Cauza T‑404/08
Fluorsid SpA
și
Minmet financing Co.
împotriva
Comisiei Europene
„Concurență – Înțelegeri – Piața mondială a fluorurii de aluminiu – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE – Acțiune în anulare – Termen de introducere a acțiunii – Tardivitate – Inadmisibilitate – Stabilirea prețurilor și împărțirea piețelor – Dovada încălcării – Dreptul la apărare – Definirea pieței relevante – Amenzi – Gravitatea încălcării – Orientările din anul 2006 privind calcularea amenzilor”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 18 iunie 2013
1. Acțiune în anulare – Interesul de a exercita acțiunea – Decizie a Comisiei prin care se constată o încălcare a normelor de concurență și prin care se aplică o amendă – Întreprindere desemnată răspunzătoare în solidar cu alte entități – Admisibilitate – Introducerea unei singure și aceeași acțiuni de către doi reclamanți – Admisibilitatea acțiunii unuia dintre reclamanți – Necesitatea de a examina admisibilitatea unei acțiuni în ceea ce privește al doilea reclamant – Lipsă
(art. 81 CE și art. 230 al patrulea paragraf CE)
2. Acțiune în anulare – Termene – Caracter de ordine publică – Examinare din oficiu de către instanța Uniunii – Cerere introductivă tardivă – Decădere – Intervenție, după expirarea termenului, a unei cereri de regularizare din partea Tribunalului – Irelevanță
[art. 230 al cincilea paragraf CE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 101 alin. (1) lit. (a) și art. 102 alin. (2)]
3. Acțiune în anulare – Termene – Decizii diferite adresate către două persoane juridice distincte care formează o unitate economică – Calcul separat al termenului pentru fiecare decizie
[art. 81 alin. (1) CE și art. 230 al cincilea paragraf CE]
4. Acțiune în anulare – Obiect – Decizie prin care se constată o încălcare a normelor de concurență săvârșită de mai mulți destinatari – Elemente referitoare la alți destinatari decât reclamantul neatacate sau atacate în afara termenului – Excludere
5. Procedură jurisdicțională – Termene de introducere a acțiunii – Decădere – Derogări – Caz fortuit sau caz de forță majoră – Noțiune
(Statutul Curții de Justiție, art. 45 al doilea paragraf)
6. Procedură jurisdicțională – Termene de introducere a acțiunii – Decădere – Derogări – Eroare scuzabilă – Noțiune
7. Înțelegeri – Probă – Gradul de precizie necesar al elementelor de probă reținute de Comisie
[art. 81 alin. (1) CE]
8. Înțelegeri – Încălcare complexă care prezintă elementele unui acord și elementele unei practici concertate – Calificare unică drept „acord sau practică concertată” – Admisibilitate
[art. 81 alin. (1) CE]
9. Înțelegeri – Atingere adusă concurenței – Criterii de apreciere – Obiect anticoncurențial – Caracter suficient pentru constatarea unei încălcări
[art. 81 alin. (1) CE]
10. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie prin care se constată o încălcare a normelor de concurență
(art. 81 CE și 253 CE)
11. Concurență – Procedură administrativă – Comunicarea privind obiecțiunile – Conținut necesar – Respectarea dreptului la apărare – Conținut
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27 alin. (1)]
12. Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Dreptul de acces la dosar – Încălcare – Refuzul accesului la documente susceptibile să fie utile pentru apărarea întreprinderii
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului]
13. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Acte pregătitoare pentru acte de executare propriu‑zisă – Excludere
(art. 230 CE)
14. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Neaplicarea sau reducerea cuantumului amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Obligație de a lua poziție cu privire la o cerere de clemență în etapa comunicării privind obiecțiunile – Lipsă
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei, punctele 26 și 27]
15. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea și durata încălcării – Elemente de apreciere
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (3)]
16. Concurență – Amenzi – Linii directoare pentru calculul amenzilor – Natură juridică – Normă de conduită indicativă care implică o autolimitare a puterii de apreciere a Comisiei – Obligație de a respecta principiile egalității de tratament, al protecției încrederii legitime și al securității juridice
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]
1. O întreprindere destinatară a unei decizii a Comisiei prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE dispune de interesul de a exercita acțiunea împotriva unei decizii a Comisiei prin care se constată o încălcare a normelor de concurență și prin care se aplică o amendă unei alte întreprinderi, pentru care prima întreprindere a fost considerată răspunzătoare în solidar atât în respectiva decizie, cât și în cea care i‑a fost notificată în mod individual. Acest aspect este valabil cu atât mai mult cu cât decizia adresată celei de a doua întreprinderi constituie temeiul juridic primar pentru răspunderea solidară a primei întreprinderi, care este indisociabil legată de cea a celei de a doua întreprinderi și de amenda aplicată acesteia din urmă.
