Language of document : ECLI:EU:T:2022:426

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta extinsă)

6 iulie 2022(*)

„Funcție publică – Funcționari – Concurs EPSO/AD/363/18 pentru recrutarea de administratori în domeniul fiscalității – Limitarea alegerii celei de a doua limbi în care se desfășoară testele – Neînscriere pe lista de rezervă – Excepție de nelegalitate – Admisibilitate – Discriminare bazată pe limbă – Natura specifică a posturilor care urmează să fie ocupate – Justificare – Interesul serviciului – Proporționalitate”

În cauza T‑631/20,

MZ, reprezentată de M. Velardo, avocată,

reclamantă,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de T. Lilamand, D. Milanowska și A.‑C. Simon, în calitate de agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat,

pârâtă,

TRIBUNALUL (Camera a opta extinsă),

compus din domnii J. Svenningsen (raportor), președinte, R. Barents și C. Mac Eochaidh, doamna T. Pynnä și domnul J. Laitenberger, judecători,

grefier: doamna P. Núñez Ruiz, administratoare,

având în vedere faza scrisă a procedurii,

în urma ședinței din 1 martie 2022,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin acțiunea întemeiată pe articolul 270 TFUE, reclamanta, MZ, solicită anularea deciziei din 10 decembrie 2019 prin care comisia de selecție din cadrul concursului EPSO/AD/363/18 a refuzat, după reexaminare, să îi înscrie numele pe lista de rezervă pentru recrutarea de administratori cu gradul AD 7 în domeniul fiscalității.

I.      Istoricul cauzei

2        La 11 octombrie 2018, Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Anunțul de concurs general pe bază de calificări și susținerea unor teste EPSO/AD/363/18 având ca obiect recrutarea de administratori (AD 7) în domeniile vamal și al fiscalității (JO 2018, C 368 A, p. 1, denumit în continuare „anunțul de concurs”) în vederea constituirii a două liste de rezervă cuprinzând candidații din rândul cărora Comisia Europeană, în principal Direcția Generală Impozitare și Uniune Vamală, urma să recruteze noi funcționari publici în calitate de administratori.

3        Anunțul de concurs impunea în special, drept condiție de admitere la concurs, cunoașterea a cel puțin două limbi oficiale ale Uniunii Europene. Această condiție de admitere era formulată astfel:

„Trebuie să cunoașteți cel puțin două dintre limbile oficiale ale [Uniunii Europene], dintre care una cel puțin la nivelul C1 (cunoaștere aprofundată), iar cealaltă cel puțin la nivelul B2 (cunoaștere satisfăcătoare).

Vă atragem atenția asupra faptului că trebuie să aveți nivelul minim prevăzut mai sus pentru fiecare dintre aptitudinile lingvistice care figurează în formularul de candidatură (vorbire, scriere, citire și ascultare). Aceste aptitudini le reflectă pe cele din Cadrul european comun de referință pentru limbi […]

În prezentul anunț de concurs, vom face referire la limbi în modul următor:

–        limba 1: este limba utilizată pentru testele cu variante multiple de răspuns pe calculator;

–        limba 2: este limba utilizată pentru selecția pe bază de calificări («Talent Screener»), pentru testele de la centrul de evaluare și pentru comunicarea dintre EPSO și candidații care au depus o candidatură valabilă. Aceasta trebuie să fie diferită de limba 1.

Limba 2 trebuie să fie limba engleză sau limba franceză.”

4        Anunțul de concurs preciza motivul limitării alegerii celei de a doua limbi la limba engleză sau franceză după cum urmează:

„Candidații înscriși pe lista de rezervă care vor fi recrutați pentru aceste domenii specifice trebuie să cunoască în mod satisfăcător (cel puțin nivelul B2) limba engleză sau limba franceză. Deși cunoașterea altor limbi poate reprezenta un avantaj, majoritatea departamentelor responsabile de domeniul vamal și de cel fiscal din cadrul Comisiei recurg la engleză sau franceză pentru lucrările analitice, comunicarea în intern și comunicarea cu părțile interesate externe și pentru redactarea de publicații și rapoarte, de acte legislative sau de documente economice, astfel cum se menționează în secțiunea «Ce sarcini mă pot aștepta să îndeplinesc?» și în anexa I. Prin urmare, o cunoaștere satisfăcătoare a limbii engleze sau a limbii franceze este esențială. Prin urmare, un candidat înscris pe lista de rezervă care nu cunoaște în mod satisfăcător limba engleză sau limba franceză nu ar fi operațional imediat.”

5        În cadrul titlului „Cum voi fi selectat?”, punctul 5, se arată că probele de la centrul de evaluare constau în patru teste, și anume un interviu ce vizează testarea competențelor generale, un interviu ce vizează testarea competențelor specifice, un exercițiu de grup și un studiu de caz. Cele opt competențe generale („analizarea și soluționare a problemelor”, „comunicarea”, „oferirea unor servicii de calitate și obținerea de rezultate”, „învățarea și dezvoltarea”, „stabilirea priorităților și organizare”, „reziliența”, „lucrul în echipă”, „capacitățile de conducere”) erau evaluate fiecare pe o scară de zece puncte, iar competențele în domeniu pe o scară de 100 de puncte. Punctajele minime obligatorii erau, în ceea ce privește competențele generale, de 3/10 pe competență și de 40/80 în total și, în ceea ce privește competențele în domeniu, de 50/100.

6        La 10 noiembrie 2018, reclamanta și‑a depus candidatura la acest concurs în domeniul fiscalității.

7        Sarcinile pe care candidații înscriși pe lista de rezervă a concursului în domeniul fiscalității vor fi susceptibili să le îndeplinească sunt descrise în anunțul de concurs după cum urmează:

„În calitate de responsabil cu strategia politică într‑o unitate a direcției din cadrul [DG Impozitare și Uniune Vamală] care se ocupă de impozite directe sau indirecte sau într‑o unitate din cadrul Direcției Generale Concurență [DG Concurență] care se ocupă de ajutoare fiscale, va trebui să fiți operațional imediat și va trebui să redactați, cu ajutorul ierarhiei dumneavoastră, documente în sfera dumneavoastră de competență și să participați la întâlnirile cu reprezentanți ai statelor membre și ai altor părți interesate pentru a explica/promova poziția Comisiei Europene. Va trebui să reprezentați unitatea dumneavoastră în cadrul reuniunilor cu alte servicii ale Comisiei Europene și să răspundeți întrebărilor adresate de public și de deputații din Parlamentul European. Va trebui, de asemenea, să contribuiți la demersurile de informare a comisarului, a directorului general sau a directorului dumneavoastră, ori de câte ori este necesar. În funcție de unitatea în care veți lucra, va trebui să elaborați acte legislative, decizii, documente de lucru sau documente economice.”

