Cauza C‑303/22
CROSS Zlín, a.s.
împotriva
Úřad pro ochranu hospodářské soutěže
(cerere de decizie preliminară formulată de Krajský soud v Brně)
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 18 ianuarie 2024
„Trimitere preliminară – Proceduri privind căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări – Directiva 89/665/CEE – Acces la căile de atac – Articolul 2 alineatul (3) și articolul 2a alineatul (2) – Obligația statelor membre de a prevedea o cale de atac cu efect suspensiv – Organism de primă instanță responsabil de soluționarea căilor de atac – Cale de atac privind decizia de atribuire a unui contract – Articolul 2 alineatul (9) – Organism responsabil de soluționarea căilor de atac de natură nejurisdicțională – Încheierea unui contract de achiziții publice înainte de formularea unei căi de atac jurisdicționale împotriva unei decizii a acestui organism – Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Protecție jurisdicțională efectivă”
Apropierea legislațiilor – Proceduri care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări – Directiva 89/665 – Obligația statelor membre de a prevedea o cale de atac cu efect suspensiv – Conținut – Obligația de a asigura respectarea dreptului la o cale de atac efectivă și de acces la o instanță judecătorească imparțială – Reglementare națională care interzice încheierea unui contract doar până la decizia organismului responsabil de soluționarea căilor de atac de primă instanță – Admisibilitate – Natura jurisdicțională sau nejurisdicțională a organismului menționat – Lipsa incidenței
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Directiva 89/665 a Consiliului, art. 2 alin. (3) și art. 2a alin. (2)]
(a se vedea punctele 46-50, 54, 57-59, 63, 65, 68-70 și 74)
Rezumat
Sesizată cu titlu preliminar de Krajský soud v Brně (Curtea Regională din Brno, Republica Cehă), Curtea aduce precizări cu privire la interpretarea Directivei 89/665(1) privind procedurile care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice, în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), referitor la dreptul la o cale de atac efectivă.
În cadrul unui contract de achiziții publice, Statutární město Brno (orașul Brno, Republica Cehă), în calitate de autoritate contractantă, a primit două oferte. După excluderea societății CROSS Zlín a.s. din cauza nerespectării caietului de sarcini, contractul a fost atribuit, la 7 aprilie 2020, către Siemens Mobility s. r. o.
CROSS Zlín a formulat o contestație împotriva acestui anunț de excludere, care a fost respinsă prin decizia din 4 mai 2020. În urma acestei respingeri, ea a solicitat la Úřad pro ochranu hospodářské soutěže (Biroul pentru Protecția Concurenței, Republica Cehă) (denumit în continuare „Biroul”) anularea anunțului de excludere respectiv, precum și a deciziei de atribuire a contractului în cauză către Siemens Mobility. Prin decizia din 5 august 2020, Biroul i‑a respins cererea. CROSS Zlín a introdus atunci o contestație împotriva acestei decizii, pe care președintele Biroului, în calitate de organ administrativ de al doilea grad, a respins‑o printr‑o decizie din 9 noiembrie 2020. La 18 noiembrie 2020, autoritatea contractantă a încheiat contractul de achiziții publice cu Siemens Mobility.
CROSS Zlín a formulat o cale de atac la Curtea Regională din Brno, care este instanța de trimitere, împotriva acestei decizii a președintelui Biroului. În paralel cu această cale de atac, CROSS Zlín a formulat o cerere prin care a solicitat ca respectivei căi de atac să i se recunoască un efect suspensiv în ceea ce privește încheierea contractului și să se adopte o măsură provizorie constând în a se interzice autorității contractante să încheie sau să execute contractul de achiziții publice menționat. Instanța de trimitere a respins această cerere, aplicând dreptul ceh(2).
Având îndoieli cu privire la aspectul dacă Directiva 89/665(3) și cerința de a garanta un control jurisdicțional efectiv care decurge din articolul 47 din cartă se opun reglementării cehe, care permite unei autorități contractante să încheie un contract de achiziții publice înainte de expirarea termenului prevăzut pentru introducerea unei căi de atac jurisdicționale împotriva deciziei instanței administrative de al doilea grad sau înainte ca instanța sesizată să se poată pronunța asupra unei cereri având ca obiect adoptarea unei măsuri provizorii prin care se interzice încheierea contractului până la rămânerea definitivă a deciziei referitoare la această cale de atac, Curtea Regională din Brno a sesizat Curtea cu titlu preliminar cu privire la interpretarea acestei directive.
Aprecierea Curții
În primul rând, Curtea notează că Directiva 89/665 cuprinde dispoziții detaliate care prevăd un sistem coerent de proceduri privind căile de atac în domeniul achizițiilor publice. În această privință, directiva menționată(4) prevede, pe de o parte, că statele membre garantează că persoanele care au sau care au avut vreun interes în obținerea unui anumit contract și care au fost prejudiciate sau riscă să fie prejudiciate printr‑o presupusă încălcare dispun de o perioadă de timp suficientă pentru exercitarea unei căi de atac efective împotriva deciziilor de atribuire a contractelor de achiziții publice adoptate de autoritățile contractante prin adoptarea dispozițiilor necesare care respectă termenele minime de suspendare a încheierii contractului de achiziții(5) și, pe de altă parte, că, în cazul în care persoanele respective formulează o astfel de cale de atac, autoritatea contractantă nu poate încheia contractul înainte ca organismul responsabil de soluționarea căilor de atac să decidă fie cu privire la cererea de măsuri provizorii, fie cu privire la calea de atac.
