Cauza T‑337/17
(publicare în extras)
Air France‑KLM
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 30 martie 2022
„Concurență – Înțelegeri – Piața transportului aerian de mărfuri – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE, a articolului 53 din Acordul privind SEE și a articolului 8 din Acordul dintre Comunitate și Elveția privind transportul aerian – Coordonarea unor elemente ale prețului serviciilor de transport aerian de mărfuri (suprataxa de carburant, suprataxa pentru securitate, plata unui comision pe suprataxe) – Schimb de informații – Competența teritorială a Comisiei – Încălcare unică și continuă – Imputabilitatea comportamentului ilicit – Condiții de acordare a beneficiului imunității – Egalitate de tratament – Obligația de motivare – Cuantumul amenzii – Valoarea vânzărilor – Gravitatea încălcării – Durata participării la încălcare – Circumstanțe atenuante – Încurajare a comportamentului anticoncurențial de către autoritățile publice – Proporționalitate – Competență de fond”
1. Concurență – Transporturi – Norme de concurență – Transport aerian – Regulamentul nr. 411/2004 – Domeniu de aplicare – Rute Uniune‑țări terțe și rute SEE, cu excepția Uniunii‑țări terțe – Servicii de transport de mărfuri la sosire – Includere
[art. 101 și 102 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53 și 54, anexa XIII și Protocolul 21, astfel cum au fost modificate prin Decizia nr. 40/2005 a Comitetului mixt al SEE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 32 lit. (c), și Regulamentul nr. 411/2004 al Consiliului, art. 1 și 3]
(a se vedea punctele 90-97)
2. Concurență – Normele Uniunii – Domeniu de aplicare teritorial – Competența Comisiei – Admisibilitate în raport cu dreptul internațional public – Punere în aplicare sau efecte calificate ale practicilor abuzive în SEE – Căi alternative – Criteriul efectului imediat, substanțial și previzibil – Întindere în prezența unui comportament care are ca obiect restrângerea concurenței
(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53)
(a se vedea punctele 99-101, 116, 118-127, 138-140, 146-154, 156-158 și 167-173)
3. Acțiune în anulare – Motive – Necompetența instituției care a emis actul atacat – Examinare din oficiu de către instanța Uniunii – Condiție – Respectarea principiului contradictorialității
(art. 263 TFUE)
(a se vedea punctele 188 și 189)
4. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Identificarea încălcărilor sancționate – Cerințe care rezultă din principiul protecției jurisdicționale efective – Claritatea și precizia părții dispozitive a deciziei – Apreciere – Preeminența textului dispozitivului asupra motivării
[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8 și 11 alin. (2); Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47]
(a se vedea punctele 195, 196 și 200-205)
5. Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Exercitare efectivă a unei influențe decisive asupra comportamentului filialei care poate fi dedusă dintr‑o serie de indicii referitoare la legăturile economice, organizatorice și juridice cu societatea sa mamă – Împrejurări care permit atestarea existenței unei influențe decisive – Deținere a cvasitotalității capitalului și a aproape jumătate din drepturile de vot ale filialei – Influență asupra unor alegeri strategice – Cumul de mandate în cadrul organelor sociale ale societății‑mamă și în cadrul celor ale filialei sale
(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2)
(a se vedea punctele 220, 221, 255 și 270-278)
6. Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Prezumție a unei influențe decisive exercitate de societatea‑mamă asupra filialelor deținute în proporție de 100 % de aceasta – Caracter refragabil – Sarcina probei contrare care îi revine societății‑mamă – Elemente insuficiente pentru răsturnarea prezumției
(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2)
(a se vedea punctele 223, 224, 254, 256 și 258-268)
7. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație –Întindere – Decizie de aplicare a unor amenzi pentru încălcarea normelor de concurență și care privește mai mulți destinatari – Imputarea practicilor unei filiale societății‑mamă a acesteia – Necesitatea unei motivări suficiente – Combinare a prezumției de exercitare efectivă a unei influențe decisive de către o societate‑mamă asupra filialei sale deținute în proporție de 100 % cu alte elemente de probă
[art. 101 alin. (1) și art. 296 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (c); Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2]
(a se vedea punctele 224-228)
8. Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Încălcare săvârșită de o filială – Imputare în sarcina societății‑mamă întemeiată pe exercitarea unei influențe decisive asupra acestei filiale de la achiziționarea sa – Transformarea societății‑mamă în holding și schimbarea denumirii sociale – Lipsa incidenței
(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2)
(a se vedea punctele 243-248)
9. Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Persoană juridică responsabilă pentru exploatarea întreprinderii la momentul încălcării – Transformarea acestei persoane juridice în societate holding însoțită de un transfer al activităților sale operaționale către altă societate deținută de aceasta din urmă – Răspundere a societății holding în calitate de succesor legal – Conformitate cu principiile răspunderii personale și individualizării pedepselor și a sancțiunilor
(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2)
(a se vedea punctele 245, 303, 309-313 și 318)
10. Acțiune în anulare – Acțiuni introduse separat de o societate‑mamă și de filiala sa împotriva unei decizii a Comisiei prin care li se impută comportamentul ilicit al unei societăți predecesoare – Răspundere a societății‑mamă în calitate de succesor legal – Contestare de către societatea‑mamă a imputării comportamentului în litigiu filialei sale în calitate de succesor economic – Inadmisibilitatea motivului
(art. 101 și 263 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8)
(a se vedea punctele 313 și 314)
11. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Utilizarea informațiilor și a elementelor de probă furnizate de o întreprindere într‑o cerere de imunitate – Admisibilitate independent de soarta cererii de clemență
[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei, pct. 11 lit. (b) și pct. 33, și Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 31 și 37]
(a se vedea punctele 326-338)
12. Concurență – Amenzi – Apreciere în funcție de comportamentul individual al întreprinderii – Efectul nesancționării unui alt operator economic – Lipsă – Respectarea principiului egalității de tratament care trebuie conciliată cu cea a principiului legalității – Conținutul obligației de motivare
(art. 101 și 296 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 20)
(a se vedea punctele 347, 351, 352 și 357-361)
13. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Stabilirea valorii vânzărilor – Vânzări realizate care au legătură directă sau indirectă cu încălcarea – Înțelegere în sectorul serviciilor de transport aerian de mărfuri – Înțelegere care privește mai multe elemente ale prețului serviciilor de transport de mărfuri – Luare în considerare a întregii valori a vânzărilor legate de serviciile de transport de mărfuri – Admisibilitate – Încălcarea principiilor proporționalității și legalității infracțiunilor și a pedepselor – Lipsă
[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 6 și 13]
(a se vedea punctele 401-408, 410-421 și 423-430)
14. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Stabilirea valorii vânzărilor – Luare în considerare doar a valorii vânzărilor realizate în legătură directă sau indirectă cu încălcarea în sectorul geografic vizat – Vânzări realizate pe teritoriul Spațiului Economic European – Înțelegere în sectorul serviciilor de transport aerian de mărfuri – Luare în considerare a valorii vânzărilor de servicii de transport de mărfuri la sosire – Admisibilitate
[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 13]
(a se vedea punctele 439-451)
15. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Gravitatea încălcării – Criterii de apreciere – Natura încălcării – Înțelegere orizontală în materie de prețuri – Gravitate inerentă unei astfel de încălcări de natură să justifice alegerea unui coeficient de gravitate ridicat
[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 19-23]
(a se vedea punctele 470-475)
16. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Întinderea sarcinii probei – Dovada unei întreruperi a încălcării
[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2 și 23 alin. (2) și (3)]
(a se vedea punctele 534-547)
17. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Ajustarea cuantumului de bază – Circumstanțe atenuante – Pretinsă participare sub constrângere – Conținutul obligației de motivare care îi revine Comisiei
[art. 101 alin. (1) și art. 296 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 29]
(a se vedea punctele 553, 554 și 564-576)
18. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Control jurisdicțional – Competență de fond a instanței Uniunii – Conținut – Limită – Respectarea principiului nediscriminării – Luare în considerare a Orientărilor privind calcularea amenzilor
[art. 261 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31; Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]
(a se vedea punctele 586-592)
Rezumat
Reclamanta, Air France‑KLM, este o societate născută din transformarea în holding și din schimbarea obiectului de activitate și a denumirii fostei societăți Air France. Ea deține 100 % din drepturile de vot și din drepturile economice în societatea Air France (denumită în continuare „Air France”) și 49 % din drepturile de vot și 93,63 % din drepturile economice în Koninklijke Luchtvaartmaatschappij N. V. (denumită în continuare „KLM”), două companii de transport aerian care își desfășoară activitatea pe piața serviciilor de transport aerian de mărfuri.
