Cauza T‑202/13

Group’Hygiène

împotriva

Comisiei Europene

„Acțiune în anulare – Mediu – Directiva 94/62/CE – Ambalaje și deșeuri de ambalaje – Directiva 2013/2/UE – Role, tuburi și cilindri în jurul cărora este înfășurat un material flexibil – Asociație profesională – Lipsa afectării directe – Inadmisibilitate”

Sumar – Ordonanța Tribunalului (Camera întâi) din 7 iulie 2014

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Afectare directă – Criterii – Directiva 2013/2 de modificare a listei exemplelor de produse care constituie ambalaje în sensul Directivei 94/62 – Obligația statelor membre de a stabili un sistem de returnare, de colectare și de valorificare a deșeurilor provenite din produse care constituie ambalaje – Acțiune formulată de o asociație profesională care reprezintă interesele producătorilor produselor menționate – Lipsa afectării directe – Inadmisibilitate

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE și art. 288 al treilea paragraf TFUE; Directiva 94/62 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 pct. 1 și art. 7 și anexa I; Directiva 2013/2 a Comisiei)

În ceea ce privește o acțiune în anulare, o asociație profesională care reprezintă interesele membrilor săi nu poate introduce, în principiu, o acțiune în anulare admisibilă decât dacă persoanele pe care le reprezintă sau unele dintre acestea au calitate procesuală activă în mod individual sau dacă poate invoca un interes propriu.

În temeiul articolului 288 al treilea paragraf TFUE, o directivă are ca destinatare statele membre. Astfel, în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, particularii, precum membrii asociației reclamante, pot formula o acțiune în anulare împotriva unei directive numai cu condiția ca aceasta fie să constituie un act normativ care îi privește direct și care nu presupune măsuri de executare, fie să îi privească direct și individual.

În această privință, condiția potrivit căreia o persoană fizică sau juridică trebuie să fie direct vizată de actul care face obiectul acțiunii impune ca acest act să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a persoanei și să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor săi care sunt însărcinați cu punerea sa în aplicare, aceasta având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea altor norme intermediare.

Prin urmare, este inadmisibilă acțiunea unei asociații profesionale care reprezintă interesele membrilor săi și prin care se urmărește anularea Directivei 2013/2 de modificare a anexei I la Directiva 94/62 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje atunci când membrii menționați nu au calitate procesuală activă, iar asociația profesională nu a invocat afectarea unui interes propriu.

Astfel, directiva menționată, atât prin forma sa, cât și prin fondul său, este un act cu aplicabilitate generală care se aplică unor situații determinate în mod obiectiv și care privește, în mod general și abstract, toți operatorii economici din statele membre care își desfășoară activitatea în domeniul ambalajelor constituite din produsele înscrise prin această directivă în anexa I la Directiva 94/62, inclusiv cele constituite din rolele, din tuburile și din cilindrii în jurul cărora este înfășurat un material flexibil. O directivă nu poate, prin ea însăși, să creeze obligații în sarcina unui particular și, în consecință, nu poate fi invocată, ca atare, împotriva acestuia. Rezultă că o directivă care constrânge statele membre să considere anumite produse ca fiind ambalaje în sensul articolului 3 punctul 1 din Directiva 94/62 nu este, în sine, anterior și independent de adoptarea măsurilor naționale de transpunere, de natură să afecteze direct situația juridică a operatorilor economici în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. Mai exact, obligația care rezultă din articolul 7 din Directiva 94/62 de a stabili un sistem de returnare, de colectare și de recuperare a deșeurilor provenite din produsele desemnate prin Directiva 2013/2 ca fiind ambalaje nu este aplicabilă în mod direct membrilor asociației profesionale reclamante. Astfel, aceasta necesită un act din partea statului membru în cauză, pentru a preciza în ce mod intenționează să pună în aplicare obligația în cauză în ceea ce privește, printre altele, rolele, tuburile și cilindrii în jurul cărora este înfășurat un material flexibil.

În plus, statele membre dispun în continuare de o putere de apreciere în privința alegerii măsurilor care trebuie adoptate pentru atingerea obiectivelor stabilite prin Directiva 94/62 în ceea ce privește aceste produse. Or, eventualele efecte asupra situației juridice a membrilor reclamantului nu decurg din cerința atingerii acestui rezultat, ci din alegerea măsurilor pe care statul membru decide să le adopte pentru ca rezultatul în cauză să fie atins.

Prin urmare, dispozițiile naționale de transpunere a Directivei 2013/2, iar nu directiva, sunt susceptibile să producă efecte juridice asupra situației membrilor asociației profesionale reclamante. În consecință, nu se poate considera că Directiva 2013/2 afectează în mod direct drepturile acestor membri sau exercitarea unor asemenea drepturi.

(a se vedea punctele 19, 23, 27, 29, 33, 37-39, 43 și 51)