Language of document :

Acțiune introdusă la 21 martie 2014 – Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C- 137/14)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Hermes, G. Wilms, agenţi)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții să constate că Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 11 din Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice si private asupra mediului 1 (denumită în continuare „Directiva 2011/92”) și al articolului 25 din Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) 2 (denumită în continuare „Directiva 2010/75”),

întrucât a considerat că dispozițiile Directivei 2011/92 nu conferă, în principiu, drepturi subiective, excluzând astfel în mare măsură posibilitatea particularilor de a le valorifica în justiție [articolul 113 alineatul 1 din Legea privind instanțele administrative (Verwaltungsgerichtsordnung)];

întrucât a limitat posibilitatea anulării deciziilor ca urmare a unor vicii de procedură la ipoteza omiterii, pur și simplu, a evaluării de mediu sau a examinării prealabile necesare (articolul 4 alineatul 1 din Legea privind căile de atac în materie de mediu – Umwelt-Rechtsbehelfsgesetz, denumită în continuare „UmwRG”) și la situația în care reclamantul dovedește că viciul de procedură a afectat fondul deciziei (articolul 46 din Legea privind procedura administrativă necontencioasă – Verwaltungsverfahrensgesetz, denumită în continuare „VwVfG”) și a adus atingere drepturilor reclamantului însuși;

întrucât a limitat calitatea procesuală activă și întinderea controlului jurisdicțional la obiecții care au fost formulate deja în termenul prevăzut în acest scop în cadrul procedurii administrative care a condus la adoptarea deciziei (articolul 2 alineatul 3 din UmwRG și articolul 73 alineatul 6 din VwVfG);

întrucât a limitat, în cadrul procedurilor inițiate după 25 iunie 2005 și încheiate înainte de 12 mai 2011, calitatea procesuală activă a asociaților pentru protecția mediului la normele care conferă drepturi particularilor (dispozițiile coroborate ale articolului 2 alineatul 1 și ale articolului 5 alineatul 1 din UmwRG), precum și

întrucât a limitat, în cadrul procedurilor inițiate după 25 iunie 2005 și încheiate înainte de 12 mai 2011, întinderea controlului jurisdicțional în căile de atac ale asociaților pentru protecția mediului la normele care conferă drepturi particularilor (dispozițiile coroborate ale versiunii anterioare a articolului 2 alineatul 1 și ale articolului 5 alineatul 1 din UmwRG);

întrucât a exclus în mod general procedurile administrative care au fost inițiate înainte de 25 iunie 2005 din domeniul de aplicare al UmwRG (articolul 5 alineatul 1 din UmwRG).

Motivele și principalele argumente

Principalele motive sunt următoarele:

Pârâta și-a încălcat obligația de cooperare loială, atât din punct de vedere temporal cât și material. I-au fost necesare mai mult de 18 luni pentru a încerca să ia măsurile care se impun ca urmare a Hotărârii pronunțate de Curte la 12 mai 2011 în cauza C-115/09 3 . Din punct de vedere material, normele adoptate de pârâtă sunt insuficiente și contrazic atât jurisprudența citată anterior, cât și Hotărârea pronunțată de Curte în cauza Altrip 4 .

În ceea ce privește protecția jurisdicțională a particularilor, Germania continuă să limiteze controlul jurisdicțional la controlul respectării dispozițiilor care conferă drepturi subiective în sensul așa-numitei teorii „a normei de protecție”. Alte restricții privesc atât protecția jurisdicțională a particularilor cât și pe aceea a asociaților. Astfel, UmwRG permite anularea deciziilor de autorizare numai în cazul omiterii evaluării de mediu și nu o permite în cazul realizării necorespunzătoare a acesteia.

În plus, Germania prevede, în cazul căilor de atac înaintate de particulari, anularea unei decizii adoptate în temeiul unei evaluări de mediu afectate de nelegalitate numai în situația în care reclamantul dovedește în mod concret că decizia vizată ar fi fost diferită în lipsa acestui viciu de procedură și că viciul de procedură vizat îi afectează situația juridică.

De asemenea, obiecțiile prezentate de asociații în cadrul procedurii jurisdicționale nu sunt admisibile decât în cazul în care au fost invocate în deja în etapa procedurii administrative necontencioase. În sfârșit, noua versiune a UmwRG și jurisprudența germană relevantă nu se ridică la nivelul cerințelor Directivei 2011/92, astfel cum au fost precizate de Curte în Hotărârile Trianel și Altrip.

În plus, UmwRG exclude din domeniul său de aplicare temporal procedurile care au fost inițiate înainte de intrarea în vigoare a directivei.

Aceste restricții considerabile sunt în ansamblu contrare obiectivului Directivei 2011/92 de a garanta accesul larg la justiție, în conformitate cu articolul 9 alineatele (2) și (3) din Convenția de la Aarhus.

____________

1 JO 2012 L 26, p. 1.

2 JO L 334, p.17.

3 Hotărârea Bund für Umwelt und Naturschutz Deutschland, Landesverband Nordrhein-Westfalen (C‑115/09, EU:C:2011:289).

4 Hotărârea Gemeinde Altrip și alții (C‑72/12, EU:C:2013:712).