Hotărârea Curții (Camera a treia) din 26 septembrie 2013 – Comisia/Portugalia

(Cauza C‑450/11)

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Fiscalitate – TVA – Directiva 2006/112/CE – Articolele 306-310 – Regim special al agențiilor de turism – Divergențe între versiunile lingvistice – Legislație națională care prevede aplicarea regimului special altor persoane decât călătorii – Noțiunile «călător» și «client»”

1.                     Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Texte plurilingve – Divergențe între diferitele versiuni lingvistice – Luarea în considerare a economiei generale și a finalității reglementării în cauză (a se vedea punctele 47 și 48)

2.                     Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Regim special al agențiilor de turism – Obiectiv – Abordare bazată pe client – Inexistența unei neîndepliniri a obligațiilor – Abordare bazată pe călător – Lipsa conformității cu regimul special al agențiilor de turism [Directiva 77/388 a Consiliului, art. 26 alin. (2)-(4), și Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 306-310] (a se vedea punctele 50-52 și 60)

3.                     Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Regim special al agențiilor de turism – Reglementare națională care prevede aplicarea regimului special altor persoane decât călătorii – Agenții de turism care aplică regimul menționat în calitate de intermediari [Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 306 alin. (1) al doilea paragraf] (a se vedea punctul 59)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Încălcarea articolelor 306-310 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) – Legislație națională care prevede aplicarea unui regim special de impozitare pentru agențiile de turism în cazul operațiunilor efectuate de acestea pentru alți beneficiari decât călătorii

Dispozitivul

1) Respinge acțiunea.

2) Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Republica Portugheză.

3) Republica Cehă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Polonă și Republica Finlanda suportă propriile cheltuieli de judecată.