Cauzele conexate T‑389/19-T‑394/19, T‑397/19, T‑398/19, T‑403/19, T‑404/19, T‑406/19, T‑407/19, T‑409/19-T‑414/19, T‑416/19-T‑418/19, T‑420/19-T‑422/19, T‑425/19-T‑427/19, T‑429/19-T‑432/19, T‑435/19, T‑436/19, T‑438/19-T‑442/19, T‑444/19-T‑446/19, T‑448/19, T‑450/19-T‑454/19, T‑463/19 și T‑465/19
Maria Teresa Coppo Gavazzi și alții
împotriva
Parlamentului European
Hotărârea Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 15 octombrie 2020
„Drept instituțional – Statutul unic al deputaților europeni – Deputați europeni aleși în circumscripții italiene – Adoptarea de către Ufficio di Presidenza della Camera dei deputati (Oficiul președinției Camerei Deputaților, Italia) a Deciziei nr. 14/2018 în materie de pensii ‐ Modificarea cuantumului pensiilor deputaților naționali italieni – Modificarea corelativă de către Parlamentul European a cuantumului pensiilor anumitor foști deputați europeni aleși în Italia – Competența autorului actului – Obligația de motivare – Drepturi dobândite – Securitate juridică – Încredere legitimă – Drept de proprietate – Proporționalitate – Egalitate de tratament”
1. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Decizie națională a unei Camere a Deputaților de modificare a cuantumului pensiilor foștilor deputați naționali – Excludere – Note și decizie a Direcției Generale Finanțe a Parlamentului European privind modificarea cuantumului pensiilor foștilor deputați europeni, în aplicarea acestei decizii – Includere
[art. 263 TFUE; Decizia Parlamentului European privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European, art. 75; Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European, anexa III, art. 2 alin. (1)]
(a se vedea punctele 62, 63 și 65)
2. Parlamentul European – Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European – Statutul unic al deputaților europeni – Competența generală a Biroului Parlamentului în ceea ce privește drepturile financiare ale deputaților – Competența administrației Parlamentului de a adopta decizii individuale de stabilire a drepturilor la pensie ale deputaților – Decizie a Direcției Generale Finanțe a Parlamentului European privind modificarea cuantumului pensiilor foștilor deputați europeni – Includere
[Regulamentul 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 73 alin. (3); Decizia 2005/684 a Parlamentului European; Regulamentul de procedură al Parlamentului European, art. 25 alin. (3)]
(a se vedea punctele 83-88 și 90-92)
3. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie a Direcției Generale Finanțe a Parlamentului European privind modificarea cuantumului pensiilor foștilor deputați europeni
[art. 296 al doilea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (c)]
(a se vedea punctele 101, 109-112, 117 și 118)
4. Parlamentul European – Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European – Statutul unic al deputaților europeni – Decizia Direcției Generale Finanțe a Parlamentului European privind modificarea cuantumului pensiilor foștilor deputați europeni – Modificare efectuată în aplicarea regulii pensiei identice – Absența unei marje de apreciere cu privire la modul de calcul al acestor pensii – Drepturi la pensie dobândite înainte de intrarea în vigoare a respectivului statut – Absența unei garanții cu privire la imuabilitatea cuantumului pensiilor
[Decizia 2005/684 a Parlamentului European; Decizia Parlamentului European privind normele de aplicare a Statutului deputaților, art. 74 și 75; Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European, anexa III, art. 2 alin. (1)]
(a se vedea punctele 126, 129-133, 138-145, 150-158 și 160-163)
5. Parlamentul European – Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European – Statutul unic al deputaților europeni – Decizia Direcției Generale Finanțe a Parlamentului European privind modificarea cuantumului pensiilor foștilor deputați europeni – Obligația de a respecta drepturile fundamentale și principiile generale ale dreptului Uniunii
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 51 alin. (1); Decizia 2005/684 a Parlamentului European; Decizia Parlamentului European privind normele de aplicare a Statutului deputaților, art. 75; Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European, anexa III, art. 2 alin. (1)]
(a se vedea punctele 180-182)
6. Parlamentul European – Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European – Statutul unic al deputaților europeni – Decizia Direcției Generale Finanțe a Parlamentului European privind modificarea cuantumului pensiilor foștilor deputați europeni – Regula pensiei identice – Neretroactivitate – Principiul securității juridice – Încălcare – Lipsă