8        Pe de altă parte, anexa I la anunțul de concurs, intitulată „Natura atribuțiilor”, precizează aceste atribuții după cum urmează:

„Principalul rol al administratorilor (AD 7) în domeniul fiscal este de a sprijini factorii de decizie în executarea misiunii instituției din care fac parte, de a furniza analizele juridice, economice și/sau statistice necesare pentru inițierea, elaborarea, gestionarea și/sau evaluarea politicilor [Uniunii Europene] în contextul impozitării directe și/sau indirecte, inclusiv în ceea ce privește stabilirea prețurilor de transfer sau ajutoarele fiscale.

Candidații care au reușit la concurs vor trebui să analizeze aspecte legate de impozitarea directă și/sau indirectă, să efectueze o evaluare juridică în temeiul normelor și al procedurilor aplicabile în materie de impozite sau de ajutoare de stat, să analizeze impactul acestora și să prezinte proiecte juridice sau să pregătească analize economice ale acestor aspecte. De asemenea, acestora li s‑ar putea cere să efectueze activități de comunicare legate de domeniul lor de activitate, să participe la conferințe și alte evenimente, să îndeplinească sarcini de coordonare și de negociere la nivel internațional legate de politica fiscală a Uniunii Europene în domeniile [analiză economică și evaluarea impozitelor, impozitare directă sau indirectă, TVA și alte impozite indirecte (mediu, transporturi, energie și accize)] […]”

9        Reclamanta, cetățean italian, a ales italiana ca limba 1 și franceza ca limba 2 (denumită în continuare „a doua limbă”), limbă pe care a utilizat‑o pentru a‑și întocmi candidatura. Cu această ocazie, ea a declarat că stăpânește limba franceză la același nivel cu limba italiană, și anume nivelul „C2”, potrivit Cadrului european comun de referință pentru limbi, cu excepția expresiei scrise, pentru care a declarat că stăpânește franceza la nivelul „C1”.

10      La 4 aprilie și la 4 iunie 2019, reclamanta a participat la testele de la centrul de evaluare constând într‑un studiu de caz, un exercițiu de grup și două interviuri individuale cu comisia de selecție. Aceste teste au avut loc în a doua limbă.

11      Prin scrisoarea din 17 iulie 2019, președintele comisiei de selecție a informat reclamanta cu privire la decizia comisiei de selecție de a nu îi înscrie numele pe lista de rezervă pentru motivul că nu obținuse totuși nota minimă cerută pentru fiecare dintre teste (denumită în continuare „decizia din 17 iulie 2019”). Această scrisoare era însoțită de un pașaport de competențe din care reiese printre altele că reclamanta a obținut, pe de o parte, un punctaj eliminatoriu de 37/80 în cadrul evaluării celor opt competențe generale și, pe de altă parte, un punctaj de 80/100 în urma evaluării competențelor referitoare la domeniul pe care îl alesese.

12      Prin scrisoarea din 27 iulie 2019, reclamanta a sesizat comisia de selecție cu o cerere de reexaminare, redactată în franceză, cerere care a fost respinsă prin decizia comisiei de selecție din 10 decembrie 2019 (denumită în continuare „decizia din 10 decembrie 2019”).

13      Prin e‑mailul din 9 martie 2020, reclamanta a sesizat, în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), autoritatea împuternicită să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) cu o reclamație redactată în limba italiană.

14      Prin e‑mailul din 1 aprilie 2020, EPSO a informat reclamanta că, în temeiul punctului 4.3.1 din anexa III la anunțul de concurs, reclamația sa ar fi trebuit introdusă în a doua limbă, și anume franceza, și că reclamația respectivă, redactată în limba italiană, nu ar fi, în consecință, luată în considerare dacă o traducere în limba franceză nu era transmisă AIPN înainte de data de 1 mai 2020.

15      Prin e‑mailul din 9 aprilie 2020, reclamanta a transmis AIPN o traducere în limba franceză a reclamației sale, care a fost respinsă prin decizia AIPN din 8 iulie 2020 (denumită în continuare „decizia de respingere a reclamației”).

II.    Concluziile părților

16      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziilor din 17 iulie și din 10 decembrie 2019, precum și a deciziei de respingere a reclamației;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

17      Comisia solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

III. În drept

A.      Cu privire la obiectul litigiului

18      Trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, în cazul în care un candidat la un concurs solicită reexaminarea unei decizii adoptate de o comisie de evaluare, decizia adoptată de aceasta din urmă după reexaminarea situației candidatului este cea care constituie actul care lezează, în sensul articolului 90 alineatul (2) sau, după caz, în sensul articolului 91 alineatul (1) din statut. Decizia adoptată după reexaminare se substituie astfel deciziei inițiale a comisiei de evaluare (a se vedea Hotărârea din 5 septembrie 2018, Villeneuve/Comisia, T‑671/16, EU:T:2018:519, punctul 24 și jurisprudența citată).

19      În speță, actul care lezează reclamanta este decizia din 10 decembrie 2019, adoptată după reexaminare, de a nu înscrie numele său pe lista de rezervă a concursului (denumită în continuare „decizia atacată”).

20      În ceea ce privește concluziile îndreptate formal împotriva deciziei de respingere a reclamației, trebuie amintit că acțiunea, chiar dacă este îndreptată în mod formal împotriva respingerii reclamației, are ca efect sesizarea Tribunalului cu privire la actul care lezează și împotriva căruia a fost formulată reclamația (Hotărârea din 17 ianuarie 1989, Vainker/Parlamentul, 293/87, EU:C:1989:8, punctul 8), cu excepția ipotezei în care respingerea reclamației are un conținut diferit de cel al actului împotriva căruia a fost formulată reclamația (a se vedea Hotărârea din 21 mai 2014, Mocová/Comisia, T‑347/12 P, EU:T:2014:268, punctul 34 și jurisprudența citată).

