Acțiune introdusă la 16 iunie 2014 - Fujikura/Comisia

(Cauza T-451/14)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Fujikura Ltd (Tokyo, Japonia) (reprezentant: L. Gyselen, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

reducerea amenzii care i-a fost aplicată prin articolul 2 litera (o) din decizie pentru participarea directă la înțelegere în perioada cuprinsă între 18 februarie 1999 și 30 septembrie 2001;

anularea articolului 2 litera (p) din decizie întrucât în acesta se stabilește în sarcina Fujikura răspunderea solidară pentru plata amenzii aplicate Viscas în ceea ce privește perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2005 și 28 ianuarie 2009;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv este întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori prin includerea vânzărilor independente ale societăților-mamă ale Viscas în valoarea vânzărilor utilizată pentru stabilirea cuantumului de bază al amenzii. Reclamanta susține că a participat la pretinsa încălcare numai până la 30 septembrie 2001 și că vânzările sale independente realizate în anul 2004 nu au făcut parte din înțelegere.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a principiului proporționalității întrucât nu a luat în considerare în mod suficient ponderea limitată a întreprinderilor japoneze în înțelegere la momentul stabilirii cuantumului de bază al amenzii. Reclamanta susține că, întrucât s-a confruntat cu obstacole tehnice și comerciale semnificative la intrarea pe piața europeană, obligația sa de neconcurență în cadrul Spațiului Economic European (SEE) nu a produs efecte în privința acordurilor încheiate între producătorii europeni având obiect alocarea clienților din cadrul SEE. Pentru acest motiv, Comisia ar fi trebuit să recurgă la o diferențiere mai mare între coeficienții privind gravitatea încălcării, utilizați pentru amenzile aplicate reclamantei (sau altor producători asiatici) și producătorilor europeni.Al treilea motiv este întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori întrucât a reținut răspunderea societății-mamă a reclamantei pentru plata amenzii aplicate Viscas și după 1 ianuarie 2005. Reclamanta susține că Viscas a devenit o întreprindere în comun pe deplin funcțională în luna ianuarie 2004, raporturile juridice (de exemplu, cele privind raportarea), organizatorice (de exemplu, detașarea pe durată nedeterminată a directorilor) și economice (de exemplu, garanțiile acordate pentru împrumuturi)

dintre Viscas și reclamantă au devenit nesemnificative încât Comisia să fi concluzionat că reclamanta a continuat să își exercite influența decisivă asupra Viscas în perioada săvârșirii încălcării între lunile ianuarie 2005 și ianuarie 2009.