Cauza T‑610/19
Deutsche Telekom AG
împotriva
Comisiei Europene,
Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 19 ianuarie 2022
„Acțiune în anulare și în despăgubire – Concurență – Abuz de poziție dominantă – Piața slovacă a serviciilor de acces la internet de mare viteză – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 102 TFUE și a articolului 54 din Acordul privind SEE – Hotărâre care anulează în parte decizia și reduce cuantumului amenzii aplicate – Refuzul Comisiei de a plăti dobânzi moratorii – Articolul 266 TFUE – Articolul 90 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor – Privare de beneficiul cuantumului amenzii plătite în mod nejustificat – Beneficiu nerealizat – Dobânzi moratorii – Rată – Prejudiciu”
1. Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate – Lipsa uneia dintre condiții – Respingerea în întregime a acțiunii în despăgubire
(art. 340 al doilea paragraf TFUE)
(a se vedea punctele 30-32)
2. Răspundere extracontractuală – Condiții – Prejudiciu real și cert – Sarcina probei – Rambursarea de către Comisie a unei amenzi anulate și reduse de instanța Uniunii – Beneficiu nerealizat al întreprinderii vizate în raport cu cuantumul rambursat – Lipsa unor elemente de probă care să demonstreze posibilitatea de a efectua investiții de natură să producă o rentabilitate echivalentă rentabilității capitalurilor angajate sau costului mediu ponderat al capitalului – Lipsa unui prejudiciu real și cert
(art. 340 al doilea paragraf TFUE)
(a se vedea punctele 39-48, 51 și 52)
3. Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Neîndeplinirea de către Comisie a obligației sale de a plăti dobânzile moratorii aferente cuantumului rambursat al unei amenzi anulate și reduse de instanța Uniunii – Încălcare a articolului 266 TFUE – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor
(art. 261, art. 263, art. 266 primul paragraf și art. 340 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)
(a se vedea punctele 71-76, 95 și 111-113)
4. Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Rambursarea de către Comisie a unei amenzi anulate și reduse de instanța Uniunii – Refuzul Comisiei de a plăti dobânzi moratorii aferente cuantumului rambursat – Efecte ex tunc ale anulării și ale reducerii efectuate de instanța Uniunii – Interese moratorii determinate sau determinabile pe baza unor elemente obiective stabilite la data plății provizorii a amenzii
[art. 340 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1268/2012 al Comisiei, art. 83 și 90; Decizia C(2013) 2488 final a Comisiei, art. 24 alin. (2)]
(a se vedea punctele 78-87 și 95)
5. Resurse proprii ale Uniunii Europene – Plata unei creanțe care revine Comisiei – Dobânzi datorate – Rambursarea de către Comisie a unei amenzi anulate și reduse de instanța Uniunii – Obligația de a plăti dobânzi moratorii aferente cuantumului rambursat de la data plății amenzii – Încălcarea funcției disuasive a amenzilor – Lipsă
(art. 266 primul paragraf TFUE
(a se vedea punctele 91-94)
6. Resurse proprii ale Uniunii Europene – Plata unei creanțe care revine Comisiei – Dobânzi datorate – Rambursarea parțială de către Comisie a unei amenzi reduse de instanța Uniunii – Competența Comisiei de a stabili condițiile rambursării într‑o decizie individuală – Lipsă
[art. 266 primul paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1268/2012 al Comisiei, art. 90 alin. (4)]
(a se vedea punctele 96-105)
7. Resurse proprii ale Uniunii Europene – Plata unei creanțe care revine Comisiei – Dobânzi datorate – Dobânzi compensatorii – Dobânzi moratorii – Distincție – Măsură de executare a unei hotărâri a instanței Uniunii care anulează în parte o amendă și efectuează o reducere a cuantumului său
(art. 266 primul paragraf TFUE)
(a se vedea punctele 107-110)
8. Răspundere extracontractuală – Condiții – Legătură de cauzalitate – Rambursarea de către Comisie a unei amenzi anulate și reduse de instanța Uniunii – Refuzul Comisiei de a plăti dobânzi moratorii aferente cuantumului rambursat – Prejudiciu care rezultă din refuzul menționat – Existența unei legături de cauzalitate
(art. 266 primul paragraf și art. 340 al doilea paragraf TFUE)
(a se vedea punctele 116-118)
9. Resurse proprii ale Uniunii Europene – Plata unei creanțe care revine Comisiei – Dobânzi datorate – Rambursarea de către Comisie a unei amenzi anulate și reduse de instanța Uniunii – Stabilirea ratei dobânzilor datorate – Plata imediată a amenzii – Suspendarea plății însoțită de constituirea unei garanții bancare – Distincție
(Regulamentul nr. 1268/2012 al Comisiei, art. 83 și 111)
(a se vedea punctele 120-123 și 127-137)
Rezumat
Tribunalul acordă Deutsche Telekom o despăgubire de aproximativ 1,8 milioane de euro cu titlu de reparare a prejudiciului pe care l‑a suferit ca urmare a refuzului Comisiei Europene de a‑i plăti dobânzi moratorii pentru cuantumul amenzii pe care a achitat‑o în mod nejustificat în contextul unei încălcări a normelor de concurență.
