Acțiune introdusă la 17 noiembrie 2011 - Oppenheim/Comisia

(Cauza T-586/11)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Sal. Oppenheim jr. & Cie. AG & Co. KGaA (Köln, Germania) (reprezentanți: W. Deselaers, J. Brückner și M. Haisch, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită:

anularea Deciziei C(2011) 275 a Comisiei din 26 ianuarie 2011 privind ajutorul de stat C-7/10 referitor la reportarea fiscală a pierderilor prevăzută de legea privind impozitul pe profit ("KStG Sanierungsklausel"), rectificată prin Decizia C(2011) 2608 din 15 aprilie 2011;

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv al acțiunii: inexistența selectivității prima facie/stabilirea incorectă a sistemului de referință

Reclamanta susține că nu există selectivitate prima facie în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. Aceasta arată că stabilirea sistemului de referință de către Comisie este incorectă și că sistemul de referință determinant, și anume menținerea la nivelul societății a pierderilor neutilizate în pofida unei dobândiri de participații, reprezintă regula de bază a dreptului fiscal național. În plus, se susține că reportarea pierderilor ("Sanierungsklausel") este o excepție la această excepție, ce retrimite la sistemul de referință și, astfel, este conformă cu sistemul.

Al doilea motiv al acțiunii: reportarea fiscală a pierderilor ca măsură generală

În cadrul acestui punct reclamanta susține că reportarea fiscală a pierderilor este o măsură generală și că, în consecință, aceasta nu reprezintă ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. Se arată că reportarea pierderilor este posibilă pentru toate societățile care sunt supuse impozitării în Germania și că se aplică atât în mod deschis, cât și disimulat, independent de caracteristici privind teritoriul, dimensiunea sau sectorul de producție căruia îi aparțin.

Al treilea motiv al acțiunii: justificare întemeiată pe natura și pe structura internă a sistemului fiscal

În cadrul celui de al treilea motiv al acțiunii reclamanta susține că reportarea fiscală a pierderilor este justificată de natura și de structura internă a sistemului fiscal german, întrucât, în calitate de excepție conformă cu sistemul de la excepția eliminării pierderilor conform articolului 8c alineatul 1 din legea germană privind impozitul pe profit [Körperschaftsteuergesetz (KStG)], aceasta retrimite la sistemul de referință.

Al patrulea motiv al acțiunii: inexistența sarcinilor asupra bugetului de stat

Reclamanta susține la acest punct că reportarea fiscală a pierderilor nu ar putea determina existența unei sarcini asupra bugetului de stat, relevantă din punctul de vedere al ajutorului de stat, și, în consecință, nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. Reclamanta arată că în cazul unei restructurări, în afara insolvenței societății avute în vedere, singura alternativă de a evita insolvența este redresarea și că, prin reportarea fiscală a pierderilor care permite salvarea societății, se menține posibilitatea societății avute în vedere de a obține venituri fiscale viitoare.

Al cincilea motiv al acțiunii: încălcarea principiului fundamental de drept al Uniunii privind protecția încrederii legitime

În cadrul celui de al cincilea motiv al acțiunii reclamanta susține că Comisia, prin practica sa și prin faptul că nu a formulat observații nici cu privire la dispozițiile anterioare ale articolului 8c din KStG, nici cu privire la normele comparabile din alte state membre, a fundamentat în percepția reclamantei încrederea că și reportarea fiscală a pierderilor are vocația de a fi protejată în temeiul caracterului obligatoriu al informațiilor și al lipsei de predictibilitate a relevanței din punctul de vedere al ajutorului de stat.

____________