Acțiune introdusă la 21 ianuarie 2011 - Italia/Comisia

(Cauza T-45/11)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentant: P. Gentili, avvocato dello Stato)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

Anularea Deciziei C(2010) 7893 final a Comisiei din 10 noiembrie 2010, notificată Republicii Italiene prin nota SG-Greffe (2010) D/18018 din 11 noiembrie 2010, prin care a fost respinsă trimiterea către autoritățile italiene a cazului COMP/M.5960 - Crédit Agricole/Cassa di Risparmio della Spezia/Agenzie Intesa Sanpaolo;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva deciziei Comisiei prin care a fost respinsă cererea autorității italiene în domeniul concurenței de a i se trimite spre investigare, în temeiul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201), operațiunea de concentrare notificată Comisiei prin care Crédit Agricole S.A. a dobândit, prin intermediul filialei Cassa di Risparmio di Parma e Piacenza S.p.A., controlul exclusiv asupra societății Cassa di Risparmio della Spezia S.p.A., care este în prezent controlată de Intesa Sanpaolo.

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă cinci motive:

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 9 din Regulamentul (CE) n. 139/2004, în măsura în care Comisia ar fi considerat cererea de trimitere drept tardivă și nemotivată.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 9 alineatul (2) literele (a) și (b), alineatul (3) primul paragraf litera (b) și al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 139/2004, precum și pe lipsa motivării.

În această privință, se susține că în mod eronat Comisia a acordat importanță faptului că după realizarea concentrării, cotele de piață nu s-ar fi modificat. Astfel, Crédit Agricole va atinge aceste cote datorită concentrării, iar nu, precum Intesa Sanpaolo, înainte de realizarea concentrării, prin dezvoltare internă. Piața cu amănuntul a serviciilor bancare de la nivelul provinciei a fost așadar afectată.

Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 9 alineatul (2) literele (a) și (b), alineatul (3) primul paragraf litera (b) și al doilea paragraf din Regulamentul (CE) n. 139/2004, precum și pe lipsa motivării.

Contrar susținerilor Comisiei, reclamanta apreciază că există o piață a serviciilor bancare la nivelul provinciei: în realitate, utilizatorii acestor servicii nu sunt dispuși să se deplaseze, iar intrarea altor operatori pe o piață de provincie saturată se dovedește dificilă. Exista așadar un caz de piață restrânsă, care nu constituie o parte esențială a pieței comune.

Al patrulea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 9 alineatul (2) literele (a) și (b), alineatul (3) primul paragraf litera (b) și al doilea paragraf din Regulamentul (CE) n. 139/2004, precum și pe lipsa motivării.

Cu privire la acest aspect, potrivit reclamantei Comisia nu a ținut seama de procedura privind neîndeplinirea obligațiilor inițiată de autoritatea în domeniul concurenței împotriva societăților Crédit Agricole și Intesa Sanpaolo, care trebuiau să fie considerate așadar, din perspectiva impactului asupra pieței, părți afiliate, iar nu concurente.

Al cincilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 1 și a articolului 9 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 și a principiilor subsidiarității și proporționalității.

Reclamanta apreciază că această concentrare era lipsită de relevanță la nivel comunitar și că autoritatea în domeniul concurenței se afla într-o poziție mai potrivită pentru a o examina. Comisia ar fi trebuit să trimită autorităților italiene spre investigare în orice caz partea operațiunii care privea piețele de provincie menționate în decizie.

____________