Recurs introdus la 9 iulie 2008 de Petrus Kerstens împotriva Hotărârii pronunțate la 8 mai 2008 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-119/08, Kerstens/Comisia Comunităţilor Europene

(cauza T-266/08 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Petrus Kerstens (Overijse, Belgia) (reprezentant: C. Mourato, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităţilor Europene

Concluziile recurentului

Anularea hotărârii atacate;

trimiterea cauzei Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene;

obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, recurentul solicită anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 8 mai 2008 pronunțată în cauza Kerstens/Comisia, F-119/06, prin care se respinge acțiunea ce avea ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei din 8 decembrie 2005 a Comitetului de conducere al Oficiului pentru Administrarea şi Plata Drepturilor Individuale privind modificarea organigramei oficiului menționat, în măsura în care această decizie a avut drept efect o nouă repartizare a recurentului, care ocupa în acea perioadă postul de șef al unității "Resurse", într-o funcție de studii și prospective și, pe de altă parte, daune interese pentru prejudiciul pe care recurentul pretinde că l-a suferit.

În susținerea acțiunii sale, recurentul invocă un motiv întemeiat pe denaturarea faptelor și elementelor de probă, precum și pe o eroare de drept săvârșită de TFP în aplicarea articolului 7 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene și a dispozițiilor statutare în materie de sancțiuni disciplinare și abuz de putere, prin faptul că TFP ar fi concluzionat că nu este vorba de o încălcare a articolului 7 în baza unor constatări de fapt inexacte.

În plus, recurentul arată că TFP nu ar fi motivat suficient hotărârea atacată în ceea ce privește aprecierea interesului de serviciu al Oficiului pentru Administrarea şi Plata Drepturilor Individuale și crearea unui serviciu suplimentar de studii și prospective în lumina lipsei cronice de personal în cadrul Oficiului.

În sfârșit, recurentul consideră că dreptul său la apărare a fost încălcat în măsura în care TFP și-ar fi întemeiat mai multe raționamente pe raportul asupra evoluției carierei întocmit în privința recurentului pentru perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2006, depus pentru prima dată de către Comisie în ședință, fără ca recurentul să aibă ocazia să își prezinte punctul de vedere în ceea ce privește aceste raționamente.

____________