21      În speță, având în vedere că respinge reclamația și confirmă decizia comisiei de selecție de a nu înscrie numele reclamantei pe lista de rezervă, decizia de respingere a reclamației nu are un conținut autonom în raport cu decizia atacată. Într‑o asemenea ipoteză, legalitatea deciziei atacate trebuie, așadar, să fie examinată luând în considerare motivarea care figurează în decizia de respingere a reclamației, prezumându‑se că această motivare coincide cu actul menționat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 martie 2021, BK/EASO, T‑277/19, nepublicată, EU:T:2021:161, punctul 43 și jurisprudența citată).

B.      Cu privire la fond

22      Reclamanta invocă cinci motive în susținerea acțiunii. Primul motiv este întemeiat pe o excepție de nelegalitate a regimului lingvistic prevăzut în anunțul de concurs, al doilea, pe încălcarea principiului stabilității comisiei de selecție, al treilea, pe încălcarea anunțului de concurs, al patrulea, pe încălcarea articolului 5 al cincilea paragraf din anexa III la statut și al cincilea, pe încălcarea obligației de motivare.

23      În cadrul primului motiv, reclamanta invocă nelegalitatea dispozițiilor anunțului de concurs care, pe de o parte, limitează la franceză și la engleză alegerea celei de a doua limbi în care se desfășoară testele de la centrului de evaluare (denumită în continuare „limitarea în litigiu”) și, pe de altă parte, obligă candidații să utilizeze această limbă în corespondența lor cu EPSO (denumită în continuare „obligația în litigiu”).

24      Comisia solicită respingerea acestei excepții de nelegalitate ca inadmisibilă și, în orice caz, ca nefondată.

1.      Cu privire la admisibilitatea primului motiv, întemeiat pe o excepție de nelegalitate a anunțului de concurs

25      Având în vedere conținutul respectiv, se impune tratarea separată a excepției de nelegalitate a anunțului de concurs în măsura în care acesta enunță, pe de o parte, limitarea în litigiu și, pe de altă parte, obligația în litigiu.

a)      Cu privire la admisibilitatea excepției de nelegalitate a anunțului de concurs în măsura în care prevede limitarea în litigiu

26      Comisia arată, prevalându‑se de jurisprudența rezultată din Hotărârea din 14 decembrie 2017, PB/Comisia (T‑609/16, EU:T:2017:910), că excepția de nelegalitate a limitării în litigiu ar trebui înlăturată ca inadmisibilă.

27      În această privință, susține că, în lipsa unei legături strânse între motivarea deciziei atacate și primul motiv, întemeiat pe nelegalitatea anunțului de concurs, motivul menționat ar trebui respins ca tardiv. Potrivit Comisiei, pentru a fi admisibil ca un candidat să conteste dispozițiile prin care se stabilește regimul lingvistic al probelor din cadrul concursului, acesta ar trebui să introducă o reclamație împotriva anunțului de concurs în termen de trei luni de la publicarea sa.

28      Comisia consideră că decizia atacată nu s‑ar întemeia pe elemente strâns legate de regimul lingvistic al probelor, ci numai pe punctajul insuficient care a fost atribuit reclamantei pentru evaluarea competențelor sale generale, astfel încât nu ar exista o legătură strânsă între motivarea deciziei atacate și motivul întemeiat pe nelegalitatea anunțului de concurs.

29      Aceasta adaugă că importantele carențe constatate, cu ocazia testelor, în cunoașterea anumitor competențe generale ar fi fost observate și în cazul în care reclamanta ar fi susținut testele într‑o altă limbă. În orice caz, reclamanta nu ar fi demonstrat, prin intermediul unor indicii concrete, că ar fi fost penalizată prin utilizarea limbii franceze în cursul testelor sau că ar fi putut obține rezultate mai bune dacă ar fi susținut testele respective într‑o altă limbă.

30      Reclamanta contestă această argumentație.

31      Cu titlu introductiv, trebuie amintit că articolul 277 TFUE este expresia unui principiu general care garantează oricărei părți dreptul de a contesta, în vederea obținerii anulării unei decizii care o privește direct și individual, validitatea actelor instituționale anterioare care constituie temeiul juridic al deciziei atacate, dacă partea respectivă nu dispunea, fără nicio îndoială, de dreptul de a introduce o acțiune directă împotriva acestor acte, ale căror consecințe le suportă astfel fără să fi fost în măsură să solicite anularea lor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 iulie 2003, Comisia/BCE, C‑11/00, EU:C:2003:395, punctul 75, Hotărârea din 17 decembrie 2020, BP/FRA, C‑601/19 P, nepublicată, EU:C:2020:1048, punctul 26, și Hotărârea din 22 aprilie 2004, Schintgen/Comisia, T‑343/02, EU:T:2004:111, punctul 26).

32      În speță, în măsura în care cauza de inadmisibilitate invocată de Comisie se întemeiază pe premisa potrivit căreia reclamanta nu a contestat anunțul de concurs în timp util, și anume în termen de trei luni de la publicarea sa, trebuie mai întâi să se examineze dacă reclamanta dispunea, fără nicio îndoială, de o asemenea posibilitate.

33      În speță nu se poate considera că admisibilitatea unei acțiuni în anulare formulate de reclamantă împotriva anunțului de concurs în măsura în care acesta prevede limitarea în litigiu ar fi fost evidentă. Astfel, trebuie amintit că, în mod excepțional, un anunț de concurs poate face obiectul unei acțiuni în anulare atunci când, prin impunerea unor condiții care exclud candidatura unei părți, acesta constituie o decizie care o lezează în sensul articolelor 90 și 91 din statut (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 iunie 1975, Küster/Parlamentul, 79/74, EU:C:1975:85, punctele 5-8, și Ordonanța din 24 iunie 2013, Mateo Pérez/Comisia, F‑144/11, EU:F:2013:86, punctul 46 și jurisprudența citată).

34      Or, limitarea în litigiu nu are ca efect excluderea candidaturii unui candidat care, precum reclamanta, consideră că stăpânește cel puțin două limbi oficiale ale Uniunii la nivelurile impuse de anunțul de concurs. Prin urmare, în lipsa impunerii unor condiții care să excludă candidatura reclamantei, anunțul de concurs nu constituie o decizie care o lezează și, pentru acest motiv, nu putea face obiectul unei acțiuni în anulare din partea reclamantei.

35      Ținând seama de principiul protecției jurisdicționale efective, consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care implică faptul că un act care nu poate face obiectul unei acțiuni în anulare în temeiul articolului 270 TFUE trebuie să poată face obiectul unei excepții de nelegalitate în temeiul articolului 277 TFUE, admisibilitatea excepției de nelegalitate a unui act cu aplicabilitate generală este, într‑un asemenea caz, supusă numai dublei condiții ca actul individual atacat să fi fost adoptat în aplicarea directă a actului cu caracter general și ca reclamantul să aibă un interes de a ataca decizia individuală (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 2007, Wils/Parlamentul, F‑105/05, EU:F:2007:128, punctul 36 și jurisprudența citată).