Prin decizia din 15 octombrie 2014(1), Comisia Europeană a aplicat societății Deutsche Telekom AG (denumită în continuare „Deutsche Telekom”) o amendă de 31 070 000 de euro pentru abuz de poziție dominantă pe piața slovacă a serviciilor de telecomunicații în bandă largă, cu încălcarea articolului 102 TFUE și a articolului 54 din Acordul privind SEE.
Deutsche Telekom a introdus o acțiune în anularea acestei decizii, plătind în același timp amenda la 16 ianuarie 2015. Prin Hotărârea din 13 decembrie 2018(2), Tribunalul a admis în parte acțiunea Deutsche Telekom și, exercitându‑și competența de fond, a redus cuantumul amenzii cu 12 039 019 euro. La 19 februarie 2019, Comisia a rambursat Deutsche Telekom acest cuantum.
Prin scrisoarea din 28 iunie 2019 (denumită în continuare „decizia atacată”), Comisia a refuzat, în schimb, să plătească Deutsche Telekom dobânzi moratorii pentru perioada cuprinsă între data plății amenzii și data rambursării părții din amendă considerate nedatorată (denumită în continuare „perioada în cauză”).
Astfel, Deutsche Telekom a sesizat Tribunalul cu o acțiune având ca obiect anularea deciziei atacate, precum și obligarea Comisiei la plata unei despăgubiri pentru beneficiul nerealizat ca urmare a privării, în perioada în cauză, de beneficiul cuantumului principal al părții din amendă plătite în mod nejustificat sau, cu titlu subsidiar, repararea prejudiciului pe care l‑ar fi suferit ca urmare a refuzului Comisiei de a plăti dobânzi moratorii pentru acest cuantum.
Prin hotărârea sa, Camera a șaptea extinsă a Tribunalului admite în parte acțiunea în anulare și în despăgubire a Deutsche Telekom. În acest cadru, el aduce clarificări cu privire la obligația Comisiei de a plăti dobânzi moratorii pentru partea din cuantumul unei amenzi care, în urma unei hotărâri a instanței Uniunii, trebuie rambursată întreprinderii vizate.
Aprecierea Tribunalului
În primul rând, Tribunalul respinge cererea Deutsche Telekom având ca obiect despăgubirea, în temeiul răspunderii extracontractuale a Uniunii, a pretinsului său beneficiu nerealizat care ar fi fost suferit ca urmare a privării, în perioada în cauză, de beneficiul părții din amendă plătite în mod nejustificat și care ar corespunde rentabilității anuale a capitalurilor sale angajate sau costului mediu ponderat al capitalului său.
În această privință, Tribunalul amintește că răspunderea extracontractuală a Uniunii este subordonată îndeplinirii unui ansamblu de condiții cumulative, și anume existența unei încălcări suficient de grave a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor, caracterul real al prejudiciului, precum și existența unei legături de cauzalitate între încălcare și prejudiciul suferit, ceea ce revine reclamantului să dovedească.
Or, în speță, Deutsche Telekom nu a furnizat probe concludente cu privire la caracterul real și cert al prejudiciului invocat. Mai precis, Deutsche Telekom nu a demonstrat nici că ar fi investit în mod necesar cuantumul amenzii plătite în mod nejustificat în activitățile sale, nici că privarea de beneficiul cuantumului menționat a determinat‑o să renunțe la proiecte specifice și concrete. În acest cadru, Deutsche Telekom nu a demonstrat nici că nu ar fi dispus de fondurile necesare pentru a profita de o oportunitate de investiție.
În al doilea rând, Tribunalul examinează cererea de despăgubire formulată cu titlu subsidiar de Deutsche Telekom pentru încălcarea articolului 266 TFUE, al cărui prim paragraf prevede obligația instituțiilor al căror act este anulat printr‑o hotărâre a instanței Uniunii de a lua toate măsurile impuse de executarea acestei hotărâri.
