Curte(3). În plus, Tribunalul hotărâse de asemenea că, în relațiile IFPEN cu instituțiile financiare și bancare, această prezumție de avantaj fusese răsturnată pentru motivul că, în perioada supusă examinării prin decizia atacată, niciun avantaj economic real, sub forma unor condiții de credit mai favorabile, nu fusese acordat IFPEN. În această privință, Tribunalul considerase de asemenea că, din moment ce prezumția fusese răsturnată pentru perioada avută în vedere în decizie, prezumția nu putea fi invocată pentru viitor fără o schimbare substanțială a condițiilor în care aceasta fusese răsturnată.
Sesizată de Comisie cu o cerere în anulare a hotărârii inițiale, Curtea a statuat, în hotărârea sa pronunțată în recurs(4), că Tribunalul nu a respectat domeniul de aplicare al prezumției de avantaj economic. Mai întâi, simpla împrejurare că beneficiarul unei garanții implicite și nelimitate a statului nu a obținut în trecut niciun avantaj economic real din statutul său de IPIC nu este suficientă, prin ea însăși, pentru a răsturna prezumția de avantaj. Potrivit Curții, această prezumție simplă nu poate fi răsturnată decât în măsura în care se dovedește că IPIC nu a obținut în trecut și, cel mai probabil, nu va mai obține în viitor vreun avantaj economic real din garanția respectivă. În continuare, Curtea a statuat că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că prezumția de avantaj se limitează la relațiile care implică o operațiune de finanțare, în special la relațiile dintre IPIC și instituțiile bancare și financiare. Cu toate acestea, Curtea a precizat că această prezumție nu poate fi extinsă în mod automat la relațiile unei IPIC cu furnizorii și cu clienții săi, fără a examina în prealabil dacă, ținând seama de comportamentul acestor actori pe piață, avantajul pe care instituția îl poate obține este similar celui pe care îl obține din relațiile sale cu instituțiile bancare și financiare, aspect a cărui verificare revine Comisiei.
Prin Hotărârea din 5 octombrie 2020, pronunțată după trimiterea Curții spre rejudecare, Tribunalul anulează în parte decizia atacată, întrucât aceasta nu a demonstrat existența unui avantaj pe care IFPEN a putut să îl obțină din garanția statului în relațiile sale cu furnizorii și cu clienții săi, astfel încât obligațiile impuse pentru a se asigura cu privire la compatibilitatea lor sunt considerate disproporționate.
Tribunalul amintește că, pentru aplicarea prezumției de avantaj în relațiile unei EPIC cu furnizorii și cu clienții săi, în conformitate cu hotărârea pronunțată în recurs, Comisia are obligația să verifice dacă comportamentele furnizorilor și ale clienților de pe piață justifică o ipoteză privind existența unui avantaj analogă celei care se regăsește în relațiile IPIC cu instituțiile bancare și financiare. Or, Tribunalul constată că Comisia nu a realizat această verificare prealabilă. Pe de o parte, în ceea ce privește relațiile dintre IFPEN și furnizorii săi, Comisia recunoaște că decizia atacată nu cuprinde demonstrarea ipotezei unui avantaj analog celui existent între IFPEN și instituțiile bancare și financiare. Pe de altă parte, în ceea ce privește relațiile dintre IFPEN și clienții săi, Tribunalul subliniază că Comisia a recurs la un raționament ipotetic și că nu a efectuat o examinare prealabilă a contextului economic și juridic, care ar permite să se admită plauzibilitatea unei ipoteze privind existența unui avantaj în relațiile IFPEN cu clienții săi, analog celui care se regăsește în relațiile acestei IPIC cu instituțiile bancare și financiare. În consecință, Tribunalul consideră că Comisia nu și‑a îndeplinit obligația de a face dovada existenței unui ajutor de stat în ceea ce privește relațiile dintre IFPEN și furnizorii și clienții săi. Ținând seama de această constatare, obligația impusă IFPEN, pentru verificarea compatibilității ajutoarelor a căror existență nu este demonstrată, de a transmite anual Comisiei date privind valoarea bunurilor achiziționate de la furnizorii săi și a activităților economice desfășurate cu clienții săi este considerată ca nefiind nici adecvată, nici necesară pentru realizarea obiectivelor urmărite de reglementarea privind ajutoarele de stat. Prin urmare, Tribunalul admite în parte motivul întemeiat pe o încălcare a principiului proporționalității.
În schimb, Tribunalul apreciază că în mod întemeiat Comisia a considerat că garanția de care beneficiază IFPEN în considerarea statutului său de IPIC îi conferea un avantaj economic în ceea ce privește relațiile sale cu instituțiile bancare și financiare. În această privință, Tribunalul arată că, deși prezumția de avantaj a fost răsturnată pentru trecut, Franța și IFPEN nu au reușit să răstoarne această prezumție pentru viitor, astfel cum se impune în hotărârea pronunțată în recurs, din cauza inadmisibilității argumentelor pe care le‑au invocat. Astfel, aceste argumente se raportau la informații care ar fi trebuit aduse la cunoștința Comisiei în cadrul procedurii oficiale de investigare, precum și la informații ulterioare adoptării deciziei atacate.