În orice caz, în cazul formulării uneia și aceleiași acțiuni de către aceste întreprinderi împotriva unor asemenea decizii, instanța Uniunii poate renunța să examineze calitatea procesuală activă a unuia sau a altuia dintre reclamanți.
(a se vedea punctele 48 și 49)
2. Termenul de introducere a acțiunii, de două luni de la data notificării actului în cauză, în sensul articolului 230 al cincilea paragraf CE, este de ordine publică și este instituit în vederea asigurării clarității și a securității situațiilor juridice și în vederea evitării oricărei discriminări sau a oricărui tratament arbitrar în administrarea justiției. În consecință, instanța are obligația să verifice din oficiu dacă termenul menționat a fost respectat. Astfel, termenul respectiv este fix, absolut și nu poate fi prelungit.
În această privință, nici o cerere a Tribunalului de a remedia neregulile cererii introductive, nici acceptarea de către Tribunal a unei astfel de remedieri a neregulilor nu pot afecta expirarea termenului de introducere a acțiunii. Astfel, admisibilitatea unei acțiuni trebuie apreciată în raport cu situația existentă la momentul depunerii cererii introductive, astfel încât, dacă, la momentul respectiv, nu sunt întrunite condițiile pentru formularea acțiunii, aceasta este inadmisibilă. Remedierea neregulilor nu este posibilă decât dacă are loc în termenul de introducere a acțiunii.
(a se vedea punctele 51 și 53)
3. În ipoteza în care două decizii diferite prin care se constată încălcări ale normelor de concurență și prin care se aplică amenzi sunt adresate către două persoane juridice distincte și notificate la date diferite, introducerea de către întreprinderile interesate a unei acțiuni simultane, în calitate de unitate economică, împotriva acestora, fără a face distincție între deciziile individuale, nu poate avea drept consecință faptul ca una dintre aceste întreprinderi să beneficieze de același termen de introducere a acțiunii precum cealaltă. Astfel, este vorba despre două decizii diferite pentru care termenul de introducere a acțiunii trebuie să fie calculat separat.
În această privință, noțiunea de întreprindere, în sensul articolului 81 alineatul (1) CE, trebuie să fie înțeleasă ca desemnând o unitate economică, chiar dacă din punct de vedere juridic această unitate economică este constituită din mai multe persoane fizice sau juridice. Or, în cazul în care o astfel de entitate economică încalcă normele privind concurența, această încălcare trebuie, potrivit principiului răspunderii personale, să fie imputată fără echivoc unei persoane juridice căreia i se vor putea aplica amenzi, iar comunicarea privind obiecțiunile și, cu atât mai mult, decizia finală trebuie să fie adresate acesteia din urmă, indicându‑se calitatea în care acestei persoane juridice îi sunt imputate faptele invocate.