Tribunalul observă, pe de o parte, că, prin impunerea în sarcina instituțiilor a obligației de a lua toate măsurile impuse de executarea hotărârilor instanței Uniunii, articolul 266 primul paragraf TFUE conferă drepturi particularilor care au obținut câștig de cauză în fața acestei instanțe. Pe de altă parte, Tribunalul amintește că dobânzile moratorii reprezintă o componentă indispensabilă a obligației de repunere în situația anterioară care revine instituțiilor în temeiul acestei dispoziții. În cazul anulării și al reducerii unei amenzi impuse unei întreprinderi pentru încălcarea normelor de concurență, rezultă, în consecință, din această dispoziție o obligație a Comisiei de restituire a cuantumului amenzii plătite în mod nejustificat, majorat cu dobânzi moratorii.
Tribunalul precizează că, dat fiind, pe de o parte, că reglementarea financiară aplicabilă(3) prevede o creanță de restituire în beneficiul societății care a plătit cu titlu provizoriu o amendă ulterior anulată și redusă și, pe de altă parte, că anularea și reducerea cuantumului amenzii efectuate de instanța Uniunii au efect retroactiv, creanța Deutsche Telekom exista și era certă în ceea ce privește cuantumul maxim al acesteia la data plății provizorii a amenzii. Comisia era, așadar, obligată, în temeiul articolului 266 primul paragraf TFUE, să plătească dobânzi moratorii pentru partea din cuantumul amenzii considerată nedatorată de Tribunal pentru toată perioada în cauză. Această obligație urmărește despăgubirea forfetară pentru privarea de beneficiul unei creanțe legate de o întârziere obiectivă și încurajarea Comisiei să dea dovadă de o atenție deosebită cu ocazia adoptării unei decizii care presupune plata unei amenzi.
Tribunalul adaugă că, contrar celor susținute de Comisie, obligația de a plăti dobânzi moratorii nu contravine funcției disuasive a amenzilor în cauzele de concurență, în măsura în care această funcție disuasivă este în mod necesar luată în considerare de instanța Uniunii atunci când își exercită competența de fond pentru a reduce, cu efect retroactiv, cuantumul unei amenzi. Pe de altă parte, funcția disuasivă a amenzilor trebuie conciliată cu principiul protecției jurisdicționale efective care figurează la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a cărui respectare este asigurată prin intermediul controlului de legalitate prevăzut la articolul 263 TFUE, completat de competența de fond cu privire la cuantumul amenzii.
Tribunalul respinge și celelalte argumente invocate de Comisie.
Pe de o parte, chiar dacă cuantumul amenzii plătite de reclamantă nu a produs dobânzi în timp ce se afla în posesia Comisiei, aceasta din urmă era obligată, ca urmare a Hotărârii Tribunalului din 13 decembrie 2018, să ramburseze reclamantei partea din cuantumul amenzii considerată nedatorată, însoțită de dobânzi moratorii, fără ca articolul 90 din Regulamentul delegat nr. 1268/2012, care se referă la recuperarea amenzilor, să împiedice acest lucru. În plus, obligația de a plăti dobânzi moratorii rezultă direct din articolul 266 primul paragraf TFUE, iar Comisia nu este abilitată să stabilească, printr‑o decizie individuală, condițiile în care va plăti dobânzi moratorii în cazul anulării deciziei prin care s‑a aplicat o amendă și al reducerii cuantumului acesteia.
Pe de altă parte, dobânzile datorate în speță sunt dobânzi moratorii, iar nu dobânzi compensatorii. Astfel, creanța principală a Deutsche Telekom era o creanță de restituire care era legată de plata unei amenzi care fusese efectuată cu titlu provizoriu. Această creanță exista și era certă în ceea ce privește cuantumul său maxim sau cel puțin determinabilă pe baza unor elemente obiective stabilite la data plății respective.
Ținând seama de faptul că Comisia era obligată să ramburseze Deutsche Telekom partea din amenda plătită în mod nejustificat, însoțită de dobânzi moratorii, și că ea nu dispunea de nicio marjă de apreciere în această privință, Tribunalul concluzionează că refuzul de a plăti Deutsche Telekom dobânzile menționate constituie o încălcare gravă a articolului 266 primul paragraf TFUE, care dă naștere răspunderii extracontractuale a Uniunii. Având în vedere existența unei legături directe între încălcarea constatată și prejudiciul care constă în pierderea, în perioada în cauză, a dobânzilor moratorii pentru partea din amendă plătită în mod nejustificat, Tribunalul acordă Deutsche Telekom o despăgubire de 1 750 522,38 euro, calculată prin aplicarea, prin analogie, a ratei prevăzute la articolul 83 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul delegat nr. 1268/2012, și anume rata utilizată de Banca Centrală Europeană pentru principalele sale operațiuni de refinanțare în luna ianuarie a anului 2015, și anume 0,05 %, majorată cu trei puncte procentuale și jumătate.