Reclamanta, Air France și KLM se numără printre cei 19 destinatari ai Deciziei C(2017) 1742 final a Comisiei din 17 martie 2017 referitoare la o procedură inițiată în temeiul articolului 101 TFUE, al articolului 53 din Acordul privind SEE și al articolului 8 din Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul aerian (cazul AT.39258 – Transport aerian de mărfuri) (denumită în continuare „decizia atacată”). Prin decizia menționată, Comisia Europeană a constatat existența unei încălcări unice și continue a acestor dispoziții, prin care întreprinderile în cauză își coordonaseră, în cursul unor perioade cuprinse între anii 1999 și 2006, comportamentul de stabilire a prețurilor pentru furnizarea de servicii de transport de mărfuri în întreaga lume. În consecință, considerând reclamanta răspunzătoare pentru această încălcare pentru actele Air France între 7 decembrie 1999 și 14 februarie 2006 și pentru cele ale KLM între 5 mai 2004 și 14 februarie 2006, Comisia le‑a aplicat două amenzi, una în cuantum de 182 920 000 de euro, în solidar cu Air France, iar cealaltă în cuantum de 124 440 000 de euro, în solidar cu KLM.
La 7 decembrie 2005, Comisia a primit, în temeiul Comunicării sale din 2002 privind clemența(1), o cerere de imunitate formulată de Lufthansa și de două dintre filialele sale (denumită în continuare „Lufthansa”). Această cerere menționa existența unor contacte anticoncurențiale între mai multe întreprinderi din sectorul transportului de mărfuri (denumite în continuare „transportatorii”) cu privire la mai multe elemente constitutive ale prețului serviciilor furnizate în acest cadru, și anume, instituirea unor suprataxe „de carburant” și „pentru securitate”, precum și, în esență, la refuzul de a acorda agenților de expediție o scutire de aceste taxe. Elementele strânse de Comisie și investigațiile sale au determinat‑o să adreseze, la 19 decembrie 2007, o comunicare privind obiecțiunile unui număr de 27 de transportatori, iar ulterior să adopte, la 9 noiembrie 2010, împotriva a 21 de transportatori, printre care și reclamanta, Air France și KLM, o primă decizie(2). Aceasta a fost însă anulată de Tribunal prin hotărâri din 16 decembrie 2015(3), în limita concluziilor respective în acest sens, pentru motivul unor contradicții care afectau motivarea deciziei menționate.
În hotărârea sa, Tribunalul respinge concluziile în anularea deciziei atacate, precum și concluziile prin care se solicită reducerea cuantumului amenzilor aplicate reclamantei. Astfel, acesta validează în special motivele reținute pentru a imputa reclamantei actele în cauză ale filialelor sale și ale fostei societăți Air France. Tribunalul aduce însă precizări cu privire la utilizarea elementelor de probă prezentate de o întreprindere în cadrul unei cereri de imunitate la amenzi, cu privire la întinderea competenței teritoriale a Comisiei în prezența unor practici puse în aplicare, în parte în afara Uniunii, și cu privire la aplicarea criteriilor de stabilire a cuantumului amenzilor în astfel de împrejurări.
Aprecierea Tribunalului
În primul rând, Tribunalul statuează că, fără a depăși limitele propriei competențe teritoriale, Comisia a constatat existența unei încălcări unice și continue a articolului 101 TFUE, a articolului 53 din Acordul privind SEE, precum și a articolului 8 din Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, în funcție de rutele în cauză, și în limitele teritoriale și temporale descrise în decizia atacată(4).
În al doilea rând, Tribunalul constată că Comisia nu se expune cenzurii Tribunalului pentru că a imputat reclamantei practicile ilicite ale Air France și ale KLM. Mai întâi, Tribunalul arată că reclamanta putea fi considerată răspunzătoare pentru practicile ilicite ale fostei societăți Air France și, începând de la 5 mai 2004, pentru cele ale KLM, dată la care aceasta din urmă a fost achiziționată de fosta societate Air France. Astfel, potrivit Tribunalului, reclamanta și fosta societate Air France sunt una și aceeași persoană juridică, cea de a doua „devenind” prima la 15 septembrie 2004, prin transformarea sa în societate holding, însoțită de o schimbare a denumirii și a obiectului de activitate ale societății.