36      În ceea ce privește prima condiție, prin care se urmărește să se stabilească dacă decizia atacată a fost adoptată în aplicarea directă a anunțului de concurs, trebuie precizat că Curtea a admis că pot face în mod valabil obiectul unei excepții de nelegalitate dispozițiile unui act cu aplicabilitate generală care constituie temeiul deciziei individuale sau care au o legătură juridică directă cu o astfel de decizie (a se vedea Hotărârea din 8 septembrie 2020, Comisia și Consiliul/Carreras Sequeros și alții, C‑119/19 P și C‑126/19 P, EU:C:2020:676, punctul 69 și jurisprudența citată).

37      În această privință, este suficient să se amintească faptul că, întrucât termenii anunțului de concurs constituie atât cadrul de legalitate, cât și cadrul de apreciere pentru comisia de evaluare a concursului (a se vedea Hotărârea din 14 decembrie 2018, UR/Comisia, T‑761/17, nepublicată, EU:T:2018:968, punctul 65 și jurisprudența citată), avizul menționat este, dacă nu temeiul juridic propriu‑zis al deciziei atacate, cel puțin unul dintre actele constitutive ale cadrului juridic în care aceasta trebuia să fie adoptată.

38      Pe de altă parte, dat fiind că decizia atacată a fost adoptată potrivit procedurii prevăzute în anunțul de concurs, rezultă că limitarea în litigiu are de asemenea o legătură juridică directă cu decizia atacată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 iulie 2021, Carbajo Ferrero/Parlamentul, T‑670/19, nepublicată, în prezent în recurs, EU:T:2021:435, punctul 56).

39      În ceea ce privește a doua condiție, referitoare la interesul de a exercita acțiunea, și presupunând că argumentația Comisiei poate fi înțeleasă ca fiind o repunere în discuție a interesului pe care reclamanta l‑ar avea de a solicita anularea deciziei atacate pentru motivul că limitarea în litigiu ar fi nelegală, trebuie amintit că un reclamant nu este, desigur, abilitat să acționeze în interesul legii sau al instituțiilor și nu poate invoca în susținerea unei acțiuni în anulare decât motivele care îl privesc personal (Hotărârea din 30 iunie 1983, Schloh/Consiliul, 85/82, EU:C:1983:179, punctul 14).

40      Această cerință presupune însă numai ca motivele reclamantului să poată constitui temeiul unei anulări de care acesta să poată beneficia, cu alte cuvinte, în speță, ca excepția de nelegalitate să fie susceptibilă, prin rezultatul său, să aducă un beneficiu părții care a invocat‑o (Hotărârea din 29 noiembrie 2006, Campoli/Comisia, T‑135/05, EU:T:2006:366, punctul 132). Potrivit jurisprudenței invocate de Comisie, în orice caz, anunțul de concurs trebuie declarat inadmisibil numai în lipsa unei legături strânse între motivarea deciziei atacate și motivul întemeiat pe excepția de nelegalitate a anunțului de concurs (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2017, PB/Comisia, T‑609/16, EU:T:2017:910, punctul 29 și jurisprudența citată).

41      Or, cu privire la acest aspect, cu riscul de a‑i impune sarcina unei probe imposibil de prezentat, nu i se poate pretinde reclamantei să demonstreze că, în executarea unei hotărâri de anulare în conformitate cu articolul 266 TFUE, ar obține în mod necesar un punctaj mai bun la testele de la centrul de evaluare, ci numai că o asemenea posibilitate nu este exclusă, amintindu‑se, pe de altă parte, că nu este de competența Tribunalului să substituie aprecierea comisiei de evaluare cu propria apreciere.

42      În această privință trebuie precizat că anunțul de concurs nu impunea candidaților să aleagă limba pe care o cunosc cel mai bine ca limba 1. Prin urmare, preferința acordată limbii engleze sau franceze, cu excluderea tuturor celorlalte limbi oficiale ale Uniunii, este, după cum arată reclamanta, susceptibilă să fi conferit un avantaj la teste candidaților care cunosc cel mai bine una dintre aceste două limbi, în detrimentul celorlalți candidați care nu se găsesc în această situație.

43      Astfel, s‑a statuat deja că nivelul de cunoaștere a celei de a doua limbi a candidaților se reflectă în mod inevitabil și necesar în cadrul probelor prin care se urmărește testarea competențelor generale și specifice prevăzute de concursul în cauză care au loc în această limbă (Hotărârea din 9 iunie 2021, Calhau Correia de Paiva/Comisia, T‑202/17, în prezent în recurs, EU:T:2021:323, punctul 55).

44      În acest cadru se poate arăta în special că din fișele utilizate pentru evaluarea competențelor generale, transmise de Comisie ca răspuns la o măsură de organizare a procedurii, reiese că stăpânirea unei limbi poate influența notarea competențelor generale ale candidaților.

45      Mai precis, în cadrul interviului ce vizează testarea competențelor generale, comisia de selecție trebuia să țină seama, pentru evaluarea competenței „comunicare”, de dificultatea candidatului de a se exprima oral într‑un mod inteligibil sau suficient de precis. Situația este aceeași în ceea ce privește evaluarea acestei competențe în cadrul studiului de caz, având în vedere că se prevede că comisia de selecție atribuie candidaților un punctaj mai mic dacă apreciază că „limba, vocabularul, stilul și registrul utilizat sunt inadecvate”.

46      Pe de altă parte, după cum s‑a amintit la punctul 9 de mai sus, reclamanta însăși a declarat în formularul său de candidatură că stăpânirea exprimării scrise în franceză este mai puțin bună decât în italiană, limba pe care o cunoaște cel mai bine, și, prin urmare, nu se poate exclude ca stăpânirea imperfectă a acestei a doua limbi să fi fost susceptibilă să îi afecteze notarea în cadrul probei scrise.