[Decizia 2005/684 a Parlamentului European; Decizia Parlamentului European privind normele de aplicare a Statutului deputaților, art. 75; Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European, anexa III, art. 2 alin. (1)]
(a se vedea punctele 194-204)
7. Parlamentul European – Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European – Statutul unic al deputaților europeni – Decizia Direcției Generale Finanțe a Parlamentului European privind modificarea cuantumului pensiilor foștilor deputați europeni – Principiul protecției încrederii legitime – Încălcare – Lipsă
[Decizia 2005/684 a Parlamentului European; Decizia Parlamentului European privind normele de aplicare a Statutului deputaților, art. 75; Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European, anexa III, art. 2 alin. (1)]
(a se vedea punctele 205 și 208-211)
8. Parlamentul European – Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European – Statutul unic al deputaților europeni – Decizia Direcției Generale Finanțe a Parlamentului European privind modificarea cuantumului pensiilor foștilor deputați europeni – Restrângerea dreptului de proprietate – Încălcarea principiului proporționalității – Lipsă
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 17 alin. (1); Decizia 2005/684 a Parlamentului European; Decizia Parlamentului European privind normele de aplicare a Statutului deputaților, art. 75; Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European, anexa III, art. 2 alin. (1)]
(a se vedea punctele 212-216, 219, 222-224 și 227-235)
9. Parlamentul European – Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European – Statutul unic al deputaților europeni – Decizia Direcției Generale Finanțe a Parlamentului European privind modificarea cuantumului pensiilor foștilor deputați europeni – Principiul egalității de tratament – Încălcare – Lipsă
[Decizia 2005/684 a Parlamentului European; Decizia Parlamentului European privind normele de aplicare a Statutului deputaților, art. 75; Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European, anexa III, art. 2 alin. (1)]
(a se vedea punctele 244, 251-254, 257 și 258)
Rezumat
Rezumatul Hotărârii Coppo Gavazzi/Parlamentul (T‑389/19)
Doamna Maria Teresa Coppo Gavazzi, precum și mai multe alte persoane fizice, foști membri ai Parlamentului European aleși în Italia sau soții supraviețuitori ai acestora (denumite în continuare „reclamanții”), beneficiază de o pensie pentru vechime în muncă, respectiv de o pensie de soț supraviețuitor. În aplicarea Deciziei nr. 14/2018(1), Parlamentul European a decis să reducă cuantumul pensiei unui anumit număr de foști deputați europeni aleși în Italia (sau al celei a soților supraviețuitori ai acestora) începând de la 1 ianuarie 2019.
Astfel, în ianuarie 2019, Parlamentul i‑a informat pe reclamanți că este ținut să aplice Decizia nr. 14/2018 și, prin urmare, să recalculeze cuantumurile pensiei lor, în special în aplicarea dispozițiilor Normelor privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European (denumite în continuare „Normele CID”) care instituie regula „pensiei identice”(2). Potrivit acestei reguli, nivelul și condițiile pensiei provizorii trebuie să fie identice cu cele ale pensiei pe care o primesc membrii camerei inferioare din statul membru pentru care a fost ales membrul în cauză al Parlamentului. Astfel, prin mai multe note din 11 aprilie 2019 și prin decizia finală din 11 iunie 2019(3) (denumite în continuare, împreună, „deciziile atacate”) ale Direcției Generale Finanțe a Parlamentului (denumită în continuare „autorul deciziilor atacate”), reclamanții au fost informați cu privire la modificarea cuantumului pensiei lor, în aplicarea regulii „pensiei identice” prevăzute de Normele CID și a Deciziei nr. 14/20018, în limita reducerii pensiilor similare plătite în Italia foștilor deputați naționali de către Camera Deputaților. Deciziile atacate precizau de asemenea că cuantumul pensiilor reclamanților ar fi ajustat începând din luna aprilie 2019 și ar avea un efect retroactiv de la 1 ianuarie 2019.
Reclamanții au formulat acțiuni în anularea acestor decizii invocând motive întemeiate în special pe necompetența autorului, pe lipsa unui temei juridic, pe o eroare de drept privind calificarea Deciziei nr. 14/2018, precum și pe încălcarea mai multor principii generale de drept al Uniunii.
În Hotărârea din 15 octombrie 2020, pronunțată în cameră extinsă, Tribunalul respinge aceste acțiuni.