Referitor la practicile Air France ulterioare acestei date, pe de o parte, Tribunalul amintește că deținerea de către reclamantă a întregului capital și a drepturilor de vot asociate acțiunilor filialei sale permitea să se prezume exercitarea asupra acesteia din urmă a unei influențe decisive. Comisia a expus corespunzător cerințelor legale și fără a săvârși o eroare motivele pentru care niciunul dintre elementele invocate de reclamantă nu era suficient pentru a răsturna această prezumție. Pe de altă parte, Comisia avea dreptul să se întemeieze pe o serie de indicii care urmăreau să demonstreze că reclamanta a exercitat o influență decisivă asupra Air France, și anume puterile de conducere, de orientare și de control ale reclamantei asupra activităților sale, existența unei structuri comune a Air France și a KLM în ceea ce privește în mod specific transportul de mărfuri și cumulul de funcții ale mai multor directori ai reclamantei și Air France.
În ceea ce privește KLM, Comisia nu a reținut prezumția exercitării unei influențe decisive, ci a putut să se întemeieze pe indicii comparabile cu cele reținute împotriva Air France pentru a concluziona că KLM nu se comporta în mod autonom pe piață.
În al treilea rând, ca răspuns la motivul prin care reclamanta susținea că elementele de probă prezentate de Lufthansa în cadrul cererii sale de imunitate la amenzi ar fi trebuit retrase din dosar din cauza ineligibilității acesteia din urmă pentru o asemenea imunitate ținând seama de pretinsa persistență a actelor sale ilicite, Tribunalul constată că condițiile de acordare a beneficiului imunității la amenzi nu au legătură cu legalitatea colectării probelor de care depinde, după caz, posibilitatea Comisiei de a le utiliza. În orice caz, Tribunalul constată că condiționarea utilizării elementelor de probă prezentate în cadrul unei cereri de imunitate de respectarea acestor condiții ar compromite efectul util al procedurii de clemență.
În al patrulea rând, Tribunalul examinează criticile reclamantei împotriva stabilirii cuantumului amenzilor pe care i le‑a aplicat Comisia, în special criticile privind luarea în considerare de către Comisie a gravității și a duratei încălcării unice și continue, în condițiile descrise de Orientările din 2006(5). În această privință, primo, alegerea unui coeficient de gravitate de 16 %, pe o scară de la 0 % la 30 %, este considerată lipsită de eroare. Astfel, pe de o parte, un asemenea coeficient de gravitate este foarte favorabil reclamantei, având în vedere gravitatea inerentă practicilor în litigiu, care trebuie calificate drept acord sau practică orizontală în materie de prețuri. Pe de altă parte, reclamanta fie nu a contestat, fie nu a reușit să repună în discuție cei trei factori suplimentari pe care s‑a întemeiat Comisia pentru a stabili coeficientul de gravitate, și anume cotele de piață cumulate ale transportatorilor incriminați, sfera geografică a încălcării unice și continue și punerea în aplicare a practicilor în litigiu. Secundo, în măsura în care reclamanta invoca lipsa unor elemente suficiente care să dovedească participarea Air France la încălcare în mod neîntrerupt în toată perioada examinată, Tribunalul constată lipsa unor probe directe privind continuarea contactelor coluzive timp de 11 luni și 13 zile în perioada încălcării. Totuși, în lipsa oricărei distanțări publice a Air France sau a oricărei probe că aceasta reluase un comportament de concurență loială și independent pe piață în această perioadă, Tribunalul subliniază că astfel de împrejurări nu pot fi analizate ca o întrerupere a participării sale la încălcarea unică și continuă, ci se explică prin natura acesteia din urmă și prin funcționarea pieței transportului de mărfuri și a înțelegerii în litigiu.
În ultimul rând, Tribunalul respinge concluziile prin care se urmărește reducerea cuantumului amenzilor aplicate, fără a se îndepărta de metoda de calcul urmată de Comisie în decizia atacată.