47      În aceste condiții, nu se poate exclude de la bun început posibilitatea ca reclamanta, care a obținut un punctaj total în raport cu competențele generale, și anume 37/80, net mai scăzut decât cel obținut în raport cu competențele în domeniu, și anume 80/100, și care a obținut în special punctajul de 4,5/10 în urma evaluării competenței „comunicare”, de asemenea mai scăzut decât punctajul aferent evaluării competențelor în domeniu, să fi avut o șansă de a obține un punctaj mai bun dacă ar fi putut să susțină testele în limba sa maternă, și anume limba italiană. Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctelor 44 și 45 de mai sus, cunoașterea unei limbi, dincolo de o terminologie tehnică privind un domeniu specific, se poate repercuta asupra notării competențelor generale ale candidaților. De asemenea, diferența considerabilă dintre punctajul reclamantei în ceea ce privește competențele generale și punctajul său în ceea ce privește competențele în domeniu reprezintă o indicație concretă a faptului că aceasta a fost situația în speță.

48      Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se concluzioneze că excepția de nelegalitate a anunțului de concurs, în măsura în care prevede limitarea în litigiu, este admisibilă.

b)      Cu privire la admisibilitatea excepției de nelegalitate a anunțului de concurs în măsura în care prevede obligația în litigiu

49      Comisia susține că excepția de nelegalitate a anunțului de concurs în măsura în care prevede obligația în litigiu este inadmisibilă întrucât reclamanta nu ar avea niciun interes să invoce această pretinsă nelegalitate. Ea arată că decizia atacată nu depinde de faptul că reclamanta a fost obligată să comunice cu EPSO în cea de a doua limbă și nici de faptul că a trebuit să își depună reclamația în franceză.

50      Reclamanta contestă această argumentație.

51      Trebuie amintit că întinderea unei excepții de nelegalitate trebuie să se limiteze la ceea ce este indispensabil pentru soluționarea litigiului (Hotărârea din 10 iunie 2020, Oosterbosch/Parlamentul, T‑131/19, nepublicată, EU:T:2020:250, punctul 54). Întrucât articolul 277 TFUE nu are ca scop să permită unei părți să conteste aplicabilitatea oricărui act cu aplicare generală în favoarea vreunui tip de acțiune, actul a cărui nelegalitate este invocată trebuie să fie aplicabil, direct sau indirect, în speța care face obiectul acțiunii (a se vedea Hotărârea din 8 septembrie 2020, Comisia și Consiliul/Carreras Sequeros și alții, C‑119/19 P și C‑126/19 P, EU:C:2020:676, punctul 68 și jurisprudența citată).

52      În această privință, independent de faptul că articolul 20 alineatul (2) litera (d) TFUE și articolul 41 alineatul (4) din Carta drepturilor fundamentale consacră dreptul de a se adresa instituțiilor Uniunii în oricare dintre limbile tratatelor și de a primi un răspuns în aceeași limbă, este suficient să se constate că obligația în litigiu nu a exercitat nicio influență, directă sau indirectă, asupra conținutului deciziei atacate. Astfel, decizia comisiei de selecție de a nu înscrie numele reclamantei pe lista de rezervă în urma testelor nu are legătură directă sau indirectă cu obligația de a comunica cu EPSO în a doua limbă a concursului.

53      În lipsa oricărei legături, a fortiori a unei legături juridice directe, între decizia atacată și obligația în litigiu, nu se poate considera, așadar, că această decizie constituie o măsură de aplicare a anunțului de concurs prin faptul că enunță obligația menționată.

54      Excepția de nelegalitate a anunțului de concurs, în măsura în care prevede obligația în litigiu, trebuie, prin urmare, înlăturată ca inadmisibilă.

55      Având în vedere tot ceea ce precedă, primul motiv, întemeiat pe o excepție de nelegalitate a anunțului de concurs, trebuie declarat admisibil numai în ceea ce privește limitarea în litigiu.

2.      Cu privire la temeinicia excepției de nelegalitate a anunțului de concurs în măsura în care prevede limitarea în litigiu

56      În susținerea excepției de nelegalitate, reclamanta arată că limitarea în litigiu constituie o discriminare bazată pe limbă, interzisă la articolul 1d din statut. În acest cadru, este necesar să se verifice mai întâi dacă limitarea în litigiu operează o diferență de tratament bazată pe limbă și, dacă este cazul, dacă această diferență de tratament este justificată de un obiectiv legitim, apoi, în sfârșit, dacă este proporțională cu realizarea obiectivului legitim eventual urmărit.

a)      Cu privire la existența unei discriminări bazate pe limbă

57      Reclamanta susține în esență că limitarea în litigiu ar fi dezavantajat‑o în cadrul testelor în raport cu candidații a căror limbă maternă sau principală este engleza sau franceza, cu alte cuvinte, limba pe care o cunosc cel mai bine.

58      Comisia contestă această argumentație susținând în esență că stăpânirea unei limbi la un nivel superior nivelului minim impus de anunțul de concurs nu ar face parte dintre cunoștințele și competențele evaluate prin testele de la centrul de evaluare.

59      Cu titlu introductiv, trebuie amintit că articolul 1d alineatul (1) primul paragraf din statut prevede că, în aplicarea acestuia din urmă, se interzice orice discriminare, cum ar fi, printre altele, discriminarea bazată pe limbă.

60      În speță, faptul de a fi impus candidaților alegerea celei de a doua limbi a concursului numai dintre limbile engleză sau franceză constituie o diferență de tratament bazată pe limbă, în principiu interzisă în temeiul dispoziției menționate.

61      Astfel, trebuie amintit că anunțul de concurs nu interzicea candidaților care cunosc cel mai bine engleza sau franceza să aleagă această limbă ca a doua limbă. Rezultă că, așa cum s‑a constatat la punctul 42 de mai sus, preferința acordată limbii engleze sau franceze ca a doua limbă este susceptibilă să avantajeze, în cadrul testelor de la centrul de evaluare, candidații care cunosc cel mai bine una dintre aceste două limbi, în detrimentul celorlalți candidați care, deși posedă o cunoaștere suficientă a cel puțin două limbi oficiale ale Uniunii, nu au avut totuși posibilitatea de a susține testele în limba pe care o cunosc cel mai bine.

62      Cu toate acestea, din articolul 1d alineatul (6) prima teză din statut reiese că sunt posibile limitări ale punerii în aplicare a principiului nediscriminării, cu condiția ca acestea să fie „justificat[e] în mod obiectiv și rezonabil” și să răspundă unor obiective legitime de interes general în cadrul politicii privind personalul.