Curtea observă, în al doilea rând, că din aceeași directivă rezultă că statele membre au posibilitatea de a atribui unor organisme responsabile de soluționarea căilor de atac de natură nejurisdicțională competența de a soluționa căile de atac îndreptate împotriva deciziilor de atribuire a unui contract de achiziții publice. Într‑un astfel de caz, orice măsuri presupus ilegale și orice presupus viciu în exercitarea competențelor de către un organism însărcinat cu soluționarea căilor de atac nejurisdicțional trebuie să poată face obiectul unei căi de atac jurisdicționale sau al unei căi de atac care în esență este jurisdicțională în sensul dreptului Uniunii. Or, prin formularea obligației de suspendare a încheierii contractului de achiziții publice, Directiva 89/665 nu face nicio referire la această cale de atac jurisdicțională.
În aceste condiții, atunci când un stat membru decide să atribuie competența de a judeca procedurile privind căile de atac împotriva deciziilor de atribuire a unui contract de achiziții publice unui organism de primă instanță nejurisdicțional, termenii „organism [responsabil de soluționarea căilor de atac]” care figurează la articolul 2 alineatul (3) din directiva menționată vizează acest organism. În consecință, statele membre trebuie să prevadă suspendarea încheierii contractului de achiziții publice în cauză fie de plin drept până când organismul respectiv ia o decizie cu privire la calea de atac, fie, cel puțin, până la soluționarea unei cereri de măsuri provizorii având ca obiect o astfel de suspendare.
În al treilea rând, Curtea arată că Directiva 89/665(6) nu impune ca această suspendare să persiste după finalizarea procedurii în fața unui astfel de organism nejurisdicțional responsabil de soluționarea căilor de atac, de exemplu până când o instanță judecătorească se pronunță cu privire la calea de atac care poate fi formulată împotriva deciziei acestui organism nejurisdicțional responsabil de soluționarea căilor de atac.
Această concluzie este în conformitate cu obiectivele urmărite de Directiva 89/665, care urmărește să asigure respectarea deplină a dreptului la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil, consacrat la articolul 47 primul și al doilea paragraf din cartă.
În al patrulea rând, Curtea constată că, în temeiul Directivei 89/665(7), un stat membru poate prevedea că, în cazul în care un contract a fost încheiat după ce a încetat măsura de suspendare a încheierii sale, competențele organismului responsabil de soluționarea căilor de atac se limitează la acordarea de daune interese oricărei persoane prejudiciate printr‑o încălcare a legislației Uniunii în materie de achiziții publice sau a normelor naționale de transpunere a acesteia.
În această privință, Curtea subliniază că această interpretare nu poate fi repusă în discuție de Hotărârea Randstad Italia(8). În hotărârea menționată, Curtea a interpretat termenii „organism independent responsabil de soluționarea căilor de atac”, în înțelesul articolului 2a alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 89/665, în sensul că vizează o instanță judecătorească independentă și imparțială, dar a delimitat în mod expres această din urmă interpretare, precizând că este valabilă „pentru a stabili dacă excluderea unui ofertant a rămas definitivă”.
În al cincilea și ultimul rând, Curtea subliniază că, în lipsa, din legislația unui stat membru, a unei suspendări de plin drept a încheierii unui contract de achiziții publice până la data la care organismul de primă instanță responsabil de soluționarea căii de atac ia o decizie cu privire la atac și atunci când acest organism de soluționare a căilor de atac nu este de natură jurisdicțională, respingerea de către acest organism a unei cereri de măsuri provizorii prin care se urmărește interzicerea încheierii unui contract de achiziții publice până la data la care organismul menționat ia o decizie cu privire la această cale de atac trebuie să poată face obiectul unei căi de atac jurisdicționale cu efect suspensiv până când instanța sesizată se pronunță cu privire la aceste măsuri provizorii.
Această cerință decurge din interpretarea Directivei 89/665. Astfel, pentru a asigura caracterul efectiv al unei căi de atac împotriva deciziei unui organism de primă instanță nejurisdicțional prin care se respinge o cerere de măsuri provizorii urmărind interzicerea încheierii unui contract de achiziții publice până la data la care acest organism va fi luat o decizie, pe de o parte, ofertantul vizat trebuie să poată beneficia de un termen suspensiv rezonabil pentru a‑i permite să formuleze această cale de atac și, pe de altă parte, dacă aceasta este formulată, suspendarea încheierii acestui contract trebuie să continue să existe până când instanța sesizată se pronunță cu privire la calea de atac menționată.
Prin urmare, Curtea concluzionează că reglementarea cehă, care interzice autorității contractante să încheie un contract de achiziții publice doar până la data la care organismul de primă instanță ia o decizie cu privire la calea de atac îndreptată împotriva deciziei de atribuire a acestui contract, nu este contrară Directivei 89/665, fără a fi relevant, în această privință, aspectul dacă acest organism responsabil de soluționarea căilor de atac este sau nu de natură jurisdicțională.