(a se vedea punctele 56, 57 și 59)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 58)
5. Nu se poate deroga de la aplicarea normelor privind termenele de procedură decât în împrejurări cu totul excepționale, de caz fortuit sau de forță majoră, conform articolului 45 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție, având în vedere că aplicarea strictă a acestor norme respectă cerința de securitate juridică și necesitatea de a evita orice discriminare sau orice tratament arbitrar în administrarea justiției.
Noțiunile de forță majoră și de caz fortuit presupun un element obiectiv, referitor la împrejurări neobișnuite și străine operatorului, și un element subiectiv, legat de obligația persoanei interesate de a se proteja de consecințele evenimentului neobișnuit luând măsuri adecvate, fără a accepta sacrificii excesive. În special, operatorul trebuie să dea dovadă de diligență în vederea respectării termenelor prevăzute. În consecință, trebuie să fie vorba despre dificultăți neobișnuite, independente de voința reclamantului și care apar ca fiind inevitabile, în pofida faptului că au fost depuse toate diligențele.
(a se vedea punctul 60)
6. În cadrul controlului respectării termenelor de introducere a unei acțiuni în anulare, noțiunea de eroare scuzabilă nu vizează decât împrejurări excepționale în care în special instituția în cauză a adoptat un comportament de natură să provoace, prin el însuși sau într‑o măsură determinantă, o confuzie admisibilă în percepția justițiabilului de bună‑credință și care dă dovadă de întreaga diligență cerută unei persoane normal informate, de exemplu, atunci când reclamantul s‑a confruntat cu o dificultate de interpretare deosebită de a identifica autoritatea competentă sau durata termenului.
(a se vedea punctul 61)
7. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 72-74)
8. În cadrul unei încălcări anticoncurențiale complexe a articolului 81 alineatul (1) CE, nu se poate cere Comisiei să încadreze cu precizie încălcarea ca fiind acord sau practică concertată, în condițiile în care ambele forme de încălcare sunt prevăzute la articolul 81 CE. Astfel, dubla calificare a încălcării drept acord și/sau practică concertată trebuie înțeleasă ca desemnând un întreg complex de elemente de fapt, dintre care unele au fost calificate drept acorduri, iar altele drept practici concertate în sensul articolului 81 alineatul (1) CE, care nu prevede o calificare specială pentru acest tip de încălcare complexă.
(a se vedea punctele 75 și 97)
9. Obiectul și efectul anticoncurențial ale unui acord nu sunt condiții cumulative, ci alternative pentru a aprecia dacă un astfel de acord intră sub incidența interdicției prevăzute la articolul 81 alineatul (1) CE. Or, caracterul alternativ al acestei condiții, indicat prin conjuncția „sau”, conduce la necesitatea de a analiza mai întâi chiar obiectul acordului, ținând seama de contextul economic în care acesta trebuie să fie aplicat. Or, nu este necesar să se examineze efectele unui acord în cazul în care obiectul anticoncurențial al acestuia este dovedit.
(a se vedea punctul 96)
10. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 100 și 101)
11. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 107-109)
12. În cadrul procedurii administrative de aplicare a normelor de concurență, încălcarea dreptului la apărare are loc atunci când există o posibilitate ca, din cauza unei nereguli săvârșite de Comisie, procedura administrativă condusă de aceasta să fi avut un rezultat diferit. O întreprindere reclamantă dovedește că o astfel de încălcare a avut loc atunci când demonstrează suficient nu că decizia Comisiei ar fi avut un conținut diferit, ci că și‑ar fi putut asigura mai bine apărarea în cazul inexistenței neregulii, de exemplu, deoarece ar fi putut utiliza în apărarea sa documente la care i s‑a refuzat accesul în cursul procedurii administrative.