63      Așadar, larga putere de apreciere de care dispun instituțiile Uniunii în organizarea serviciilor lor și în special în stabilirea criteriilor de capacitate impuse de posturile care urmează să fie ocupate și, în funcție de aceste criterii și în interesul serviciului, a condițiilor și a modalităților de organizare a concursului este reglementată în mod imperativ la articolul 1d din statut, astfel încât diferențele de tratament bazate pe limbă care rezultă dintr‑o limitare a regimului lingvistic al concursului la un număr restrâns de limbi oficiale nu pot fi admise decât dacă o asemenea limitare este justificată în mod obiectiv și proporțională cu nevoile reale ale serviciului (a se vedea Hotărârea din 26 martie 2019, Comisia/Italia, C‑621/16 P, EU:C:2019:251, punctul 90 și jurisprudența citată).

64      Prin urmare, trebuie să se examineze dacă discriminarea bazată pe limbă care decurge din limitarea în litigiu este justificată de un obiectiv legitim și, dacă este cazul, dacă este proporțională cu nevoile reale ale serviciului, așa cum sunt descrise în anunțul de concurs.

b)      Cu privire la justificarea discriminării bazate pe limbă

65      Reclamanta susține că ar reveni AIPN sarcina de a dovedi că limitarea în litigiu ar fi justificată și proporțională cu nevoile reale ale serviciului întemeindu‑se pe elemente legate de cerințele posturilor care urmează să fie ocupate, care, pe de o parte, să poată fi verificate de instanță și, pe de altă parte, să poată fi înțelese de candidați.

66      Ea arată în această privință că justificarea invocată de AIPN în anunțul de concurs, care urmărește să permită recrutarea unor funcționari operaționali imediat, nu ar preciza legătura care există între limitarea în litigiu și natura atribuțiilor care trebuie îndeplinite, astfel cum este descrisă în anexa I la anunțul de concurs. Nu ar fi exclus ca anumite sarcini să poată fi realizate în special în italiană. Pe de altă parte, având în vedere formularea sa generală, limitarea în litigiu nu ar putea fi justificată nici de natura testelor de la centrul de evaluare.

67      În ceea ce privește datele prezentate de Comisie în cursul procedurii, reclamanta consideră că acestea nu ar fi relevante și, în orice caz, că nu s‑ar fi stabilit că engleza și franceza ar fi limbile cele mai utilizate în exercitarea atribuțiilor aferente posturilor care urmează să fie ocupate, cu excluderea tuturor celorlalte limbi ale Uniunii.

68      Comisia contestă această argumentație susținând în esență că limitarea în litigiu ar fi justificată de două obiective legitime, care ar fi susținute de elementele de probă constituite dintr‑un tabel care detaliază limbile vorbite de membrii personalului DG Impozitare și Uniune Vamală și DG Concurență, din tabele care detaliază limbile utilizate în exercitarea atribuțiilor de către membrii personalului acestor direcții generale și din anunțurile pentru ocuparea unor posturi vacante publicate de acestea în perioada 1 ianuarie 2016-9 ianuarie 2020.

69      Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, deși articolul 28 litera (f) din statut prevede că nimeni nu poate fi numit funcționar dacă nu face dovada cunoașterii aprofundate a uneia dintre limbile Uniunii și a cunoașterii satisfăcătoare a unei alte limbi a Uniunii „în măsura necesară exercitării atribuțiilor care îi revin”, acest articol nu indică criteriile care pot fi luate în considerare pentru a limita alegerea limbii respective dintre limbile oficiale menționate la articolul 1 din Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 1958, 17, p. 385, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 3), cu modificările ulterioare [a se vedea Hotărârea din 15 septembrie 2016, Italia/Comisia, T‑353/14 și T‑17/15, EU:T:2016:495, punctul 85 (nepublicat) și jurisprudența citată, și Ordonanța din 5 septembrie 2019, Italia/Comisia, T‑313/15 și T‑317/15, nepublicată, EU:T:2019:582, punctul 55 și jurisprudența citată].

70      Astfel de criterii nu rezultă nici din articolul 27 din statut, al cărui prim paragraf prevede, fără a face referire la cunoștințe lingvistice, că „[r]ecrutarea trebuie să vizeze asigurarea angajării funcționarilor cu cel mai înalt nivel de competență, eficiență și integritate, recrutați pe o bază geografică cât mai largă posibil dintre resortisanții statelor membre ale Uniunii” și că „[n]iciun post nu poate fi rezervat resortisanților unui anumit stat membru”. Situația este aceeași în ceea ce privește al doilea paragraf al acestui articol, care se limitează să enunțe că „[p]rincipiul egalității cetățenilor Uniunii permite fiecărei instituții să adopte măsuri corespunzătoare în urma constatării unui dezechilibru semnificativ între naționalitățile funcționarilor care nu se justifică prin criterii obiective”, precizând printre altele că „[a]ceste măsuri corespunzătoare trebuie să fie justificate și nu pot avea niciodată drept rezultat alte criterii de recrutare decât cele bazate pe merit”.

71      Deși din articolul 1 alineatul (1) litera (f) din anexa III la statut rezultă că anunțul de concurs poate să specifice eventual cunoștințele lingvistice cerute de „natura specifică a posturilor care urmează să fie ocupate”, această dispoziție nu constituie în niciun caz o autorizație generală care să permită limitarea alegerii celei de a doua limbi a unui concurs la un număr restrâns de limbi oficiale dintre cele menționate la articolul 1 din Regulamentul nr. 1 [a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 septembrie 2016, Italia/Comisia, T‑353/14 și T‑17/15, EU:T:2016:495, punctul 86 (nepublicat) și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea Ordonanța din 5 septembrie 2019, Italia/Comisia, T‑313/15 și T‑317/15, nepublicată, EU:T:2019:582, punctul 56 și jurisprudența citată].

72      Comisia a indicat în speță că limitarea în litigiu ar fi justificată, pe de o parte, așa cum rezultă din Orientările generale ale Colegiului șefilor de administrație privind utilizarea limbilor în cadrul concursurilor EPSO, care figurează în anexa II la Dispozițiile generale aplicabile concursurilor generale (JO 2015, C 70A, p. 1, denumită în continuare „anexa II”), prin natura testelor de la centrul de evaluare și, pe de altă parte, după cum rezultă din conținutul anunțului de concurs reprodus la punctul 4 de mai sus, prin obiectivul de a dispune de funcționari operaționali imediat.