Pronunțându‑se, în primul rând, asupra limitelor competenței sale în cadrul unei acțiuni în anulare(4), Tribunalul precizează că nu este competent să se pronunțe cu privire la legalitatea Deciziei nr. 14/2018, în măsura în care este vorba despre un act adoptat de o autoritate națională. În schimb, acesta arată că este competent să analizeze dacă articolul 75 din normele de aplicare a Statutului deputaților (denumite în continuare „normele de aplicare”)(5), referitor în special la pensiile pentru vechime în muncă, precum și că dispozițiile Normelor CID care instituie regula „pensiei identice”(6) nu încalcă normele de rang superior din dreptul Uniunii. De asemenea, Tribunalul adaugă că poate examina conformitatea cu dreptul Uniunii atât a deciziilor atacate, cât și a aplicării de către Parlament, în temeiul regulii pensiei identice, a dispozițiilor Deciziei nr. 14/2018.
Aplecându‑se, în al doilea rând, asupra motivului întemeiat pe necompetența autorului deciziilor atacate, Tribunalul amintește că Biroul Parlamentului dispune de o competență generală în domeniul chestiunilor financiare privind deputații(7). Astfel, administrația Parlamentului poate să primească competența de a adopta decizii individuale în domeniul chestiunilor financiare privind deputații, întrucât Biroul acestei instituții este cel care a stabilit limitele și modalitățile de exercitare a acesteia. Având în vedere această repartizare a competențelor, Tribunalul subliniază că Parlamentul poate atribui administrației sale competența de a adopta decizii individuale în domeniul drepturilor de pensie și în cel al stabilirii cuantumului pensiilor. Prin urmare, Tribunalul concluzionează că autorul deciziilor atacate era competent, în calitatea sa de ordonator de credite subdelegat pentru chestiunile bugetare referitoare la pensiile pentru vechime în muncă, să adopte deciziile atacate.
În al treilea rând, Tribunalul respinge motivul întemeiat pe aplicarea eronată a articolului 75 din normele de aplicare, apreciind că Parlamentul s‑a bazat în mod valabil pe această dispoziție, precum și pe regula „pensiei identice” pentru a adopta deciziile atacate. Astfel, acesta observă, mai întâi, că regula „pensiei identice” rămâne aplicabilă reclamanților, prin derogare de la regulile prevăzute de normele de aplicare, potrivit cărora Normele CID au devenit caduce în ziua intrării în vigoare a Statutului deputaților, și anume la 14 iulie 2009(8). În continuare, Tribunalul subliniază că, deși cele două alineate care compun articolul 75 din normele de aplicare vizează dreptul de pensie pentru vechime în muncă al foștilor deputați europeni, domeniile lor de aplicare respective sunt diferite.
Astfel, pe de o parte, articolul 75 alineatul (1) primul paragraf din normele de aplicare se aplică foștilor deputați care au început să beneficieze de pensia pentru vechime în muncă înainte de intrarea în vigoare a Statutului deputaților, cu alte cuvinte înainte de 14 iulie 2009, și care continuă, după această dată, să se încadreze în sistemul de pensii instituit de anexa III la Normele CID (denumită în continuare „anexa III”). Pronunțându‑se asupra situației acestor deputați, Tribunalul observă că, în temeiul regulii „pensiei identice”, Parlamentul are obligația să stabilească nivelul și condițiile pensiei pentru vechime în muncă a unui fost deputat european pe baza celor definite în dreptul național aplicabil, în speță, în temeiul normelor definite în Decizia nr. 14/2018. Această obligație se impune Parlamentului, care nu dispune de nicio marjă pentru un mod de calcul autonom, în toată perioada de plată a pensiilor pentru vechime în muncă, sub rezerva respectării normelor de drept al Uniunii de rang superior, inclusiv a principiilor generale ale dreptului și a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). Pe de altă parte, Tribunalul concluzionează că reducerea cuantumului pensiilor, în aplicarea acestor norme, nu aduce atingere drepturilor la pensia pentru vechime în muncă dobândite de beneficiarii acestora întrucât nici articolul 75 alineatul (1) primul paragraf, nici anexa III nu garantează imuabilitatea cuantumului acestor pensii. Astfel, potrivit Tribunalului, drepturile de pensie dobândite la care face referire articolul 75 menționat nu trebuie confundate cu un pretins drept de a primi un cuantum fix al pensiei.
