Acțiune introdusă la 27 iunie 2019 – Coppo Gavazzi/Parlamentul

(Cauza T-389/19)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Maria Teresa Coppo Gavazzi (Milano, Italia) (reprezentant: M. Merola, avocat)

Pârâtă: Parlamentul European

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

declararea ca inexistent sau anularea integrală a actului care a informat-o pe reclamantă sub forma comunicării Parlamentului European atacate, prin care se determină din nou drepturile de pensie legate de încetarea activității și prin care se dispune recuperarea cuantumului plătit pe baza calculării anterioare a pensiei;

obligarea Parlamentului European la restituirea tuturor sumelor reținute în mod necuvenit, majorate cu dobânzi la rata legală începând de la data reținerii la sursă practicate și obligarea Parlamentului European la executarea hotărârii care va fi pronunțată și la luarea oricăror inițiative, acte sau măsuri necesare pentru garantarea reconstituirii imediate și integrale a amplorii inițiale a prestației de pensie;

obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este formulată împotriva actului prin care Parlamentul European a stabilit din nou drepturile de pensie legate de încetarea activității reclamantei ca urmare a intrării în vigoare, la 1 ianuarie 2019, a Deliberării nr. 14/2018 a Ufficio di Presidenza della Camera dei Deputati (Oficiul președinției Camerei Deputaților, Italia) și a dispus recuperarea cuantumului plătit, achitat pe baza calculului precedent.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe necompetența autorului actului, pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură și pe încălcarea articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale care decurge din aceasta.

În această privință, se afirmă că comunicarea Parlamentului European este nelegală deoarece este afectată de vicii grave și de omisiuni vădite în principal de ordin procedural, și, în special, că decizia a fost adoptată de Direcția generală a finanțelor iar nu de Biroul președinției Parlamentului European în conformitate cu ceea ce prevăd articolul 11a alineatul (6) și articolul 25 alineatul (3) din Regulamentul intern al Parlamentului European. Comunicarea ar fi total lipsită de motivare în ceea ce privește motivele pentru care a fost adoptată și pentru care ar avea loc o aplicare automată a deliberării italiene.

Al doilea motiv, întemeiat pe lipsa unui temei juridic al actului atacat și pe o eroare de drept în interpretarea articolului 75 din Normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European.

În această privință, se afirmă că actul atacat indică în mod eronat drept temei juridic anexa III la Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European (denumite în continuare „Normele CID”) și articolul 75 din Normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European (denumite în continuare „NAS”). Regimul prestațiilor de pensii prevăzut de Normele CID a expirat la 14 iulie 2009 cu intrarea în vigoare a Statutului deputaților europeni. În ceea ce privește articolul 75 din NAS, care face trimitere la anexa III la Normele CID, acesta nu autorizează Parlamentul European să adopte măsuri precum măsura atacată.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că măsura încalcă în mod clar rezerva de ordin legal stabilită prin articolul 75 al doilea paragraf din NAS, care se referă expres la condițiile prevăzute de legislația națională, ceea ce exclude pertinența deliberărilor interne ale Camerei Deputaților unui stat membru.

În această privință, se afirmă că modificările prevăzute prin Deliberarea nr. 14/2018 a Ufficio di Presidenza della Camera dei deputati (Oficiul președinției Camerei Deputaților, Italia) nu au fost adoptate prin intermediul unei legi de stat, ci prin intermediul unei simple deliberări a oficiului președinției unei camere de deputați.

Al patrulea, motiv, întemeiat pe încălcarea vădită a principiilor generale ale dreptului european, precum principiul securității juridice, principiul încrederii legitime și principiul protecției drepturilor dobândite, precum și principiul egalității.

În această privință, se afirmă că deliberarea atacată aduce atingere în mod grav încrederii pe care foștii deputați au putut să o nutrească în intangibilitatea drepturilor dobândite de ei în prezent, precum și așteptărilor născute în temeiul cadrului juridic în vigoare în epoca mandatului lor. Mai mult, rezultă că reducerea considerabilă a tratamentului economic care revenea foștilor deputați în temeiul reglementării în vigoare anterior nu este susținută de nicio motivare normativă adecvată, nici prin vreo cerință imperativă astfel cum este impusă de jurisprudența Curții de Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

____________