Acțiune introdusă la 2 decembrie 2011 - GFKL Financial Services/Comisia
(Cauza T-620/11)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: GFKL Financial Services AG (Essen, Germania) (reprezentanți: M. Schweda, S. Schultes-Schnitzlein, J. Eggers și M. Knebelsberger, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
Anularea Deciziei C(2011) 275 final a Comisiei din 26 ianuarie 2011 privind ajutorul de stat C 7/2010 (ex CP 250/2009 și NN 5/2010) acordat de Germania, în ceea ce privește clauza de redresare prevăzută de Legea privind impozitul pe profit ("KStG, Sanierungsklausel"), referința K(2011)275 (JO L 235, p. 26);
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă în esență următoarele motive.
Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: clauza de redresare ("Sanierungsklausel") nu constituie o măsură selectivă
Reclamanta susține că pârâta și-a întemeiat decizia pe o înțelegere eronată a legislației germane privind impozitul pe profit. În special, pârâta a stabilit în mod eronat cadrul de referință relevant. Pârâta a plecat în mod greșit de la premisa că dispoziția derogatorie prevăzută la articolul 8c alineatul (1) din Legea germană privind impozitul pe profit (Körperschaftssteuergesetz, denumită în continuare "KStG"), potrivit căreia pierderile reportabile ca atare sunt pierdute în anumite cazuri de achiziționare a participațiilor, face parte din cadrul de referință. În fapt, dispoziția menționată reprezintă o derogare de la cadrul de referință. Cadrul de referință constă în posibilitatea generală de a reporta pierderile în exercițiile fiscale ulterioare. Aceasta rezultă cu atât mai mult având în vedere principiul (constituțional) al obiectivului net.
Potrivit reclamantei, clauza de redresare este o măsură generală de politică fiscală, prin care nu este acordat niciun avantaj selectiv, având în vedere că prin această clauză nu sunt avantajate anumite întreprinderi sau ramuri de producție, iar operatorii economici care sunt într-o situație similară de drept și de fapt în raport cu obiectivul sistemului fiscal beneficiază de același tratament.
Clauza de redresare este justificată de asemenea de natura și economia sistemului fiscal german, în măsura în care contribuie la aplicarea unor principii fundamentale ale dreptului fiscal german al societăților care decurg direct din legea fundamentală germană (în special a principiului compensării pierderilor între exercițiile fiscale).
Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: lipsa unei subvenții care provine din resurse de stat
În acest context, reclamanta arată că reportarea pierderilor menținută de clauza de redresare nu constituie o subvenție care provine din resursele de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, în măsura în care clauza de redresare nu constă în a acorda un avantaj financiar, ci doar în a nu retrage o poziție financiară deja existentă.
Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare
În acest context, reclamanta susține că decizia atacată încalcă condițiile de formă fundamentale. Aceasta arată că stabilirea cadrului de referință avut în vedere de pârâtă nu este motivată într-un mod comprehensibil. În plus, numeroasele erori săvârșite de pârâtă în cadrul aprecierii sale asupra dreptului fiscal al societăților au drept consecință, prin coroborare, faptul că argumentele fundamentale invocate de pârâtă nu mai pot fi identificate. Potrivit reclamantei, considerațiile de fapt și de drept pe care pârâta își întemeiază aprecierea conform căreia clauza de redresare trebuie să fie calificată drept ajutor nu rezultă din decizia atacată.
Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime
În acest context, reclamanta arată că decizia atacată este nelegală de asemenea în măsura în care dispune recuperarea imediată și efectivă a (pretinselor) ajutoare, fără a autoriza Germania de a lua în considerare încrederea îndreptățită a beneficiarului în existența unui avantaj. În acest sens, decizia atacată încalcă principiul nescris de drept al Uniunii care constă în protecția încrederii legitime.
____________