Pe de altă parte, articolul 75 alineatul (2) din normele de aplicare se aplică foștilor deputați care au început să primească pensia lor pentru vechime în muncă după data intrării în vigoare a Statutului deputaților și garantează că drepturile la pensie pentru vechime în muncă dobândite până la această dată rămân dobândite(9). Cu toate acestea, Tribunalul notează că această dispoziție(10), care distinge în mod clar „drepturile la pensia pentru vechime în muncă dobândite” de „pensii”, nu garantează imuabilitatea cuantumului acestei pensii în sensul că acest cuantum nu ar putea fi revizuit. Pe de altă parte, Tribunalul subliniază că cele două cerințe pe care trebuie să le îndeplinească foștii deputați pentru a putea beneficia de pensia lor pentru vechime în muncă(11) au ca unic obiectiv să condiționeze beneficiul efectiv al acestor pensii, fără a garanta imuabilitatea cuantumului lor. În plus, aceste două cerințe au ca unici debitori reclamanții, iar nu Parlamentul.
În al patrulea și ultimul rând, Tribunalul respinge motivul întemeiat pe încălcarea mai multor principii generale de drept al Uniunii și a cartei. Astfel, Tribunalul subliniază, mai întâi, că Parlamentul este ținut să calculeze și, dacă este cazul, să actualizeze pensiile foștilor deputați europeni italieni, deducând consecințele din Decizia nr. 14/2018, cu excepția cazului în care aplicarea acestei decizii conduce la o încălcare a cartei(12) sau a acestor principii generale. În continuare, pronunțându‑se asupra încălcării principiului securității juridice, Tribunalul admite că deciziile atacate au produs efecte retroactive, în special anterioare datei adoptării lor, și anume la 1 ianuarie 2019. El subliniază însă că aceasta se explică prin obligația Parlamentului de a aplica regula „pensiei identice”(13). Astfel, în aplicarea acestei reguli și, prin urmare, a dispozițiilor Deciziei nr. 14/2018, reclamanții nu mai aveau dreptul să pretindă, începând cu această dată, beneficiul pensiei lor astfel cum aceasta era calculată anterior datei respective. În ceea ce privește motivul întemeiat pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime, Tribunalul notează că Parlamentul nu s‑a îndepărtat de asigurarea precisă și necondiționată acordată reclamanților atunci când au aderat la sistemul de pensii organizat de anexa III, constând în faptul de a le garanta beneficiul unei „pensii identice” cu cea a deputaților naționali.
În plus, în ceea ce privește motivul întemeiat pe încălcarea dreptului de proprietate(14), Tribunalul observă că, reducând cuantumul pensiilor reclamanților, Parlamentul nu i‑a privat pe aceștia de o parte a drepturilor lor la pensie și nici nu a modificat conținutul drepturilor lor. În continuare, Tribunalul concluzionează că această restricție a dreptului de proprietate a reclamanților este justificată, în special din perspectiva cerințelor prevăzute de cartă. În acest sens, el notează, pe de o parte, că dreptul de proprietate nu poate fi interpretat ca dând dreptul la o pensie de un anumit cuantum. Pe de altă parte, el subliniază că această restricție, prevăzută de lege, poate fi justificată, primo, de obiectivul de interes general urmărit de Decizia nr. 14/2018, care este cel al raționalizării cheltuielilor publice într‑un context de rigoare bugetară, obiectiv deja recunoscut de jurisprudență ca justificând o atingere adusă drepturilor fundamentale, și, secundo, de obiectivul legitim, afirmat în mod explicit în anexa III, de a acorda reclamanților pensii ale căror nivel și condiții sunt identice cu cele ale pensiei primite de membrii Camerei Deputaților.
În sfârșit, pronunțându‑se asupra încălcării principiului egalității, Tribunalul respinge susținerea potrivit căreia Parlamentul, încălcând acest principiu, i‑ar fi asimilat pe reclamanți foștilor membri ai Camerei Deputaților. În acest sens, acesta reține că reclamanții nu au dovedit că situația lor este fundamental diferită de cea a foștilor membri ai Camerei Deputaților. În plus, Tribunalul respinge susținerea potrivit căreia Parlamentul i‑ar fi tratat pe reclamanți în mod diferit în raport cu alți foști deputați europeni, aleși în Franța sau în Luxemburg, care ar intra tot sub incidența sistemului de pensii organizat de anexa III(15). Astfel, acesta consideră că reclamanții nu se află în aceeași situație cu cea a celorlalți foști deputați europeni aleși în Franța sau în Luxemburg întrucât în special pensiile acestora din urmă nu au vocația de a fi guvernate de normele prevăzute de legislația italiană, ci de alte norme naționale care le sunt aplicabile în mod specific.