1)      Cu privire la justificarea întemeiată pe natura testelor de la centrul de evaluare

73      Potrivit Orientărilor generale ale Colegiului șefilor de administrație privind utilizarea limbilor în cadrul concursurilor EPSO, care figurează în anexa II, la care se referă Comisia, limitarea în litigiu ar fi justificată de natura testelor de la centrul de evaluare, întrucât aceasta ar impune, „[p]entru a asigura evaluarea echitabilă a candidaților și comunicarea directă a acestora cu evaluatorii și cu ceilalți candidați care iau parte la exercițiu […], în special ca etapa «centru de evaluare» să fie susținută într‑o lingua franca sau, în anumite situații, în limba principală a concursului”.

74      Acest motiv nu poate fi însă reținut deoarece, ca urmare a formulării sale generale, justificarea menționată se poate aplica oricărei proceduri de concurs, independent de natura specifică a posturilor care urmează să fie ocupate la finalul procedurii de selecție în cauză.

75      În plus, din anexa II amintită reiese că procedura de selecție instituită începând cu anul 2010 și în special testele de la centrul de evaluare au ca scop să estimeze mai bine dacă respectivii candidați sunt capabili să își exercite atribuțiile. Rezultă că acest argument întemeiat pe natura procedurii de selecție este strâns legat de motivul întemeiat pe necesitatea ca persoanele nou‑recrutate să fie operaționale imediat. Prin urmare, dacă acest din urmă motiv nu este îndeplinit, argumentul întemeiat pe natura procedurii de selecție nu poate justifica singur limitarea numărului de limbi susceptibile să fie alese ca a doua limbă a concursului [a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iunie 2021, Calhau Correia de Paiva/Comisia, T‑202/17, în prezent în recurs, EU:T:2021:323, punctul 98 (nepublicat)].

76      În aceste condiții, trebuie să se examineze dacă, având în vedere natura specifică a posturilor care urmează să fie ocupate, reprodusă la punctele 7 și 8 de mai sus, necesitatea de a dispune de funcționari operaționali constituie o justificare legitimă a limitării în litigiu.

2)      Cu privire la justificarea întemeiată pe necesitatea de a dispune de funcționari operaționali imediat

77      Potrivit jurisprudenței, se admite, desigur, că există un interes al serviciului ca persoanele recrutate de instituțiile Uniunii la finalul unei proceduri de selecție, precum procedura de selecție în cauză, să poată fi operaționale imediat și astfel să poată asuma rapid atribuțiile pe care instituțiile menționate intenționează să le încredințeze acestora (a se vedea Hotărârea din 8 septembrie 2021, Spania/Comisia, T‑554/19, nepublicată, EU:T:2021:554, punctul 65 și jurisprudența citată).

78      În această privință, chiar presupunând că trebuie să se prevadă întotdeauna în mod necesar un timp de adaptare la noi sarcini și la noi obiceiuri de lucru, precum și timpul necesar pentru integrarea într‑un nou serviciu, este legitim ca o instituție să încerce să recruteze persoane care încă de la preluarea atribuțiilor lor să fie capabile cel puțin, pe de o parte, să comunice cu superiorii și cu colegii lor și să aibă în acest mod capacitatea de a înțelege cât mai rapid și perfect posibil semnificația atribuțiilor care le sunt încredințate și conținutul sarcinilor pe care vor trebui să le îndeplinească și, pe de altă parte, să dialogheze cu colaboratorii și corespondenții externi ai serviciilor în cauză. Astfel, așa cum s‑a statuat, cunoștințele lingvistice ale funcționarilor sunt un element esențial al carierei lor. Prin urmare, trebuie să se considere legitim ca o instituție să încerce să recruteze persoane care să poată utiliza în mod eficace și să înțeleagă cât mai bine posibil limba sau limbile utilizate în cadrul profesional în care aceste persoane vor fi integrate (a se vedea Hotărârea din 8 septembrie 2021, Spania/Comisia, T‑554/19, nepublicată, EU:T:2021:554, punctul 66 și jurisprudența citată).

79      Revine însă instanței Uniunii sarcina de a efectua o examinare in concreto a normelor care stabilesc regimul lingvistic al concursurilor, cum este cel vizat în anunțul de concurs în litigiu, întrucât numai o asemenea examinare poate permite să se stabilească cunoștințele lingvistice care pot fi pretinse de instituții în mod obiectiv, în interesul serviciului, în cazul unor atribuții specifice și deci dacă o eventuală limitare a alegerii limbilor care pot fi utilizate pentru participarea la aceste concursuri este justificată în mod obiectiv și proporțională cu nevoile reale ale serviciului (Hotărârea din 26 martie 2019, Comisia/Italia, C‑621/16 P, EU:C:2019:251, punctul 94).

80      Mai precis, instanța Uniunii trebuie nu numai să verifice exactitatea materială a elementelor de probă invocate, fiabilitatea și coerența lor, ci și să controleze dacă aceste elemente constituie ansamblul datelor pertinente care trebuie luate în considerare pentru aprecierea unei situații complexe și dacă sunt de natură să susțină concluziile deduse pe baza lor (a se vedea Hotărârea din 26 martie 2019, Comisia/Italia, C‑621/16 P, EU:C:2019:251, punctul 104 și jurisprudența citată).

81      În speță este necesar să se constate de la bun început că simpla descriere a naturii atribuțiilor care figurează în anunțul de concurs și în anexa I la anunțul menționat nu este suficientă pentru a stabili că numai cele două limbi la care este limitată alegerea celei de a doua limbi a concursului în cauză ar permite candidaților care au reușit la acest concurs să fie operaționali imediat. Astfel, niciun element din anunțul de concurs nu permite să se demonstreze o utilizare efectivă a celor două limbi în îndeplinirea sarcinilor enumerate în anunțul de concurs respectiv și în anexa I la acesta.

82      Dimpotrivă, este suficient să se constate că anexa I la anunțul de concurs, care detaliază atribuțiile tipice care trebuie îndeplinite, vizează o pluralitate de sarcini, care implică, printre altele, „[m]onitorizarea politicii fiscale în statele membre […], a legislației fiscale a statelor membre și a punerii în aplicare a normelor UE de către acestea”, „[e]valuarea impozitelor naționale directe din perspectiva ajutoarelor de stat”, „[m]onitorizarea legislației naționale a statelor membre în materie de TVA” și „[e]valuarea impozitelor naționale indirecte din perspectiva ajutoarelor de stat”. Această pluralitate de sarcini tinde mai degrabă să indice că, fără a exclude eventualitatea ca stăpânirea unei anumite limbi să se dovedească indispensabilă, recrutarea unor funcționari cu profiluri lingvistice variate ar prezenta un avantaj pentru funcționarea serviciului, având în vedere că aceștia ar fi capabili să examineze politicile și legislațiile fiscale ale statelor membre în limba sau în limbile oficiale ale acestora din urmă.