Cu privire, mai precis, la dreptul de acces la dosar, este suficient ca întreprinderea să demonstreze că ar fi putut utiliza documentul respectiv în apărarea sa. Nu revine în sarcina acestei întreprinderi să demonstreze că respectiva neregulă ar fi influențat în detrimentul său derularea procedurii și conținutul deciziei Comisiei, ci doar să demonstreze că neregula a putut influența derularea procedurii și conținutul deciziei Comisiei. În cazul nedivulgării unor documente, întreprinderea în cauză nu trebuie, așadar, să facă dovada că rezultatul procedurii administrative ar fi fost diferit în cazul divulgării documentelor, ci este suficient ca aceasta să demonstreze că exista o șansă, oricât de redusă, ca documentele care nu au fost divulgate în cursul procedurii administrative să îi fi fost utile pentru apărarea sa.
În condițiile în care, într‑un caz determinat, reclamantele au avut, în primul rând, acces la documente referitoare la contacte în același timp cu comunicarea privind obiecțiunile, fără ca ele să fi dedus din acestea vreun element dezincriminator, fie în cadrul procedurii administrative, fie pe parcursul procesului, în care, în plus, în al doilea rând, în etapa procedurii administrative, acestea au renunțat să formuleze o poziție cu privire la contacte ulterioare și în care, în al treilea rând, de asemenea, pe parcursul procesului, reclamantele nu au explicat și nici nu au susținut prin dovezi în ce mod lipsa menționării exprese a documentelor respective în comunicarea privind obiecțiunile ar fi adus atingere eficacității apărării lor în cursul procedurii administrative și cum ar fi putut să aibă o apărare mai eficace dacă ar fi fost expres informate, cu această ocazie, cu privire la faptul că Comisia intenționa să utilizeze aceste documente drept probe incriminatorii, reclamantele respective nu au fost în măsură să dovedească că faptul că nu au fost informate, în comunicarea privind obiecțiunile, de intenția Comisiei de a utiliza documentele în cauză drept dovezi incriminatorii era de natură să afecteze eficacitatea apărării lor și, prin urmare, rezultatul la care ajunsese Comisia în decizie.
(a se vedea punctele 110, 111 și 125)
13. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 132)
14. Reiese din Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri că, în cadrul programului de clemență prevăzut de această comunicare, procedura de acordare către o întreprindere a imunității sau a unei reduceri a amenzii prezintă diferite etape distincte. Doar în ultima etapă, la finalul procedurii administrative, atunci când adoptă decizia finală, Comisia acordă sau nu acordă, în această decizie, imunitatea la amenzi sau reducerea amenzii. Astfel, din sistemul astfel cum este prevăzut în comunicare rezultă că, înainte de decizia finală, întreprinderea care solicită imunitatea sau reducerea cuantumului amenzii nu beneficiază de imunitate la amenzi sau de reducerea cuantumului amenzii propriu‑zise, ci numai de un statut procedural care este susceptibil să se transforme în imunitate la amenzi sau în reducerea cuantumului amenzii la finalul procedurii administrative dacă sunt îndeplinite condițiile necesare.
Punctul 26 din Comunicarea privind cooperarea prevede că, în cazul în care Comisia ajunge la concluzia preliminară că probele furnizate de întreprindere constituie o valoare adăugată, aceasta informează întreprinderea în scris, până la data de notificare a unei comunicări a obiecțiunilor, cu privire la intenția sa de a aplica o reducere a cuantumului amenzii. Aceasta înseamnă de asemenea că, atunci când nu are intenția să dea curs unei cereri de clemență, Comisia nu are nicio obligație să informeze întreprinderea în cauză cu privire la acest aspect în etapa comunicării obiecțiunilor. Punctul 27 din Comunicarea privind cooperarea prevede, la rândul său, că, în orice decizie adoptată la încheierea procedurii administrative, Comisia evaluează poziția finală a fiecărei întreprinderi care a înaintat o cerere pentru reducerea cuantumului amenzii. Așadar, doar în decizia finală din procedura administrativă desfășurată la Comisie aceasta trebuie să se pronunțe asupra cererilor de clemență care i‑au fost înaintate.
(a se vedea punctele 134 și 135)
15. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 144-147)
16. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 149-151)