83      În pofida acestei constatări, trebuie să se verifice dacă cele trei documente furnizate de Comisie în cursul procedurii, ca anexe la memoriul în apărare, sunt susceptibile să stabilească cunoștințele lingvistice care puteau fi solicitate în mod obiectiv de Comisie, având în vedere natura specifică a posturilor care urmau să fie ocupate, în vederea recrutării de „responsabili cu strategia politică”, într‑o unitate a direcției din cadrul Direcției Generale Impozitare și Uniune Vamală care se ocupă de impozite directe sau indirecte sau într‑o unitate din cadrul Direcției Generale Concurență care se ocupă de ajutoare fiscale, care să fie operaționali imediat.

84      În această perspectivă, privite în ansamblu, se poate considera că documentele prezentate de Comisie arată că engleza și franceza sunt probabil cele două limbi a căror cunoaștere este cea mai răspândită în cadrul direcțiilor generale în care candidații care au reușit la concurs sunt susceptibili să fie recrutați.

85      Această constatare nu este însă suficientă în sine pentru a stabili cunoștințele lingvistice care puteau fi impuse obiectiv în raport cu funcțiile specifice pe care persoanele recrutate vor trebui să le îndeplinească. Astfel, trebuie să se verifice dacă, având în vedere natura specifică a posturilor care urmează să fie ocupate, cunoașterea numai a uneia dintre aceste două limbi, ca a doua limbă, permite efectiv unui funcționar nou‑recrutat să fie „operațional imediat” și, dacă este cazul, să se controleze dacă obligația de a susține toate testele de la centrul de evaluare în cea de a doua limbă era susceptibilă să răspundă unei asemenea nevoi.

86      În ceea ce privește natura specială a posturilor care urmează să fie ocupate, o analiză detaliată a documentelor prezentate de Comisie arată că, în îndeplinirea cotidiană a atribuțiilor pe care candidații care au reușit la concurs vor trebui să le îndeplinească, cunoașterea satisfăcătoare doar a uneia dintre aceste două limbi, și anume engleza, poate fi considerată indispensabilă pentru ca un candidat care a reușit la concurs să fie „operațional imediat”.

87      Astfel, descrierea postului din cele 34 de anunțuri pentru ocuparea unor posturi vacante publicate în direcțiile generale în cauză între 1 ianuarie 2016 și 9 ianuarie 2020, care figurează în anexa B.3 la memoriul în apărare, arată că, deși cunoașterea limbii engleze este indispensabilă, o asemenea cerință nu este impusă în termeni similari pentru franceză, contrar celor susținute de Comisie.

88      Se poate de altfel arăta că descrierea postului din mai multe anunțuri pentru ocuparea unor posturi vacante prevede că „limbile de lucru ale unității sunt (în principal) engleza și (într‑o măsură mai mică) franceza”. În același sens, un anunț pentru ocuparea unui post vacant prevede că „este necesară cunoașterea limbii engleze” și că o „cunoaștere de bază a limbii franceze” este doar „de dorit”. Pe de altă parte, din mai multe alte anunțuri pentru ocuparea unor posturi vacante reiese că, deși limba de lucru a echipei este engleza, cunoașterea satisfăcătoare a altor limbi, cum ar fi germana, spaniola, italiana, polona sau alte limbi oficiale, ar constitui un avantaj.

89      În consecință, deși cunoașterea răspândită a francezei în cadrul direcțiilor generale în cauză nu permite să se excludă posibilitatea ca un candidat care a reușit la concurs care cunoaște în mod satisfăcător numai limba franceză să fie în cele din urmă operațional, nu se poate totuși considera, având în vedere natura specifică a posturilor care urmează să fie ocupate, că un asemenea candidat care a reușit la concurs ar fi „operațional imediat”, așa cum impune anunțul de concurs.

90      Întrebată cu privire la acest aspect în ședință, Comisia nu a fost în măsură să identifice în ce post un candidat care a reușit la concurs care dispune numai de o cunoaștere suficientă a limbii franceze, ca a doua limbă, ar fi putut fi numit și considerat ca fiind „operațional imediat”.

91      În orice caz, trebuie subliniat că, potrivit formulării din anunțul de concurs, limitarea în litigiu ar fi esențială, întrucât „majoritatea departamentelor responsabile de domeniul vamal și de cel fiscal din cadrul Comisiei recurg la engleză sau franceză pentru lucrările analitice, comunicarea în intern și comunicarea cu părțile interesate externe și pentru redactarea de publicații și rapoarte, de acte legislative sau de documente economice, astfel cum se menționează în secțiunea «Ce sarcini mă pot aștepta să îndeplinesc?» și în anexa I”. Pe baza acestei formulări, anunțul de concurs concluzionează că un candidat înscris pe lista de rezervă care nu cunoaște în mod satisfăcător limba engleză sau limba franceză nu ar fi operațional imediat.

92      Rezultă că obiectivul care urmărește recrutarea funcționarilor „operaționali imediat” este conceput în esență mai curând în raport cu competențele în domeniu decât în raport cu competențele generale.

93      Or, trebuie să se constate că cele patru teste de la centrul de evaluare trebuiau să se desfășoare în a doua limbă, deși nu rezultă ca fiind strict necesar, pentru atingerea obiectivului de recrutare a unor funcționari „operaționali imediat”, ca cele trei teste care vizau numai testarea competențelor generale să se desfășoare și în cea de a doua limbă menționată.

94      Având în vedere cele de mai sus, primul motiv, întemeiat pe o excepție de nelegalitate a anunțului de concurs în măsura în care prevede limitarea în litigiu, este fondat. În consecință, decizia atacată trebuie anulată, fără a fi necesară examinarea celorlalte motive.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

95      Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantei.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Anulează decizia din 10 decembrie 2019 prin care comisia de selecție a concursului EPSO/AD/363/18 a refuzat, după reexaminare, să înscrie numele lui MZ pe lista de rezervă pentru recrutarea de administratori de gradul AD 7 în domeniul fiscalității.

2)      Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

Svenningsen

Barents

Mac Eochaidh

Pynnä

 

      Laitenberger

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 6 iulie 2022.

Semnături


*      Limba de procedură: italiana.